Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Iluzii [+16 / +18]

#11
Capitol nou ^.^ Multam de comm-uri :x.


Capitolul 17

M-am trezit pe jos in camera mea, cearceaful care ar fi trebuit sa fie pe pat era pe jos langa mine. Eram doar in lenjerie intima, capul ma durea de nu mai puteam. M-am ridicat cu greu de pe podea si m-am indreptat spre baie clatinandu-ma dintr-o parte in alta. Cand am ajuns in fata oglinzi mai aveam putin si as fi iceput sa strig. Aratam oribil, nu stiu cum, dar eram mult mai palida decat eram deobiecei, cearcanele mi se vedeau sub ochi de parca cineva m-ar fi pocnit. Mi-am luat un halat din matase pe mine si am coborat in sufragerie. Acolo erau Alexander si Anne, se pare ca se distrau de minune. Imediat ce m-au vazut au inceput sa randa, m-am uitat la ei cu o privire de " Fugi ca de nu te fugaresc eu pe tine " . Le-am scos limba copilareste si m-am dus spre ei.

- Alexander, stii cum am ajuns acasa ? Nu imi amintesc nimic.
- Pai te-am adus eu acasa, nu-mi vine sa cred cat poti sa bei. Mi-a zis umh .. ah Jean, da Jean, ca dintr-o data te-ai apucat sa bei multe pahare de whisky. m-a informat el dupa care a inceput sa rada.
- Nu te cred, glumesti ? Eu nu beau ! m-am rastit catre el.
- Pai nu glumesc, a zis ca un fotomodel a pronuntat un nume " Takumi " si ai inceput ca nebuna sa bei.

Takumi ? Cine putea sa pornunte acest nume ? Dar nu conta, m-am facut de ras, probabil ca Jean ma uraste acum, sigur am stricat tot. Mi-am dat o palma peste frunte, incercand sa-mi amintesc tot, dar din pacate nu-mi aminteam nimic. M-am ridicat de pe canapea si am fugit la mine in camera, mi-am cautat telefonul si indata ce l-am gasit l-am sunat pe Jean.

- Jean, draga, spune-mi ca nu am stricat tot aseara ! am exclamat eu speriata.
- Stai linistita, nimeni nu a observat.
- Oh, Doamne, nu-mi vine sa cred, am zis ceva nepotrivit cat timp am fost in starea aceea ?
- Nu prea multe, mi-ai spus doar ticalosenia pe care ai facut-o in liceu. Fata draga, aia a fost dur. Mi-ai mai zis cat regreti, si ca acum il iubesti pe acel umh .. ah a da ! Takumi.
- Sfinte Sisoie, adica ti-am zis tot !
- Cam da, hai ca te las, trebuie sa plec, ne mai vedem.

Atat mi-a zis si a inchis, am vrut sa cada cerul peste mine, de ce mi-am dat drumul la gura ? De ce ? Totusi partea buna e ca nu am facut ceva din care as putea sa fiu afectata. M-am dus sa-mi iau pe mine ceva haine comode, deoarece azi stateam acasa. Am coborat inapoi in sufragerie alaturandu-ma lui Alexander care era acum singur. Am stat in liniste deaorece atentia mi-a fost captata de un film destul de interesant. Timp de doua ore nimeni nu a zis nimic, dar apoi Alex mi-a propus sa mergem afara la piscina sa facem baie, erau ultimele zile de vara si trebuia sa le profitam. Mi-a zis ca merge si dupa Anne ca sa nu stea singura. Aveam impresia ca astia doi o sa ramana impreuna. Am mers in camera sa-mi iau un costum de baie, l-am luat pe primul care mi-a iesit in fata, unul alb, nici nu se putea mai bine. L-am luat pe mine si mi-am luat un prosop iar apoi am coborat la piscina. Se pare ca niciunul dintre cei doi nu a ajuns. Mi-am pus prosopul pe unul dintre sezloane si mi-am dat jos slapii pe care ii purtam. M-am pus in fund pe marginea piscinei gandindu-ma la Takumi. Imi imaginam cum ar fi fost daca el era acum, aici, langa mine. Sa-i vad zambetul care ma ducea in cer dar nu ma aducea inapoi.
Am simtit doua maini pe spatele meu iar apoi am vazut cum apa se apropia de mine, sau eu ma apropiam de apa ? Imediat ce impactul a avut loc am revenit la suprafata, l-am vazut pe Alex cum radea de mai sa cada pe jos. In schimb Anne m-a ajutat sa ies din piscina, imediat ce mi-am revenit am inceput sa fug dupa Alex aruncandu-l si pe el in piscina. Totusi intrebarea mea era ce facea el, ce facea brunetul meu ?
[Imagine: tumblr_ljy3o2Lf311qzf4bro1_500.gif]

Always keep the faith !



YunJae, YooSu, ChangSica, HunHan.



The pleasures of the mighty are the tears of the poor
A song will outlive all sermons in the memory
Always Keep The Faith
Deferto Neminem
Hope to the End













#12
pai...uhm...trebuie sa recunosc, ca fiecare capitol m'a impresionat...la naiba ma regasesc in Takumi!...doar pana la partea de sleeping with women...hehehe;))...
Imi place la nebunie realitatea de aici...o realitate bine pusa la punct. Ai/ati descris bine fiecare sentiment al personajelor, fara exagerari....sunt atat de oameni, incat pot fi palpabili. Imi mai place si nastyness din ele..muhahaha...
La capitolul 16 ma asteptam ca sa apara si Angelique din avion...Takumi s'o vada sa fie un moment de "aolo panicaaaAa...dar mirific in acelasi timp, si pe langa ea sa treaca Vanesa si sa se arunce in bratele lui si Angelique sa fie pauza/gol/vid...dar mi'a placut si continuarea data de tine.
Stilul de a nara mi se pare interesant...captiveaza...un stil natural, detasat si totusi atat de personal...it's really cool...
Abia astept sa vad cum evolueaza actiunea...bafta!*hugs*
[center][Imagine: SOTW2-House.png][/center]
[center]~only God doesn't believe in...God~[/center]


[center][Imagine: 1241698538_scrubs-party.gif][/center]
[center]Trolebuuuuuuuuuuuzzzzzzzzz[/center]


[center]Do you know a woman who hates herself enough to date me?[/center]

[center][Imagine: chibi_2605.gif]
Pompertziu Fulangesh, chibi-ul lui YamaMina
[/center]


#13
Hy there!
Pot spune ca lucrul pe care ma impresionat profund este felul in care intrati in pielea personajului si scrieti ceea ce el simte, si nu faceti sa se potriveasca perfect cu celalta persoana,asta fiindca vezi(citezsti) ce simte celalalt, reusiti sa desparti cele 2 personaje perfect, si de fiecare data va reuseste. Eu una nu pot sa imi imaginez scriind din punctul de vedere a doua personaje si sa realizez atat de bine. Imi place la nebunie aceasta poveste de dragoste unica in felul ei propriu si evidentiati foarte bine un lucru ce este prezent in mai multe:destinul!

[Imagine: 2wmkz6s.gif] oh de abia astept sa ii vad cum alerga unul in bratele celuilalt si sa se ubeaska si giugiulesca si...bip bip!:))

Super fan ficul melicitari la amandoua:X:X:X:X
[Imagine: 2e5s776.jpg]
Din focul iubirii adunam taciuni
Ce se nasc din incandescenta ploii de soare...
Unde-a ramas visul tainic de pe maini
Schitat de priviri cu-a lor patima-arzatoare?

[Imagine: k4fa84.jpg]
Noi suntem iluzii a ceea ce este muritor, iar scena este o iluzie a vieţii.
"El nu credea in nimic, cu exceptia viciului insasi si a unui zeu viu care exista pentru singurul scop de a face posibila satisfactia fata de rau."


