Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

I not your pray

#1
Varsta minima: +18
Gen: Horror, actiune, aventura si urmeaza sa mai complentez.
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: Pai..., vampiri, sange, poate hard-hentai si mai urmeaza
Tipul de comentariu solicitat: De oricare vrea cititorul sa imi lase, n-am pretenti.


Nu detin nici un personaj din manga/anime-ul Vampire Knight si nu fac profit de pe urma lor


[center]Capitolul 1[/center]

Incercam sa ma concentrez pe ce preda Toga despre cum poti sa depistezi un Level E, dar nu prea puteam, fiindca cineva se uita foarte insistent la ceafa mea si cand imi intorceam capul sa vad cine se uita, vedeam ca toti colegi mei se uitau la prof. Ciudat. De o luna si ceva - de cand am fost trimis de familia mea de vampiri sange-pur, din Europa - simteam ca sunt urmarit pas cu pas, parca as fi un infractor nu alta. Trag aer in piept si imi trec degetele prin parul blond-nisipiu, dar acum batea mai mult spre sate, lung pana la omoplati si cred ca trecea putin de el. Si acum ma miram faptul ca nimeni nu mi-a comentat in legatura cu lungimea parului sau faptul ca nu vreau sa imi arat sau imi spun puterile ce le am din nastere.
Am fost trezit de clopotel, ce anunta ultima ora s-a terminat si colegi mei au navalit afara din clasa, iar eu ca un baiat bine-crescut pe plaiurile Norvegiei, am asteptat ca turma de oi si de capre sa iasa si pe urma eu. In sala de clasa a ramas doar persoana mea si spre uimirea mea, chiar maritul Kaname Kuran in persoana, parand posomorat, fiindca nu si-a revenit dupa socul suferit ca sorasa a decis sa fie iubita lui Hanabusa. Ce patetic putea sa fie aceasta persoana. Ma indrept spre usa si vad ca si el se indrepta tot spre usa. Ma opresc lasandu-l pe saten sa iasa primul, dar acesta se opri, privindu-ma cu ochii sai de un rosiatic-caprui adanc, amintindu-mi de tati, dar tati avea ochii de un albastru-adanc.
- Ai prioritate, spun eu, dandu-i inteles subtil, ca cica eu as fi un Level B si trebuia sa ii arat respect.
- Eu nu merg la dormitoare inca, dar vreau sa te intreb ceva, spuse Kaname pe un ton calm, dulce si usor cald, atragandu-mi atentia, facandu-mi sa imi atintesc ochii de un verde cu usoare tente de violet asupra lui. Oskar Dahl esti singura persoana din Clasa de Noapte despre care nu stiu absolut nimic si as vrea sa te stiu...
- Aaa, Kaname, e tarziu si sunt obosit. Nu m-am obisnuit inca cu locul de aici, programul de aici, timpul...
- Daca ai avea pe cineva care sa te ajute, te-ai acomoda mai usor, ma intrerupse amuzat, fiindca l-am intrerupt eu inainte, incercandu-ma sa ma scot de la greseala de a ramane singur cu el, fara nimeni prin preajma.
Clatin usor din cap si ies repede, cand vad ca vroia sa faca un pas in directia mea. M-am oprit din alergat, abia cand am ajuns printre copaci, aproape de un grajdi si m-am razamat de un arbore, asteptand sa apara presedintele Clasei de Noapte de nicaieri. Aud niste pasi si ma incord usor, fiindc apentru puterile mele era periculos sa imi peird fie si pentru o secunda capul. Simt miros de muritoare, linistindu-ma singur, fiindca ele erau din Clasa de Zi si mergeau la ore, dupa ce s-au imbulzit ca descreieratele sa ii vada pe vampiri. Vreau sa plec, dar ma opresc dupa pas, fiindca in fata mea era Kuran, parca asteptandu-ma sa mergem impreuna la Domitoarele Lunii. Am vrut sa refuz, dar poate reuseam sa aflu de ce am aceasta senzatie stranie de urmarire tot timpul chiar din gura lui. Am pornit impreuna, dar mi-am dat seama ca vampirul vroia sa se plimbe cu mine afara, asa am mers la dormitoare, doar pentru a ne schimba de uniforma alba ce o aveam.

- Cred ca Norvegia are o istorie bagata, spuse tanarul, in timp ce stateam la o masuta de la o coferatie.
- Depinde pe care o alegi, spun evaziv, luand o gura de inghetata de ciocolata.
Adolescentul chicoti amuzat si gusta din cafeaua neagra, pe care o comanda cand am intrat. Imi mai puse niste intrebari la care am raspuns in doi peri si meri, dar in acelasi timp politicos. Vazand ca nu prea eram comunicativ de felul meu, tacu din gura, continand sa bea linistit cafeaua aia idioata. Dupa ce am platit consumatia, ne-am ridicat de la masa si am plecat sa ne plimbam putin prin oras, explicandu-mi regulile vampirilor din Academia Cross, facandu-ma sa imi scutur bluza-tricou ce o purtam pe mine, neagra cu manici albe si usor pe trup, ca sa nu fiu nevoit sa imi dau exasperat ochii peste cap. Chiar se astepta ca eu sa respect in totalitate regulile alea idioate? Poate cand va zbura un porc sau doi pe cer, atunci eu voi respecta regulile sale. Il vad deodata cum se incrunta, privind in fata si cand ii urmaresc privirea o vad pe sorasa - o alta pacoste de om - alaturi de Hanabusa, cum mergeau tinandu-se de mana si sarutandu-se din cand in cand. Cand isi vazu fratele, Yuuki - am flat cum o cheama cand Kuran i-a pronuntat numele - isi afisa o expresie de nervozitate si inganfare totala, parca am iesit sa o urmarim.
- Salutari Norvegia! Ce faci? Cum de ai iesit din carapacea rece si te-ai sinchisit sa mai vezi si ce te inconjoara, spuse pe un ton acru blondul si ochii sai aquamarini ma priveau suspect.
- Aido ti-ai facut curatene in camera? Nu uita ca mai dupa-masa vor veni Zero si Sayuri pentru a confisca lucrurile ce nu avem voie in camera, interveni Kaname diplomat, fiindca eu nu prea aveam chef sa ii raspund sau sa il ucid ca pe un copil al lunii.
- Yuuki scumpo hai sa ne intoarcem ca nu mi-am facut curatene in camera, spuse Hanabusa pe un ton de copil mic, facandu-ma sa instramb din nas.
Dupa ce astia doi si-au luat talpasita, i-am cerul lui Kaname sa ne intoarcem la internat ca imi era somn si satenul a acceptat, zambindu-mi din inima lasandu-ma mut, dar ii raspund si eu la zambet, dar cu unul formal ce semana cu unul adevarat. Doamne ce zi ciudata...
[Imagine: opus.jpg?t=1332600540]
If I can't move Heaven, I'll raise Hell... - Sebastian Morgenstern (The mortal instruments)
Perfect enemyMy fan fic blog[Imagine: chibi_4003.gif]Yo man, chibi Manu^.^

#2
[center]Capitolul 2[/center]

