Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Mitch'sPoetry

#1
Prietenul
Prietenul e suportul sufletesc, cind vointa amortita se blocheaza…
Prietenul e ideal, si nu conteaza minusurile lui, ptu ca adunate cu minusurile tale – plusuri formeaza,
In viata, un prieten , e cel mai bun calmant,
Ce iti formeaza o stare de spirit haioasa, si nu te m-ai simti presant.
Prietenul – e putin spus, el e tot ceea ce contiaza,
In citeva litere nu poti descrie, tot ce el elogiaza.
Cind apare el in suflet, lumina se aprinde,
Si nu conteaza, de-i zi sau noapte, ea vesnic prinde.
Prietenul e sincer, si mereu i-o speranta uluitoare,
Ce te sustrage din plins, te face sa fii biruitoare.
Te ridinca din adinc, te inalta in cer, sa fii tu prima!
Unica si sincera, sa-i oferi iubirea.
Si nu e Dragoste deaceea ce presupune iubire,
Ea presupune, cu mult mai mult decit – saruturi, imbratisari, fericire.
Pentru ca un prieten adevarat, e unicul ecou de linistire.
El imprima nedreptatile, si le aranjeaza in tine.
Prietenul e leacul, pentru nopti fara somn,
Mesajele ce mi le scrie, ma fac ades sa adorm.
Ele ma pazesc de frica, ca si un Inger Pazitor.
O, draga prietene, nici nu-ti imaginezi cit de mult te ador.
************************
Cred ca ati inteles de care relatie merge vorba...Prietenia^^

#2
Suna bine dar exista unele lucruri care imi cam displac, nu sunt multe dar vreau sa le spun. Masura poeziei tale este foarte complicata ( nu are una fixa), nu ai impartit poezia in strofe ( nu de alta dar arata mai bine), ai repetat de multe ori unele cuvinte ( nu e mare scofala dar se observa). Presupun ca aceasta este prima ta inercare, nu? Nu este rea dar nici perfecta, pt. inceput este bine.
Spor la scris.

#3
E o specie a genului dramatic in versuri, ma scuzati daca didascaliile incurca dar altfel nu intelegeti continutul>>spor la cititO.O >>>scuze de asa cantitate:((>>

Iubitor ÅŸi Slujitor
Pe trepte ale casei, stau tot în şir iubite,
Neprihanite-n soarte, pentru bărbat menite.
Slujitoarea 1 – Lucia, fiica de l-apus de soare,
Ea e propunerea regelui Teroare.
Slujitoarea 2 – Alina, fiica dinspre răsărit,
Propus de fiul Prapadit.
Slujitoarea 3 – Nissan, prinţesa de la vest,
Aleasa regelui Modest.
Slujitoarea 4 – Nibeluci ...
Prinţul – Ajunge!!! Mă prăpădesc, nu pot pricepe,
Chiar credeti voi că pot începe
Alege doamna sotrţii mie
Cu una, cîte una, fie?
Alina este prea frumoasă,
Îmi va rapi-o toţi din casă.
Lucia, e ÅŸi ea cum este,
Nissan ca tatăl său...modestă!
Regele – Copiii ăştia, ce-ai face, ce n-ai da...
Tot nu le intri-n pofta, ba
Poate-o regină din înalt
Să îţi aduc, în ochi săţi scald?
Prinţul – Fie, ce-o fi, dar nu regina!
Regele – Sau, poate-o slugă din împărăţie!
(Prinţul priveşte dezgustător, şi iese din odaie,la ieşire se izbeşte de o domniţă)
Prinţul – Scuze doamnă, cine fie
Mai nepăsător ca mine?
O asemenea ca tine,
De ce n-am mai întîlnit, în regat?
Domnişoara – Fii cu pace, fiu de împărat.
Sunt slujnică-n acest palat.
(Domnişoara cu paşi grabiţi cutreieră holul şi dispăru)
Prinţul – Dar numele, una spune-mi numele!
(Un clinchet doar urmă în urma domnişoarei, un clinchet de clopoţel)
Prinţul – (grăbit se întoarce în sală) Tată, o vreau pe Clopoţel
Regele – Tîmpenii dragă, nu mai eşti băieţel.
Prinţul – Nu înţelegi! Pe slujnica,
Pe domnişoara Clopoţel!
Regele – Tîmpenii, nu-s aşa slujnice-n castel!
Prinţul – Cum nu-s?! Am dat acuma peste ea
Cu păr bălai, cu ochii cari,
Cu mîini micuţe şi picioare drăguţe.
Regele – Poate e fiică de boier,
Sau slujnică la fermier...
Prinţul – Nu! Tată-mi spuse că-n palat
Slujeşte, aici treb de-o căutat!
Regele – Tîmpenii...
Prinţul – Ţii lene, eşti sigur că inima-mi vei da
De fiicile, răsăritenilor sau apusenilor
Dar nu va fi aÅŸa!
Regele – Tîmpenii...
(Regele rîse şi adormi, iar prinţul porni la gărzi şi anunţă căutarea)
ÃŽn noapte

