Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Chestionar: Cum ti se pare fic-ul ?
Este OK
0%
0 0%
Nu este prea reusit.
0%
0 0%
Inchide-l, este de tot rasul.
100.00%
1 100.00%
Total 1 vot(uri) 100%
* Opțiunea ta. [Arată Rezultatele]

INDIUS love

#31
OMG :O
Tu esti , sigur nu esti tu ...DESCRIERE si NARATIUNE din plin :X Cred ca visesc , sa ma ciupeasca careva :X Comm-ul asta nu o sa fie asa lung deoarece nu am ce comenta in legatura cu descrisrea si naratiunea , deoarece ai avut asa inspiratie si mie mi se pare perfecte :X Dialogul nu e folosit in exces , bravo , bravo , evoluasi in cateva ore ;)) Doamne astept continuarea :X Iti urez spor la scris si imaginatie :X Sa nu uiti sa ma anunti cand aduci continuarea ;) SI inca ceva vezi ca daca faci cu descriere si naratiune , ficul o sa fie mare :> Asa daca erau doar liniute de dialog ficul avea mai putine pagini xD Pa :-h

#32
Hei again... Foarte repde l-ai postat capitolul acesta, azi terminai capitolele anterioare azi termin si capitolul asta de citit :)). However este o tentativa reusita chiar imi place, cum a mai spus mai sus si ^^Micuts'a^^ ai descriere din plin si imi place cum imbini naratiunea in asa fel incat sa nu fie grabita. Greseli de taste te anunt ca nu ai avut sau poate ca erau 2, 3 dar credema ca nu stau acum sa le caut ca sa le enumar...
Dea bi astept sa vad ce se mai intampla in capitolul viitor so mult succes si inspiratie :*:*.
Just the
way you know me..

#33
hey...scuze k iti zic, dar parerea mea e ca acest capitol nu are nicio legatura cu ultimul capitol kre l-ai scris...:| sau poate ca nu inteleg eu...:-??
poate imi explica si mie cineva... intra Sakura in clasa si isi aduce aminte de visul ala? sau ii vede pe Alex (cine e Alex? ) si pe Sasuke discutand? sau se intampla amandoua? :-/
de la treaba cu scoala si cu Naruto prost rau ai trecut la visurile Sakurei si la seful ei? cam repede... adica explica si tu mai mult...treci mai incet de la o idee la alta...:|
poate nu inteleg eu acum...fa-ma tu sa inteleg...:|

ok...sper k o sa fie mai bn data viitoare! sincer, capitolul asta e chiar mijto...dar am impresia k nu are nimic in comun q anteriorul...:| capitolul are tot cei trebuie deci...descriere, naratiune... dar nu uita de legatura aia...:D poate ai facut-o si n-am vazut yo? nush... explica-mi printr-un PM...;))

de abia astept continuarea! multa bafta si inspiratie in continuare! zbye! :-h


Feel...Hurt...Love


[Imagine: pisi0.jpg]


You don't know how I feel when you talk like that!
You don't know how I hurt when you talk like that!
You don't know how I love you because you're there!


Valutzu' meu: PSA
Sysu' meu: ~Ade~
BBFu' meu: Miranda^_^

Va luati de ei?! 23 Va luati de mine! :-l

#34
Uhh
Next! Pentru ca mai rugat, si pentru ca miai lasat si tu com la fic, iti las si eu tie >:D< Deci sa incepem:
Descriere- Te bazezi mai mult pe ea ceea ce este bine.
Dialog- Nu ai asa de mult deci nu are cum sa fie sec, dupa parerea mea.
Actiune- Nu mi se pare grabita, este ok.
Te astept cu continuarea repede! Si scuze ca estecam scurt postul dar nu-mi rtece absolut nimic prin cap acum :-L Pa si Gambate!
[Imagine: Hm757.png]





#35
Iar am facut continuarea repede asa ca nu ma astept sa fie prea buna.

