Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Iubire de cartier

#21
A trebuit sa recitesc o parte de cateva ori caci n-o intelegeam, dar neh pana la final, am inteles si eu cat de cat xD.
Anyway, e frumos din partea lui Randy sa-l ajute pe Brain, caci .. sincer nu stiu de ce:]] aberez si eu pe aici degeaba.
Imi place de Brain, chiar daca a primit atatea avertizari de la prietena sa[ sincer am uitat cum o cheama] tot nu s-a "despartit" sau ma rog nu l-a ocolit pe Randy :X.
[center][Imagine: BIG+BANG.png][/center]
[center]Always a proud V.I.P <3 [/center]
[center]Stay stong DaeSung everything will be okey in the next year<3
Stay strong G-Dragon the real V.I.P's still love you, because you're a GOOD PERSON and you have a PURE HEART <3[/center]

#22
Oh, fetelor, sunt aici si sunt gata sa comentez. Am citit pana la capitolul 7, si sunt narabdatoare sa il citesc si pe urmatorul, deci MiraA, hurry up [Imagine: 244519cj7iewvdtg.gif]

Acum sa imi spun parerea. Ficul este foarte bun, imi place mai ales ideea cu sefii de gasca, drogurile si tigarile. Randy e cam vulgar, ma refer la limbajul lui, dar chiar ma atrage asta. Parca nu ii pasa de sentimentele celor cu care si-o "trage"... si tocmai de asta nu inteleg de ce nu sare direct pe Brian. Cum a zis si el, ii e frica sa nu plece. Si? Asta se numeste viol, il ia cu forta si gata >:)
Ehem, gandesc prea mult :"> Anyway, incepe sa simta ceva pentru el, uh, imi place : >
Brian nu mi se pare chiar un uke, insa cu Randy ar merge. Sunt curioasa de "relatia" cu Dean, nu stiu daca le sta bine, insa atunci cand si-au schimbat hainele ( in capitolul ala, nu mai stiu exact ), imi imaginam cum arata amandoi. Deci pentri tipu' asta cu ochii verzi nu prea insemna nimic sarutarile, si mai nou, nici sexul. De ce am o vaga impresia ca Brian il atrage cam mult?
Eheee, numai voi ne puteti lasa in suspans.
Greseli de tastare am vazut, dar nu multe, si repetitii ati avut uneori, dar am fost prea absorbita de actiune si, nah, nu le mai enumar iar. Vreau doar sa va felicit pentru ideea ficului si astept continuarea... asa ca bafta!
[Imagine: 433976aj7wpoevz9.gif]