Stateam in camera mea privindu-i pe Zero si Sayori cum se uitau prin dulap, pe sub pat sau prin alte locuri, unde asputea ascunde obiecte interzise, in timp ce savuram un ceai din plante.
- Ma mir ca nu are nimic ilegal pe aici, marai argintiul, apoi se intoarse spre fata si ii spuse, hai la Aido, ca ala sigur e tornada pe acolo.
Am chicotit usor fantomatic cand am auzit, dar m-am sinchisit sa ma ridic de pe fotoliul comod, pentru a inchide usa dupa ei. Ce idioti! Ma mir ca nu au cautat sub saltea sau in fundul fals al dulapului. Imi intorc manicile de la bluza-tricou, neagra cu manici albe si usor pe trup, aratandu-mi muschi de felina ce ii aveam. Ma trantesc pe pat, oftand usor si privesc perdelele grele de catifea visinie, iar ele s-au tras in fereastra singure. As putea sa ma mandresc ca nimeni nu stia - in afara de familie - de puterea mea psikokinetica. O putere demna de un conducator al vampirilor, transmisa de la primul vampir pana la mine, in stare adormita, iar eu am trezit-o si o puteam folosi cand vroiam, dar nu vroiam sa se afle de ea. De fapt nimeni in afara de directorul Cross - un lunatic si jumatate - stia ca sunt vampir de Level A si care era puterea mea, dar a jurat ca va pastra secretul, lasandu-ma pe mine sa dezvalui adevarata identitate.
Niste batai in usa ma trezira din starea mea de meditatie, facandu-ma sa il injur pe cel sau cea care a indraznit sa ma intrerupta din asa-zisul somn de zi. Ma ridic lenes din pat si deschid usa, dand nas in nas cu Ruka - o stramba nu alta - ce imi spuse ca sunt asteptat de Kaname in biroul sau. M-am incruntat si i-am multumit fetei ca avusese atata buna-vointa sa ma anunte.
Dupa ce s-a carat aia, am iesit din camera, inchizand usa si am pornit spre biroul lui Kuran, fiindca stiam pe unde este, ca am mai fost o data la el, cand am ajuns aici. Ma opresc in fata unei usi duble si ciocanesc foarte usor in ea, dar o data ca era suficent. De dupa ea aud un "intra" plictisit si deschid usa, pasind cu oarecare teama in incapere. Vampirul statea pe scaunul sau rotativ, intors cu fata spre geam si pe biroul sau se afla o tabla de sah, doar cu cateva piese, cea ce ma facu curios.
- Vino mai aproape Oskar ca nu te mananc, mi se adresa si eu am facut cativa pasi mari, oprindu-ma exact in fata biroului sau. Ce mai faci? Ma intreba, intorcandu-si scaunul spre mine.
Am ramas usor suprins sa il vad pe presedintele Clasei de Noapte, cu camasa descheiata la toti nasturi, expunandu-si trupul cu muschi deiscreti, dar si puternici. Trebuia sa le dau dreptate muritoarelor de la Academie la faza ca, Kaname arata destul de bine. Imi schimb repede privirea si ma incrunt cand vad ca pe tabla se afla regele de negru, parca aparat de regele de alb, in timp ce ei erau inconjurati de nebun, cal, pion, tura si regina. Intind mana si iau de pe tabla regele de negru, incepand sa-l examinez cu vadita curiozitate.
- Esti sahist? Ma intreba el si eu dau din cap ca da, fiindu-mi prea lene sa raspund verbal. Eu nu sunt, dar intr-o zi as vrea sa ma inveti, mai spuse, cand am pus regele la loc pe tabla.
- De ce m-ai chemat aici? Il intreb, privindu-l calm in ochii aceia de ciocolata, ce face fetele sa se topeasca la figurat pe ele.
- Azi cand am fost in oras, am simtit ca te apasa ceva. Cineva te supara? Ma intreba, facandu-ma sa ma incrunt. Oskar daca taci si inghiti si nu imi spui macar mie, s-ar putea sa siferi singur ca si Zero, iar eu nu cred...
- Ma simt urmarit de cand am venit, i-am raspuns la intrebare si fata lui se intuneca, neintelegand la ce ma refer. La ore simt ca cineva se uita insistent la mine si cand privesc in clasa, nu vad pe nimeni ce sa ma priveasca insistent, iar acum doua saptamani am auzit ziua in amiaza-mare pasi in jurul usii mele... de la balcon. Daca ai pe cineva in mine, spune-i sa gaseasca alta metoda sa incerce sa ma cucereasca si nu sa devina obsedata, mai spus, apoi ma intorc pe calcaie si ma indrept spre usa.
Il aud cum ma opreste si imi spuse ca o sa afle cine este admiratoarea mea inforcata - in cel mai rau caz admiratorul meu - si eu am dat din cap si atat, iesind din birou, ducandu-ma direct in camera.

Stateam in biblioteca scolii si ma uitam printr-un atlas de botanica, notand despre trandafir niste date, fiindca era floarea mea preferata si voriam sa vad, daca sangele meu ar putea sa aibe vreo influienta asupra lui. Aud cum scaumnul din fata mea a fost tras si am auzit un "buna" cu aer de vedeta, cea ce ma facu sa ridic ochii imediat din notitele mele. Raman usor uimit sa o vad pe Ruka, asezata la aceasi masa cu mine, fiindca a facut mutre cand am venit, spunand ca nu vrea sa fie vecina cu mine - la camera - si ar prefera sa fie cu Kiryu. Satena imi zambi rece si imi scrise pe o foaie ce fac, iar eu i-am raspuns scurt: "Nu te intereseaza". Am pus semnul la atlas la trandafir, apoi l-am inchis. Dupa ce l-am pus inapoi in rasft, mi-am luat sa citesc Romeo&Julieta in original in camera, neavand chef sa mai stau in biblioteca, chit ca acolo ma simteam insiguranta si fara sa fiu urmarit de cineva. Poate nu era nimeni si totul se petrecea in mintea mea, fiindca mai era un Level A in preajma mea, mai are decat mine cu un an. Da! Asta era! De acum inainte voi ignora totul din jurul meu, daca nu e legat strict de persoana mea, cea ce nu va fi defel greu.
[Imagine: opus.jpg?t=1332600540]
If I can't move Heaven, I'll raise Hell... - Sebastian Morgenstern (The mortal instruments)
Perfect enemyMy fan fic blog[Imagine: chibi_4003.gif]Yo man, chibi Manu^.^

#3
[center]Capitolul 3[/center]