Capitolul 7- Amintiri si o parte din trecut. Partea II

Ma bucut si in acest moment ca l-am ascultat pe fiul diavolului sef, si am intrat in lumea asta. Dupa cateva zile am aflat despre primul meu corp, a explodat in patul in care dormeam. Nici nu stiu daca mamei si tatei i-a pasat, dar chiar nu-mi pasa de ei. Sunt atat de fericita ca am terminat acea viata in care eu eram declarata o prosta.
Daca asi avea iar posibilitatea de a detine alt vis cum l-am avut cand am terminat initierea asi bea tot sangele din lac si cel care curgea de pe perete. Iar lichidul vietii ar cadea la vale dandu-i o culoare rosiatica organelor prin care trece. Ce n-asi da sa simt iar acel gust, sa pun iar mana, sa-l simt.
Dar viata mea este controlata de seful diavolilor care nu ma lasa sa-mi traiesc viata asa cum vreau. Oare ce ai putea sa fac ca sa-l scot pe Sasuke din casa si sa ma distrez cu el fara sa-l obosesc? O nu, ce tot fac? Daca il mai las sa vorbeasca cu Alex o sa-i spuna cine sunt si s-a zis cu planul. Trebuie sa actionez repede si sa-l iau din casa ca sa ma pot distra cu el.
Iau telefonul meu mobin de pe noptiera si caut in lista numarul de telefon a lui Sasuke si pornesc legatura cu el. Nu pot sa pierd si mai mult timp ca altfel o sa dau de naiba cu seful. Din pacate somnul lui pare a fi foarte intens si soneria de la telefon nu la trezit asa ca mai incerc inca o data dar de data asta rostesc cu voce tare o incatatie spitutala usoara dar eficienta: "Vilius des pertuos vildis vildris". Imediat dupa acea ii aud vocea lui Sasuke prin receptor.
-Alo? Cine ma cauta la aceasta ora matinala? Dar daca nu este ceva important va-si fi recunoscator daca m-ati suna ceva mai incolo.
Vocea lui adormita imi cerea sa il sun mai incolo dar din pacate acest lucru este imposibil pentru ca adevarul despre mine poate sa apara din intuneric si sa se descopere.
-Imi cer scuze daca te-am trezit dar asi vrea sa iti spun cateva intrebari care ma macina pe suflet. Nu m-am uitat la ceas si poate din acest lucru nu am realizat cat de obosit si de morocanos ai putea fi. Nu iti face griji o sa te sun ceva mai incolo.
-Nu Sakura, stai linistita ca nu sunt chiar atat de obosit. Si imi pare rau ca ti-am vorbit atat de urat. Zimi ce ai sa-mi spui ca te ascult... Crezi ca sunt morocanos?
Prin vocea lui se simtea o picatura mica de suparare dar cand am ras mi-a urmat exemlul si am inceput sa radem unul la altul prin telefon. Dupa ce am terminat discutia m-am dus la sifonier ca sa-mi aleg niste imbracaminte deoarece am reusit sa-l conving pe Sasuke ca sa iesim la o primbare. Desigur ca nu va fi una scurta si va dura cateva ore bune dar nu ar fi fost bine sa-i fi spus. Imi iau din dulap un tricou gri si o perechie de blugi destui de grosi. Dau draperiile la o parte si realizez ca afara s-a asezat un stat de zapada destul de gros. Omatul alb si stalucitor ca zapada l-ar putea tine mult timp pe Sasuke departe de casa si de pat. Obserzand ca poate fi destul de frig imi iau din dulap o geaca mai groasa de culoarea neagra si in picioare niste ghiete de aceasi culoare.
Merg destul de incet pana la parc ca sa trag mai mult de timp si sa ma gandesc la ce o sa-i pun lui "Romeo" cand o sa ma intrebe de ce l-am chemat aici. Dar din pacate parcul este foarte aproape de casa mea asa ca nu a durat mult ca sa ajung sa intru in natura parcului care acum este acoperita de zapada. La o distanta destul de mare il vad pe Sasuke care sta in pcioare si cu spatele la mine. Chiar daca nu-i vad fata sunt sigura ca el este acela pentru ca inaltimea si parul ii iese de sub caciula.
Sasuke este imbracat intr-o perechie de pantaloni crem si o geaca de trening neagra iar caciula si adidasii albi. Pun usor degetul pe umarul lui dar ma trezesc cu un burgare in fata de toata frumusetea. Il aud razand si imi iau zapada de pe fata si ma indrept spre el dar din pacate nu il nimeresc deoarece s-a ferit. Il alerg destul de mult timp cu o fata serioasa pe fata pana cand el se imiedica si da fata in fata cu omatul rece.
Ma asez langa el punandu-i mana pe umarul lui dar fara sa ma opresc din ras. Sasuke se ridica putin cat sa ma vada si imi propune sa facem ingeri in zapada. Accept bucuroasa deoarece de o suta de ani nu m-am mai comportat ca o fetita fara minte. Ma pun pe spate si fac un inger de zapada in timp ce Sasuke strange niste zapada. Ma freaca pe fata destul de bine racorindu-mi chipul.
Il aleg iar incepand sa arunc cu burgari in el, dar de fiecare data se fereste.
Dupa mult timp reusesc s-al prind de haina dar impiedicatul cade si ma ia si pe mine cu el. Stau pe el uitandu-ma in ochii lui negrii, nu pot sa nu ma uit la ei, m-au absorbit. Incerc sa ies din aceasta transa de care nu am mai avut parte de la prima mea viata. Sasuke isi ridica mana ducand-o dupa gatul meu si tragandu-ma spre el. Stiu ca vrea sa ma sarute si acest lucru ma sperie dar nu am cum sa-l opresc, este prea aproape.

Imi cer scuze ca nu este buna dar din cauza pauzei si a multelor lucruri pe care trebuie sa le fac mi-am iesit din ritm. Stiu ca nu este buna si ca am multe greseli dar efectiv nu pot sa fac nimic, nu imi sta nici inima nici mintea. Inca o data imi cer scuze si spre sa nu fie chiar atat de urata.