#23
Capitolul 8

Nu-mi placea cum ma privea. Ochii lui isi pierdusera din raceala de mai devreme, acum fiind adanci si expresivi. M-am trezit intrebandu-ma ce se afla dincolo de ei. Ce ganduri ascundeau? Fara sa ma gandesc i-am atins obrazul palid cu mana, mangaind usor pielea incinsa de la febra. Imediat am simtit fiorul ce i-a strabatut corpul ca un impuls electric. Ochii i se marira si mai mult devenind sticlosi. Nu zicea nimic...ma privea doar. I-am aranjat suvitele de par, dandu-i-le la o parte pentru a-l putea vedea mai bine. Nu stiu ce m-a indemnat sa fac asta, dar nu ma puteam abitine. Cand mana sa ma atinse am tresarit si eu, dar nu l-am respins. Pur si simplu am ramas pe loc, nemiscat, privindu-l fix in ochi.
Parca timpul se oprise in loc, nu mai auzem nici macar ploaia care batea in geam, nu eram decat noi doi. I-am zambit si am tras plapuma peste noi, invelindu-l in primul rand pe el, apoi m-am asezat pe burta, sprijinindu-mi capul pe maini.
-Incearca sa dormi putin, i-am zis cand mi-am dat seama ca tot la mine se uita. Poate te vei simti mai bine cand te vei trezii.
-Ramai aici...
-Pana se opreste ploaia voi ramane aici, l-am aprobat. Ofta resemnat si inchise la randul sau ochii. Cateva clipe mai tarziu i-am auzit respiratia adanca semn ca adormise. Arata atat de diferit cand dormea...de pasnic. Cine si-ar fi inchipuit ca el era liderul unei gasti de cartier? Eu in niciun caz, dar pana la urma ce naiba staim eu despre viata de Ghetoo? Raspunsul era simplu: nimic. Si totusi...poate as fi dispus sa aflu...
Am mai stat o vreme acolo langa el, privindu-l, dar pana la urma nu am mai avut stare si m-am ridicat. Inca nu ma tineam bine pe picioare si zgarietura aia nenorocita ma durea, dar am reusit sa ajung intreg pana la bucutarie, unde mi-am facut de lucru. Nu era frumos din partea mea sa ma bag in lucrurile lui, dar la cat de bine se simtea nu credeam ca va fi in stare sa-si faca ceva comestibil de mancare si dupa cate mi-am dat eu seama, locuia singur...asa ca nimeni nu va fi aici ca sa aiba grija de el.
Mama zicea tot timpul ca pentru a invinge o raceala nu-ti trebuie decat o supa buna si fierbinte si multa dragoste. In privinta supei, puteam sa-l ajut...dar la partea cu dragostea, trebuia sa se descurce singur ca nu era domeniul meu.
Am desfacut unul dintre plicurile de supa instant ce le-am gasit in dulap, l-am amestecat cu apa, dar am taiat si niste morcovi pe care i-am gasit pe acolo. Am lasat maglavaisul sa fiarba vreo jumatate de ora, apoi l-am luat de pe foc, lasandu-l pentru cateva minute sa se raceasca.
Am tras cu ochiul in camera, dar Randy inca dormea si nu ma lasa inima sa-l trezesc.
Din pacate pentru mine, nu aveam niciun pic de stare, asa ca am facut cel mai nebunesc lucru cu putinta in acel moment: curatenie. Ce era drept...intr-o buna zi voi deveni o casnica bestiala, m-am gandit usor amuzat de situatie. Nu trebuia decat sa gasesc un batran cu bani si ipotent. Aproape ma bufnii rasul cand aceasta imagine isi facu loc in mintea mea, dar m-am abtinut, caci nu vroiam sa-l trezesc pe Randy.
Pana sa termin curatenia se oprii si ploaia, lucru ce ma bucura. Acum puteam sa plec acasa, dar nu inainte de a ma asigura ca baiatul asta va manca macar un pic. Cine stie cand a mancat ultima oara? Am pus supa intr-un castronel, am luat o lingura si m-am apropiat de pat. M-am asezat langa el, privindu-l in continuare. Era transpirat, iar fata acum avea o tenta rosiatica, semn ca inca febra nu-i trecuse.
-Randy, trezeste-te, i-am zis intr-un final tragandu-l un pic de mana. Deschise ochii si ma privii confuz, apoi se ridica in capul oaselor.
-Ce s-a intamplat? vocea sa era o simpla soapta ragusita. Unde pleci?
-Niciunde. Mananca un pic, i-am zis aratandu-i castronul cu supa.
-Nu mi-e foame. Dorise sa se intinda la loc, dar l-am prins de mana, oprindu-l.
-Numai un pic si te las in pace. Te vei simtii mai bine dupa aceea.
Injura printre dinti, dar lua castronul in mana si incepu sa manace destul de repede semn ca ii era foame. Duap ce termina i-am pus in palma niste pastile contra febrei si racelii pe care le lua fara sa comenteze. Cred ca dormea cu ochii deschisi.
-Brian? l-am auzit intr-un final...
-Da?
-Esti o pacoste...imi zise inainte sa-si inchida din nou ochii si sa adoarma. L-am invelit, dupa care m-am aplecat si i-am depus un sarut usor pe frunte.
-Stiu deja asta...
Am luat castronelul, l-am dus in bucatarie unde l-am spalat, lasandu-l apoi la zvantat pe chiuveta. Totul parea in ordine in rest. Nu mai era nimic de facut aici: totul era aranjat, Randy dormea dus si eram sigur ca maine se va simtii mai bine, iar eu aveam mare nevoie de somn...si de niste pastile pentru durere.
Am oftat enervat si m-am dezbracat de hainele pe care mi le daduse el, luandu-le iar pe alea mele ce erau inca umede, privind in tot acest timp pe geam. Deja se innorase din nou, semn ca iar va incepe sa ploua in curand. Vroiam sa ajung acasa inainte ca un nou ropot sa ma ude in cap pana-n picioare. Trebuia sa ma grabesc...
Am luat o foaie din cele ce se gaseau pe birou si i-am lasat un mesaj. La febra pe care o avea putea foarte bine sa nu-si aminteasca mare lucru din ce se intamplase.