[Imagine: chibi_2442.gif]
Emyleene, chibi-ul lui fake_fate

#14
Multam de commuri. Ma bucur ca va place acest fic. Sincera sa fiu nici eu nu stiu cum descriem, cel putin in cazul meu doar ies cuvintele si sentimentele pur si simplu. La capitolul iubiri imposibile sunt campioana. Deci cap lui Teh. Deoarece are probleme cu contul postez eu pana cand revine ea la carma. Mie nu-mi plac inceputul lui. *.*


Capitolul 18


Masina s-a oprit fara ca eu sa realizez cand am apasat frana. Am deschis portiera si am mers imprejurul masinii pentru a o deschide si pe cea a Vanessei. Nu i-am intins o mana insa am avertizat-o sa inchida portiera dupa care am luat bagajele sale din portbagaj. Avea un geamantan plus o alta geanta, le-am luat pe ambele. M-a privit razand, tinandu-si ochii in pamant. Nu i-am raspuns in acelasi fel, ci am mers inainte. M-a urmat in timp ce am urcat in lift. Am apasat butonul pentru etajul cinci, etajul pe care statea ea. A chicotit uitandu-se cum ii tin bagajele, am schitat si eu ceva fals pe sub buze. Patetic.
Ajunsi la etajul respectiv am intrat in apartament, fara prea multa ezitare. Bagajele le-am lasat in hol iar Vanessa a plecat spre bucatarie.
- Vrei sa iti pregatesc ceva? A strigat entuziasmata. Am raspuns sec.
- Nu!
S-a intors spre mine, oarecum dezamagita.
- Sigur nu? A tresarit copilareste iar eu m-am apropiat de ea. Purta o pereche de blugi stranti si o bluza decoltata, alba. I se multa bine pe trup, scotandu-i in evidenta sanii. Odata aflat langa ea s-a putut constata diferenta de inaltime. M-am lasat putin in jos si mi-am atins buzele de ale ei. Mana mea i-a cuprins barbia si am vazut-o rosind. Si-a trecut bratele in jurul gatului meu iar eu am prins-o de talie. Am inceput sa ne miscam usor, pana ce am gasit dormitorul. Aflati acolo ne-am asezat pe pat. Trupul meu se afla deasupra ei, o priveam. Inima ei parca avea sa sara din piept. Am ras in sinea mea, eu nu simteam nimic. Doar dorinta. Mi-am trecut limba peste gatul ei si am simtit-o tremurand. Mainile sale s-au impletit pe spatele meu incercand sa imi scoata tricoul. I-am ridicat bluza pana ce am realizat ca am dat-o jos. Purta un sutien cu un model dragut. Mainile mele au inceput sa pipaie fiecare loc al abdmoenului sau urcand pana in zona sanilor. I-am indepartat obiectul vestimentar nefolositor in acel moment si mi-am proptit gura de sanii sai. Sfarcurile sale intarite erau muscate acum cu agresivitate. O auzeam gemand si strigandu-mi numele in timp ce imi strangea pielea spatelui intre degete. Am chicotit strecurand o mana in patanlonii sai. A rosit, iar eu i-am scos pantalonii si lenjeria intima. Atat de rapit si inconstient incat m-am intrebat cand ramasesem si eu gol. Limba mea se plimba cu agresivitate peste trupul ei, muscand-o violent de fiecare parte a corpului. Ea scotea doar sunete de placere printre numele meu.
- Takumi ... Ah, Takumi. Takumi!
Mi-am apropiat trupul de ea patrunzand-o. Nu mai facusem sex de o perioada, un baiat are nevoi. Prima patrundere a fost usoara si fara sentiment, cea de a doua am facut-o mai agresiva simuland un orgasm oarecum fals. Ea gemea strigandu-mi numele si adaugand cateva cuvinte pe care nu am reusit sa le disting.
- Te iubesc Takumi! Te iubesc! Te iubesc!
Imi tot striga cand degetele mele ii mangaiau sanii, masandu-i salbatic. M-am pus pe spate in pat iar aceasta s-a asezat peste mine. Mi-a cuprins fata in maini si m-a sarutat, incepand sa imi pipaie abdomenul. Cand s-a saturat sa isi treaca limba circular peste patratelele abdomenului, mi-a sarutat buzele. Am privit-o direct in ochii sai albastrii stersi. Ea mi-a zambit si s-a asezat la pieptul meu. Mi-am pus o mana in parul ei, iar aceasta m-a imbratisat.
Angelique. . .
Am zis usor, constient de numele pe care l-am soptit. Stiam ca m-a auzit dar nu a tresarit. Am inchis ochii si am simtit privirea ei. Dupa cateva secunde lacrimile sale se asezau pe pieptul meu. Singurul gest pe care il puteam face in acel moment era acela de a-i saruta fruntea. Lacrimile sale s-au oprit, insa inima mea se simtea inca franta.

Cand m-am trezit era deja seara iar patul era gol. Vanssea imi lasase un bilet pe care l-am citit neinteresat.

[center]
Am o sedinta foto asa ca trebuie sa plec. Daca iti este foame ti-am lasat ceva pregatit in bucatarie. Cheile de la masina sunt pe masa din sufragerie, si ai un schimb de haine tot acolo. Vorbim. Te iubesc![/center]

Am luat hainele pe care mi le-a lasat, o pereche de pantaloni eleganti si o bluza gri. Cheile masinii aveau acum un breloc atasat cu o inima micuta. Am ras usor si am plecat din apartament.
In timp ce acceleram telefonul meu a sunat, am raspuns fara a da realiza cine suna. Am cunoscut vocea.
- Takumi! Ce faci?
- Buna Bibi, sunt pe drum. Acum m-am trezit. Are nevoie de ceva raza mea de soare?
Am intrebat pe un ton vesel, mi-a raspuns entuziasmata.
- Am auzit ca s-a intors Vane, nu am reusit sa o vad. Dar nu asta conteaza, am vorbit mai devreme cu Elisse. Stiai ca relatia ei cu Eric e super serioasa? A fost un soc. Nu credeam ca o sa se intample asta, desi Eric e genul stabil...
Am chicotit.
- Bibi, daca ai chef de barfe.. Stii, mie nu imi plac. Asa ca, treci la subiect.
Vocea ei a devenit mai trista, stiam ca atunci cand are sa imi spuna ceva mai important imi spune lucruri de genul.
- Stii... Nu as vrea sa ... si vreau sa imi cer scuze dinainte.. Dar... Poti veni sa vorbim? Am ceva important sa iti zic.
Am ofta usor si am inchis. Nu am depasit limita de viteza, insa am ajuns repede. Odata ajuns acasa am salutat-o pe mama. Fata ei era ridata, pierduta inca in agonie. A incercat sa imi schiteze un zambet dar nu i-a reusit. I-am sarutat mana si am intrebat-o ce mai face. Mi-a raspuns pe acelasi ton pierdut in vid. Am lasat-o pierduta in propria ei lume trista si am urcat in camera surorii mele.
- Nu ne-am vazut de ceva timp, nu? Am ras in timp ce am imbratisat-o. Se intampla ceva cu mama? Pare mai deprimata decat de obicei?
Fata surorii mele era de asemenea oarecum trista, insa puteam vede ca nu eset acelasi motiv. S-a departat putin de mine, preluand o pozitie defensiva si a inceput sa vorbeasca.
- Iti jur, nu s-a intamplat nimic dar... Nu stiu ce e cu mine, tot timpul ma gandesc la el. Sunt foarte indragostita. Stiu ca nu e bine ceea ce vreau sa fac si .. ceea ce simt, dar crede-ma, nu am ce sa fac.. Eu. . .
A inceput sa planga. Lacrimi pe care nu suportam sa le vad. Am imbratisat-o, strangand-o la piept. S-a cuibarit in bratele mele.
- Bibi, mie imi poti spune.
- M-am indragostit de prietenul tau, Jack!
S-a bagat si mai tare in bratele mele, parca de teama de a nu o lovi.
[Imagine: tumblr_ljy3o2Lf311qzf4bro1_500.gif]

Always keep the faith !



YunJae, YooSu, ChangSica, HunHan.



The pleasures of the mighty are the tears of the poor
A song will outlive all sermons in the memory
Always Keep The Faith
Deferto Neminem
Hope to the End













#15
Se pare ca nu ati prea comentat. Ce scena aia de sex v-a lasat masca ? =)) Glumeam. Cred. :))
Next :> Poate o sa va surprinda sau nu ;)).