#36
Imi pare atat de rau ca nu a mai intrat multe personae, cred ca o sa inchid povestea. NU cred ca mai are vreo importanta.Imi pare rau daca citea cineva dar asa cred ca este mai bine.


Capitolul 8: Moartea

Stau si ma aplec spre buzele lui Sakura, vreau s-o sarut, sa-i simt buzele alea rosii care ma inebunesc. NU o iubesc dar vreau sa vad ce poate, sa-i simt mirosul de trandafiri. Ma inebuneste tacerea si distanta ei, felul ei timid cum se uita la mine si nu spune nimic. Vreau sa stiu ce gandeste, dar parca nu pot sa fac nimic. Se uita ma mine speriata dar vad in ochii ei ca vrea sa continui, ca nu se opune dar ii este frica, iubesc asta la o fata, timiditatea si iubirea din ochi. Nu este nimeni in parc deci nu o sa ne vada nimeni, pot s-o sarut fara sa se intample nimic, nu se va auzi nicaieri.

Chiar vreau, nu stiu de ce dar este singurul lucru pe care il simt. Cand ne bateam cu bulgarii de zapada parca se lega ceva. Ma simteam bine, nu o iubesc, asta este clar. Dar vreau cu disperare sa fac asta, ma atrage felul ei de-a fi. Este prea repede s-o sarut dar parca simt ca trebuie sa fac asta acum, ca nu voi mai avea ocazia niciodata. Nu pot sa rezist, parca buzele ei sunt un magnet pentru mine, nu ma pot stapani.

O trag, o trag, pan abuzele noastre se unesc, pana ii simt buzele moi peste ale mele. Atat de reci cum sunt parca le-am incalzit, vreau sa stau asa o vesnicie. Ma ridic si stau in sezut in timp ce pe Sakura o iau dupa mine fara sa rup sarutul. Ea vrea sa pleca dar nu reuseste, sa da inapoi dar vin si eu dupa ea, joaca dea soarecele si pisica se opreste, Sakura nu mai are unde sa se duca din cauza unui copac.

O musc de buza de jos si imi strecor limba prin gura ei, ea nu face nimica, sta parca inghetata. Mai dureaza ceva timp si imi scot usor limba din lacasul ei si ma uit la ea, are niste ochi atat de frumosi. NU pot sa rezist si o mai sarut pentru a doua oara. Mama dreapta o am pe zapada si cea stanga pe obrazul ei fin. O sarut dulce iar in momentul in care i-am atins slimba ea a tresarit, parca s-ar fi trezit dintr-un somn adanc.

Ma saruta si ea chiar nu-mi vine sa cred. Limbile noastre se bat intre ele si de fiecare daca parca simt o intepatura, dar nu ii dau importnta. Imi place atat de mult acest sarut, nici nu pot sa ma gandesc la ceva mai dulce decat asta. Nu ne oprim deloc, parca am inebunit amandoi, daca ne-ar vedea cineva ne-ar spune ca suntem apucati. Pasiunea din sarut a disparut si violenta parca apare, mainile lui pacura cum in parul meu si ma trage spre ea, iar "gherele" mele sunt pe mijlocul ei tragand-o si eu.

Sakura se ridica si se tine de copac, dar in timp ce ea se ridica faceam si eu acelasi lucru, copie la indigo. Ne sarutam si acum dar si mai mult, si mai dulce, si mai apasat, si mai nebun. Dar ceva s-a schimbat, imi bag usor mama sub geaca ei si ii ating pielea, vreau doar sa stiu daca pielea ei este fina. Dar din pacata Sakura nu mi-a inteles cu adevat intentia si mi-a dat o palma. Am vrut s-o urmaresc dar nu puteam, nu vreau sa se supere si mai mult.

Ma uit la ea cum se indeparteaza, pleaca de langa mine avand in suflet decat ura pentru persoan mea. Daca asi fi in locul ei nu m-asi putea ierta. Merg usor spre casa parca incercand sa ma gandesc la altceva dar nu se poate, numai la ea ma gandesc. In suflet simt o apasare teribila, nu simt cine stie ce despre ea, dar parca azi a fost diferit, am simt-o cu adevarat. Vreau totusi sa nu ma urasca, sa ma ierte, sa nu ma mai chinui gandindu-ma la suferinta ei.

Pana la urma ma duc spre casa ei, am prierdut mult drum spre ea, admiram orasul nocturn, si ma gandem la ce ii voi spune. Nu mai am mult pana la ea, inima imi bate tare, nu pot sa ma opresc din ganduri. Intru pe poarta si sun la sonerie fara sa realizez, mintea mea face cea ce ii spune sufletul ghinuit. In fata mea apare un ganbat destul de mare: parul verde ca iarba din vara, ochii verzi la fel ca rozalie, cu o barga si cioc care ii da un aer matur. Pe fata lui se vede o dezamagie si o tristete uriasa. Il intreb daca Sakura este acsa iar el se uita in pamant si imi raspunde printre lacrimi:
-Pe fata mea a calcat-o acum cateva ore masina si a murit.