Nu uita sa-ti iei pastilele. Sunt pe noptiera, iar supa este pe aragaz daca mai vrei.
Brian


L-am lasat la vedere si am iesit din apartament, fara sa fac un singur zgomot. Imediat ce am ajuns in strada mi-am dat seama cat de tarziu era, caci era pustiu. Nu vedeai nici macar un singur om, inafara de mine.
Mi-am bagat mainile in buzunarul gecii, lasandu-mi pasii repezi sa ma poarte pana acasa. La un moment dat mi-am scos telefonul din buzunar si am vazut ca aveam mai bine de 20 de mesaje de la Mirada. Am sunat-o si i-am spus ca sunt bine, nementionand incidentul cu cutitul. Nu vroaim sa o sperii si mai tare decat era. I-am zis ca nu am avut chef de scoala si ca am ales sa ma plimb un pic si sa-mi pun gandurile in ordine. Nu stiam daca m-a crezut sau nu, cert este ca nu a zis nimic, ci mi-a urat noapte buna.
Pana am terminat conversatia cu ea, eram deja acasa. Am intrat in apartamentul minuscul si am privit cu groaza dezastrul. Totul era imprastiat, ca si cum cineva cautase ceva cu disperare si nu gasise. Sigur fusese tatal meu, caci, din cate mi-am dat seama nu lipsea nimic. M-am apucat sa strag lucrurile imprastiate si sa le pun fiecare la locul lor, ignorand durerea ce devenea din ce in ce mai mare. Nu ar fi trebuit sa ma mut cu el...mai bine o ascultam pe mama si-mi luam un apartament in chirie, dar dorisem sa-i dau o sansa. Spusese ca a renuntat la droguri si ca se schimbase, dar dupa ce am vazut tot dezastrul asta mi-am dat seama ca mintise. Era acelasi om...acelasi nimic, caruia nu-i pasa de nimeni. Nu avea niciun rost sa-mi pierd vremea cu el...de maine voi incepe sa-mi caut un loc unde sa stau
Aici nu eram in siguranta...

"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
[Imagine: chibi_5001.gif]
, chibi-ul lui

#24
Haa, ai venit repede. Ce mult ma bucur :">
Capitolul a fost superb, mai ales ca s-au inteles bine. Mi-a placut ca si-au facut griji unul pentru celalalt. Si ce frumos din partea lui Brian sa ii faca supa, frumos, frumos ^^ Nici acum nu inteleg de ce a plecat, poate urma vreo scena yaoi. Uff, si au ratata-o amandoi :-< Sau macar un sarut mic ( inafara de cel de pe frunte xD ).
Oricum, capitolul a fost bun, cu dialogul la punct iar greselile, ei bine am vazut doar doua de tastare, dar nu sunt importante.
Bafta in continuare. Sunt curioasa daca Brian se va muta si va locui singur, astept nextu' >:D<

#25
o.o'
Deci am ajuns exact la fix, adica nu am intarziat prea mult, sper ... si cred .. :"> Nu conteaza prea mult asta, ci mai mult capitolul. ;]]
Eu sunt un pic nelamurita in legatura cu ceea ce a zis Brian ultima data, la final. Cum adica nu e in siguranta cu taica`su ? Hm, e ceva ciudat, poate chiar mai mult de atat. -.-"
Nvm, acum ma " axez " pe chestii mai importante. : ))
Si anume faptul ca vad o usoara apropiere intre cei doi, insa Randy este la fel de incapatanat. Ma rog, stiu clar ca o data si-o data, tot o sa-i aduceti pe astia doi impreuna. Si nu sper pentru ca stiu ca asa este. ^_^
Well, iubitele mele, ar trebui sa spun ca nu va fi bine daca intarziati, insa tinand cont ca eu am fost cea care a intarziat, o sa tac. :)) Succes ! * hugs *

#26
Multumim de comentarii <3
Next:

Capitolul 9

Am deschis lenes ochii, descoperind ca Brian nu ma ie acolo, plecase deja. Imi parea rau, mi-ar fi placut sa mai fi ramas la mine, chiar daca nu prea se intamplase prea multe intre noi in seara trecuta, vorbisem si mai mult trasese de mine, care deja incepusem sa ma simt ca dracu`. Mi se-nvartea capul ca elicea acum si eram fleasca de transpiratie. Stiam ca nu era de bine asta, dar eram groaznic de ud si trebuia sa fac un dus, asa ca m-am indreptat in acel loc, intrand gramada in baie si abia tinandu-ma in picioare.
Imi venea sa ma arunc in zapada la cat de cald imi era, asa ca, in ciuda racelii, dadusem jetul de apa aproape rece, sa ma racoresc. Continuam sa ma simt la fel de rau, sa-mi vajaie capul asta ametit pe care-l aveam. Nu tu tigari, nu tu nimic in casa asta. Am iesit din incapere gol pusca, fara nimic pe mine, si abia atunci am vazut biletul de la Brian. Conform celor spuse, m-am dus si am luat pastilele, apoi am mai mancat nitel din supa pe care mi-o facuse si am strans patul si astea, facand curat in scurt timp. Fierbeam iarasi si voiam iarasi sa intru in dus, insa atat de ametit eram incat uitasem sa ma si imbrac.
Mi-am tras o pereche de boxeri albastrii pe mine si niste blugi stransi pe corp, apoi un hanorac alb, apoi am iesit. Trebuia neaparat sa fac ceva astazi, voiam sa nu stau degeaba, ma simteam oricum groaznic. Si nu mai aveam tigari! Cacat, imi trebuiau tigari, imi trebuia nicotina mult iubita, trebuia... Trebuia. Da, eram obsedat. Dar imi trebuia!
Am scos cu repeziciune telefonul din buzunar si l-am sunat pe Dean, dorind neaparat niste marijuana sa fumez.
- Frate, esti acasa? am intrebat de cum i-am auzit vocea adormita cum imi raspunse.
- Da, sunt, da` dorm, istetule! E... E ora 7 si nitel spuse nervos si abia atunci realizam si eu ca nu era niciun adolescent, ci doar oameni care se duceau la munca, probabil. Si tot nu-mi pasa. Aveam neaparata nevoie de pastile si de cineva care sa aiba grija de mine.
- Ai de fumat? am intrebat si el mormai un '' Da '' adormit, apoi spuse sa ma duc la el si inchise. Bun, ma duceam la el, daca aveam noroc adormeam pe-acolo si ma faceam bine, daca nu zaceam toata ziua mea libera intr-o raceala nenorocita si ordinara.
Ma indreptam cu pasi repezi spre el, insa m-am oprit si am cerut pastile la o farmacie din fata blocului lui Dean, iar femeia care abia deschise - nu stiam ca se deschid asa de rapid farmaciile! - imi dadu ceva de raceala despre care spusese ca e foarte bun, apoi imi recomanda sa ma bag in pat si sa ma culc, nu inainte insa de a ma usca bine pentru a-mi reveni. I-am platit, i-am multumit si m-am carat dracului afara din locul mirosind a pastile.
Am intrat in blocul lui Dean si am urcat cu rapiditate pana unde statea el, la etajul trei. Am intrat brusc in apartament si am incuiat usa, dezbracandu-ma de hainele pe care le aveam pe mine. Am salutat-o pe mama lui, care ramase uimita sa ma vada asa matinal si asa palid.
- Ce e cu tine? intreba sarutandu-ma usor pe obraz, iar eu i-am explicat rapid ca ma simt rau si ce facusem si aproape imi sari in cap cand auzi ca facusem dus cu apa rece si mai si iesisem afara. Mi-a ordonat rapid sa ma dezbrac si imi dadu schimburi de la fiul ei, apoi imi porunci si mai multe nu sa ma bag in pat langa el, ceea ce am si facut. Mi-am pus capul pe perna, iar Dean se intoarse catre mine si zambi amuzat.
- Ce faci?
- Ma fut, nu se vede? am intrebat ironic si tragand plapuma de sub el.
- O, nu, nu faci asta in casa mea, spuse mama lui amuzata si intra in camera cu un pahar cu apa si pastilele care imi cazusera pe jos. Imi daduse cateva, dupa care imi dadu si un prosop sa imi sterg parul cu repeziciune, ceea ce am si facut. Incepea iar sa-mi fie cald, asa ca mi-am dat bluza jos si m-am bagat in Dean, care ma lua instinctiv in brate, cerandu-l sa ma stranga, fiindca mi-era frig.
Se conforma si ma lipi de el, incepand sa ma incalzeasca.
- De ce te-ai dezbracat? ma intreba el si i-am spus ca mi-era cald si apoi mi-era frig, afirmatie care o alarma pe mama lui.
- Doamne, copile, tu esti nebun! exclama speriata. Randy, tu ai frisoane! Poti sa mori! spuse alarmata, la care replica mea veni plina de nepasare:
- N-ar fi o pierdere...
Femeia iesi exasperata din camera si se intoarse peste douazeci de minute cu sticle cu apa fierbinte pe care mi le puse una pe abdomen si una la picioare. Am injurat nervos si am dat sa ma ridic din pat, insa Dean ma prinse si ma trase in jos, tinandu-ma in continuare pe suprafata moale si incercand sa ma incalzeasca. Tremuram tot si mi-era mult mai rau decat pana acum.
'' Nu mai fac baie cu apa rece si nu mai ies niciodata afara dupa '', am spus ingrozit in minea mea. '' Daca scap si de data asta sunt cel mai fericit om... ''.
Speram sa scap, insa simteam ca ma dezintegrez la cat de tare ma durea trupul. Nici dupa cea mai a dracului bataie nu pateam asta si o pateam acum de la o raceala nenorocita si banala!