- Fetele sunt din ce in ce mai isterice, mormai Shiki de langa mine, dupa ce am trecut de muritoare. Ce crezi Oskar? Ma intreba roscatul, aproape facandu-ma sa tresar.
Am ramas usor uimit sa vad ca el vorbeste cu mine, ca deobicei aria lui se largeste doar la Rima si... atat. Am aprobat usor din cap, dandu-i dreptate in privinta muritoarelor si vampirul incepu sa imi spuna ca maine e nu stiu ce sarbatoare la ei, in care baietii primesc bomboane de ciocolata, iar aici muritorii le dau vampirilor. Cand am auzit, mi-am spus in gand ca trebuie neaparat sa vad asta, dar din umbra.
- Cred ca Oskar si Kaname vor primi cele mai multe cutii de ciocolata, spuse in gura mare Ruka, aparand de nicaieri langa umarul meu.
- Ce vrei sa spui? O intreb, usor curios, privind-o atent in ochii caprui, tot timpul vicleni si ciudosi.
Imi spuse ca aflase de la nu stiu cine dracu, ca muritoarele au facut o pasiune nebuna pentru mine, fiindca eu ma adresez lor cu domnisoara, domnisoarelor si mereu le raspund la intrebari sau le ajut, daca imi cer ajutorul. Imi dau ochii peste cap si plec de langa tipa, grabind pasul, luand-o inainte. Nu aveam chef de ore, dar trebuia sa pretind ca merg cu ei, ca sa nu intre la banuiala. Cum am ajuns la intrare, am ramas in urma grupului si m-am furisat din scoala, indreptandu-ma spre zid, printre copaci, ca o fantasma a noptii.
Cand am ajuns la zid, m-am dus la o bancuta si m-am asezat pe ea, incepand sa privesc cerul noptii in timp ce am deschis un caiet si am inceput sa desenez constelatile ce le puteam vedea in momentul de fata. Aud niste pasi si in aer simt mirosul unui muritor, cea ce ma facu sa ma incrunt usor, indreptandu-mi ochii spre niste copaci din fata mea. De acolo aparu Sayori cu un trandafir rosu in mana cu panglica de aceeasi culoare ca si trandafirul din satin. Muritoarea mi-l intinse si ma informa ca presedintele clasei de noapte ii l-a dat, fiindca nu stiu cine ii l-a dat lui sa mi-l dea mie. L-am luat si cand am vrut sa ii multumesc, m-am trezit ca imi intinse si un mic biletel impaturit in doua.
- Mersi si nu spune la nimeni unde m-ai gasit, o rog pe tanara si ea imi zambi si pleca.
Desfac biletelul si incep sa citesc repede ce scria, uimindu-ma de caligrafia minunata si de versul in sine:

[center]Tu eşti lumina mea, tu eşti ochi mei
Fara tine nu pot visa, nu pot respira!
Te vreau in viata mea,
Te rog nu mă uita!
[/center]

Duc trandafirul la nas, mirosindu-i prospetimea si izul divin ce il imprastia in jurul sau, facandu-ma sa zambesc amuzat, fiindca nu spusesem la nimeni ca imi plac florile si ce flori inca. Vorba mamei: "Viata e un joc de sah, ale carui miscari se pot schimba fara sa fi pregatit".

- Oskar! Aud cum ma striga cineva, in timp ce eram pe coridorul din dormitoare si ma indreptam spre camera mea.
- Buna Ichijou, mormai intorcandu-ma spre vice-presedintele Clasei de Noapte si in gand ii luam fiecare familie la cate o vorba de gratie.
- Ce faci? Mai dupa-masa sa vi cu noi in oras? Ma intreba vampirul si eu am dat din cap ca nu.
Intru in camera mea si ma incrunt, gasindu-l pe Kaname in camera, stand pe unul dintre cele doua fotolii de langa geam si uitandu-se peste romanul ce l-am lasat aproape terminat pe masa. Cand ma vazu, ma intreba daca am primit mesajul si am aprobat din cap, luand o vaza din vitrina si mergand in baie, pentru a o uple cu apa. O pun pe masa rotunda de la geam - langa saten - si asez in ea trandafirul, desfacandu-i atunci panglica. Il intreb pe vampir cine mi-a trimis-o si el mi-a spus ca admiratoarea mea secreta, l-a rugat sa nu imi spuna pana nu ea isi va face curaj sa vina la mine. Instramb din nas si imi dau jos sacoul alb, ramand in vesta si punandu-l pe umerasul ce era agatat de spatarul scaunului de la birou. Imi dau jos si vesta si cand ajung la camasa, imi amintesc ca mai sunt cu cineva de acelasi sex in camera, asa ca mi-am lasat camasa neagra deschisa la primi trei nasturi.
Ma intorc spre tanar si acesta nu facu nici o miscare ca ar vrea sa plece prea curand. Il privesc insistent, iar satenul intelese in cele din urma ca vroiam sa raman singur, asa ca se ridica si pleca. Inainte sa iasa pe usa, imi arunca o privire plina de intelesuri ascunse si isi trecu limba foarte discret peste buze, facandu-ma sa inchid in sec. Nu am apucat sa reactionez, cand Kaname imi inconjura talia cu mainile si isi folosi puterile pe corpul meu ce deveni rigid.
- Oskar, Oskar, Oskar, imi sopti numele in ureche cu atata adorare, facandu-ma sa ma incrunt putin. De ce esti asa de timid? Ma intreba si ma intoarse spre el, dupa ce imi elibera picioarele.
Il vad cum imi desface toti nasturi si imi da camasa jos, apoi imi apuca parul, obligandu-ma sa imi las capul intr-o parte. Vad cu groaza cum coltii sai se indreptau spre gatul meu. Deodata Kuran fusese azvarlit in perete si ramase acolo suspendat, nepunand sa se miste, privindu-ma cu groaza. Trag aer in piept si imi pun o mana pe chip, inchizandu-mi ochii. Il eliberez si tanarul isi lua talpasita din camera mea, cat as zice peste. Doamne ce era sa fac! Era sa il ucid din greseala pe Kaname!
[Imagine: opus.jpg?t=1332600540]
If I can't move Heaven, I'll raise Hell... - Sebastian Morgenstern (The mortal instruments)
Perfect enemyMy fan fic blog[Imagine: chibi_4003.gif]Yo man, chibi Manu^.^

#4
[center]Capitolul 4[/center]