Raman uimit de ce am auzit, nici nu pot sa imi inchipui cat de mult a suferit Sakura cand din bratele mele a sarit in fata masini. Este numai vina mea, daca m-asi fi dus dupa ea poate o salvat, sau mai bine sa ma abtin si s-o no sarut. Totusi ma bucur ca am putut s-o sarut inainte sa ajunga in rai, micul inger pe care l-am sarutat azi s-a dus, ma parasit, si-a luat zborul din colivia in care a stat. Nici nu pot sa-mi inchipui ce gandeste lumea despre mine, ca eu am dus-o la moarte, eu sunt de vina ca ea a parasit acesta lume, este numai si numai vina mea.

Am distrus un inger dar si familia ei, ma uit la tatal ei si simt ca inebunesc. A spus ca Sakura a fost omorata, cineva a impins-o in fata masini, nu ea s-a sinucis, si nici na fost un accident. L-am intrebat mai multe insa nu mi-a spus decat atat: un barbat i-a spus ca o fata a oprit-o si a vorbit cu ea, dupa ceva timp a spus ca: "Dca nu-l sarut eu nu-l saruta nimeni".

De data sat chiar e grav, Sakura a murit deoarece am sarutat-o, este vina mea, numai si numai vina mea. Tatal ei pe care il cheama Armando m-a intrebat daca eu sunt acea persoana care i-a dus fata la moarte. NU stiu ce sa fac, nu pot sa-i spun ca eu sunt acela care i-a bagat fata in groapa, i-am spus ca nu dar am tinut la ea ca la o sora. El continua sa-mi spuna cu lacrimi in ochi niste cuvinte care ma dor dar au atata dreptate:
-Oricine ar fi acel nemernic ar trebui sa-i para rau. Chiar daca acea fata mi-a aruncat fata in mijlocul masinii, sa sti ca nu este singura responsabila de moartea unui copil atat de bun ca si Sakura. Fara acea dulce care ma ajuta mereu s-a dus, ma parasit, ma lasat singur aici.

Sa stiti ca nu este corectat deoarece am terminat acum.

#37
Frumos! Ai adus next yeppy^^.
So la partea cu greseli chiar nu ai avut desi nu l-ai corectat inainte sa il postezi, iar porpozitiile au fost bine legate ca sa nu creeze confuzi. Well m-a cam socat faptul ca Sakura a murit desi mi se pare cam imposibil avand in vedere ca e unul din personajele principale -_-". Imi mai place ca ai lasat spatiu liber cand treceai la o alta parte a actiuni, chiar daca uneori nu era cazul. . .
So astept next`ul, sunt chiar curioasa sa vad ce o sa se mai intample >:3.
Just the
way you know me..

#38
»Bună , bună . Scuzele mele că nu am intrat când mi`ai lăsat mesaj , dar am avut probleme cu pcu` X( În orice caz iată`ma aici , puţin nervoasă , de ce să inchizi ficul ? Sau nu am înţeles eu bine ? Eu zic să continui pentru că ideea era originală...Până la urmă e decizia ta cu toate că sper să continui acest fic . Aşa , cum mă ştii : descrierea : foarte buna şi la fel şi naraţiunea :X Greşeli nu am văzut .Ai devenit , expertă , măăă >:D< Lucrurile au luat o întorsătură ciudată şi gravă...chiar m`ai lăsat mască :O Aştept nextu` să văd ce se întâmplă :D Spor la scris şi imaginaţie xD

#39
(20-11-2010, 02:31 PM)Myranda A scris: Iar am facut continuarea repede asa ca nu ma astept sa fie prea buna.

