[Kyoro-chan] Kyoro-chan

[Me_Samy]

Aceasta desena animata m-i s-a parut foarte potrivita in anii mei de I-IV. Era amuzanta si plus de asta imi placea de Kyoro mai ales cand facea acel botic ..off..il adoram pacat ca nu se mai difuzeaza



Gasca ..numai stiu cum ii cheama dar stiu ca ala negru este unu rau ..caruia ii plcea de sora lu aia roz parca..

- Boticul ala :X:X


Astept pareri :X

[Rain]

Nu este chiar un anime la care sa te uiti pentru ca are o poveste anume, insa e foarte amuzant, mai ales personajele. Inainte, cand aveam Animax la televizor ma uitam si eu inainte de a incepe anime-ul preferat ori dadeam de el din greseala si ma uitam.
Dupa parerea mea se incadra bine si la comedie, dar apartine si genului aventura. Povestea nu a fost cine stie ce, dar mergea de plictiseala xD

[yaoi maniac]

Ma uitam la el cand eram mica si il dadeau la TV. Imi placea si opening-ul era dragut (cand am dat de el acum cateva zile mi se parea putin cam enervant... *laughs*). Ma speria chestia (/creatura) aia blanoasa. X_X Brrrr. Dar Kyoro-chan a fost frumos. Imi placea acea pufosenie.
Au fost momente frumoase. Ca aceea cu trenul si steaua (uau! mi-am amintit).
Am tot auzit ca e un anime 'deplorabil'. Frate, e un anime frumos. Cand esti copil e numai bun. Normal, acum am crescut mari si ne-am dat pe: Hellsing, One Piece (pe care oricum vreau sa il vad) si altele. Dar gusturile se schimba, insa mie tot mi se pare un anime bunicel (sa nu zic 'bun' ca nu stiu cat de mult imi mai place acum). Stiu ca l-am si desenat.
Au fost momente frumoase -sau sa zic de neuitat?- (acelea cu animeurile la TV).

[Saravis]

Si eu l-am vazut tot prin clasele I-IV. Doamne, ce amintiri frumoase am legate de perioada aia. Intr-adevar, poate acum nu l-am mai considera deloc bun si placut, cel mai probabil amuzant, dar pe vremea aia, pe la 8 ani, stiu ca-mi placea. Ne uitam mai multe colege din clasa, si ziua urmatoare comentan. Aveam o colega talentata care-l desena pe Kyoro. Inca mai am desenul ala
Ah, si cantecul ala: Kyoro-chan, Kyoro-chan, Kyoro, Kyoro, Kyoro-chan! Sau ma rog, ceva de genul... Doamne cat il mai cantam cand eram mica.
Am multe amintiri frumoase de anime-ul asta, si chiar imi placea. Cum am spus, probabil daca l-as revedea, l-as lasa balta dupa 2 episoade, dar pe vremea aia imi placea chiar mult. Era amuzant.
Ah, imi placea mult episodul in care aia roz statea si astepta pe cineva, si apareau niste monstrii. Ah, parca asa era, nu? Si i-a imblanzit Kyoro cu cantecele lui Ha, am memorie bunicica.
Stiu ca mereu radeam la boticul ala a lui Kyoro şi de el imi placea cel mai mult. De celelalte personaje imi amintesc destul de vag, dar e unul din anime-urile copilariei mele si mereu o sa-mi aduc aminte cu drag de el.

[DeDal N.]

Sunt cateva serii anime pe care le-am urmarit cu cel mai mare drag pe la inceputul carierei mele de fan anime si cum e spus si mai sus, daca as vrea sa il revad acum, nu as putea *Loveless*. Cred ca era de la opt seara pe Animax, inainte ca seriile mai importante sa inceapa si daca reuseam, il urmaream, mai mult pentru ca nu ii gaseam sensul. Nici nu m-am gandit ca intra la categoria anime, ma rog, imi place mai mult decat Cainele Cartof sau o alta serie din acea categorie. Kyoro inca e adorabil si dupa parerea mea, foarte curajos. Hai sa recunosc, mai talentat decat ma asteptam. Dar ar fi fost culmea sa ii ofere un plot gen Death Note daca a fost creat pentru relaxare si pentru amuzament, poate chiar adorabilitate. Dar ramane demn de mentionat pentru senzatia de am ajuns acasa pe care mi-o ofera de fiecare data cand ma gandesc la inceputuri si la cat de incitata eram/inca sunt.