Stateam in pat doar intr-o pereche de boxeri negri si priveam tavanul ganditor, iar in jurul meu, obiectele pluteau, fiindca trebuia sa ma obosesc mintal ca sa pot dormi acum. De ce nu puteam sa am o putere mai inofensiva, dar in schimb inauntru meu se aflau niste puteri asemenea unui zeu, iar eu ca idiotul mi-am dezvoltat cea mai periculoasa dintre toate: psihokinetica. Zambesc trist, apoi ma incrunt si tot ce era sticla exploda, facandu-ma sa tresar, privind in jur speriat. Imi trag pe mine o pereche de pantaloni, cand am auzit zgomote de pasi pe coridor. O bataie in usa ma facu sa tresar si in camera intra insusi Kaname Kuran - a inceput tipul sa ma calce pe nervi - privind atent in jur, mai ales la picioare ca sa nu se taie, ca era intr-o pereche de slapi de casa. Satenul era la bustul gol, cu parul usor ciufulit si somnoros, aratand ca l-am trezit din pat.
- Ce s-a intamplat aici? Ma intreba, cand eu mi-am scuturat slapii de cioburi si alea mai mici, le-am adus la stadiul de molecula, dar fara sa ma vada el.
- Ma jucam putin cu vantul si din greseala mi-am pierdut concentrarea si am spart sticlaramea. Voi plati eu pentru tot, spun pe un ton speriat, chit ca inauntrul meu eram foarte calm.
- Bine, dar pana diseara vreau sa fie geamurile la loc, spuse pe un ton autoritar si iesi din camera.
M-am instrambat la usa, parca as fi avut cinci ani si imi indrept privirea spre cioburile de pe podea, iar ochii mei devenira rosii asemenea sangelui. Sticla incepu sa vibreze si se ridica singura in aer, asezandu-se de unde a venit si se refecu la loc, ca si cand nu s-a intamplat nimic. Deschid dulapul si incep sa imi caut haine prin el, pentru a iesi afara, fiindca numai suportat sa stau inchis intre patru pereti, unde ma simteam urmarit. Iau pe mine un maiou negru pe trup, o camasa peste el, inchizand-o doar pe jumatate. Imi mai iau o pereche de blugi negri si un hanorac negru, cu capison. Dupa ce m-am incaltat, am iesit din camera, mergand tip-til pe coridor, fiind cu ochii in patru dupa colegi mei vampiri. Am rasuflat usurat cand am iesit pe poarta Academiei, dar am ramas usor suprins sa vad corbul fratelui meu cel mare, pe nume Amon. Ii spun pasarii sa ma duca la el si vietatea isi lua zborul in fata mea, iar eu urmand-o indeaproape, dar la pas de plimbare, ca sa nu dau de banuit. Intru pe o alee parasita si imi vad fratele de douazeci si trei de ani, cum statea razamat de peretele unei case si fuma un trabuc. Parul galben asemenea aurul, era lung de trecea de omoplati si cateva suvite erau mai lungi. Ochii de un aur-lichid, priveau cerul nepasandu-i ca Amon s-a asezat pe umarul sau.
- Buna Markus, ce te aduce pe aici? Il intreb calm si pe un ton senin, ca si cand ar fi ceva normal sa-mi vad fratele aici.
- Mami m-a trimis aici ca sa ma asigur ca totul o sa fie bine, cand vor sosi ei, imi raspunse facandu-ma sa mijesc ochii banuitori. Nu te uita asa la mine, ca acest oras colcaie de Level E si in plus Level E atrage dupa el si pe Blestematii Lunii*, iar in Academie este un singur Level A capabil sa ii nimiceasca, pardon doi cu tine.
Imi dau ochii peste cap si imi invit fratele sa mergem la o terasa ca sa bem ceva si sa mai vorbim una-alta. Cand am iesit de pe alee, m-am utiat la acoperisul casei, fiindca ma simteam urmarit de cineva, chit ca nu era nimeni acolo...

Stateam cu toti in sala balului, asezati pe scaune ascultandu-l pe Cross cum ne facea instructajul despre Blestematii Lunii si cum pot fi ucisi. Eu incercam sa ma comport normal langa fratele meu, chit ca simteam cum cineva imi gaureste - metaforic vorbind - spatele cu privirea. Markus imi sopti la ureche ca, Kuran se uita insistent la mine, parca ar face sex cu mine, cea ce ma facu sa rosesc usor in obraji, lasandu-mi capul in fata si tot parul imi veni pe langa chip, ascuzandu-mi roseata din obraji. Dupa ce adunarea se termina, mi-am tras fratele de o parte si am inceput sa ii fac o mica-mare morala despre cuvinte obscene si persoanele usor rusinoase. Blondul isi dadu ochii peste cap si imi spuse ca ar trebui sa ma maturizez, fiindca sunt mai ceva ca o calugarita ce se face ca racul numai la auzul cuvantului penis.
- Mami mi-ar fi dat dreptate, mormai, rosind usor in obraji de furie si ma intorc cu spatele, vrand sa pornesc spre camera mea.
- Poate fratioare, dar tot mami mi-ar fi dat dreptate daca l-ar fi vazut cum se uita la tine Kaname Kuran, mai putin sa ti-o puna acolo pe loc. Stai in garda Oskar, fiindca am o vaga presimtire ca "acea admiratoare secreta" este chiar el, Kaname, imi sopti fratele meu, apoi imi dadu drumul.
Pufnesc usor si il injur in norvegiana de tot si de toate. Ma indrept spre dormitoare, cand cineva ma striga, facandu-ma sa ma intorc si sa ma incrunt, vazand-o pe Rima alergand spre mine. Mi se pare mie sau Sahara a devenit campie si oceanul Pacific s-a facut desert. Ridic din umeri si merg imrpeuna cu vampiroaica spre dormitoare, iar ea ma itnreba cine a fost blondul acela si ce treaba avea cu mine.
- Este fratele meu cel mare, Markus. A venit sa imi spuna ca s-ar putea sa apara pe aici javrele alea puricoase si idioate ce urla la luna, mormai, indreptandu-ma spre camera mea.
Deschid usa si raman usor suprins sa gasesc pe perna patului un trandafir de culoarea ochilor mei, cu panglica rosie si o scrisoare sub el. Deschid scrisoarea, dupa ce am pus trandafirul in apa si o deschid, incepand sa citesc biletelul cu scris elegant, frumos si stilat:

[center]Numeşte-mă demon când spun ca am amagit doua inimi.
Numeşte-mă înger când spun ca am iubit cu toata fiinta mea.
Dar, mai presus de toate, numeşte-mă om când spun ca am iubit greşind si am greşit iubind
[/center]

Am ramas vazand citatul meu preferat dintr-o carte mai putin cunoscuta de poezii de dragoste norvegiene, dedicata mamei mele din partea tatalui meu. Eu am luat cartea cu stirea celei care mi-a dat viata sa o citesc aici si sa nu ma simt singur, iar acum aceasta sau acest admirator/a a intrat in camera mea si mi-a asternut pe foaie acest citat. Miros aerul din jur, dar in afara de izul trandafirilor din vaza nu simteam nimic, semn ca aerisise cat timp a fost aici. Cine era el sau ea si ce vroia de la mine?...

__________________________
*varcolaci
[Imagine: opus.jpg?t=1332600540]
If I can't move Heaven, I'll raise Hell... - Sebastian Morgenstern (The mortal instruments)
Perfect enemyMy fan fic blog[Imagine: chibi_4003.gif]Yo man, chibi Manu^.^

#5
[center]Capitolul 5[/center]


Stateam pe balcon, dar in penumbra, privind cerul instelat. Azi nu aveam chef sa ma duc la ore, asa ca l-am rugat pe Akatsuki sa le spuna profilor ca ma doare capul. Ma doare pe dracu, dar vroiam sa stiu cine e tipul sau tipa ce imi lasa trandafiri. Trag aer in piept si cand vreau sa ma intorc in camera, aud niste pasi ce au fugit de la usa mea. Mormai niste injuraturi, apoi deschid usa, iar la picioarele mele se afla un trandafir alb cu o scrisoare si in jurul florii mirosea a Kaname Kuran. Ma incrunt si dupa ce am lasat trandafirul in vaza cu apa, am pornit spre biroul presedintelui, pentru a cere niste explicatii cat de cat plauzibile. Bat o data in usa, apoi intru in biroul sau, fara sa astept vreo invitatie in camera cu pricina. Ma indrept spre masa de lucru, unde era prostia de tabla de sah si alte nimicuri. Vad o hartie cu scrisul sau, ce imi parea foarte cunoscut, dar nu stiam de unde sa il iau sau unde l-am mai vazut inainte. Incep sa citesc ce era scris pe foaie, incruntandu-ma cu fiecare cuvant ce il citeam:

[center]Rima a observat ca lui Oskar ii plac poieziile sau citate alese. Ruka a vazut ca lui ii plac mult trandafiri...[/center]