Capitolul 7- Amintiri si o parte din trecut. Partea II

Ma bucut bucur si in acest moment ca l-am ascultat pe fiul diavolului sef, si am intrat in lumea asta. Dupa cateva zile am aflat despre primul meu corp, doua puncte ci nu virgula a explodat in patul in care dormeam. Nici nu stiu daca mamei si tatei i-a le-a pasat, dar chiar nu-mi pasa de ei. Sunt atat de fericita ca am terminat acea viata in care eu eram declarata o prosta.
Daca asi as avea iar posibilitatea de a detine alt vis cum l-am avut cand am terminat initierea asi as bea tot sangele din lac si cel care curgea de pe perete. Iar lichidul vietii ar cadea la vale dandu-i o culoare rosiatica organelor prin care trece. Ce n-asi as da sa simt iar acel gust, sa pun iar mana, fara virgula [ si sa-l simt.
Dar viata mea este controlata de seful diavolilor care nu ma lasa sa-mi traiesc viata asa cum vreau. ai repetat cuvantul viata si nu mi'a placut ca ai facut asta Oare ce ai as putea sa fac ca sa-l scot pe Sasuke din casa si sa ma distrez cu el fara sa-l obosesc? O nu, ce tot fac? Daca il mai las sa vorbeasca cu Alex o sa-i spuna cine sunt si s-a zis cu planul. Trebuie sa actionez repede si sa-l iau din casa ca sa ma pot distra cu el.
Iau telefonul meu mobin mobil de pe noptiera si caut in lista numarul de telefon a lui Sasuke si pornesc legatura cu el. Nu pot sa pierd si mai mult timp ca altfel o sa dau de naiba cu seful. Din pacate somnul lui pare a fi foarte intens si soneria de la telefon nu la l-a trezit asa ca mai incerc inca o data dar de data asta rostesc cu voce tare o incatatie incantatie spirituala (nu stiu daca aici ai gresit din graba, sau poate pentru ca nu sti cum se scrie corect:| spitutala usoara dar eficienta: "Vilius des pertuos vildis vildris". Imediat dupa acea ii aud vocea lui Sasuke prin receptor. (avand in vedere ca era telefon mobil nu cred ca poate sa aiba asa ceva. Nu stiu... poate gresesc eu)
-Alo? Cine ma cauta la aceasta ora matinala? Dar daca nu este ceva important va-si v-as fi recunoscator daca m-ati suna ceva mai incolo. imi vine greu sa cred ca vorbea asa formal la acea "ora matinala", dar este ficul tau si scrii ce vrei in el.
Vocea lui adormita imi cerea sa il sun mai incolo dar din pacate acest lucru este imposibil pentru ca adevarul despre mine poate sa apara din intuneric si sa se descopere.
-Imi cer scuze daca te-am trezit dar asi as vrea sa iti spun cateva intrebari care ma macina pe suflet cred ca aceasta propozitie nu are sens. Cum putea sa ii spuna intrebari? Poate sa ii puna. Si nu mi se pare ca suna bine 'ma macina pe suflet'. Cred ca suna mai bine --> imi macina sufletul, sau... oricum trebuia sa formulezi in asa fel incat sa sune mai bine. Nu m-am uitat la ceas si poate din acest lucru nu am realizat cat de obosit si de morocanos ai putea fi. Nu am observat cat este ora si cred ca de asta [din cauza asta, din aceasta cauza] nu am realizat ca poate esti obosit si dormi. (cred ca suna ceva mai bine daca formulai ceva de genu' asta) Nu iti face griji o sa te sun ceva mai incolo.
-Nu Sakura, stai linistita ca nu sunt chiar atat de obosit. Si imi pare rau ca ti-am vorbit atat de urat. pai, in primu rand ca nu avea de unde sa stie ca era ea, si daca ii zice asta pare ca doar cu ea are un limbaj ceva mai 'frumos' (stiu ca nu prea suna bine, dar nu imi gasesc cuvintele), si in al doilea rand, cred ca indiferent de identitatea persoanei care il sunase, nu avea de ce sa isi ceara scuze fata de aceasta, avand in vedere ca il sunase la o ora matinala, cum ai zis tu dar nu pot sa explic in asa fel incat sa ma fac inteleasa deoarece nu ai mentionat si ce ora era). Zimi ce ai sa-mi spui ca te ascult... Crezi ca sunt morocanos? fraza asta cred ca pe langa faptul ca e plasata total aiurea, nici nu isi gaseste rostul in context. Ce sa inteleg din ea? Ca pe Sasuke il deranja faptul ca Sakura rostise o posibila stare pe care ar fi putu-o avea acesta in acel moment, sau ca brunetul pur si simplu voia sa gaseasca subiect de discutie? (in caz ca e a doua varianta, cred ca este nonsense).
Prin vocea lui se simtea o picatura mica de suparare dar cand am ras mi-a urmat exemlul si am inceput sa radem unul la altul prin telefon. off.. alta propozitie nonsense...--> "In vocea lui am putut simti o farama de suparare, dar vrand sa desting putin 'atmosfera, am inceput sa rad, brunetul urmandu-mi exemplul."... apoi, nu inteleg de ce ai mentionat prin telefon, ca se subintelege. Cel putin eu, nu cred ca vorbeau la telefon in timp ce erau fata in fata si radeau unul la celalalt. In fine... ficul tau, scri ce vrei in el. Dupa ce am terminat discutia ( Care discutie? Din cate ai mentionat tu mai sus, tot ce au facut ei a fost sa rada 'in telefon'. m-am dus la sifonier ca sa-mi aleg niste imbracaminte m-am indreptat catre sifonier [dulap] de unde mi-am ales niste haine cu care sa ma imbrac deoarece am reusit sa-l conving pe Sasuke ca sa iesim la o primbare plimbare. Desigur ca nu va fi una scurta si va dura cateva ore bune dar nu ar fi fost bine sa-i fi spus. Imi iau din dulap un tricou gri si o perechie pereche de blugi destui=)) destul de grosi. Dau draperiile la o parte si realizez ca afara s-a asezat un stat de zapada destul de gros. Omatul alb si stalucitor ca zapada l-ar putea tine mult timp pe Sasuke departe de casa si de pat. Obserzand observand ca poate fi destul de frig imi iau din dulap o geaca mai groasa de culoarea neagra si in picioare niste ghieteghete de aceasi culoare.
Merg destul de incet pana la parc ca sa trag mai mult de timp si sa ma gandesc la ce o sa-i pun lui "Romeo" cand o sa ma intrebe de ce l-am chemat aici. Dar din pacate parcul este foarte aproape de casa mea asa ca nu a durat mult ca sa ajung sa intru in natura parcului care acum este acoperita de zapada in afara faptului ca nu are nicio logica ceea ce ai scris tu acolo, nici macar nu ai formulat corect. Citeste si tu o data ceea ce ai scris acolo cu voce tare, si explica-mi si mie care e logica, ca io sincer nu o inteleg. La o distanta destul de mare il vad pe Sasuke care sta in pcioare si cu spatele la mine. Chiar daca nu-i vad fata sunt sigura ca el este acela pentru ca inaltimea si parul ii iese de sub caciula. STOP!!! What??? adica... la par inteleg ca poate ii iesea de sub caciula, dar inaltimea?=))
cred ca aici te-ai exprimat gresit. Probabil voiai sa zici ca inaltimea era cea corespunzatoare lui Sasuke, dar avand in vedere ca ai mentionat ca Sakura il vede pe brunet la o distanta destul de mare, nu avea cum sa isi dea seama dupa inaltime care era identitatea persoanei, dar sa zicem ca ar putea... daca vrei tu:|

