07-11-2010, 06:50 PM
Capitol nou:>. Thx for comm ^:)^.
-Ran!
Am putut recunoaste acea voce feminina.
-Sarah!
Nu imi venea sa cred ca inca mai era in cladire. Ea trebuia sa fie prima persoana escortata afara. Cum naiba?!
-Ce dracu cauti…
Totul s-a intunecat dintr-o data, tot ce puteam vedea fiind o ceata densa. Simteam o durere intepatoare si insuportabila in spate. Nu imi puteam da seama unde, se extindea atat de rapid, incat tot corpul a inceput sa imi vajie. Am cazut oare? Priveam chestia rosie ce se scurgea pe fata mea si ajungea pe podea. Chiar am… cazut? Priveam infiorat.
Am tresarit. Cat de ciudat ma simteam… parca toate grijile se duceau odata cu fiecare lucru clar inlocuit cu ceva negru si incetosat. Aveam sa mor? Inghit in sec.
Am murmurat un “aiciâ€, ca o continuare inconstienta a ceea ce am vrut de fapt sa spun. Cat de ironica e viata cu mine. Nu vreau sa mor ca un caine, fara a sti macar motivul.
Simteam din nou acea durere nesuferita in spate, insa de data asta cu o referire mai puternica in jurul capului. Inca nu puteam distinge lucruri din jur, insa imi dadeam seama ca ma aflu intr-o incapere cu trei persoane. Sau cel putin, atatea voci am reusit sa disting.
-Insfarsit.
-Credeam ca-i mort.
-Ran!!
Uhm… ce puteam intelege eu din asta? Am incercat sa-mi clarific imaginile.
-Mai traiesti?
Am recunoscut vocea aceea! Am incercta sa ma ridic in picioare, insa tot ce am reusit sa fac a fost sa primesc o noua lovitura. Am inceput sa injur de toti sfintii si arhanghelii pe care ii stiam. Ce dracu se intampla aici?!
Au inceput din nou sa vorbeasca, insa nu reuseam sa inteleg. Mi-am scuturat capul, ridicand din nou privirea. Perfect, acum puteam vedea mai bine.
Din cate imi puteam da seama, ma aflam intr-un mare cacat. In fata mea statea Ryuuzaki, iar eu ma aflam intre Sarah si una dintre gorilele din camera aceea in care am stat pe parcursul conferintei. Eram legat de maini si asezat pe un scaun din lemn putrezit. Oh Doamne, de ce eram eu mereu acela care ajungea in situatii de genul? Il priveam pe Ryuuzaki. Se afla in starea lui normala. Mda, eu mai am putin si imi dau duhul si el priveste totul cu degajare de parca nimic nu s-ar intampla.
Am oftat. Toti vorbeau intr-o limba pe care nu o stiam, cred totusi ca era franceza. De ce dracu, iar nu stiu. Stiu ca s-a dat drumul la alarma, l-am cautat pe Ryuuzaki ca un disperat, dar nu l-am gasit, si apoi am dat de Sarah. Acum ma aflu intr-o incapere mica si puturoasa, legat de un scaun. Incepeam sa ma cam satur de tot cacatul asta.
-Pot afla si eu daca se poate, de ce dracu sunt legat de un scaun?!
Toti si-au indreptat privirea spre mine.
-Aveai dreptate, nu este prea inteligent, a zis Sarah, indreptandu-si privirea spre Ryuuzaki.
Perfect, acum sunt luat drept idiot.
-Nu ti se pare evident? se auzi o voce groasa, barbateasca, usor ragusita la cativa metri in spatele meu.
Incremenisem. Vocea aceea imi strafulgera urechile si mintea. Am incercat sa-mi indreptat privirea stupefiat catre persoana ce se apropia de noi.
-Insfarsit ti-ai facut aparitia, Light.
Ma uitam acum buimac la Ryuuzaki. De ce sunt singurul care nu are habar despre ceea ce se intampla aici?
-Ryuuzaki, deci ti-ai dat seama. Era de asteptat din partea ta.
-Imi poate explica cineva si mie ce se intampla?
De data asta, a sunat mai mult ca o rugaminte decat ca o revolta. Eram la capatul puterilor. In ultimele cinci minute am trecut prin o suta de stari – nu stiu insa de ce-, cred ca acum sunt la sfarsit.