Capitolul 19

Luna Octombrie mi-a adus multe suprize, si o sa imi aduca in continuare. Alexander si cu Anne erau impreuna, desi nu o aratam eram invidioasa. Si eu puteam sa am pe cineva langa mine, sa iubesc pe cineva, nu sa fiu o fata batrana si inca virgina ! Desi o disimulam destul de bine, ma simteam batrana in preajma lor, parca eram o bunicuta care isi privea nepotii. Poate ca exagerez, dar sentimentele mele sunt reale. Ma intristeaza gandul ca pe 20 Octombrie voi implini cei douazeci si trei de ani. Zilele mele de nastere nu mi le-am mai tinut de cand am venit in Franta, in Boston, Taku mai ca ma obliga ca sa imi tin ziua de nastere iar eu acceptam prin simplul fapt sa nu-l enervez. Takumi ... indata gandul mi-a zburat la el. Nu stiu cum, imaginea lui cu o alta fata care sa nu fiu eu mi-a venit in minte, m-am enervat. Am sarit ca arsa de pe pat, nu puteam sa accept acest adevar, acest adevar dureros, sa-l stiu pe Takumi cu o idioata, profitoare si urata. Eu il vroiam pentru mine, iar cand ma voi intoarce in Boston, el v-a fi pentru mine. Am zambit, am inceput sa ma plimb dintr-o parte in celalata a camerei, miscandu-mi ochii intr-un ritm rapid pentru a prinde orice miscare inexistenta in camera. M-am razmat de un perete, si m-am lasat in jos, am incercat sa ma linistesc, se pare ca mi-a reusit. Stiam ca daca mai faceam crize de nervi ma duceau inapoi la sanatoriu, nu trebuia sa mi se mai intample acele atacuri, daca ajunge sa se intample mi-au zis ca ma intorc inapoi si pentru o perioada de timp destul de indelungata. Totusi am facut un efort pentru a-mi schimba starea de spirit, m-am gandit ca cea mai buna 'terapie' ar fi o sedinta de shopping si de ce nu sa-mi tin o petrecere de ziua mea. Era 15 Octombrie, peste exact cinci zile era ziua mea, asa ca trebuia sa ma misc repede. Am insfacat geanta de pe pat si am iesit pe usa parca zburand. Am fugit in camera lui Alexander stiind ca Anne era cu el, asa ca nu am trecut pe la ea in camera. Cand am intrat in camera lui Alex fara sa mai bat, dragutii de ei erau amandoi pe pat giugiulindu-se, imediat ce m-au vazut au sarit amandoi din pat si au rosit. Am chicotit usor.

- Anne, draga mea, am nevoie de tine ca sa-mi planific cea de a 23-a aniversare ! i-am zis entuziasmata.
- Poftim ?! au zis amandoi in acelasi timp.
- Da' ce naiba aveti ? Sunteti surzi ? am facut pe suparata.
- Nu, dar ... a vrut sa-mi zica Anne.
- Atunci asa sa fie ! Anne, hai la cumparaturi !

Am luat-o de mana si am iesit in graba din camera, am coborat scarile in graba deasemenea mai sa cadem pe jos, dar totusi ne-am oprit sa radem de fata tatalui meu cand a vazut cat de bine ne intelegem, i-am povestit pe sarite ce aveam in minte. Mi-a zambit si mi-a inmanat mai multe carti de credit, am scos un scancet de fericire cand am vazut ca era de-acord cu propunerea mea. Am fugit la limuzina si l-am asteptat pe sofer sa vina, i-am zis unde trebuia sa ne duca. Am intrat in masina si ne-am pus de-acord ce aveam sa facem mai intai. Drumul pana la mall a fost mai scurt decat mi-am imaginat. Am coborat rapid din vehicul si ne-am indreptat spre cladire, imi placea aceasta constructie, era doar din sticla pe dinafara, avea niste intrai frumoase si gaseai tot ce vroiai. Primul lucru care l-am facut a fost sa mergem la o firma ca sa imi aranjeze petrecerea. am ales locatia, si anume " D'oro ", era un restaurant privat foarte cunoscut. Am aranjat si cele mai mici detalii renuntand la tot felul de baloane si sculpturi din gheata. Am luat un aranjament floral exotic dar in acelasi timp nu foarte excentric. Am ramas la lista de invitati, urma sa o trimit maine pe e-mailul domnisoarei care s-a ocupat de noi. Am zambit satisfacuta si am iesit in holul mall-ului. Urma sa mergem sa ne alegem niste rochii de gala. Am trecut pe la multe magazine dar nici unul nu mi-a atras atentia. Am intrat intr-unul care a fost pe placul meu si se pare ca nu ma inselasem. Anne isi scalda privirea prin rochiile care mai de care mai excentrice si sofisticate, in timp ce eu ma uitam la cele clasice, am oftat negasind una pe gustul meu, dar chiar atunci mi-a sarit in ochi o rochie superba, nu aveam cuvinte sa o descriu. I-am zis vanzatoarei sa o imacheteze, Anne nu a avut timp sa o vada, asa ca avea sa fie o surpriza. Pana la urma, roscata, si-a ales o rochie albastra ca si cerul, cu un decolteu frumos, nu prea mare dar nici nu lipsea iar la partea de jos era lunga in spate si in fata era mai sus de genunchi. In momentul cand i-am zis ca nu avea sa vada rochia doar peste cateva zile a mai avut putin si imi sarea la gat. Am mers la alte magazine pentru a ne lua pantofi, bijuterii si genti care sa se asorteze cu tinutele noastre.
Indata ce le-am cumparat ne-am chinuit sa ducem sacosele la masina, soferul s-a si speriat cand ne-a vazut, a luat repede pachetele iar eu am rasuflat usurata, nu mai suportam sa le am in mana.
Am ajuns acasa la fel de repede ca si cand ne-am dus la mall. Tatal meu ne-a intampinat spunandu-mi ca era cineva care vroia sa ma vada. Nu imi credeam ce vedeam ochilor, era chiar Elisse. Prietena mea cea mai buna, nu puteam sa realizez acest lucru. Dar m-am trezit la realitate imediat ce i-am simtit imbratisarea.
- Liss! Nu pot sa cred ! Nu-mi vine sa cred ! Am exclamat eu in timp ce ii puneam o mana pe fata asigurandu-ma ca era ea.
- Da Angel, sunt eu , Elisse! Mi-a raspuns inapoi.
- Dar cum? Cum de te-ai decis sa vii? Am intrebat-o in timp ce o sarutam pe frunte.
- Pai e o poveste lunga, dar vreau sa-l cunosti pe acel baiat de care m-am indragostit Angel, el e Eric.
- Eric? Am intrebat mirata, oare era acelasi Eric, prietenul lui Takumi?
- Buna Angelique! Sau ar trebui sa-ti spun. Angel. Mi-a zis o voce din spatele meu.
Imediat ce m-am intors l-am vazut, era el . Era prietenul lui Takumi.
- Eric ! Am exclamat eu de uimire. Ce faci aici? Sau mai bine zis, ce faci cu Elisse? E o gluma de-a voastra? L-am intrebat nerabdatoare sa-mi dea un raspuns.
- Angelique, eu nu sunt ca tine. Eu nu imi bat joc de oameni.
Imediat ce am auzit acest lucru palma mea a cazut asupra obrazului lui. Am tipat la el si apoi am fugit in camera mea. Din nou se intamplase. Am intrat in camera si m-am pus pe pat, corpul imi tremura iar picioarele si mainile mi se miscau fara voia mea, tresareau. Stateam pe intuneric si plangeam. Nu ma opream, nu mi-am mai adus aminte de acest lucru de cativa ani, m-a durut. Dar o meritam. In camera a intrat Liss impreuna cu Anne, au incercat sa ma linisteasca dar eu tot plangeam. Am adormit.