Sasuke este imbracat intr-o perechie pereche de pantaloni crem si o geaca de trening neagra iar caciula si adidasii albi. Pun usor degetul pe umarul lui dar ma trezesc cu un burgare bulgare in fata de toata frumusetea. Il aud razand si imi iau zapada de pe fata si ma indrept spre el dar din pacate nu il nimeresc deoarece s-a ferit. Il alerg destul de mult timp cu o fata serioasa pe fata pana cand el se imiedica si da fata in fata cu omatul rece. A fost o fraza destul de scurta insa in care tu ai repetat de vreo patru ori acelasi cuvant si nu prea m'a incantat chestia asta:D
"Il alerg destul de mult timp cu o fata serioasa pe fata pana cand el se imiedica si da fata in fata cu omatul rece."
Cred ca ar fi sunat mai bine: " Il alerg un timp avand o expresie serioasa, dar aceasta imi dispare imediat atunci cand brunetul se impiedica si fata lui, precum si restul corpului fac contact cu suprafata rece a omatului".


Ma asez langa el punandu-i mana pe umarul lui dar fara sa ma opresc din ras. Dupa parerea mea, propozitia asta nu are nicuin fel de inteles. Asa cum ai scris tu, se intelege ca tu iei mana lui Sasuke si o pui pe umarul acestuia, dar fara sa se opreasca din ra nu ai mentionat cand anume a inceput Sakura sa rada [daca inca vad eu bine] Sasuke se ridica putin cat sa ma vada si imi propune sa facem ingeri in zapada. Accept bucuroasa deoarece de o suta de ani nu m-am mai comportat ca o fetita fara minte. Ma pun pe spate si fac un inger de zapada in timp ce Sasuke strange niste zapada.zapada... zapada... ai grija la repetitii Ma freaca pe fata destul de bine racorindu-mi chipul. propozitie nonsense... scuze ca nu ti-o reformulez si pe asta da' deja nu prea mai gandesc limpede la ora asta, si nu vreau sa scriu vreo prostie, asa ca,,, mai bine o las asa. Dar oricum nu suna de'loc bine
Il aleg iar incepand sa arunc cu burgari in el, dar de fiecare data se fereste.
Dupa mult timp reusesc s-al prind de haina dar impiedicatul cade si ma ia si pe mine cu el. Stau pe el uitandu-ma in ochii lui negrii, nu pot sa nu ma uit la ei, m-au absorbit. Incerc sa ies din aceasta transa de care nu am mai avut parte de la prima mea viata. Sasuke isi ridica mana ducand-o dupa gatul meu si tragandu-ma spre el. Stiu ca vrea sa ma sarute si acest lucru ma sperie dar nu am cum sa-l opresc, este prea aproape.

Imi cer scuze ca nu este buna dar din cauza pauzei si a multelor lucruri pe care trebuie sa le fac mi-am iesit din ritm. Stiu ca nu este buna si ca am multe greseli dar efectiv nu pot sa fac nimic, nu imi sta nici inima nici mintea. Inca o data imi cer scuze si spre sa nu fie chiar atat de urata.




offf..... Doamne!
Ai avut mule greseli, tocmai de aceea ti-am luat tot capitolul la puricat:D
nu stiu care este motivul pentru care ti-ai iesit din ritm, dar ar trebui sa il rezolvi repede, pentru ca nu se mai poate asa.