- Esti bine? ma intreba mama lui Dean ingrijorata si isi puse mana pe fruntea mea. Temperatura imi revenise la normal si eram bine acum, insa ma durea groaznic de tare in gat, plus capul ce continua sa-mi pulseze. Eram caldut acum, insa paloarea inca imi era prezenta pe fata obosita si consumata parca din cauza bolii.
- Da, am spus incet si am scancit cand mana rece a femeii imi atinse fruntea. Cat e ora? am intrebat in soapta, iar raspunsul veni rapid: 11:45. Chiar fusesem obosit daca dormisem eu atat, plus ca fusese poate cea mai nasoala zi din viata mea.
I-am multumit zambind femeii pentru ceea ce facuse pentru mine, apoi aceasta iesi din camera, lasandu-ma doar cu Dean. Hainele mele uscate acum se aflau pe un scaunel de la geam, asteptand sa fie imbracate.
- Cum te simti? ma intreba inca o data baiatul de langa mine, apoi ma saruta pe obraz, fiindca mi-am ferit buzele de el de teama sa nu-i dau raceala. Nu-mi placea cand ne sarutam, era mai mare ca mine si stiam prea bine ca va vrea sa ma domine groaznic de tare, ceea ce eu nu faceam nici in ruptul capului.
- Ma simt bine, dar ma doare in gat si capul imi vajaie, raspund scurt si imi intorc privirea. Ai marijuana? interb in soapta si el dadu afirmativ din cap.
Se scula din pat in acel moment si cauta sub saltea, scotand de acolo un pachet plin cu jointuri. Desi nu era in firea mea sa accept jointuri facute de altii, acum nu aveam rabdare sa-mi fac eu unul, asa ca l-am luat si, scotand o tigara di nel, am aprins-o. Trageam cu sete din ea, scotand un sunet multumit, apoi tusind.
- E tare, ai grija! imi spuse baiatul si imi dadu bretonul din ochi, apoi eu m-am ridicat in fund si m-am sprijinit de perne, zambind lung.
- Imi place, e buna, am rostit si i-am facut cu ochiul, dupa care m-am intins si am scancetat lung cand oasele imi trosnira.
M-am ridicat si i-am platit jointurile, ca, de, frate, frate, da` branza-i pe bani, si mi-am imbracat hainele, apoi am iesit din camera, nu inainte sa-l salut pe tanar. Mama lui imi zambi binevoitoare si ma saluta, apoi am iesit. Nu stiam unde ma duc sau ce voi face acolo, insa tot ceea ce voiam era doar sa stau si sa imi revin. Bineinteles ca prima destinatie a fost farmacia acum, de unde mi-am luat si pastile de supt pentru gat, sa-mi revina dracului vocea la loc, ca in curand nu mai puteam nici sa tip, ceea ce era teroare pentru mine, ca-mi placea la nebunie sa injur si sa tip la ceilalti.
Mintea mea continua sa zboare la Brian, ceea ce ma ingrijora. De ce tocmai la el? Putea sa zboare la Miranda aia care nu se lasa, putea sa zboare la Dean, la Matt, putea sa zboare oriunde, insa nu, ea continua sa zboare la Brian, ceea ce ma enerva.
'' De ce s-a pus in fata cutitului? '', m-am intrebat curios pe mine insumi, insa nu aveam cum sa-mi dau raspunsul, asa ca m-am lasat pagubas, continuand sa ma plimb pana tarziu in noapte...
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)

Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour

#27
Sper ca-s prima pe aici. :o3
In orice caz, nu ratam un astfel de capitol. e clar. ^^ Well, puteam sa dau un comm aseara, dar lenea combinata cu oboseala nu e deloc buna. [-(
Mai, Randy e bine ? Adica .. wow.. E prea .. racit. [ Ce ciudat a sunat ]. :]] Iar Brian a plecat de la el, eeh, sper ca nu-i prea tarziu pentru un yaoi. * laughs * Nvm, am vazut ca Randy deja incepe sa se gandeasca la el. :> Ohoh, de cand asteptam eu asta .. <33 Si inca mai astept. Chiar merita. :))
Citat:- Ma fut, nu se vede?
Omg ! Sa vorbeasca asa cu mama amicului sau ? =)) Asta chiar a fost tare. Sunt sigura ca o sa vad ceva interesant [ ce vad ? De fapt, citesc .. ] in capitolul urmator. I hope so`. ^^' * free hugs *

#28
Oh, dumnezeule, cat am asteptat capitolul asta :x Si acum sunt aici, l-am citit, iar acum voi comenta. Yuppy! xD
Pai incep cu greselutele pe care le-am observat. Ai avut doar una de tastare, in rest, numai de gramatica, sau mai bine spus repetitiile alea, firar ele sa fie :

"nu ma ie acolo" - nu mai e acolo
"Fierbeam iarasi si voiam iarasi sa intru in dus" - Ntz, nu suna bine, ori eliminai unul din cuvintele scrise cu bold, ori il inlocuiai cu 'din nou'.
"apoi un hanorac alb, apoi am iesit" - in loc ade 'apoi' puteai sa pui 'si' ^^
"scotand o tigara di nel" - din el ... si asta e ultima greseala de tastare pe care am vazut-o.

Sa continuam. Capitolul a fost lungut, sa avem ce citit, ceea ce mi-a si placut. Nu ma gandeam ca mama lui Dean e asa amuzanta, sau ca Randy e un asa ipocrit in adevaratul sens al cuvantului. Chiar asa urat vorbeste de fata cu persoanele adulte? Rusine sa ii fie!! Oricum imi place caracterul lui de bad boy :))8-> Nu ne-ai mai zis nimic de Brian, poate in capitolul urmator MiraA ne va lamuri... asa ca spor la lucru fetelor >:D<