-Esti in mijlocul unui targ. Te vom inapoia lui Ryuuzaki doar cu conditia sa nu se mai implice niciodata in planurile lui Yagami-san si sa renunte la cariera lui ca detectiv.
O priveam mirat pe Sarah care vorbea cu un respectat exagerat fata de saten.
Doamne… doamne… ce oameni prosti ai mai facut. Am inceput sa rad cu pofta.
-Chiar crezi ca va face asta? Sunt doar un angajat. Oricat de mult ti s-ar fi parut tie ca el tine la mine, ai fost pacalita.
Ma privea dezaprobator.
-Inteleg. Deci nu stii.
-Ce sa stiu?
Ma uitam sceptic la ea.
-Oricum nu mai conteaza, intrerupe brunetul discutia. Nu va avea loc nici un targ.
Cu exceptia mea, toti s-au uitat uimiti la el.
-Atunci banuiesc ca nu te deranjeaza daca il mor, a zis Light, ranjind si indreptand un pistol argintiu spre mine.
-Indiferent daca voi face sau nu targul, tot o sa-l omori.
Din nou, privirile celorlalti nu s-au schimbat. Si eu eram destul de nesigur asupra lucrurilor care ar trebui sa le consider adevarate sau false.
-Cum poti spune asa ceva despre Yagami-san?! vocea nemultumita a lui Sarah rasuna puternic in incapere.
-E inregula, Sarah. Ma voi ocupa eu de aici.
Inca eram nedumerit.
-Banuiesc atunci, ca nu te deranjeaza daca distrug cladirea, nu e prea importanta. Sunt probabil vreo cateva mii de oameni acolo.
-Nu se poate asa ceva! izbucni bodyguardul – chiar nu il bagasem de seama pana atunci. Acolo este si seful plus cei…
Insa nu a apucat sa-si termine propozitia deoarece glontul se strecura rapid printre hainele lui, omorandu-l. Sangele rosiatic se scurgea din trupul gol.
-Ai devenit atat de dens, a spus Ryuuzaki, facand cativa pasi spre mine, insa cu privirea inca la Light.
-Nu chiar, incep doar sa-mi pierd rabdarea.
-A fost un plan interesant, afirma brunetul.
Ma uitam mirat la el. Iar nu stiam ce sa mai cred. Ma afla intr-o ceata totala, iar Ryuuzaki si-a dat seama despre asta.
-Te ascult, a spus Light, zambind catre el si privindu-l iscoditor.
-Pentru inceput, sa stii ca mi-a placut cum m-ai manipulat pe mine si pe Ran.
Ok, asta incepe sa ma sperie. Cred ca Ryuuzaki s-a tampit de tot. Tocmai il felicita pe Light pentru ca ne-a manipulat.
-Nu m-as fi gandit ca ai avea vreo legatura cu sursa noastra principala de armament. A fost inteligent din partea ta sa ai legaturi cu o femeie ca Sarah. Banuiesc ca va-ti intalnit intr-un mod intamplator si ati observant ca aveti lucruri in comun. Femeile sunt atat de naive. Ma rog, planul tau a decurs bine, pot spune. Pentru inceput, ai vorbit cu Sarah si i-am spus ca ma cheme in America cu gandul de a imi da seama cine este atacatorul tatalui ei. Stiai prea bine ca nu o sa-l las pe Ran in Tokyo, stiind ca tu inca esti acolo, asa ca era mai mult decat evident ca il voi lua cu mine.
Cand am ajuns la hotel Sarah ne-a facut o vizita si ne-a vorbit despre situatie, intr-o zi chiar invitandu-ne la cina pentru a-l putea cunoaste pe domnul Hoeven. Din pacate, acesta nu a putut ajunge, deci nu l-am intalnit. Dupa asta aflam intr-o dimineata ca a fost gasit mort in casa. Am mers acolo personal si l-am examinat. Sarah, a spus in timp ce si-a indreptat privirea spre ea, aici ai facut prima greseala. Am vazut glontul cu care a fost Hoeven omorat, avea calibrul unei arme care doar firma ta o produce. Era deci evident cine l-a omorat.