Prinţul – Îngere, te rog eu, găseşte-mi-o
Pe Clopoţel, te rog mult. Amin
(Peste balcon, luminau stele, şi acolo undeva veghea Clopoţel)
Clopoţel – Bună, prinţule. Ce n-aş da să-ţi îndeplinesc dorinţa
Dar nu-mi-e de cuviinţă
De-ai şti dragă, că-ţi sunt păzitor
A-l tău înger călăuzitor!
(clopotel se apropie de print, care dormea in somnul dulce)
Printul- De ce? De cemi-ai aparut in cale?
Clopotel - Vroiam sa-ti vad a ta urmare,
Aleasa fiicii de-mparat,
Am vrut sa stiu ce-ai cautat.
Printul – Am si gasit...am si pierdut.
De ce tu-n mine-ai aparut?
De ce-mpreuna nu putem a fi?
Clopotel – Aceasta-i si problema...eu nu pot fi!
Eu sunt doar duh, tu esti fiinta,
Apar eu doar in nefiinta...
Esti muritor, traiesc in tine.
Te-omori tu...m-omori pe mine.
Printul – Dar eu te vreau! Te vreau ca nimeni altul!
Sa te sarut, sa-ti simt aievea duhul,
Sa-ti pot a tine-n bratele-mi tot trupul.
Sa-mi fii alaturi, aici, si peste tot!
Clopotel – Si cit de mult vreau eu acelasi lucru...
Sa nu-ti mai fie inceputul sumbru,
Sa-ti incalzesc privirile cu mine,
Caci sunt dorinta care geme-n tine.
Printul – (racnind)Atunci de ce? Nu pot pricepe?
Fara tine viata mea nu-ncepe!
Si nici nu se va termina,
Daca destinu-asa va vrea!
Clopotel – Cit tare ma urasc ca m-ai vazut...
Iar mine iti va fi de necrezut
Ce rau imi pare ca nimic nu pot schimba,
Acum e suferinta amindurora.
Printul – Dar eu o pot schimba...
Iubit-o, nu-i asa?
Clopotel – Eu nu pricep, si nu-nteleg,
Ce ai de gind a face?
Printul – Eu vreau sa imi las trupul meu in pace.
Clopotel – Nici gind de acest lucru sa nu ai!!!
De te omori...in veci nu ne-om vedeai!
Printul – Nu-mi pasa mie, libera iubit-o tu vei fi!
Clopotel – Nici gind sa n-ai, nu libera, ci moarta in vecie!
Printul – Asa sa fie!
(Clopotel se sperie si disparu clinchenind, printul trezindu-se)
Printul – Clopotel! Clopotel! Clopotel!!!
(repezinduse spre garzi)
Printul – Ati gasit? Ati dat de clopotel?
Ati cutreierat odaile-n castel?
Garda – Da, printul nostru, am cutreierat,
Din temelie pin-an virf, catat.
Dar n-am gasit domnite Clopotel,
Nici clinchete, nici sunete-n castel.
Regele – Timpenii! Tu crezi in existenta unei dive?
Atit de ideale pentru tine?
A carui prezentare omeneasca,
s-ar fi numit in clinchet, CLOPOTEL?!
Printul – Da! Cred!
Regele – Si chiar de crezi, de ce a presupune trebu?
Ia-ti de sotie pe o alta domnisoara,
Nu trebu cautata, e buna, e frumoasa,
Prezenta este, deloc misterioasa...
Printul – E buna poate de a fi regina,
Dar nu e buna pentru-a fi sotie!
Regele – Mai lasa-ma, dar ce-i mai buna Clopotel?
Ce-ti tine inima-ntr-un degetel, fiule?
A doua noapte
Printul – Mai vin-o seara, de ma vezi.
Cutreierindu-mi trupul cu privirea.
Macar o seara, iubit-o, chiar ultima de fiva
Vin-o printesa, vin-o diva.
(Dupa ce adormi printul)
Clopotel – Si iarasi, buna, dragul meu!
Ma chemi si vin la a ta chemare,
Odata ce-nchizi ochiul tau,
Ramii lasat in nepasare.
Printul – Atinge-ma!
Clopotel – Te-Ating.
Printul – Mingie-ma si stringema la piept!
Clopotel – Te mingii si te-mbratisez la piept,
Printul – Ia-mi mina si saruta-ma incet!
Clopotel – Da printule, pentru o data si atit!
Printul – Si-atit...
(Clopotel aplecindu-se asupra printului, il saruta, si-i lua mina in a ei si descoperi cutitul inca umed de la singele printului)
Printul – (deschizind ochii limpezi de lacrimile bucuriei ) Atit am vrut!
Clopotel – (urlind) Ce ai facut?
(Strigatele ingerului trezi toata curtea, regele trezindu-se, se indrepta spre zgomot)
Regele – Timpenii fiule, ti-a trebuit tie Clopotel?
Ti-a clinchenit si viata, sarmane baietel.
Printul – Nu! Tata! Am gasit-o, voi fi cu ea acum.
Lasa-ma sa mor, nu-ntoarce al meu drum.
Regele – Nu...fiule, totul va fi bine!
Printul – Nu tata, deja e bine!
Lasa-n voia sortii asa sa fie
Nu am aici nimic, deja ce-a cauta,
Caci mi-am gasit
iubirea,
sotia,
si vecia...