#29
Capitolul 10

Dimineata veni mai repede decat m-am asteptat si odata cu ea veni si momentul in care trebuia sa iau o decizie finala. Nu ma simteam in siguranta aici, nu cand tatal meu se droga din nou. Acesta fusese motivul pentru care mama divortase si se mutase impreuna cu mine in Liverpool in urma cu 10 ani. Tipul asta, pe care eu inca il numesc tata, a picat in patima drogurilor si a bauturii si din barbatul ce era o data a ajuns un nimic, violent si fara minte. Nu mai ramasese nici macar o urma cat de mica din tatal ce ma crescuse. Totul a fost distrus de droguri...totul.
M-am ridicat din pat si am inceput sa-mi fac bagajele, avand grija sa nu uit nimic important. Pentru moment, puteam sa merg la un hotel ceva, iar de maine sa-mi caut un apartament propriu. Bine macar ca aveam bani, caci altfel nu stiu cum as fi in stare sa ma descurc...
Am pierdut cateva ore bune pana ce am strans tot, dar intr-un final am terminat, putand sa rasuflu usurat.
Insa pe cand sa ies afara din apartament, usa se deschise si inauntru pasii insasi tatal meu, rupt si mirosind puternic a alcool si marijuana. Se clatina pe picioare, apoi se sprijinii cu spatele de perete si ma privii prin patura de fum a tigarii sale.
-Ce dracu' faci cu bagajele alea, copile? Unde crezi ca pleci?
Am inghitit in sec cand i-am auzit glasul, simtind fiori de teama in tot corpul, dar nu am dat inapoi. Trebuia sa-l infrunt sau nu voi scapa niciodata de frica asta.
-Ma mut. Ti-am zis ca stau aici doar daca nu te mai droghezi, dar vad ca nu ai fost in stare sa le lasi. Deci, eu plec.
Am vrut sa trec pe langa el, dar ma prinse de geaca si ma tranti cu putere de perete, facandu-ma sa gem de durere.
-Nu pleci niciunde! Ce crezi? ca-ti permit sa faci acelasi lucru ca ma-ta? Cine te crezi ca sa vi aici si sa-ti bati joc de mine?! Imi puse mana in gat si incepu sa stranga cu putere, pana ce am simtit ca nu mai pot respira. Nu vroiam sa mor aici, de mana lui. Cu greutate am reusit sa-mi ridic bratele care pana atunci au stat inerte langa corp si am incercat sa-l imping, dar nu aveam foarte multa forta.
Pana la urma imi dadu drumul, iar eu am cazut la pamant tusind violent. Se apropie de mine si-mi ridica fata spre el.
-Tata...? l-am intrebat cu o voce stinsa...
-Semeni cu ma-ta, zise si ochii sai capatara o tenta ciudata, probabil din cauza tampenilor pe care le baga in el.
Isi trecu mana pe obrazul meu, intr-un gest ce se vroia tandru, dar, care pe mine ma dezgusta, apoi imi prinse barbia si o stranse pana ce mi-am deschis gura. Imediat limba sa patrunse inauntru, incepand sa ma violeze cu miscari brutale.Am ramas socat...acesta era tatal meu. Nu era posibil! Nu putea fi adevarat! Intr-un moment de luciditate l-am muscat cat de tare am putut. Se desprinse de mine injurand si scuipand sange, apoi ma lovi cu piciorul in stomac, facandu-ma sa ma chircesc la podea.
-Pui de catea, ce esti! Iti arat eu cum sa te comporti!
Nu ma uitam la el, dar am auzit sunetul unei catarame ce era desfacute si atunci mi-am dat seama cu groaza ce avea de gand sa faca. M-am ridicat, dorind sa fug, dar mi-a mai dat una peste fata, facandu-ma sa cad din nou la podea.
-Stai...ce faci? Sunt eu Brian, fiul tau. Nu pot sa-mi faci asta, i-am zis in pragul isteriei.
-Taci! Nu ai drept sa vorbesti aici. Se aplecat peste mine si incepu sa ma stranga de zona dintre picioare cu miscari brutale ce imi cauzau durere. Nu mai vroiam! Ce naiba cautam eu aici? De ce eu?
Rupse tricolul de pe mine si incepu sa-mi linga pieptul, apoi sa-mi muste sfarcurile pana ce imi dadu sangele. Imi era scarba...atat de scarba de el si de mine. M-am zbatut, dar degeaba. Mainile lui imi tineau bratele ca intr-o menghina. Eram prins, fara scapare.
Am observat cand isi dadu pantalonii si boxerii jos, dar nu a vrut sa ma uit si la restul asa ca am inchis ochii, rugandu-ma sa fie doar un cosmar si sa am trezesc in patul meu cald din Liverpool, dar cand mi-am simtit proprii pantaloni dati jos, apoi mangaierile lui brutale, am stiut ca nu era un cosmar. Asta era realitatea.
Ma patrunse printr-o miscare brusca, animalica ce ma facu sa urlu, dar am tacut imediat ce palam lui lua contact cu obrazul meu. Inainta in mine, nepasandu-i de durerea mea, de ceea ce facea si de faptul ca eu eram fiul lui. Ma vioala. Propriul meu tata ma viola si ii placea. Il simteam adanc infipt in trupul meu ce tremura ca si cum ar sta sa se dezintegreze. Acum avea ochii inchisi si gemea de placere, pe masura ce miscarile deveneau din ce in ce mai rapide. Ultima oara cand se impinse in mine, durerea fusese atat de mare incat am pierdut contactul cu realitatea...

M-am trezit mult mai tarziu, sigur in apartament, cu hainele rupte pe mine. Ma simteam atat de nenorocit si de murdar incat nu mai aveam putere nici macar sa plang. Trupul imi era plin de vanatai, iar pe jos am putu sa observ un pic de sange, probabil de la mine. M-am ridicat cu greu, gemand de durere, dar luandu-ma ametelile m-am lasat din nou jos. Imi era atat de greata, incat m-am intors pe-o parte si am dat totul afara, chiar si ce nu am mancat, apoi am ramas o vreme asa privind in gol. De ce-mi facuse asta? De ce?
In apartament se lasa bezna semn ca venise seara. Am oftat si m-am ridicat de jos, tinandu-ma cu mainile de pereti pentru a-mi gasi sprijin. Mi-am luat un tricou pe mine cu miscari stangace si m-am incheiat la pantaloni, apoi fara sa privesc in urma, mi-am luat geanta si am plecat din acel loc blestemat, jurand sa nu ma mai intorc niciodata.
Am reusit sa ajung pana la primul hotel, unde cu greu am facut rost de o camera, avand in vedere ca eram minor, dar cu ceva bani dati in plus orice se rezolva. Ajuns in camera m-am trantit in pat asa cum eram si am inchis ochii incercand sa adorm, dar imaginile de mai devreme se intorsera sa ma bantuie din nou si din nou pana ce am crezut ca imi voi pierde mintile. Si asa fusese toata noaptea.