Urmatoarea diminaeta am gasit-o pe Liss langa mine, se pare ca a ramas cu mine, m-am ridicat din pat in asa fel incat sa nu o trezesc, m-am dus spre baie si m-am spalat pe fata si pe dinti. M-am dus spre garderoba si mi-am luat un trening negru pe mine si apoi am iesit. Dupa ce m-am imbracat mi-am luat laptopul si am iesit din camera. M-am dus in sufragerie si am inceput sa scriu lista cu invitatii. In timp ce faceam acest lucru l-am vazut pe Eric coborand pe scari. Mi-am lasat privirea in jos iar apoi am lasat laptopul pe masuta. Am fugit sa il prind din urma. L-am prins de o mana si s-a intors spre mine privindu-ma cu o oarecare scarba.

- Eric. Pot sa vorbesc cu tine? L-am intrebat cu indoiala. Nu mi-a raspuns, doar a aprobat din cap. In primul rand vreau sa-ti cer iertare pentru palma aceea, doar ca desi de cand am iesit din sanatoriu nimeni nu mi-a mai mai amintit de fapta mea. Inca regret si nu stii cate am patit doar pentru ca am inceput sa-l iubesc. Imediat ce am ajuns in Franta i-am simtit lipsa din ce in ce mai mult. Am incercat de mai multe ori sa-mi iau viata, asa ca tatal meu a luat masura de a ma baga intr-un spital de nebuni. Da ! Ai auzit-o bine, spital de nebuni. Iar apoi mi-am inceput viata din nou, dar nu exista clipa in care sa nu regret fapta aceea, nu exista clipa in care sa nu ma gandesc la el.
- Si vrei sa te cred? Mi-a zis ironic.
- Vrei sa-ti arat biletul externarii mele? Tata il tine in birou, i-am zis privindu-l in ochi.
- Nu e nevoie, la partea cu spitalu' te cred, dar cum ai inceput sa-l iubesti? Mi-a zis neincrezator.
- Nu stiu, tu cum ai inceput sa o iubesti pe Liss?
- Nu se pune vorba, nu suntem in acelasi caz.
- Nici eu nu stiu, totusi cand ma gandesc ca ar avea alta fata cu el, ca s-ar culca cu alta, ca ar saruta-o pe alta pur si simplu imi vine sa ma urc in primul avion si sa ma duc in Boston, sa o iau de cap pe cea care e cu el, indiferent cine e. I-am zis putin rusinata. A inceput sa rada.
- Vai, Angelique, nici nu-mi vine sa cred ca esti aceasi fata care era in urma cu cinci ani. Adica, te-ai schimbat .
- Eh. Nu stiu ce sa zic. Umh... Acum ca am lamurit asta ma duc sa fac lista pentru prima mea petrecere din ultimii cinci ani. I-am spus zambind.

Am plecat de indata la laptop, in mai putin de o ora jumatate am terminat lista si am trimis-o. Au inceput sa ma doara ochii de la laptop, in definitive imi facea rau statul prea mult la calculator. Mi-am luat telefonul care era in buzunarul bluzei de trening si am format numarul lui Jean, l-am anuntat de aniversarea mea. A fost foarte fericit sa afle ca vroiam sa imi sarbatoresc ziua de nastere. Cand am terminat convorbirea cu el am pus telefonul pe masuta si am deschis televizorul, aveam nevoie de ceva actiune.
[Imagine: tumblr_ljy3o2Lf311qzf4bro1_500.gif]

Always keep the faith !



YunJae, YooSu, ChangSica, HunHan.



The pleasures of the mighty are the tears of the poor
A song will outlive all sermons in the memory
Always Keep The Faith
Deferto Neminem
Hope to the End













#16
M-am intors si eu. Multumim de comentarii [ a trebuit sa imi fac alt cont pentru ca pe celalalt nu ma mai puteam loga, din pacate ._. ] . Asa ca, am venit si cu capitolul 20. Sper sa va placa cum v-au placut si celelalte. Sunt tare fericita ca va place ! :X

Lectura placuta!
_

[center]Capitolul 20[/center]


Trecusera doua luni de cand sora mea imi facuse acea marturisire socanta. In acea clipa am tacut si i-am mangaiat fruntea. Tacerea ne-a strapuns pe amandoi. Din acea zi nu am mai vazut-o. Fugea de mine, si nu intelegeam de ce imi mai marturisise daca nu mai avea curajul sa ma priveasca in ochi?! Nici macar nu ii spusesem ceea ce cred eu cu adevarat despre asta. Poate ca ii era frica, de aceea se ascundea. Insa asta urma sa se sfarseasca curand; uram persoanele de genul asta. Imi aminteau atat de crud de comportamentul frumoasei mele Angelique care fugise de mine in trecut. Orice faceam, gandul meu zbura la ea. Cat de penibil.
Scaunul din biroul meu era confortabil, dar ma deranja. Am oftat in momentul in care am auzit un ciocanit agresiv in usa. Am tras o gura mare de aer si am incercat sa nu par cu mult prea plictisit. Am rostit sever.
- Intra !
Usa s-a deschis, in camera pasind asistenta mea. O angajasem cu cateva saptamani in urma si era destul de competenta. La fel arata si fundul sau dar asta nu avea legatura cu capacitatea sa intelectuala. Sau cel putin, nu pentru mine.
- Domnule Asazuki, va cauta un domn. Nu stiu cu exactitate cine este. Refuza sa imi spuna numele dumnealui, a spus ca a vorbit cu dumneavoastra si ca este urgent sa va vada.
A oftat miscandu-si capul in stanga si dreapta de cateva ori. A vrut sa mai spuna ceva insa m-am ridicat si am privit-o rece.
- Lasa-l sa intre.
Si-a lasat privirea in jos, intr-un mod supus ce mie imi contura teama. Am ras in sinea mea si m-am intors spre peretele de sticla, privind ceea ce se afla afara.
Cand usa s-a deschis pentru a doua oara, inauntru pasind o alta persoana, nu am zis nimic. Nu m-am intors. Cand am simtit usa inchizandu-se, am rostit.
- S-a mai gandit seful tau?
- Da! Ne pare rau domnule Asazuki dar nu putem face afacerea asta cu dumneavoastra. Include prea mult risc. Nu putem. Asa ca va rog sa nu mai faceti presiuni asupra noastra.
Am râs, de data aceasta cu glas tare pentru a mă auzi. Am constatat că eram privit răutăcios însă cu un fel de frică inexplicabilă. Am întors faţa, fără a-mi mişca şi trupul şi am zis.
- Bine ! Nu e nicio problemă. El singur se va târâ în biroul ăsta să îmi ceară ajutorul. Până atunci, eu nu o să fac nimic. Transmite-i asta şefului tău. Pentru că mai devreme sau mai târziu, va avea nevoie de mine. Acum, ieşi!
Nu a zis nimic. Starea lui a devenit şi mai agitată, am văzut cum a tresărit la ultimele cuvinte. Privirea îmi era rece , cea pe care o foloseam mereu în domeniul afacerilor. Am crezut că îl văd înghiţind în sec. S-a întors şi a plecat, eu nu mi-am putut abţine râsul.

Orele au trecut destul de repede şi după această întâmplare. Începuse să mă incomodeze cravata aşa că am desfăcut puţin nodul. Am părăsit biroul, salutând indiferent persoanele de la etajul şapte.
Ieşind din clădire am putut simţi aerul rece al toamnei. Am urcat în maşină şi m-am gândit la ziua de azi, optisprezece octombrie. Mai rămânea atât de puţin până la ziua scumpei Angelique. Am pus mâna pe telefon şi am sunat la o florărie, nu m-am putut abţine. Am comandat un buchet cu douăzeci şi trei de trandafiri roşii şi un bilet pe care i-am scris câteva cuvinte.
[center] „ La mulţi ani !

Sper ca faţa ta angelică să fie fericită şi să păstreze întotdeauna acelaşi zâmbet ameţitor, chiar dacă nu pentru mine , chiar dacă acest lucru mă înnebuneşte. Cu mine nu poţi fi, ştiu. Dar continuă să zâmbeşti. Aşa voi fi şi eu fericit. . .