Ma uitam uluit la el.
-Ryuuzaki, cum poti spune ca si-a omorat propriul tata?!
Ok, in general nu tineam deloc cu Sarah, insa ideea lui mi se pare dea dreptul absurda.
-Cine a spus ca era tatal ei? a intrebat, uimit.
Aveam o expresie tampa pe fata.
-O da, uitasem ca nu stii. Domnul Hoeven de fapt este mort de vreo patru ani. Cel pe care l-am vazut era fratele lui geaman, de care numai Sarah stia. John Hoeven avea un frate, Jack, insa erau doua firi total diferite. Jack nu a vrut sa urmeze deceptiile familiei, asa ca parintii nu au avut de ales decat sa isi concentreze atentia catre John. Ca urmare, a ajuns guvernator, luand locul tatalui sau. Insa cand John a murit, nu se putea alege atat de usor un alt guvernator, asa ca Sarah, fiica lui , l-a platit pe fratele lui, Jack, si i-a spus ce trebuie sa faca. Nu a fost deci atat de dificil sa il omoare.
Toti il priveam amutiti. Nu imi pot imagina cum a aflat asta.
-Un alt indiciu, continua el, este acea scrisoare care a primit-o Sarah. Suna ceva in genul “Fereste-te de rosul apusului. Dupa el vine mereu negrulâ€. Se referea la Ran. Parul lui este rosu, precum apusul, iar negrul insemna moartea, in sensul ca Ran este un personaj negativ. Era deci clar ca a fost trimis de cineva care il stia pe Ran si in acelasi timp il ura. De aici am dedus ca Light era in spatele tuturor.
Niste aplauze s-au auzit ca un ecou in camera. Cu totii ne-am indreptat privirea spre Light.
-Perfect, anunta acesta. Acum ca totul este limpede, banuiesc ca nu te superi daca iti omor prietenul.
Iar in timp ce vorbi isi indrepta pistolul spre mine, apasand tragaciul.
Cred ca mai am un capitol sau 2 si termin. Depinde cum imi merge inspiratia @-)
Capitolul 28: Adevarul.
-Ran!
Am putut recunoaste acea voce feminina.
-Sarah!
Nu imi venea sa cred ca inca mai era in cladire. Ea trebuia sa fie prima persoana escortata afara. Cum naiba?!
-Ce dracu cauti…
Totul s-a intunecat dintr-o data, tot ce puteam vedea fiind o ceata densa. Simteam o durere intepatoare si insuportabila in spate. Nu imi puteam da seama unde, se extindea atat de rapid, incat tot corpul a inceput sa imi vajie. Am cazut oare? Priveam chestia rosie ce se scurgea pe fata mea si ajungea pe podea. Chiar am… cazut? Priveam infiorat.
Am tresarit. Cat de ciudat ma simteam… parca toate grijile se duceau odata cu fiecare lucru clar inlocuit cu ceva negru si incetosat. Aveam sa mor? Inghit in sec.
Am murmurat un “aiciâ€, ca o continuare inconstienta a ceea ce am vrut de fapt sa spun. Cat de ironica e viata cu mine. Nu vreau sa mor ca un caine, fara a sti macar motivul.
***
Simteam din nou acea durere nesuferita in spate, insa de data asta cu o referire mai puternica in jurul capului. Inca nu puteam distinge lucruri din jur, insa imi dadeam seama ca ma aflu intr-o incapere cu trei persoane. Sau cel putin, atatea voci am reusit sa disting.
-Insfarsit.
-Credeam ca-i mort.
-Ran!!
Uhm… ce puteam intelege eu din asta? Am incercat sa-mi clarific imaginile.
-Mai traiesti?
Am recunoscut vocea aceea! Am incercta sa ma ridic in picioare, insa tot ce am reusit sa fac a fost sa primesc o noua lovitura. Am inceput sa injur de toti sfintii si arhanghelii pe care ii stiam. Ce dracu se intampla aici?!
Au inceput din nou sa vorbeasca, insa nu reuseam sa inteleg. Mi-am scuturat capul, ridicand din nou privirea. Perfect, acum puteam vedea mai bine.
