27-03-2009, 02:15 PM
Marturisire
Candva credeam ca Te-am prins,
Ca Te-am atins,
Si hotarasem sa nu-Ti dau drumul,
Caci Tu erai cuvantul,
Si visul,si cerul.
Am crezut ca imi vei spune
Secretele din asta lume,
Si ca-n bratele stapane,
Iubitor ma vei primi,
Si viata o vei ocroti.
Am vrut sa cred in tine,
Am vrut sa sper la bine,
Am strigat,
Am asteptat-
Ecoul s-a repetat.
Tu,insa nu mi-ai raspuns,
Sau poate glasul nu Te-a ajuns.
Am mai strigat odata,
Cu privirea-nfrigurata,
Spre singuratate-ndreptata.
Tacere,tristete,ori manie,
Mi-au incatusat inima,
Odata daruita Tie-
M-a pierdut tacerea Ta.
Un demon mi-a raspuns,
Si cu ochi cu luciferice sclipiri
In viata mi-a patruns,
Oferindu-mi fericiri.
Universul tot sa-l fi stiut,
Si as mai fi vrut.
Demonul soptea din cand in cand,
Cate-o taina,cate-un gand.
Pana cand i-am spus plangand:
"Tu stiai,blestemate,
Ce-aduc ale tale soapte!
Da!Adevarate,
Dar pline de pacate."
Distrugeri,negru,rau,
Aduse visul meu.
Am creat!
Un univers intunecat,
In care m-am pierdut
Caci am vrut si am aflat
Mistere la care n-as fi cutezat.
Dar ele au ucis frumosul,
Care le-ascunde-atat de bine,
Si chiar rostit cuvantul,
Le-a fost uitat in lume.
Orice stralucire,
Devine lucire,
Cand misterelor le spui pe nume.
Deci am fugit prin asta lume,
Si demonul credea ca-l chem din nou,
Cand intrebam:"unde esti?"
Si el spunea ca e aici,
...Dar eu vorbeam cu Dumnezeu...
Candva credeam ca Te-am prins,
Ca Te-am atins,
Si hotarasem sa nu-Ti dau drumul,
Caci Tu erai cuvantul,
Si visul,si cerul.
Am crezut ca imi vei spune
Secretele din asta lume,
Si ca-n bratele stapane,
Iubitor ma vei primi,
Si viata o vei ocroti.
Am vrut sa cred in tine,
Am vrut sa sper la bine,
Am strigat,
Am asteptat-
Ecoul s-a repetat.
Tu,insa nu mi-ai raspuns,
Sau poate glasul nu Te-a ajuns.
Am mai strigat odata,
Cu privirea-nfrigurata,
Spre singuratate-ndreptata.
Tacere,tristete,ori manie,
Mi-au incatusat inima,
Odata daruita Tie-
M-a pierdut tacerea Ta.
Un demon mi-a raspuns,
Si cu ochi cu luciferice sclipiri
In viata mi-a patruns,
Oferindu-mi fericiri.
Universul tot sa-l fi stiut,
Si as mai fi vrut.
Demonul soptea din cand in cand,
Cate-o taina,cate-un gand.
Pana cand i-am spus plangand:
"Tu stiai,blestemate,
Ce-aduc ale tale soapte!
Da!Adevarate,
Dar pline de pacate."
Distrugeri,negru,rau,
Aduse visul meu.
Am creat!
Un univers intunecat,
In care m-am pierdut
Caci am vrut si am aflat
Mistere la care n-as fi cutezat.
Dar ele au ucis frumosul,
Care le-ascunde-atat de bine,
Si chiar rostit cuvantul,
Le-a fost uitat in lume.
Orice stralucire,
Devine lucire,
Cand misterelor le spui pe nume.
Deci am fugit prin asta lume,
Si demonul credea ca-l chem din nou,
Cand intrebam:"unde esti?"
Si el spunea ca e aici,
...Dar eu vorbeam cu Dumnezeu...