#4
Umbre

Nu pot sa zboare lilieci in ziua asurzita,
E tabu pentru ei, atunci i-o cale razvratita.
Nu pot simti in pas de ritm,
In zbor de a cuprinde.
Lumina le orbeste calea.
Lumina ce ii minte.

-Acum sa-mi spui adevarat,
De ce lumin-ai falsa?
-Fiindca o domina-n veci,
O umbra nemiloasa.
Ce-apare peste tot, mereu,
Si nu ii ai scapare,
Ea e in suflet, e in om,
si n-are asemanare.

-Dar fluturi de ce pot zbura,
Atuncea, in lumina?
-Ei nu au umbre, trupul lor,
E tesatura fina.
Sa stearga acest tabu vor,
A falsului pieire,
Doar nu e in puterea lor,
Caci toti daoar,
umbre,
umbre,
umbre...
Vor...

#5
Hye ^_^
Deci la ,,Iubitor ÅŸi Slujitor" sincer citeam cu sufletul la gura , este de-a dreptul interesant , induiosator si trist.. ah , a trebuit sa o citesc de doua ori ca sa o pot intelege pe deplin [asa fac eu de obicei :p] ai avut cateva greseli de tastare , dar nu foarte multe deci e bine . In rest nu am mai observat nimic.. eram prea adincita , sau mai bine spus atenta la sirul actiuni ca sa dau atentie greselilor , m-a captivat . La ,,Umbre" sincer nu m-a impresionat la fel de tare ca cealalta , dar totusi vreau sa o mai recitesc :-?
Am un mic sfat: lasa spatiu dupa punctele de suspensie [..]


#6
...
Am impresia ca mi te-au rupt,
Ca de la furtuna, marea.
Deparca niciodata nu te-am avut
Si ne-a navalit uitarea.
Deparca niciodata nici nu a fost,
un soare cu dinti si cosita,
un soare balai, cu ceruri in ochi,
cu zimbete pe la gurita.
Deparca niciodata nu s-au cunoscut.
Soarele cu luna,
Nici Pamintul cu pamintenii,
despartiti pentru totdeauna.
De parca nici suspinul cu lacrimi,
momentan nu au rasarit.
Aidoma cerului cu orizonturi
Care nu s-au intilnit.
Am impresie ca mi te-au rupt,
Ca de la fluture aripioara.
El zboara, el zboara, el zboara,
Si nu vrea, nu vrea sa moara.
Se-nalta incet pentr-u-a privi.
Cum pe cer lumina-i rasare.
Cum zimbet-ul umple de viata.
Si iar aripioara-i apare.
Am impresie ca mi te-au rupt,
Ca de la copil bomboana.
Dar in iluzii proprii ramine,
Sa imi pling nepasarea.
Am impresie ca mi te-au rupt,
si nustiu cind te vor reface,
cind mi te vor coase din nou la loc,
si te vor lasa in pace...
Am impresia ca mi te-au rupt....
(Adresata unei prietene, plecate peste hotare)
by Mitch (c.)




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)