Din cate imi puteam da seama, ma aflam intr-un mare cacat. In fata mea statea Ryuuzaki, iar eu ma aflam intre Sarah si una dintre gorilele din camera aceea in care am stat pe parcursul conferintei. Eram legat de maini si asezat pe un scaun din lemn putrezit. Oh Doamne, de ce eram eu mereu acela care ajungea in situatii de genul? Il priveam pe Ryuuzaki. Se afla in starea lui normala. Mda, eu mai am putin si imi dau duhul si el priveste totul cu degajare de parca nimic nu s-ar intampla.
Am oftat. Toti vorbeau intr-o limba pe care nu o stiam, cred totusi ca era franceza. De ce dracu, iar nu stiu. Stiu ca s-a dat drumul la alarma, l-am cautat pe Ryuuzaki ca un disperat, dar nu l-am gasit, si apoi am dat de Sarah. Acum ma aflu intr-o incapere mica si puturoasa, legat de un scaun. Incepeam sa ma cam satur de tot cacatul asta.
-Pot afla si eu daca se poate, de ce dracu sunt legat de un scaun?!
Toti si-au indreptat privirea spre mine.
-Aveai dreptate, nu este prea inteligent, a zis Sarah, indreptandu-si privirea spre Ryuuzaki.
Perfect, acum sunt luat drept idiot.
-Nu ti se pare evident? se auzi o voce groasa, barbateasca, usor ragusita la cativa metri in spatele meu.
Incremenisem. Vocea aceea imi strafulgera urechile si mintea. Am incercat sa-mi indreptat privirea stupefiat catre persoana ce se apropia de noi.
-Insfarsit ti-ai facut aparitia, Light.
Ma uitam acum buimac la Ryuuzaki. De ce sunt singurul care nu are habar despre ceea ce se intampla aici?
-Ryuuzaki, deci ti-ai dat seama. Era de asteptat din partea ta.
-Imi poate explica cineva si mie ce se intampla?
De data asta, a sunat mai mult ca o rugaminte decat ca o revolta. Eram la capatul puterilor. In ultimele cinci minute am trecut prin o suta de stari – nu stiu insa de ce-, cred ca acum sunt la sfarsit.
-Esti in mijlocul unui targ. Te vom inapoia lui Ryuuzaki doar cu conditia sa nu se mai implice niciodata in planurile lui Yagami-san si sa renunte la cariera lui ca detectiv.
O priveam mirat pe Sarah care vorbea cu un respectat exagerat fata de saten.
Doamne… doamne… ce oameni prosti ai mai facut. Am inceput sa rad cu pofta.
-Chiar crezi ca va face asta? Sunt doar un angajat. Oricat de mult ti s-ar fi parut tie ca el tine la mine, ai fost pacalita.
Ma privea dezaprobator.
-Inteleg. Deci nu stii.
-Ce sa stiu?
Ma uitam sceptic la ea.
-Oricum nu mai conteaza, intrerupe brunetul discutia. Nu va avea loc nici un targ.
Cu exceptia mea, toti s-au uitat uimiti la el.
-Atunci banuiesc ca nu te deranjeaza daca il mor, a zis Light, ranjind si indreptand un pistol argintiu spre mine.
-Indiferent daca voi face sau nu targul, tot o sa-l omori.
Din nou, privirile celorlalti nu s-au schimbat. Si eu eram destul de nesigur asupra lucrurilor care ar trebui sa le consider adevarate sau false.
-Cum poti spune asa ceva despre Yagami-san?! vocea nemultumita a lui Sarah rasuna puternic in incapere.
-E inregula, Sarah. Ma voi ocupa eu de aici.
Inca eram nedumerit.
-Banuiesc atunci, ca nu te deranjeaza daca distrug cladirea, nu e prea importanta. Sunt probabil vreo cateva mii de oameni acolo.
-Nu se poate asa ceva! izbucni bodyguardul – chiar nu il bagasem de seama pana atunci. Acolo este si seful plus cei…
Insa nu a apucat sa-si termine propozitia deoarece glontul se strecura rapid printre hainele lui, omorandu-l. Sangele rosiatic se scurgea din trupul gol.
-Ai devenit atat de dens, a spus Ryuuzaki, facand cativa pasi spre mine, insa cu privirea inca la Light.