Desfac scrisoarea fara sa mai uit la continut si incep sa compar scrisul ce era identic.
- Fiu de catea ce esti, mormai in norvegiana, dar inghet cand ii simt prezenta lui in spatele meu.
- Salut Oskar, ce mai faci? Ma intreba pe un ton calm, ca si cand ar fi ceva normal ca eu sa ii caut prin lucruri si sa-l injur intr-o limba straina lui.
Ochii sai de ciocolata a mestecata cu sange, priveau calmi, dar si bucurosi ca am terminat o data cu toata sarada asta cu admiratoarea.
- Faceam bine pana sa vi tu! Marai, mijindu-mi ochii, parand o felina gata de atac.
- Aha. Deci ai aflat ca eu ti-am trimis trandafirii printe Oskar Dalh, spuse pe un ton amuzat si facand o placaciune usoara in fata mea, lasandu-ma masca.
Mi-am bagat intr-o secunda mana in gatul sau, lipindu-l de perete, iar ochii mi-au devenit rosii-aprinsi, asemenea sangelui din vene. Ii spun sa isi tina gura sau il voi ucide indiferent ce va fi pe urma uciderii sale de catre mine. Tanarul ma ruga sa ii dau drumul ca nu vrea sa ma raneasca, iar ochii sai ce vrajeau muritoarele si vampiroaicele, ma implorau sa il eliberez. Ii dau drumul si trag aer in piept sa ma calmez, dar sasai spre saten, cascand larg gura si aratandu-mi coltii, dandu-i de inteles ca nu il vreau aproape de mine. Ridica mainile in sus ca si s-ar preda, apoi deschise gura pentru a ma impaca, dar l-am expediat in perete, tinduindu-l acolo pana am pus mana pe cleanta usii si am deschis-o pe jumatate.
- Ai face bine sa uiti ca exist si ocupa-te dracului de sorata ca aia va ajunge o tarfa mai mare decat Ruka si mai stiu eu cine la un loc! Marai la el si ies afara, dupa ce i-am dat drumul.
Am iesit afara din dormitoare, pierdandu-ma in ceata densa ce se lasa peste Academie, ce imi ascundea pasii si persoana, in aceea padura densa, dar si mistica. M-am indreptat spre un lac din apropriere si acolo mi-am varsat toti nervii, facand bile negre de energie si aruncandu-le in apa, facand sa explodeze si sa ploua cu stropii in jurul meu...

Au trecut doua luni si am devenit din nou invizibil cum am vurt de la inceput pentru colegii mei. Kaname s-a suparat rau pe mine - putin imi pasa - si nu se mai uita asa insistent la mine sau sa imi trimita trandafiri cu scrisori de dragoste. Intre timp eram alerti ca s-au vazut Blestematii Lunii prin jurul orasului si incurand vor ataca si Academia. Cu ocazia asta Zero a devenit si mai antipatic, incat i-a tabacit fundul ala de idiot lui Aido, cea ce ma facu sa zambesc multumit, dar de ce ma simteam ciudat ca toti ma ignorau? Trag aerul cetos in piept, in timp ce stateam pe marginea lacului si priveam cerul inorat, brazdat din cand in cand de fulgere. Tocmai ce a incetat ploaia si s-a ridicat ceata, iar eu eram ud pana la piele, dar nu-mi pasa. Stateam si priveam pierdut, in timp ce parul si hainele imi erau lipite de trup.
- Stiu ca esti acolo. Iesi afara, spun pe un ton calm, fiindca in aer se simtea mirosul lui Kuran.
- Vei raci si ar fi pacat sa fi bolnav, spuse satenul, apropiindu-se de mine si simt cum ceva moale si cald imi cazu pe umeri.
Vad ca era o patura din lana alba, pe care am am strans-o si mai mult pe trupul meu, abia acum fiind costient ca sunt fleasca. Vampirul ma invita sa mergem la casa lui Cross, fiindca toti vampiri si muritori erau plecati in nu stiu ce vacanta idioata acasa si am ramas doar eu cu el si cu Zero in tot campusul. Ce frumos! Am aprobat mecanic din cap si ma ridic in picioare, pornind spre casa directorului, ne pasandu-mi ca tanarul ma lua de dupa gat, lipindu-mi trupul de al sau, fiindca tremuram din cap, pana in picioare...
[Imagine: opus.jpg?t=1332600540]
If I can't move Heaven, I'll raise Hell... - Sebastian Morgenstern (The mortal instruments)
Perfect enemyMy fan fic blog[Imagine: chibi_4003.gif]Yo man, chibi Manu^.^

#6
[center]Capitolul 6[/center]

Stateam in fata unui foc pe o canapea comoda, acoperit de o patura calduroasa, imbracat cu niste haine de a lui Kaname, mai grosute sa nu racesc. Chiar nu ma incanta ideea sa petrec doua saptamani cu doi vampiri, ma rog unul si jumatate de vampir, care sunt in stare sa se ucida reciproc la cea mai mica vorba. Il aud pe lunaticul de Cross ce incepe sa cante de fericire sau sa faca pe copilul mic, cand afla ca mai are un musafir in casa.
- Oskar! Ce ma bucur ca esti cu noi! Striga blond fericit, topaind prin fata mea. Sti, va trebui sa dormi impreuna cu Kaname in camera, fiindca sunt doar trei camere, iar Zero nu lasa pe nimeni sa intre in camera lui Yuki...
- Multumesc mult, dar prefer sa dorm pe canapea, il intrerup, fiindca ideea nu imi suradea defel ideea de a dormi cu, Kuran in aceeasi camera si in acelasi pat.
- Dar Oskar-kun..., numai continua ca l-am tintuit cu o privire rece si care nu accepta nici un refuz, iar acest lucru il facu pe barbat sa daca din gura si sa ia o pozitie de drepti.
Ma ridic de pe canapea si ma duc la geam, privind cum ploaia cum s-a intretit, aratand ca primavara este aproape si iarna a plecat departe. As fi putut sa merg la parinti mei in vizita de Craciun, dar am ales sa raman, in ciuda insistentelor mamei... Tresar cand simt o mana pe umarul meu si ma incord cand ii vad reflexia satenulu in geam, cum statea in spatele meu, zambind discret. Ma intorc spre el si il privesc direct in ochi, iar tanarul doar se multumi sa zambeasca prietenos. Imi spuse ca pot sa dorm in patul sau, fiindca el va dormi pe jos, iar cand am auzit acest lucru, am inghetat, efectv, fiindca nu era permis ca satenul sa doarma pe jos, fie sa faca vreun capriciu a unde persoane.
- Oskar-kun, insist..., numai continua, fiindca mi-am pus un deget peste buzele sale, asa cum vedeam la fratele meu si iubiti sai, cand vroia sa taca.
- Vom dormi amandoi in acelasi pat, spun pe un ton calm si usor de comanda, privindu-l atent in ochi, apoi plec de langa tanar, fiindca Cross ne chema la masa.