---- ai ceva cu litera "i". O folosesti foarte des si de multe ori nu o plasezi unde trebuie. Cazi prada tentatiei de a pune "i" la multe cuvinte ( nu le insir acum pentru ca se vad destul de bine mai sus).
---- De asemenea nu prea imi place cum formulezi propozitiile. Unele le scrii, dar nu au niciun sens, iar altele pur si simplu nu le formulezi bine.
Incearca sa citesti cu voce tare de mai multe ori ceea ce scri, si ai sa vezi ca iti vei da usor seama care propozitii au sens si care nu, care sunt corect formulate, si care sunt total gresite.
Stiu ca pe la sfarsit am mai scapat cateva greseli, dar crede-ma ca imi e mult prea somn ca sa mai stau sa ti le corectez si pe alea...
Sper ca pe viitor sa fii mai atenta, si sa nu mai gasesc vreun capitol la care sa stau cum am stat la asta vreo 2 ore si ceva pentru ca nu era o fraza fara greseala...
sper ca nu te-am suparat, insa daca da, trimite-mi un PM si eu nu iti mai las commenturi la acest fic...:D[posturi unite]
ceeeeeee?
stai ca acum am citit si cap 8:)
Sakura moaaaaaaaaarta???
I can't belive this!
I hope it's a dream...:((

sa pui repede nextul ca sa vad ce se mai intampla:d

#40
Sper ca este mai bun. Va zic de acum ca nu mai o sa scriu din prespectiva Sakurei deoarece nu are rost. Dar ramane acelasi cuplu, doar ca este ceva mai complicat. Este posibil sa nu intelegeti propozitile din cauza ideei care inca nu o dezvalui, daca cititi cu atentie o sa stiti ce se intampla. Formularea pare a fi gresita dar nu este, nu stiti la ce ma refer, trebuie sa am grija sa nu va dati seama de adevar, dar in acelasi timp trebuie sa dau cateva scapari ca sa va prinde- ti.




Autor:

Viata parca s-a scurs fara pic de jena, nimeni nu a ramas pe loc, s-a dus. Dusa este si iubirea lui Sasuke pentru Sakura, o iubire care este imposibila din cauza trupului si a mortii. Toti si-au vazut de viata, mai mult sau mai putin. Nisipul timpului cade tot la vale, moartea este aprope pentru cel care cauta adapost sufletesc, portile s-au inchis si viata este pe terminate. Doar pozele vechi mai aduc aminte de vremurile de demult, dar sentimentele omului in nimic nu pot fi puse.

Sakura este pierduta. Mica floare de ciresi se plimba fara scapare prin ceata deasa. Picioarele obosite nu mai pot sa mearga, corpul ei slabeste din cauza drumului. Dar sa terminam, Sakura pleaca dar spre alta lume, spre o noua viata care speram ca o va face fericita si ii va potoli setea de sange. Ea este in cosciug, sase scanduri care o inconjoara, nu o lasa sa vada altceva. Pamantul rece care o inveleste ca o patura, ocrotind-o de tot raul de la suprafata. Sakura a fost inmormantata.

Sasuke este sef. Conducator a firmei, nu a vietii, ca daca ar fi asa Sakura s-ar gasi prin putinele randuri. Dar ea tot este simtita prin firmituri, doar atat a ramas din ea. Domnul Fugaku, tatal eroului nostru, i-a lasat acestuia firma lui de arhitectura. Iar tanarul brunet iesit din liceu a intrat agale si totusi cu viteza in facultate. Lucrurile bune, banii din buzunare, mobila din casa, dar Sakura pierduta intre lumi.

Sasuke s-a insurat cu Karin. O propozitie atat de scurta dar care are un impact atat de mare, o moarte care nu are scapare, o durere a pieirii care parca isi pierde suflarea. Realitatea iubirii nimeni nu o stie, si nimeni nu intelege ce anume simte Sasuke pentru Sakura, iubire sau afectiune. Doar atat se stie, nimic mai mult ca acum zece ani. Zile, saptamani, luni, anotimpuri, ani, toate au trecut fara ca nimeni sa observe, ca o cascada care curge fara sa se opreasca. Nimic mai mult decat un timp care nu mai are intoarcere, dar nici continuare.

Karin a nascut. Si mai scurt, dar si mai dureros. Doi copii ca niste ingeri, fiinte nascute fara iubire, fara sentimente intre parinti. O fata dulce care topeste inima oricui, deschiderea usoara a gurii, si rostirea cuvintelor cu a ei voce rasuna ingereste oriunde. Parul brunet si lung se varsa usor pe spate, ochii caprui plini de stalucire si iubire, buzele mici, pielea fina si alba ca laptele, un ghiocel intr-o casa fara dragoste. Si un baiat atat de puternic, de mic se vede cat de mult isi iubeste sora, si-ar da si viata pentru fericirea ei. Parul lui brunet este facut tepi, ochii ca abisul castigati de la tatal lui ii adauga o trasatura pielii albe ca zapada. Doi gemeni care s-au nascut ca sa tina in viata focul aprins a iubirii imposibile.