-Nu chiar, incep doar sa-mi pierd rabdarea.
-A fost un plan interesant, afirma brunetul.
Ma uitam mirat la el. Iar nu stiam ce sa mai cred. Ma afla intr-o ceata totala, iar Ryuuzaki si-a dat seama despre asta.
-Te ascult, a spus Light, zambind catre el si privindu-l iscoditor.
-Pentru inceput, sa stii ca mi-a placut cum m-ai manipulat pe mine si pe Ran.
Ok, asta incepe sa ma sperie. Cred ca Ryuuzaki s-a tampit de tot. Tocmai il felicita pe Light pentru ca ne-a manipulat.
-Nu m-as fi gandit ca ai avea vreo legatura cu sursa noastra principala de armament. A fost inteligent din partea ta sa ai legaturi cu o femeie ca Sarah. Banuiesc ca va-ti intalnit intr-un mod intamplator si ati observant ca aveti lucruri in comun. Femeile sunt atat de naive. Ma rog, planul tau a decurs bine, pot spune. Pentru inceput, ai vorbit cu Sarah si i-am spus ca ma cheme in America cu gandul de a imi da seama cine este atacatorul tatalui ei. Stiai prea bine ca nu o sa-l las pe Ran in Tokyo, stiind ca tu inca esti acolo, asa ca era mai mult decat evident ca il voi lua cu mine.
Cand am ajuns la hotel Sarah ne-a facut o vizita si ne-a vorbit despre situatie, intr-o zi chiar invitandu-ne la cina pentru a-l putea cunoaste pe domnul Hoeven. Din pacate, acesta nu a putut ajunge, deci nu l-am intalnit. Dupa asta aflam intr-o dimineata ca a fost gasit mort in casa. Am mers acolo personal si l-am examinat. Sarah, a spus in timp ce si-a indreptat privirea spre ea, aici ai facut prima greseala. Am vazut glontul cu care a fost Hoeven omorat, avea calibrul unei arme care doar firma ta o produce. Era deci evident cine l-a omorat.
Ma uitam uluit la el.
-Ryuuzaki, cum poti spune ca si-a omorat propriul tata?!
Ok, in general nu tineam deloc cu Sarah, insa ideea lui mi se pare dea dreptul absurda.
-Cine a spus ca era tatal ei? a intrebat, uimit.
Aveam o expresie tampa pe fata.
-O da, uitasem ca nu stii. Domnul Hoeven de fapt este mort de vreo patru ani. Cel pe care l-am vazut era fratele lui geaman, de care numai Sarah stia. John Hoeven avea un frate, Jack, insa erau doua firi total diferite. Jack nu a vrut sa urmeze deceptiile familiei, asa ca parintii nu au avut de ales decat sa isi concentreze atentia catre John. Ca urmare, a ajuns guvernator, luand locul tatalui sau. Insa cand John a murit, nu se putea alege atat de usor un alt guvernator, asa ca Sarah, fiica lui , l-a platit pe fratele lui, Jack, si i-a spus ce trebuie sa faca. Nu a fost deci atat de dificil sa il omoare.
Toti il priveam amutiti. Nu imi pot imagina cum a aflat asta.
-Un alt indiciu, continua el, este acea scrisoare care a primit-o Sarah. Suna ceva in genul “Fereste-te de rosul apusului. Dupa el vine mereu negrulâ€. Se referea la Ran. Parul lui este rosu, precum apusul, iar negrul insemna moartea, in sensul ca Ran este un personaj negativ. Era deci clar ca a fost trimis de cineva care il stia pe Ran si in acelasi timp il ura. De aici am dedus ca Light era in spatele tuturor.
Niste aplauze s-au auzit ca un ecou in camera. Cu totii ne-am indreptat privirea spre Light.
-Perfect, anunta acesta. Acum ca totul este limpede, banuiesc ca nu te superi daca iti omor prietenul.
Iar in timp ce vorbi isi indrepta pistolul spre mine, apasand tragaciul.
Cred ca mai am un capitol sau 2 si termin. Depinde cum imi merge inspiratia @-)
![[Imagine: asdsadfu.jpg]](http://img855.imageshack.us/i/asdsadfu.jpg/)
Sank you, Valkyrja *hug*