Aniversare plăcută ! ”

Takumi Asazuki[/center]

Poate că exagerasem, puţin sau mult. Mintea nu îmi mai putea sta la asta momentan. Am precizat data când doream să ajungă trandafirii şi unde. Adresa am aflat-o acum multă vreme, însă nu m-am încumetat niciodată să trec pe acolo. Nu vroiam să fiu respins, încă odată.
Am apelat un alt număr, însă nimeni nu a răspuns. Enervat de acest fapt am accelerat şi am mers până la vila familiei mele. Atmosfera era posomorâtă , ca întotdeauna. Mama mea stătea în sufragerie citind aceaşi carte ca şi data trecută când trecusem eu pe aici. Mă întrebam, oare nu se săturase de ea? Ştiam că era singurul lucru pe care tatăl meu i-l „ dedicase ” , nu am putut comenta.
- Sărut mâna mamă! Am sărutat-o pe frunte, şi-a aruncat ochii pe mine, privindu-mă blând. După aceasta am urcat scările până în camera lui Beatriz. Am intrat fără să bat, am ştiut că expresia feţei mele era încă rece. Stătea în pat, pictându-şi unchiile . Am râs în sinea mea şi am trântit uşa.
Am văzut chipul său şi m-am mai calmat, a tresărit văzându-mă aşa. Ştiam că dacă avea unde ar fi fugit. M-am trântit pe pat , întinzându-mă.
- Ce faci dovlecel? I-am zis pe un ton cât de blând posibil în acea clipă. Am simţit cum bătăile inimii sale s-au mai calmat.
- Bine.. Ce faci aici?
- Am venit să îmi văd familia , nu e voie? Am zis sarcastic. Uite ce e Bibi, noi avem o discuţie de terminat. Pentru că de atunci nu ai mai vorbit cu mine. Crede-mă, nu îţi fac nimic. Doar vreau să fii conştientă de faptul că Jack nu stă cu o fată prea mult, lui îi place să aibă mii şi mii de aventuri, niciodată nu i-a plăcut îndeajuns de mult o fată cât să o facă prietena lui , în adevăratul sens al cuvântului. În fiecare seară îl văd cu altă femeie. Iar tu.. Pe lângă el eşti doar un copil. Ştii asta?
- Da! Ştiu! Toată lumea îmi spune. Ştiam că şi tu vei spune acelaşi lucru, toţi o faceţi. Nu înţelegi... Nu înţelegi Takumi? Eu îl iubesc, de multă vreme. Am fost un copil, dacă nu eşti major nu ai voie să fi cu persoane adulte. Îl plăceam de când venea acasă la noi, dar credeam că e doar un plăcut... Mi-am dat seama că îl iubesc când l-am văzut cu o altă femeie. Mergeau la un hotel, cred. Am început să plâng în mijlocul străzii. Ştii cum e asta? Nu înţelegeţi. Ştiu că nu am nicio şansă, mai ales că sunt sora ta, dar îl iubesc. Ce pot să fac?
La începutul discursului vocea îi era ridicată, ţipând. Dar după aceasta a început să fie şi mai iritată , lacrimile sale începând să curgă involuntar. M-am apropiat de ea şi am îmbrăţişat-o, ea şi –a lăsat capul pe pieptul meu , continuând să plângă.
- Ştiu ce înseamnă să iubeşte pe cine nu trebuie Beatriz. De aceea eu te voi ajuta. Am vrut doar să fiu sigur că ştii cu cine ai de-a face. I-am mângâiat fruntea, lacrimile sale încă se prăbuşeau.Am oftat. Ştiu că e greu să stai cu mama. Mă gândeam să o chem pe sora ei, la fel de văduvă ca şi ea, să locuiască aici .Nu vei mai fi obligată să ai grijă de o casă pustie , ştiu că îţi plac locurile vesele.
A încercat să protesteze, dar nu am lăsat-o . Ea stătuse cu mama noastră pentru că a considerat că este „ datoria ” ei , şi nu era. Probabil era tot a mea, dar nu am putut suporta. Locurile atât de deprimate mă făceau să mă gândesc şi mai mult la Angel. Am încercat să îmi reprim acest ultim gând.
- Uite ce e , ai deja 18 ani, dacă eu zic că poţi locui singură înseamnă că poţi. Dar, pentru moment mă gândisem să te iau să stai cu mine până îţi găsesc un loc potrivit. O să o sunt pe mătuşa Olivia în seara asta, o să fie încântată să locuiască aici. Aşa mama o să stea liniştită. Crezi că ei îi place să stai aşa după ea ? Nu ai văzut cu ce ochi te priveşte? Am oftat. Calmează-te.
M-a îmbrăţişat şi mai tare şi eu am făcut acelaşi lucru.
M-am ridicat după asta din patul ei, şi mi-am desfăcut de tot nodul cravatei. Ea a râs, ştergându-şi ultimele lacrimi.
- Mulţumesc frăţioare. Nu ştiu ce m-aş face fără tine.
- Desigur, desigur.
În momentul în care vroiam să ies din camera lui Bibi am auzit telefonul sunând.
- Salut frate, ce faci?
- Bine bine, sunt acasă la sor’mea. Vrei ceva , Jack? Am văzut-o pe Beatriz tremurând. Apropo, te salută.
- Ah, da şi eu pe ea. Mă gândeam dacă nu vrei să ieşim în seara asta sau ceva? A venit văru-meu cu fisa şi am făcut pe dădaca până acum. De abia au plecat, am nevoie de relaxare.
Am râs.
- Nu ştiu dacă e posibil, trebuie să o ajut pe Bibi să împacheteze. Dar dacă vrei treci mai târziu la mine în apartament. Fac eu cinste.
- A, nu! Lasă , stai la familia ta. Îl sun pe Eric, să văd dacă îi dă Elisse voie să iasă.
A râs ironic, închizând.
- Puteai să mergi cu el..
- Nu puteam să te las singură, nu am zis eu că o să te ajut? I-am zâmbit.

__
Merci celor ce au citit ! :x

#17
Am venit si eu cu capitolul 21. Sper sa va placa. Si LoveNight multumesc de comm. ^^

Capitolul 21


De la discutia sincera cu Eric, totul a devenit mai usor, cele cinci zile pana la ziua mea au trecut zburand. M-a ajutat chiar si la organizarea petrecerii, pana la urma mi-am dat seama ca nu e asa rau precum mi l-am imaginat. In dimineata de 20 Octombrie am primit un buchet de douazeci si trei de trandafiri, ma intrebam cine a putut sa faca asta. Imediat ce am citit biletul inima mea a inceput sa bata cu putere. Nu am putut sa nu incep sa strig si sa topai. Eric si Elisse au venit la mine speriati, ma intrebau intr-una ca ce am patit dar nu le puteam raspunde, intr-un sfarsit Eric mi-a luat biletul si l-a citit apoi a inceput sa rada. I-a aratat foicica si lui Liss iar apoi amandoi au ras in hohote. M-am oprint din topait si tipat si le-am zis sa taca. Am inceput sa o fugaresc pe Liss prin toata casa deaorece imi zicea tot felul de chestii siropoase. Dupa ce ne-am linistit am inceput sa vorbim diferite chestii.

- Liss vi cu mine pana la restaruant ? As vrea sa vad cum a iesit tot. i-am zis Lissei in timp ce zambeam.
- Nu, nu . m-a intrerupt Eric. Am fost eu mai devreme, desigur inainte sa te trezesti si era totul perfect.
- Nu-mi vine sa cred ! am exclamat iar apoi am inceput sa rad.
- Ce ?! m-a itrebat prefacandu-se suparat.
- Nimic, nimic. Apropo o iau pe Liss. Mergem sa ne aranjam. i-am zis in timp ce m-am ridicat de pe canapea.