- Se pare ca esti un adversar foarte periculos la sah, spuse Kaname, in timp ce stateam pe niste perne pe podea, langa semineu si ne jucam sah la lumina focului din camin.
Purtam amandoi halate de casa, fiindca eram in pijama - eu o pereche de pantaloni trei-sfert din panza in carouri si un maiou, iar de saten nu stiu - si nu vroiam sa deranjam cumva pe Cross.
- Mat, spun eu, iar Zero mormai un "ura", lipsit de incantare ca era a cincizecea oara, cand Kuran papa bataie la sah. Sah-ul e ca in viata, Kaname-sama, ii dau mura in gura, despre jocul meu impecabil.
Scoase un "aha", intelegator, apoi ma intreba daca vreau sa ma mai joc sau vreau sa dorm, fiindca se vedea pe chipul meu oboseala de peste zi. Ma ridic in picioare si dupa ce spun noapte buna, ma indrept spre camera mea si a lui Kaname. Imi dau jos halatul si ma trantesc in pat, acoperindu-ma cu o patura si inchid ochii adormind usor...

Simteam cum cineva se uita la mine insistent cum dorm, ce ma facu sa ma foiesc usor, deschizand ochii. Ma intorc si aproape era sa fac cu inima cand l-am vazut pe Kaname treaz, pe un scaun, langa mine si jucandu-se in parul meu.
- S-a intamplat ceva? Il intreb pe saten, iar acesta se multumi doar sa clatine din cap.
- Imi pare rau ca te-am trezit, dar nu am putut sa nu admir cat de frumos dormeai, imi raspunse cu un zambet pe buze, iar eu rosesc foarte usor in obraji, intorcandu-mi capul intr-o parte.
Ma ridic din pat si ma indrept spre fereastra, deschizand-o cu puterile mele, simtind imediat uimirea lui Kuran.
- Cred ca iti vrei titlul de Pure-blood in Academie, spuse pe un ton posac, ce ma facu sa oftez.
Fara sa stiu de ce, m-am dus la vampir si l-am trantit pe spate, urcandu-ma deaspura lui. Imi musc incheietura maini, luand sangele meu in gura, apoi imi lipesc buzele de ale tanarului, dandu-i putin sa guste din sangele meu, lasandu-l sa vada adevaratul motiv pentru care nu mi-am dezvaluit identitatea. Imediat cum bau sangele din gura, limba sa se strecura in gura mea, dand nastere unui sarut pasional si plin de iubire, in timp ce mainile sale se aflau pe soldul meu. Nu-mi venea sa cred, ca ma sarut cu Kaname Kuran...
[Imagine: opus.jpg?t=1332600540]
If I can't move Heaven, I'll raise Hell... - Sebastian Morgenstern (The mortal instruments)
Perfect enemyMy fan fic blog[Imagine: chibi_4003.gif]Yo man, chibi Manu^.^

#7
[center] Capitolul 7[/center]

Limbile noastre se mangaiau, atingeau si se frecau in cel mai pervers mod posibil, tragand aer in piept, doar cand schimbam pozitia capului, in rest, buzele ne erau pecetluite de dorinte trupesti si sufletesti. Se intoarce intr-o parte, tragandu-ma si pe mine, bagandu-ma sub el, pentru a arata ca el era cel care domina intr-o relatie.
- Kaname-sempai, chitai, cand incepu sa imi sarute si sa imi linga gatul, iar cand ma musca usor de piele, mi-am arcuit spatele, lipindu-mi bazinul de al sau.
- Oskar-kun, cu tine nu voi mai fi niciodata sempai, imi sopti in ureche, iar glasul sau imi dadu fiori pe sira spinarii. Spune-mi pe nume, imi mai spuse, apoi reincepu sa ma sarute pe gat.
Imi dau capul pe spate, incepand sa gafai usor. Unghile mele degenisera gheare, care se bagara in cearceaful patrului si am strans mana in pumn, incercand sa imi tin in frau puterile mele, ce puteau face rau persoanelor ce le iubeam si aveau grija de mine. Ochii mei au devenit de culoarea sangelui, incat am putut sa vad prin pereti inimile celor doi ocupanti ai casei, care nu isi dadeau seama la ce risc mortal s-au expus, aducandu-ma aici. Inchid ochii, incepand sa plang de durerea ce o simteam in cap si in piept, in inima mai exact, fiindca ma formatam sa imi tin puterile in frau, dar tot simteam ca imi scapa printre degetele, fiindca geamul exploda in mii de cioburi, facandu-l pe Kuran sa se ridice de pe mine si sa se puna in garda, apoi sa incerce sa ma calmeze, cand peretii crapasera de la presiunea acumulata in mine.
- Oskar incearca sa respiri normal si nu te mai panica, ii auzeam vocea calma, dar in acelasi timp usor agitata, fiindca eu eram la pragul de a face un atac serios de panica.
Simteam cum aerul nu imi mai ajunge in plamani si privirea mi se incetoseaza considerabil, semn ca incurand o sa distrug locul asta si pe mine insami. O durere scurta isi facu aparitia in corpul meu, iar apoi muschii mi se relaxara, facandu-ma sa alunec intr-un somn lin si linistit...

Simteam cum cineva ma mangaia usor pe par, ce ma facu sa ma bag si mai mult in persoana respectiva, pana am auzit un mic oftat de durere, ce facu sa deschid ochii alarmat. Il vad pe Kaname, cu o mica taietura pe obraz, cum ma privea cu dragoste, apoi ma pupa pe frunte, urandu-mi traditionalul buna dimineata. Ma uit in jurul meu si inghet de uimire, cand vad crapaturiile din perete si cioburile geamurilor pe jos si in stratul de flori. Deja imi era frica sa aflu ce s-a intamplat, mai ales ca simteam mirosul de sange al vampirului de langa mine, in pat si pe hainele mele. Imi cobor ochii si raman socat, cand ii vad pieptul pansat, iar prin pansament se vedeau cateva pete minuscule de sange.
- Imi... pare... rau..., reusesc sa spun printre lacrimi, apoi ma intorc cu spatele la el, incepand in liniste sa imi curga lacrimile din ochii, pentru a numai face si alte chesti, din cauza puterilor mele.
- Oskar-kun, nu a fost vina ta, ca ti-ai pierdut controlul, imi sopti vampirul in ureche, imbratisandu-ma pe la spate si imi dadu un mic sarut pe gat, exact pe cele doua semne de la coltii sai. Eu sunt de vina, ca te-am impins asa de departe, incat te-ai ranit si tu si m-ai obligat sa iti mai beau din sange, ca sa te ajut sa nu o scapi de tot, imi explica cele doua orifici de pe gat.
Vreau sa spun ceva, cand aud un ciocanit in usa, ce ma facu sa ma ridic rapid din pat, dar muschii imi cedara cum am pus piciorul pe podea, facandu-ma sa ma pravalesc in cioburile de la geam. Scot un suntet mut de durere, apoi sangele cald incepu sa imi ude maiou si pielea, imprastindu-se pe podea.
- Oskar! Striga Kaname, impreuna cu Zero si Cross, care ma apucasera de maini, ridicandu-ma de pe jos, cu spatele insangerat si plin de bucati de sticla insangerata.
Ma asezasera pe burta, iar cei doi vampiri - Zero era corcitura, dar il numeam vampir - ma apucara de maini si din picioare, in timp ce Kaien incepu sa imi extraga cioburile din carne, in timp ce intreba ce dracu s-a intamplat cu camera. Satenul ii minti ca a visat urat si a scapat puterile de sub control, ranindu-se la abdomen si pe mine pe maini si picioare, cand am incercat sa il stapanesc. Mi-am ascuns socul cand am auzit acea minciuna gomonata, fiind concentrat asupra unui peretului alb, urmarindu-i cu multa curiozitate crapaturile din el, imaginandu-mi diferite modele florale, ce ar porni de la acele crapaturi.
- Eh, Kuran, se mai intampla ca cei mai puternici sa aibe cosmaruri de ce le este frica, spuse intepator Zero, dar vampirul din fata mea, nu schita nici un gest pentru ai arunca o privire rece si severa, cum i-o arunca lui Aido. Tare as fi vrut sa aflu de ce se teme maretul Kaname Kuran..., numai continua, ca m-am intors fulgerator, apucandu-l de gat, aratandu-mi coltii.
Il imping de langa mine, folosindu-ma si de puterile mele, trimitandu-l prin perete in camera cealalta si am refacut rapid peretele, cand Kyriuu se repezi spre mine, dar se lovi de caramida, tencuiala si var. Ma asez din nou pe burta, aproape motaind sub degetele gingase a lui Kamane, care se juca in parul meu, facandu-ma sa ignor fara efort, durerea care era infotita de scoaterea sticlei din spatele meu. As putea sa stau asa o eternitate si nu m-as satura...
[Imagine: opus.jpg?t=1332600540]
If I can't move Heaven, I'll raise Hell... - Sebastian Morgenstern (The mortal instruments)
Perfect enemyMy fan fic blog[Imagine: chibi_4003.gif]Yo man, chibi Manu^.^