Karina a omorat-o pe Sakura. Groaza si ura iesita din fiecare pol al sufletului. Idola morta care nu isi dorea dacat sa traiasca, sa iubeasca in tacere si sa omoare cu lacrimi in ochi. Drama sufletului cititorului sa fie stearsa cu lumina, iubirea divina sa curga si sa omoare diavoli de vina mortii. Sangele dreptatii sa curga, rosie sa devina tara pacatului. Cuvinte dureroase care nu trebuie punctate, nici macar atinse cu varful unui ac, lasa-te pe pragul usii ca sa putrezeasca.

Sasuke o insala pe Karin. Numele criminalei auzite in fiecare propozitie de inceput rasuna ca un ecou, dar acum s-a dus. Durerea ei dar bucuria nostra, Sasuke o insala. Secretara tanara si frumoasa care para ca se vede in oglinzile biroului... sau e fantoma lui Sakura? Doar vise spulberate de realitate, lacrimile realitatii care par atat de adevarata, lafel ca divinul corp al secretarei. Inlocuirea divinei indius cu Karin, si acum cu secretara manjita de amant. Pielea putin inchisa, buzele moi si carnoase, parul blond si ondulac care strabate spatele pana la posterior, ochii albastrii care se contureaza cu galbenul firelor de par, asa este fiinta numita secretara, sau amanta a iubirii.

Si cu un cutin imaginar oprim descrierea prezentulu fara prespectiva de personaj, si intram putin in biroul lui Sasuke. O incapere incalzita de dorinta trupurilor, dar iubirea nu exista,dragostea inca este ramasa in mormantul lui Sakura. Si sa intram cu pasi usori, fara graba ca ziua e lunga, in cele petrecute de Sasuke. Sa vedem si noi ce mai simte bietul Sasuke, acel copil care a dus-o pe tanara indius spre pieiire. Durerea sau iubirea, sentimente citite prin furtuna din inima.

O sarut apasat si cu lacomie, limba care se plimba nestingherita prin lacasul umed. Mana dreapta care se plimba pe coloana ei, iar mana stanga cu rusine sa afla pe piciorul acesteia. O trag aprope de mine, sa stiu ca al ei corp este langa mine. Buzele aluneca pana la gatul fin care miroase a vanilie, fara multe ganduri tanara domnisoara isi misca capul ca sa-mi faca loc. Musc si ling fara sa ma opresc, cat de mult o iubesc pe ...Sakura.

Ridic capul ca sa-i vad ochii verzi, dar ma trezesc cu unii albastri ca marea. Sfasierea sufletului, durerea corpului, purul adevar care este langa mine, Sakura este moarta si intre ingeri. Plecata din aceasta lume pentru totdeauna, lasandu-ma pe mine intr-un desert fara indicatoare. Cu speranta revederii chipului angelic si a zambetului delicat, buzelor moi rupte din vise. Trezirea buimaca in ceata neagra care cauta o noua dragoste, o noua sclipire pentru care sa traiasca.

Nu este prima oara cand ma sarut cu o femeie crezand ca este ea, si "ea" reprezinta tanara fara care m-a fermecat, care mi-a scos sufletul si la pastrat, floarea de ciresi pe care am ofilit-o. Copiii mei prin asta s-au nascut, vederea stricata si inima care isi dorea s-o vada pe Sakura. Am crezut ca este floarea mea de ciresi, dar spre ghinionul meu era Karin. De atatea ori m-am sarutat cu femei crezand ca este "ea", ca o sa-si dea o peruca jos si o sa sarim pe un nor. Ca o sa-i simt corpul cum se preseaza pe trupul meu, ca o s-o strivesc cu putere, ca o sa devina parte din corpul meu.
Minciuni


Minciuna diavolui. Rosu ca sangele, dur ca fierul, ascutit ca sabia, dureros ca iubirea, urata ca realitatea, viata ca minciuna. Geamul plin de gheata, florile inghetate care stau si se uita la diavol. Minciuna din ochii care clipesc si se misca fara incetare, zece ani trecuti ca prin ochii uitarii. Adevarul doare, minciuna se taraste, dar una dintre ele castiga, si aceasta este inselarea. Si pe geam se scrie INDIUS love dar cu sange, moartea o ingroapa, dar ea se taraste si supravietuieste.

Sakura traieste. Unde este? Ce face? Cum se simte? Intrebari care nu au raspuns, doar indoieli. Este in aceasta lume sau in alta, arata lafel sau diferit, e diavol sau inger, buna sau rea, nimeni nu stie. Poate s-a reincarnat intr-o pisica, caine, leoaica, papagal, orice animal ii poate avea sufletul chinuit. Dar orice ar fi ar arata uimitor, parul roz bombon, buzele moi, corpul firav, ochii verzi ca iarba proaspata, toata inima ei chinuita. Poate chiar traieste in aceasta lume si este aprope de Sasuke. Sau este moarta si ingropata?

Oare eu doar am dat din gura? S-au chiar am spus un adevar. Eu nu stiu, dar poate voi da. Si pe foaie o sa iasa: "The end la realitate".


Sper ca va placut, nu este foarte bun dar sper ca merge. Daca nu am nici un comentariu o sa plang :cry:. Nu se termina povestea.




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)