Nu a mai zis nimic, doar a zambit. Am mers cu Liss pana la Anne sa o luam si pe ea. Indata ce am iesit din casa, am mers la limuzina. Nu vroiam sa conduc azi, asa ca trebuia sa fiu rasfatata. Am discutat tot felul de lucruri de fete. Anne ii cerea cateva sfaturi lui Liss despre realtii iar eu doar zambeam. La capitolul "relatii" eram varza. In jur de jumatate de ora in care am auzit doar cuvantul sex de cel putin 10 ori, am ajuns la coafor. Am coborat din masina si ne-am indreptat spre cladirea unde se afla stilistul. Am intrat iar imediat un barbat m-a imbratisat. Avea o tunsoare ciudata si era blond, ochii lui fiind verzi. Avea acel aer de barbat gay, dar era un prieten foarte bun, si un stilist minunat. El s-a ocupat de mine iar pe fete le-a lasat pe mana asistentelor lui. M-a asezat pe scaun si a inceput imediat sa ma coafeze. Parul a inceput sa mi-l increteasca facandu-ma sa par la fata mai rotunjoara. Desigur ca nu aveam sa imi fac coc deoarece ma imbatranea. Asa ca am ales ceva simplu. La machiaj i-am spus culorile rochiei mele. A inceput sa ma fardeze cu un rosu destul de aprins pe pleoapa inferioara, iar pe cea superioara un rosu cam sters. Mi-a placut ceea ce a facut, mi-a pus in valoare ochii destul de bine. Mi-a facut ultimele retusuri iar buzele mi le-a dat doar cu gloss, deoarece zicea ca sunt perfecte. Mi-a placut ceea ce a facut cu mine, aratam difert. Mi-am dat seama ca au trecut doua ore, cred ca de atata carliontat e natural sa treaca atat. Le-am vazut pe Liss si Anne, erau superbe ! Liss avea ca si mine parul, adica carliontat, iar Anne avea parul lins. Le statea foarte bine. Am plecat din cladire dar nu inainte sa ii platim lui Pierre serviciile. Ne-am urcat in limuzina si am plecat acasa.
Cand am ajuns la vila, Eric ne-a intampinat complimentandu-ne pe mine si pe Anne dar apoi a adaugat ca tot Liss era mai draguta. Eu m-am retras in camera mea unde am observat ca erau trandafirii trimisi de Takumi. Am inceput sa ii priviesc si am observat ca nu erau intr-o vaza cu apa. Am inceput sa strig dupa o servitoare, imediat o fata destul de tanara a venit si mi-a adus o vaza. Am mers si le-am pus apa din baie Iar apoi i-am pus pe noptiera mea. In timp ce ii priveam fermecata telefonul mi-a intrerupt gandurile. Am raspuns si aproape am surzit de strigatul de " La multi ani ! " a lui Jean. M-a tinunt la telefon douazeci de minute in timp ce imi zicea cat de frumoasa va fi petrecerea, eu aproband la fiecare detaliu. Dupa ce am incheiat conversatia am oftat, abia atunci am observat ca era cinci fara un sfert si eu la sase trebuia sa fiu acolo la restaurant. Am iesit din camera si am coborat jos in sufragerie, am inceput sa-i strig pe toti unul cate unul dar am observat ca au plecat toti. Am fugit inapoi in camera ca sa ma imbrac. Mi-am luat rochia cumparata, si am asezat-o pe pat. Am luat-o pe mine iar apoi mi-am pus bijuteriile din argint care aveau fiecare cate o piatra de rubin. Apoi din dulap mi-am luat pantofii argintii si i-am incaltat. Mi-am pus telefonul in posetuta care o aveam si am iesit din camera. Am coborat scarile sub privirile servitoarelor, mi-au dat un cadou din partea lor, cand l-am deschis am vazut un pandantiv foarte frumos. Le-am multumit iar apoi am iesit din casa indreptandu-ma spre limuzina.
Odata ajunsa la restaurant, oamenii au inceput sa ma intampine urandu-mi invechitul "La multi ani", totusi ma simteam bine. Indata ce Jean m-a vazut nu a putut rezista sa nu imi faca o scena. A inceput sa rada de mine ca aveam douazaeci si trei de ani si eram singura. Dar stiam ca nu o zicea cu intentie rea. Seara a decurs perfect. Au fost sute de persoane, chiar nu ma asteptam ca ar fi venit atatia oameni. Tortul meu a fost magnific, exact cum am planuit, ciocolata si caramel, fara frisca desigur, mi se facea rau de la ea. Am primit sute de caudouri pe masura. Bijuterii, haine de toate. Dar singurul cadou important a fost ca Takumi si-a adus aminte de ziua mea. As fi vrut, sa fie aici, in seara asta, langa mine, sa ma sarute si sa-mi zica la multi ani, iarasi si iarasi.
Pe la doisprezece noaptea au plecat toti invitatii. Deobicei petrecerile acestea de inalta societate se termina repede. Dar imi placea, ma simteam mult prea obosita. Am plecat cu totii acasa iar acolo eu Liss si Anne am inceput sa mancam din tortul ramas. Radeam la tot felul de comentarii facute de Anne, despre cum era invitatul acela imbracat, sau cum manca o doamna care se foarte importanta. Am stat asa aproape pana la cinci dimineata, dar am mers la culcare deoarece trebuia sa dormim, maine avea sa facem inventarul cadourilor.
[Imagine: tumblr_ljy3o2Lf311qzf4bro1_500.gif]

Always keep the faith !



YunJae, YooSu, ChangSica, HunHan.



The pleasures of the mighty are the tears of the poor
A song will outlive all sermons in the memory
Always Keep The Faith
Deferto Neminem
Hope to the End













#18
Bună :] deci, am venit cu următorul capitol, chiar dacă nu au fost anycoments, sper că citiţi în continuare and so ;;].
Lectură plăcută !

[center] Capitolul 22[/center]

- Neaţa Taku!
- Neaţa , neaţa.
Bucătăria nu mai era la fel de goală ca întotdeauna. Pe masă era aşezat un mic dejun apetisant şi am putut simţi căldura aceea nostalgică ; mirosul mâncării pregătite de mama mea... Sentimente atât de nostalgice. Mi-am oprit gândurile pentru o secundă şi m-aş aşezat pe unul din scaune. La fel a făcut şi Beatriz. Trecuseră trei zile de când se mutase la mine, la fel şi de când fusese ziua lui Angelique. Oare ce făcea? Primise trandafirii mei? Ce reacţie avusese oare? Mă întrebam...
- A sunat Eric. A fost tare surprins că am răspuns eu la telefon, zicea că ai mobilul închis. Mi-a transmis să îl suni şi că s-a întors. Ah şi a sunat şi Vanessa, am încercat să fiu politicoasă.
Am râs.
- Nu contează, poţi să te comporţi cum vrei. Vanessa e doar... Eh, nu contează. Şi tu nu ai cursuri azi?
Părul ei era legat într-o coadă strânsă şi ridicată, purta o pereche de blugi de casă şi un tricou lung şi negru. Simplu. Dedusesem că nu avea de gând să meargă la cursuri. A zâmbit ştrengar.
- Azi nu am ore.
Eu încă eram îmbrăcat într-o pereche de pantaloni de pijama şi un maieu. În casă era destul de bine şi cald; în comparaţie cu vremea uşor răcoare de afară.

