Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Gustul dragostei

#1
Oki deci m-am hotarat sa vin cu un nou fic:D.Este deja in mare parte gata,deoar ce daca scriam numai un capitol ma plictiseam si ma lasam pagubasa:P.Iata si care vor fi personajele principale:
Ayame-personajul principal,are 16 ani,par albastru spre argintiu si ochi albastrii
Kyoshi-cel mai bun prieten a lui Ayame,are 17 ani,este roscat,cu ochi verzi
Aiko-cea mai buna prietena a lui Ayame,are 15 ani,este blonda cu ochi caprui spre rosii
Ryo-tipul nou din scoala lui Ayame,are 17 ani,par saten si ochi albastrii
Arina-prietena lui Ryo,are 16 ani,roscata cu ochii caprui
Keiko-director adjunct la firma parintilor lui Ayame,are par castaniu si ochii mov deschis
Ayaka-servitoarea care are grija de Ayame cat sunt parintii ei plecati,are par mov deschis
Shin-cel mai bun prieten al lui Ryo,are par argintiu,16 ani si ochi maro deschis
Yoshimo si Arinu-gasca lui Ryo,sunt frati fiecare are par mov si ochii roz deschis
Cam astea sunt personajele,pe parcurs vor mai aparea inca cateva.Dar pana atunci iata primul capitol
Enjoy:*

Totul se sfarseste.Un nou inceput?