#8
[center]Capitolul 8[/center]

Motaiam usor in bratele vampirului, in timp ce degetele sale lungi, treceau prin podoaba capilara, facandu-ma de cateva ori sa adorm usor. Il privesc gales, iar satenul imi zambi, aplecandu-se spre mine si depuse un sarut fugar pe buzele mele. Surad linistit si adormit, dar un ciocanit grijuliu in usa camerei presedintelui, ma facu sa ma ridic in picioare, dintr-o singura miscare si sa ma indrept spre fereastra deschisa.
- Ne vedem la apus, ii soptesc in urechie si il pup delicat pe obraz, disparand fara veste pe geamul deschis, aterizand foarte lin pe iarba inca verde.
Pornesc spre camera mea, avand grija sa nu fiu vazut de vreo muritoare sau vreun coleg de al meu vampir, ca sa fiu chestionat ce naiba caut pe timp de zi afara din camera mea. Ajung sub balconul meu, iar cu ajutorul puterilor mele, am levitat pana sus, deschizand usa de la balcon si intrand in camera.
- Te pot ajuta cu ceva, Zero-san? Il intreb pe argintiu, ce statea calm pe scaunul de la birou si se juca cu acel Bloody Rose, facandu-ma sa pufnesc usor in minte, fiindca aceea arma nu avea nici un efect pe mine.
- Da, chiar poti sa ma ajuti Oskar! Marai numele meu, ridicandu-se in picioare, incarca pistolul si il puse intre ochii mei. Da-mi un motiv pentru care sa nu te ucid, vampirule! Tipa, iar ochii i-au devenit rosi ca si sangele, aratand ca era extrem de nervos si oricand ar fi in stare sa ma atace.
Inainte sa apuc sa raspund, o mana ii se inclesta in jurul gatului gardianului, iar din umbra isi facu aparitia Kaname, ce nu parea prea bine-dispus ca a indraznit sa indrepte o arma letala spre mine. Inainte sa apuce unul dintre noi sa reactioneze, gardianul fusese azvarlit prin usa de la balcon, afara din camera, departe de mine. Vreau sa spun ceva, dar bratele protectoare si puternice a lui Kuran, ma incercuira intr-o imbratisare tandra si protectoare totodata. Vreau sa ii sopt ceva, dar buzele imi sunt acoperite de ale sale, facandu-ma sa plutesc deasupra podelei de placere. Aceasta placere trupeasca nu dura mult, fiindca se auzi vocea lui Aido cum il striga ca disperatul pe vampirul ce il tineam in brate. Satenul ofta si imi dadu un mic pupic pe frunte, plecand din camera mea pe usa de la balcon. Trag aer in piept, refac usa de la iesire cu ajutorul puterilor mele si trag in fereastra, scufundand incaperea in intuneric total. Ma trantesc pe pat, adormind rapid, aratand cat de obosit eram de fapt.

Cascam pofticios, aratandu-mi colti micuti ce ii aveam acum, aratand ca nu eram pe deplin treaz, chiar daca am mai dormit dupa ce mi-a sunat ceasul. Ii eram recunoscator lui Shiki ca m-a trezit, ca astfel nu veneam la cursuri si profesorul ala idiot, ma lua la ochi rai.
- Ce ai facut toata ziua, de esti asa de adormit? Ma intreba Rima, cascand si ea, dar mai elegant decat mine.
- Aceeasi intrebare ar fi si la tine, ii intorc intrebarea, masandu-mi ceafa, incercand cu greu sa ma abtin sa nu ma scarpin pe spate, din cauza bandajelor.
- Am fost la o sedinta foto, imi raspunse, facandu-ma sa ridic sceptic o spranceana, dar scot un aha, intelegator.
- Eu am avut probleme cu... soareci, mormai iritat, trecand pe langa Kiryuu, ce ma segata rapid din priviri.
Vampiroaica ma privi socata, ca si cum nu ar fi auzit de cele vietati dragute, dupa care soramea murea sa le captureze, apoi sa se joace cu ei. Mereu ii placea sa ii bage in labirint si acolo sa ii urmareasca, cum incearca sa ajunga primi la bucata de cascaval. Un tunet imi atrase atentia, urmat de un fulger, ce lovi in fata noastra. Acum au venit Felix si Laura, vampiri ce erau personificati ca si elemente ale naturii. Fara sa spun nici un cuvant, pornesc spre iesirea din scoala, ignorant strigatele colegilor mei. In alergarea mea prin padure, aparura cei doi vampiri, frati-siamezi si totodata sot si sotie. Parul lor de negru cu refleze de albastru la lumina, le intra in ochii de un albastru-violaceu. Se parea ca Laurei i-a crescut mai mult decat imi aminteam, ajugandu-i pana la omoplati, iar Felix si-a facut breton pe partea dreapta.
- Ce mai e acum? Mureati daca ati fi asteptat dupa ce terminam orele? Ii intreb nervos si iritat, cand ne-am oprit in afara scolii.
- Eu i-am rugat sa te aduca aici, am auzit un glas adanc, ce imi dadu fiori pe sira spinari.
Ma intorc spre vampirul din spatele meu, ce nu arata mai mult de treizeci si sapte de ani, dar era foarte batran. Fac o plecaciuna scurta si puteam sa ii simt ochii albastri-adanci, cum ma sagetasera usor. Zambesc si ii sar parintelui in brate, iar albastruiul - avea parul de un albastru-electric, lung pana la fund, prins in coada si cu cateva suvite taiate inegal, chiar si bretonul - imi raspunse la imbratisare.
- Ce s-a intamplat? Il intreb panicat, fiindca nu ma asteptam ca aproape toata familia sa vina din Norvegia aici, doar pentru mine.
- Vreau sa imi aranjezi o intalnire cu Kaname Kuran pentru a vorbi ceva foarte important, ma ruga Attila, lasandu-ma cu gura cascata.
Era prima data cand tata imi cerea o favoare. A inghetat de tot Iadul si Raiul e in flacari...
[Imagine: opus.jpg?t=1332600540]
If I can't move Heaven, I'll raise Hell... - Sebastian Morgenstern (The mortal instruments)
Perfect enemyMy fan fic blog[Imagine: chibi_4003.gif]Yo man, chibi Manu^.^