După ce am mâncat , nu mai mâncasem de mult un mic dejun acasă şi preparat de cineva, am decis să mă îmbrac să merg la birou.
- Beatriz, fără petreceri la mine în apartament, fără fetiţe curioase şi aşa mai departe. Ştii că nu îmi place, când o să ai locul tău o să poţi face ce vrei. O să trec mai târziu pe la mama să văd dacă e bine. Eu am plecat.
- Bine , bine. Oricum azi nu am de gând să plec nicăieri. O să fac curat pe aici...
Am crezut că a mai spus ceva însă nu am reuşit să aud pentru că am închis uşa. Purtam un costum negru cu o cravată roşie. Cămaşa era albă. Când am urcat în automobil am auzit telefonul sunând. „ Oare de ce mi l-am deschis? ”
- Bună Taku! Ce faci? Nu ştiam că sora ta s-a mutat cu tine, dacă te simţeai singur mă puteai chema, veneam eu la tine..
- Ce vrei Vanessa?
Am oftat, nu aveam chef de mofturile ei aşa de dimineaţă.
- Ei bine azi am ajuns şi eu din Germania şi mă gândeam că ar fi super dacă te-aş vedea. Deci când scapi de la birou? Sau ar fi mai bine să trec eu pe acolo? A chicotit.
- O să trec eu mai târziu , după amiază, pe la tine prin apartament. Acum am treabă.
Am apăsat butonul roşu şi am accelerat. Ajuns la birou a trebuit să mă ocup de unele afaceri şi contracte. Avusesem câteva încercări grele de a convinge un acţionar să îmi vândă nişte acţiuni de la o firmă vecină dar reuşisem. În fine, când venea vorba de afaceri reuşeam orice , sau cel puţin până acum aşa fusese.
Nu mi-am dat seama când ziua trecuse atât de repede, dar când m-am uitat la ceas era deja ora patru. Mă aflam în biroul meu semnând un contract mai puţin favorabil. Existau şi anumite riscuri din când în când. Am aruncat stiloul undeva pe birou şi m-am ridicat de pe scaun. Mi-am mai desfăcut iar puţin nodul de la cravată şi l-am văzut pe Jack uitându-se pe fereastră. Era cam tăcut .
- Ce ai păţit ?
- N-am nimic, sunt plictisit. Ai ceva de băut la tine acasă?
- Mă duc la Vanessa acu’, da’ e Beatriz acas’ la mine. Stă o perioadă până îi găsesc un apartament în care să o mut. E cam deprimant să stea cu mama. Ah, mai întâi trebuie să trec şi p’ la vilă să văd cum se descurcă.
A oftat.
- Chiar aveam poftă să beau ceva. Crezi că se supără Bibi dacă trec pe acolo? Te aştept , o să fiu cuminte, nu o să sparg nimic...
Am chicotit. Acum înţelegeam de ce era atât de tăcut.
- Ce dracu’ s-a întâmplat cu apartamentu’ tău?
A încercat să se ferească de privirea mea. Eram cei mai buni prieteni dar eu eram şi cel care îi ţinea morală întotdeauna. Ca un frate mai mare deşi aveam aproximativ aceaşi vârstă, cu una sau două luni diferenţă.
- Ok Ok, deci... Nu a fost vina mea ... Dar... Şi.. Uite ce e, o să mă las de jocurile de noroc. Jur . Doar că eram stresat.
L-am apucat de braţ, pentru a-l întoarce spre mine şi i-am aruncat un pumn uşor în faţă. A vrut să riposteze însă l-am prins, întorcându-i mâinile la spate. Îl ţineam strâns.
- Uite ce e, rezolv eu problema asta dar e ultima dată când aud că pierzi ceva la jocurile de noroc. I-aţi o femeie când eşti stresat.
A încercat să pară amuzat. Ştiam care era viciul lui şi ştiam şi cauza stresului său. Familia lui făcea întotdeauna presiuni asupra lui, acum că nu se mai aflau în faliment aveau multe pretenţii de la el; ca de exemplu căsătoria cu o altă bogătaşă ; lui îi plăcea să lucreze la firma mea şi în fond el fusese cel ce îi scosese din faliment. Nimeni nu vroia să recunoască, sau să îi acorde sprijin. Era frustrat că nu avea o adevărată familie.
- Dă-le dracu’ de femei că toate vor acelaşi lucru; n-am văzut una care să ţină cu adevărat la unu’ ca mine. Ele sunt aşa, şi eu mă port aşa cu ele. Uneori chiar mi-e scârbă.
- Mda , desigur. Du-te la mine în apartament că o sun eu pe Bibi să aibă grijă de tine. Da’ fără prea multă băutură, că nu vreau ca sor’mea să asiste la aşa ceva.
- Da, sigur. Bibi e cea mai drăguţă fată pe care o cunosc. Pardon, singura fată drăguţă. O să ne jucăm cu păpuşile. A început să râdă însă nu am observat sarcasm în tonul lui. Am luat servieta şi mă pregăteam să ies din birou dar m-am oprit să îi zic ceva.
- Ştii Jack , Beatriz nu mai e de mult o fetiţă.
Nu ştiu ce expresie a avut sau cum a reacţioant pentru că am ieşit. Mi se părea ciudat să vorbesc cu cineva despre sor’mea, în aşa fel. Vroiam doar ca ea să fie bine, dacă urma totuşi să se „ dea ” la ea, urma să aibă condiţii. Poate era el cel mai bun prieten al meu, dar ea era sora mea.
Am încercat să îmi umplu mintea cu tot felul de detalii ca să nu îmi mai zboare la Angelique.
Am trecut pe la mama mea care era puţin mai bine de când mătuşa Olivia stătea cu ea. M-am bucurat.
Când am ajuns la Vanessa eram uşor deprimat. Gândul la Angelique m-a atacat cu mult prea agresiv. Te rog, ieşi din mintea mea. Aş fi vrut să zic, dar nu puteam. Nu vroiam pentru că dacă ieşea din mintea mea, dacă nu o mai „ ştiam ” aş fi murit, fără ea mi se părea că lumea este goală. Acum că nu o aveam lângă mine, ştiam că am nevoie de ceva să îmi distragă atenţia.
Când uşa mi s-a deschis am prins trupul înalt şi cu forme apteisante în braţe. Am sărutat-o şi am început să o dezbrac, fără să îi vorbesc. Îmi spunea diferite chestii însă mintea mea era prea ocupată pentru a o asculta.
Ştiam doar că scoteam un singur nume printre buze, nu ştiam însă dacă eram auzit. Am aruncat-o pe o canapea aflată în sufragerie şi am început să o pipăi, masându-i sânii agresiv. I-am muşcat sfârcurile întărite şi încercam să îmi controlez actele sălbatice. Corpurile noastre s-au apropiat şi mai tare unul de celălalt până când am pătruns-o. Am auzit un geamăt destul de ascuţit dar am continuat cu mişcările monotone pentru a o pătrunde. Continuam să îmi trec limba peste trupul ei muşcând fiecare parte posibilă. Părul meu era ţinut între degetele sale subţiri, trăgându-l uşor. Sau aşa aveam eu impresia.
- Takumi, te iubesc atât de mult... Chiar dacă strigi numele altei femei. Ştiu că te voi face să o uiţi. Te iubesc... te rog să rămâi mereu lângă mine. Şi-a înconjurat braţele în jurul gâtului meu dar eu m-am desprins. Mi-am lăsat privirea în jos, fără a da ochii cu ea şi am luat pantalonii pe mine. M-am aşezat jos, lângă canapea şi am scos o ţigară. Am început să trag şi să eliberez fumul provocat de ţigară. Nu mi-o mai puteam scoate din minte. Mă întrebam cum oare aş putea să suport asta întreaga mea viaţă. Vanessa era pentru mine doar un obiect sexual cu care îmi satisfăceam nevoile. Aş fi putut să merg la câte o femeie diferită în fiecare seară, dar preferam să ştiu că sunt iubit atunci când mă culc cu cineva, chiar dacă eu nu iubeam. Aşa mi se părea că este răscumpărată greşeala făcută de ea în trecut.
După ce s-a terminat prima ţigară am mai scos o alta din pachet dar gândurile mele nu se limpezeau. Curând nu am mai observat dacă sunt sau nu singur în încăpere, sau dacă zgomotul provocat de Vanessa era plâns sau nu ...
__
Mulţumim celor ce au citit = )

#19
Deci am venit si eu sa va laud putin:D
Imi place fic-ul vostru pentru ca descrieti din doua perspective diferite, dar cred ca cu totii asteptam sa se intoarca Angel si sa il gaseasca pe Taku cu acea Vanessa si sa creada ca la uitat si etc:D
Oricum astept cat de repede urmatorul capitol, succes la scris!Ja ne!

#20
Heeeellaaaau ! Multam de comm Yumina ^^, ma bucur ca-ti place.
Nau za new chapter :>. Enjoy ^^.


