Jollye's one shots

[Jollye]

Wonderwall.

Am visat. Și chiar dacă nu am făcut-o , totul mi s-a părut ca un vis. 6 lacrimi și jumătate au completat suferința mea însetată de libertate. Nefăcând comparații, totul a fost prea minunat, prea ireal și totuși aici, în sufletul meu , unde s-a cuibărit o nouă amintire.
Monotonia a fost târâtă ,legată și călcată în picioare. Spiritul amuzamentului ne-a umplut sufletele cât pentru o viață. Am simțit cum crește în mine floarea prieteniei și m-a făcut să înțeleg că într-un fel , tot se va sfârși. Important e că am știut de aceea am trăit totul. Cu un sentiment de regret și totuși o bucurie infinită pe care numai cei ce o descoperă, o pot simți.
Am început prin a-mi încânta ochii cu priveliștea proaspătă a naturii și am continuat prin a simți gustul unor preparate delicioase. Privirea jucăușă și blândă a cățelușului roșcat ce ne însoțea mereu în drumețiile noastre îmi dădea un sentiment pașnic și o dorință de a-i acorda o atenție necondiționată. Camera a cărei uși o deschideam în fiecare seară fără vlagă dar o trânteam puternic, era primitoare după o zi plină scăldată în soare și plăcerea de a te simți din nou copil în parcurile ce înconjurau poiana. Ecourile râsetelor și a muzicii de peste zi mă conduceau spre un moment de relaxare spre apa care-mi ”curăța” patimile din timpul trăit până atunci.
Melodios sunau acele acorduri divine rostite de chitările pe care le ”necăjeam” noi în fiecare seară. Și fericiți fiind, ”ridicam” cabana în slăvi pornindu-ne glasurile și mai puternic decât înainte iar jocurile aflate între noi înălțau râsetele gingașe ale copiilor în care ne transformam când ne vedeam toți adunați și bucuroși că putem trăi astfel de momente.
”Encarta” suna grosolan în fiecare zi dar amuzamentul pornit de acest cuvânt stârneau altele chiar până la extremă, și frumos era să râdem împreună. Noaptea, spre culcare, nu lipseau niciodată chicoteli, șușoteli și zgomote care o porneau pe doamna dirigintă împotriva noastră căci era trecut de 00:00 iar noi nu adormiserăm încă. Am putut simți desigur semnificația sintagmei ” A cădea din pat” și slavă Domnului că nu dormeam pe patul de sus , cine știe dacă aș mai fi trăit ca să scriu aceste rânduri acum.
Picăturile ploii ce se stârnea înspre seară ne îndreptau cu gândul spre noua zi ce avea să sosească plină de alte bucurii și năzdrăvănii . Mirosul, arșița și lumina focului de tabără străbăteau aerul umed și mirosul de pământ ne îmbiba hainele îngânând povești melodioase atingând fiecare coardă ce bruia puternic înăuntrul chitării obosite, în timp ce chemat ne era numele spre a ne primi diplomele de merit și prezență. Norii se strângeau încet în fiecare seară iar săgețile de lumină , străbătând cerul, ne vorbeau cu regret, parcă compătinindu-ne în gândul că se apropia ziua plecării noastre și că probabil niciodată nu vom mai fi la fel , împreună.
Paradoxal, diminețile inspirau seninătate , optimism si desigur dorința de a ne alinta simțurile cu dulcele miros al cafelei. Somnoroasă fiind, îmi plăcea să mă târăsc înspre baie uneori desculță, alteori cu șlapii lui *x*și nu știu cum se făcea că niciodată nu-mi purtam propria încălțăminte.
Nu lipsea tragerea de sine, care pentru mine era un enorm pas spre a-mi dezmorți corpul și fiecare părticică morală din mine care ar mai fi vrut să doarmă deși era dornică de începerea unei noi zile. Totuși, aerul proaspăt și rece al dimineții mă readucea acolo unde ar fi trebuit să fiu și-mi împuternicea lipsa de comunicare a micului dejun care oricum era scăldat în somnolență și îmbătat în ceaiul cald.
Momentele timpului de seară aveau desigur farmecul lor eclipsat de blitz-ul aparatelor care funcționau neîncetat. Râsete peste râsete, bancuri, glume , cântece ,gălăgie, nimic nu lipsea și dacă se întâmpla, aveam personal grijă. Mi s-a părut mai mult decât perfect, să o poreclesc pe ”draga mea” Irina, *Chucky* . Personal, abținerea de sine nu e unul dintre punctele mele forte iar după cum ea pornise totul, mi s-a părut absolut genială porecla , potrivindu-se mai mult decât perfect și poți scrâșni din dinți dacă vei reuși să citești pentru că eu cred că te caracterizează. Cum nici o tabără nu e completă fără pastă de dinți , efectul este incredibil de original când o faci . Și cum Shuu a fost victima, nu am avut nici o reținere de sine știindu-i totuși reacția. Acum poți râde când îți amintești și știu că o faci chiar acum tocmai acesta fiind farmecul absurdității pe care am făcut-o.
Un deja-vu parcă am simțit când jocul de Rummy s-a așezat pe masă mișcându-și piesele gălăgios. Clipsăitul semințelor reflecta ”stresul” jucătorilor ce se ”luptau” pentru câștig.”It smells like teen spirit” îmi bubuia în urechi puternic în momentele mele de relaxare gălăgioasă. ”Wonderwall” a fost rostită iar și iar de vocile noastre aproape răgușite dar care continuau înspre o perfecțiune parcă de neatins. Am ținut să-mi notez acesastă relatare astfel , deoarece asta simt, acum când totul s-a terminat. Inchid ochii și mă simt din nou acolo iar apoi îi deschid și-mi spun că totul a dispărut, că nimic nu mai e, că a fost......

Semnat: O persoană ce a trăit.