La liceu toata lumea ma privea ciudat...mai ciudat ca in prima zi si eram sigur ca era din cauza bataii la care luasem parte, dar nu ma interesa. Nu mai mai interesa nimic acum. Nici macar nu stiam de ce venisem in primul rand aici. Mai bine ma duceam dracu'. M-am indreptat cu pasi grei spre clasa mea, unde deja toata lumea era prezenta, inclusiv Randy. M-am asezat in banca, cu grija si mi-am lasat capul sa se odihneasca pe maini. Am simtit pe cineva apropindu-se, dar nu m-am uitat sa vad cine era.
-Multumesc pentru supa. Vocea lui Randy nu mai era atat de ragusita. La auzul ei, mi-am ridicat ochii incercanati spre el. Arata mai bine. Supa si medicamentele isi faceau efectul. Am incercat sa-i zambesc, dar nu prea am reusit.
-Nu ai pentru ce. Ma bucur ca te simtit mai bine. Pana si eu mi-amd at seama de cat de ciudata imi era vocea.
-Nu arati bine, imi zise ezitand si intinse mana pentru a ma atinge. Inima incep sa-mi bata mai tare si reactionand din instinct m-am ferit, ridicandu-ma si facand cativa pasi in spate, speriat. Nu vroiam sa ma atinga. Daca imi facea si el ceva?! Nu mai vroiam asa ceva.
Se uita la mine perplex si facu un pas inainte. Brian...ce ai patit?
-Nimic, i-am raspus poate un pic prea repede. Am trecut pe langa el, aproape alergand spre baie. Trebuia sa ma adun.
Odata ajuns inauntru, m-am dus direct la ghiuveta si am dat drumul la apa rece, apoi mi-am spalat fata de cateva ori. Am respirat adanc, rugandu-ma ca inima sa-si calmeze bataile.
-Asta nu este nimic, am auzit o voce in spatele meu. M-am intors rapid, aproape impiedicandu-ma in propriile picioare si am vrut sa ma dau mai in spate, dar nu aveam unde. Te comporti ca o mata speriata. Ce naiba e cu tine?
Se apropie de mine cu repeziciune si ma prinse de maini, imobilizandu-ma...la fel ca el. M-am zabatut, dar din nou incercarea mea a fost in van.
-Nu...nu mai vreau...lasa-ma, i-am zis cu adevarat speriat, iar el ma privii confuz.
-Brian, ce e cu tine? Cand m-am zbatut maneca bluzei se ridica, lasand la vedere vanataile pe care mi le lasase tata in urma cu o zi. Se uita la ele pentru cateva momente, apoi injura printre dinti. Cine ti-a facut astea? Vazand ca nu raspund, m-a zgaltait un pic. Cine? intreba cu o voce amenitatoare, ce-mi ingheta sangele in vene.
Atunci autocontrolul meu se rupse si am dat drumul la lacrimile ce imi inundara imediat fata. L-am cuprins in brate, agatandu-ma de bluza lui ca de un colac de salvare si am inceput sa plang cu suspine. Nu mai rezistam...era prea mult pentru mine...
-De ce mi-a facut asta? l-am intrebat printre suspine. Nu i-am facut nimic...tatal meu...de ce? Mainile sale imi cuprinsera trupul ce tremura, intr-o imbratisare stransa. Vreau sa mor...i-am mai zis plangand in continuare...

"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
[Imagine: chibi_5001.gif]
, chibi-ul lui

#30
Yes, ai venit cu capitolul. Il asteptam de ceva timp. Hmm… In momentul in care citeam despre Brian si taica-so ma si gandeam : oare or fi bagat scene intre astia doi? Ma rugam sa fie un ‘da’, dar imediat ce a inceput sa il violeze nu mi-a placut deloc. Adica sa nu intelegeti gresit, ma refer ca saracul Brian a fost violat tocmai de taica-so O_O Insa scena a fost bine descrisa.
Mi-o place mie incestul buut, nici chiar asa >.<
In orice caz ma bucur ca a decis sa se duca la scoala, asa s-a intalnit cu Randy 8-> O sa il linisteasca el, sunt sigura. Deci astept capitolul urmator ^^.

Bye :bye:



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Iubire de cartier ▌▒ Zยzzααα ▒▌ 12 7.563 25-10-2010, 08:28 PM
Ultimul răspuns: _Andreea_
  Viata de cartier[hentai] Shadow. 15 17.891 23-01-2010, 01:11 AM
Ultimul răspuns: Miauu


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)