#9
[center]Capitolul 9[/center]

Stateam pe unul dintre fotolile comode din biroul lui Kaname, in timp ce acesta discuta calm si in soapta cu Attila, arucandu-mi din cand in cand cate o privire dragastoasa. Nu ma simteam defel bine in compania celor doi, fiindca imi dadeau niste fiori pe sira spirari, incat preferam de o mie de ori, sa imi incerc nervi cu Aido, decat sa stau aici, blocat cu tata si cu iubitul. Parca era o scena dintr-un film prost de comedie, in care taicamiu imi cunoaste iubitul si acesta il informeaza, ca eu ma excit la nu stiu ce chestie. Trag aer in piept si oftez usor zgomotos, atragand automat atentia vampirilor asupra mea.
- Imi pare rau, murmur, lasandu-mi capul in jos, pentru a-mi ascunde cat de cat roseata din obraji, dar puteam pune pariu, ca cei doi au vazut-o, daca nu, cu siguranta au simtit-o.
- Oskar, de ce nu te duci tu la tine in camera, sa le ti companie lui Felix si Laurei? Cred ca s-au plictisit groaznic, spuse tata, iar eu ma ridic bucuros de pe scaun, arucandu-i satenului un suras micut si incurajator pentru discutie.
- Aia doi cu siguranta numai de plictisit nu au parte in camera mea, mormai, cand ies afara din birou, dand nas in nas cu Ruka.
Aceasta ma ruga sa ii imprumut o carte de citit, fiindca numai avea ce citi. Raman usor uimit de cererea tipei, dar ridic din umeri, facandu-i semn sa ma urmeze in camera mea, rugandu-ma sa nu o gasesc ca dupa uragan, cu ametiti mei de verisori, ce erau avizi dupa sexul in diferite locuri, mai mult sau mai putin crestine. Bat o data in usa de la camera si o deschid, ramand uimit sa ii vad pe cei doi, jucand Cruce, in timp ce ascultau o muzica minunata de pian, ce ma facea sa zbor cu gandul la Viena, la concertele minunate de acolo.
- Buna fratioare, spuse vesela, Laura cand lua o mana sotului ei. Vrei sa te joci cu noi? Ma intreba, cand eu ii aratam catile mele Rukai, lasand-o sa isi aleaga una in orice limba. Promit ca o sa te bat de o sa-ti plangi de mila, ma ameninta in joaca, tanara, iar ochii ii devenisera rosi, aratandu-si mandra colti.
Imi dau ochii peste cap si dupa ce am inchis usa dupa Ruka, m-am asezat la masa, facand cartile si partindu-le, ranjind, fiindca puteam sa trisez fara ca ei sa se prinda. Sa inceapa jocurile

Priveam luna cum se inalta pe bolta celesta, in timp ce degetele lungi si dibace a lui Kuran, se jucau in parul meu, pieptanandu-l rabdator.
- Acum inteleg de unde ai mostenit ochii astia, atat de frumosi, murmura vampirul, aplecandu-se spre mine si sarutandu-ma tandru pe buze.
Le intredeschid nerabdator, primindu-i limba naravasa in gura mea, alaturandu-ma jocului plin de sexualitate. Ii simt mana intre picioarele mele, incepand sa mangaie locul de acolo, ce incepea sa devina din ce in ce mai activ. Incepu sa ma sarute pe gat, trecandu-si cu insistenta limba peste venele de sange, ce ma facu sa imi bag mainile in parul sau si sa ii ridic capul de acolo.
- Se va simti foarte bine mirosul, ii soptesc, dandu-i un mic sarut pe buze, ridicandu-ma din bratele sale protectoare si calde.
Vampirul chicoti usor, ridicandu-se foarte repede in picioare si incojurandu-mi talia cu mainile, lipindu-mi spatele de pieptul sau puternic. Ii simteam respiratia fierbinte in ceafa, ce imi facu trupul sa imi fie strabatut de un fior de placere, dar si de frica in acel moment. Tresar cand isi strecura o mana sub camasa mea, incepand sa imi atinga pielea, dandu-mi fiori dulci si amagitori in tot corpul. Vreau sa spun ceva, dar aud niste pasi in spatele nostru, facandu-ma sa ies din mainile lui Kaname, sarind peste parginea acoperisului, aterizand lin ca o pisica, pe balustrada uneia dintre terase. Privesc in sus, nevazand nimic din presedintele Clasei de Noapte si cel care l-a intrerupt de la pipait. Vreau sa sar, dar ma opresc la jumatatea gestului de a ma cabra, pentru a sari in padure si sa ma pierd printre copaci.
- Ce vrei Kiryuu? Il intreb pe gardian, mijind ochii, parand un pradator in opinia tanarului, cand m-am intors spre el.
- Da-mi un motiv in plus, sa nu te ucid in aceasta clipa, fiindca m-ai trecut prin zid! Marai corcitura, tragand piedica pistolului aluia idiot, pe care intr-o zi, am sa il bag in fund si sa apas pe tragaci
- Nu ma poti ucide cu porcaria aia de Bloody Rose, ii dau acel motiv, zambind ironic, fiindca eram sigur ca va apasa, apoi va da vina pe un accident nefericit.
Chiar si asa se intampla. Zero apasa pe tragaci si un Bloody Rose veni spre mine, dar se ciocni de scutul meu psihokinetic, disparand rapid in aer. Zambesc draceste, vazandu-i fata de stupefiere totala. Impung cu degetul in aer in directia lui si tanarul fusese azvarlit in perete, facand ca acesta sa protesteze usor. Incep sa rad ca un nebun si fac un salt in spate, pierdandu-ma printre ramurile copacilor, cand Zero reveni la balustrada si trase cateva gloante dupa mine, doar pentru a ma rani, ca sa ma depisteze dupa acesta, dar nici un glond nu ma atins. Sunt cel mai letal pradator din cati exista, imi spun in gand, zambind enigmatic, disparand printre umbre, ca un demon fugarit de preot, ascuns in noaptea ce acum de abia incepea...
[Imagine: opus.jpg?t=1332600540]
If I can't move Heaven, I'll raise Hell... - Sebastian Morgenstern (The mortal instruments)
Perfect enemyMy fan fic blog[Imagine: chibi_4003.gif]Yo man, chibi Manu^.^

#10
Deci,ce mi-a placit la fic de prima data a fost ca este cu vampiri si mai alec cu Kaname Kuran si alte personaje decat cele obisnuite.Actiunea nu este grabita iar descrierea este foarte frumoasa. Sper sa continui sa scri si sa nu-l inchizi doar pt ca nu il citeste nime sau nu ai comuri.Am gasit multe ficuri de acest gen inchi si mi-a parut rau.Chiar daca ti se pare ca nu il citeste nimeni,nu e asa,sau ca nu-ti lasa comentari.Continua ficu si ai sa vezi pe parcurs ce se va intampla.PWP si bafta la scris.




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)