Capitolul 23

In urmatoarele zile am stat cu Liss si Eric. Imi parea foarte rau ca trebuiau sa plece. M-am atasat de Eric destul de tare fapt ce ma mira. Cu Liss era alta problema, pe ea nu am vrut sa o las sa plece, pe ea o iubeam, o iubeam nebuneste, ca si cand ea mi-ar fi sora. La plecarea lor am plang cel putin o ora. Nu credeam ca ma va durea atat. Dar totusi i-am promis ca ma voi intoarce in Boston in cel mai scrut timp posibil. Totusi, nu am vrut sa-i spun despre planul meu. Sa vin la 'sarbatoarea' a cei cinci ani in care am fost plecata. Vroiam sa fie o surpirza, pentru toti, in clusiv pentru Takumi. Acum eram mai decisa ca oricand, sa-l recunceresc, si sa stau cu el acolo, pentru totdeauna, indiferent de pret.
In ultimele doua luni am stat tot cu Alex ba cu Anne. Sau chiar odata plicitiseala m-a facut sa ma duc la tata la firma, sa invat si eu ceva. Acum ca Craciunul a venit, Jean a inceput sa ma sune deoarece avea nevoie de mine pentru niste sedinte foto. Unele chiar le-am anulat ca sa fiu acasa de Craciun si Anul Nou.
Eram in sufragerie si decoram pomul cu Alex si Anne. Radeam mai mult decat sa punem globuri. Intr-un sfarsit am terminat bradul, restul casei fiind aranjat cu cateva ore in urma de catre servitoare. Am mai stat sa degustam ciocolata calda cu scortisoara pregatita de noi insine dupa o reteta veche a mamei mele. Dupa vreo ora de stat si povestit ne-am dat seama ca era timpul sa ne schimbam pentru cine in familie plus cativa asociati ai tatei. Am urcat sus in camera mea, si am facut un dus iar mai apoi mi-am luat rochie neagra pe mine, mai sus de genunchi si fara bretele. Mi-am lasat parul liber si mi-am pus niste cercei in urechi. M-am incaltat cu niste platforme tot negre si am mers spre camera lui Anne. Cand am intrat am observat ca era gata, purta o rochie verde superba care ii punea in evidenta pigmentul parului, si ea ca si mine si-a lasat parul liber. I-am zambit si am mers amandoua spre sufragerie. Nici nu mi-am dat seama ca asociatii tatei erau aici, sau ca ar fi ajuns. Le zambeam fiecaruia dintre ei, ii salutam, dar parca aceste actiuni ma scarbeau. Erau doar bosorogi libidinosi care se uitau la picioarele si fundurile noastre. Scarbos. Atat aveam in minte, doar acest cuvant. Spre fericirea mea si a suriorii mele seara a trecut destul de repede. Am cinat in liniste iar mai apoi eu si cu Anne plus Alex, am mers la mine in camera ca sa ne dam cadourile. Lui Anne, i-am cumparat un sireag de perle alb ca si lumina lunii, iar lui Alex a fost mai greu, dar i-am ales o bratara din aur cu numele lui Anne pe ea, era foarte fina. In schimb eu am primit de la Anne un lantisor care la pandantiv avea imprimata poza mamei mele, iar de la alex o pereche de cercei din argint cu rubine pe ele. I-am imbratisat pe amadoi si dupa aceea mi-a venit sa plang. Ciudat. Nu am mai avut un Craciun real pana acum. As fi vrut ca Takumi sa fie langa mine.
Anul Nou a trecut destul de repede, am fost cu Anne si cu Alexander la o petrecere pe care Jean a organizat-o. Erau multe fete cunoscute din lumea mondena, dar toti erau la fel de plictisitori, nu aveau simtul umorului prea mare. Am plecat destul de repede preferand sa dorm.
Lunile au zbuart repede si a venit si luna Mai. Mai aveam cinci zile pana cand plecam inapoi in Boston, iar eu impachetam toate lucrurile. Puneam obiecte, peste obiecte in cutii si le sigilam. Mai apoi cand am terminat cu ele i-am chemat pe servitori sa le duca sa le trimita la vechea mea casa din Boston. Indata ce au dus toate cutiile am inceput sa pun hainele in valize. Care desigur urmau sa fie trimise, deaorece imi duceam in avion doar vreo doua. Puneam la haine fara sa ma gandesc la nimic, exact ca un robot. Sau poate ca mintea imi era ocupata cu ceea ce aveam sa fac cand ajung acolo. Sa le spun tuturor, sau doar lui Liss ? Facandu-mi tot felul de planuri timpul a trecut repede, poate prea repede. Dupa ce m-am decis sa las afara ca sa port urmatoarele trei zile am organizat valizele care le voi duce si care le voi trimite acum. Am iesit cu doua valize din camera si le-am dus jos in sufragerie, am venit dupa inca doua. Indata ce Anne ma vazuse lacrimile au inceput sa ii apara pe fata, ii parea prea rau ca trebuia sa plec. Dar totusi aveam o idee care sigur nu avea sa ii displaca. Am fugit pana la camera ei dupa care am dat buzna inauntru.

- Anne am o idee geniala ! Ce ar fi sa vi si tu cu mine si cu Alex in Boston ? i-am spus plina de entuziasm.
- Pai ... nu .... nu stiu. a reusit sa-mi spuna printre lacrimi si sughituri.
- Nu ca nu stii ! Vi cu noi si punct ! Ahh, ma duc sa-i spun tatei. am zis si am iesit afara din camera.

Am fugit in biroul tatalui meu si am intrat fara sa bat la usa. M-am oprit in fata biroului si am inceput sa strig ca vroiam ca Anne sa vina cu noi. Nu a zis nimic ci doar a aprobat din cap, vroia oricum sa o trimita sa invete in America si ce loc mai bun decat Boston ? A sunat la agentie ca sa rezerveze inca un bilet pentru ea. Am inceput sa sar in sus de bucurie ca si un copil care tocmai a primit o acadea. Nu imi venea sa cred ! Am iesit din birou dar nu inainte sa ii multumesc tatalui meu. Am mers incapoi la Anne in camera si i-am zis sa-si faca bagajele deoarece venea cu mine in Boston. Lacrimile nu ii mai spalau fata, s-au oprit, acum avea o expresie de uimire. Am mers spre ea si am obligat-o sa se ridice, mai apoi am tras-o dupa mine ca sa ii iau trollerele din dulap si sa ii punem hainele in ele. Dupa o ora de aranajat totul le-am pus inapoi in dulap si am iest pe usa fugind ca sa ii spunem vestea lui Alex. Imediat cum am ajuns amandoua am strigat in cor vestea cea mare. Nu s-a putut rabda si a luat-o pe Anne in brata sarutand-o pe buze apasat. Am scos un sunet de dezgust in gluma iar mai apoi am iesit din camera lasandu-i singuri.
Urmatoarele trei zile au trecut destul de greu, ma trezeam, mancam si apoi iar dormeam. Nu am facut decat sa astept ziua de azi. Stateam in pe holul din fata camerei lui Anne cu cele doua trollere dupa mine. Bateam din picior nerabdatoare ce aceasta sa iasa din camera. Dupa cinci minute aceasta a iesit cu o gentuta, valizele ei fiind jos deja. Am mers amandoua cu cate un troller pana in holul mare unde ne astepta papa cu Alex. Ne-am luat la revedere de la tata si apoi am plecat catre limuzina. Am pus trollerele in porbagaj si am urcat. In drumul spre aeroport a fost destul de liniste, doar in momentele cand mai punea soferul o frana brusca si ne panicam. Odata ajunsi am intrat in cladire si am mers spre terminala care trebuia, noroc ca am ajuns la timp astfel pierdeam zborul. In avion am stat cu Anne desigur iar Alex in fata noastra. Tata a vrut sa ne trimita cu avionul privat dar am zis ca cel mai bine e ca sa mergem ca niste oameni normali. Un singur gand am avut in mintea mea pe tot parcursul calatoriei : ca il voi recupera pe brunetul meu indiferent de piedici.
[Imagine: tumblr_ljy3o2Lf311qzf4bro1_500.gif]

Always keep the faith !



YunJae, YooSu, ChangSica, HunHan.



The pleasures of the mighty are the tears of the poor
A song will outlive all sermons in the memory
Always Keep The Faith
Deferto Neminem
Hope to the End















Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Iluzii! Funky_Punky 1 2.523 22-12-2009, 11:45 PM
Ultimul răspuns: Funky_Punky
  Iluzii de lumina [done] lala11 1 2.638 13-09-2008, 04:48 PM
Ultimul răspuns: denisa
  Iluzii adolescentine [+16] Mystique92 10 7.308 14-07-2008, 06:05 PM
Ultimul răspuns: Miharu


Utilizatori care citesc acest subiect:
2 Vizitator(i)