Era o zi mohorata de vara.Picaturi reci de ploaie cadeau nestingherite din norii plumburii care acopereau mingea de foc,soarele.Fulgerele brazdau cerul intunecat facand-ul mai sumbru.In aceea zi nici o pasarica nu zbura printre copacii din parcurile capitalei nipone.Pe trotuare nu se putea zari tipenie de om,pentru ca acea ploaie cumplita ii alunga pe toti in casele lor.
Intr-o vila dintr-un cartier luxos al capitalei Japoniei se putea zarii o fata care statea si privea pe geamul camerei sale.Era o fata gingasa si suava,care nu parea a avea mai mult de 16 ani.Parul e albastru deschis avea nuante de argintiu cand lumina blanda a soarelui cadea pe ele si le mangaia usor.Ochii ei erau albastrul cerului de vara,care te purta intr-o lume unde visele si dorintele deveneau realitate.Numele acestei gingase flori era Ayame, un nume care o data pronuntat iti lasa un gust dulceag pe buze.Ea era imbracata intr-o rochita albastra care se mula perfect pe corpul ei parca sculptat.
In timp ce fulgerele brazdau cerul ea privea masinile care treceau pe strada.Isi astepta parinti care trebuiau sa soseasca in orice moment.
*
Pe o autostrada ce lega mareata capital nipona de restul tarii o masina neagra gonea cu viteza.In ea se aflau doi oameni important de afaceri care tocmai se intorceau acasa de la o intrunire de afceri.La o manevra neatenta masina a derapat si a intrat intr-un parapet.Sute de piese din luxoasa masina erau imprastiate pe drum. Medicii au sosit de urgenta, au incercat sa le acorde primul ajutor dar a fost in zadar. Cei doi nu mai respirau. Inca doua vieti pierdute adaugate pe lista neagra a drumurilor fara de intoarcere. Inca zeci de inimi frante in urma acestei pierderi tragice. Era ceva ireal, sa-I vezi pe acei doi oameni care inca erau in stare sa faca atatea, sfarsind intr-un mod nefiresc ca si acela.
*
In camera unde se afla micul ingeras timid intra Ayaka.Ea era o femeie destul de in varsta,care a avut grija de Ayame de cand era mica pentru ca parintii ei erau mai tot timpul plecati cu treburi oficiale.Femeia avea parul mov deschis , iar cele cateva fire carunte erau parca intr-o continua lupta cu stralucitorul ei par un sentiment de tristete se asternu pe chipul ei batran si incercat de viata.Ea o privi pe acea faptura gingasa din fata ei si cu tristete in suflet ii spuse:
-Domnisoara Ayame,stiti,parintii dumneavoastra…
-Au ajuns?Unde sunt?De ce ai venit tu la mine si nu au venit ei?in vocea tinerei se putea simti bucurie dar si o oarecare teama…
-Parintii dumneavoastra nu au ajuns,m-au sunat cei de la spital pentru a-mi spune…
-Ce sa-ti spuna Ayaka?Spune odata,in timp ce in vocea fetei se putea auzi teama…
-Parintii dumneavoastra nu mai sunt,au murit intr-un accident de masina in timp ce veneau acasa,zise servitoarea plecand capul pentru a nu I se putea zarii lacrimile amare care ii invadau fata.
Ayame cazu in genunchi iar o lacrima cristalina se putea zarii pe fata alba ca spuma laptelui. Izbucni in plans,simtind cum pamantul fuge de sub picioarele ei si cum totul se intuneca in fata ei. Din cauza acestei vesti socante nu mai putu rezista si lesina. Servitoarea merse si aduse putin spirt sanitar, iar cu miscari usoare il plimba pe sub nasul fetei. Aceasta simtind mirosul puternic stanse usor din ploape si isi deschise incet ochii. Tanara se ridica incet de pe podeaua rece, era o priveliste pe care nu-ti doreai sa o vezi, o fiinta atat de firava ca Ayame nu merita sa verse nici o lacrima.Fata o ruga pe menajera sa o lase singura pentru o vreme, iar dupa ce Ayaka pleca,Ayame se duse si se aseza pe pat strangand puternic asternutul lila in maini.Suroaie de lacrimi i se scurgeau pe fata,luand forma bine definita a acesteia. Vroia sa tipe sa plece sa uite ca a ramas singura pentru totdeauna, sa uite ca cele mai dragi persone din viata ei au plecat si nu se vor mai intorce niciodata. Dorea sa lase in urma tot sa inceapa o viata noua, dar fara parinti acest lucru era imposibil.
Dintr-o data ceva lumina si incepuse sa cante piesa preferata a lui Ayame”The last night you’ll spend alone/I’ll warp you in my arms and I wont let go/I’m everything you need me to be”.Era telefonul.Cea care o cauta era nimeni alta decat Aiko,cea mai buna prietena a lui Ayame.Era cu un an mai mica ca Ayame,avand doar 15 ani,parul blond si ochii ei caprui cu nuante de rosu aprins puteau fi usor vazuti si in cele mai intunecate nopti.Intr-un final Ayame raspunse:
-In sfarsit ai raspuns,trebuie sa iti spun o veste soc…dar nu apuca sa termin pentru ca Ayame ii spuse printre suspine
-Mi-au murit parintii!mai reusii sa spuna ea dupa care incepu sa planga.
-Ayame e in regula daca vin la tine in jumatate de ora?
-Dap,spuse fata printre suspine.Ja ne!
Aceasta inchise telefonul si isi cufunda fata in perna moale.Vroia sa urle si sa planga pana incepe sa o doara tot corpul,dar nu avrea cum,vroia sa sufere in liniste sa nu mai spuna nimanui de suferinta ei.Peste jumatate de ora si-au facut aparitia si Kyoshi si Aiko.Cat despre Kyoshi era unul din cei mai buni prieteni ai lui Ayame.Avea 17 ani parul roscat ca si facara focului cel mai aprins din iad.Ochii lui verzi ca cele mai pretioase smaralde staluceu in intuneric facand-ul sa para o feline gata de atac.
Acestea se apropiara de Ayame o stansera puternic in brate,iar Aiko ii sopti fetei un”ne pare sincer rau” la ureche.Aiko o starne puternic pe tanara in brate pentru a o ajuta sa treaca peste acele moment grele. Dar era in zadar, tot ce facea era sa agraveze situatia, iar Ayame tot nu se opera din plans.Cei doi tineri au stat si au consolat-o pe Ayame pana aproape de miezul noptii. Au asigurat-o pe tanara ca se vor ocupa ei cu cele trebuincioase inmormantarii parintilor ei. Ayame a acceptat printre suspine iar cei doi si-au luat la revedere de la prietena lor si au plecat amandoi spre casele lor.Tanara se duse si se imbraca in pijamaua ei si se puse in pat, aceasta reusind sa adoarma abea spre ora 5 dimineata.


Oki kam atat pentru un moment astept multe comentarii si sper ca m-am descurcat bine.Iata si niste poze.Puuupz:*:*:*


http://i430.photobucket.com/albums/qq28/...erycom.jpg -Aiko
http://i50.photobucket.com/albums/f341/K...g/maid.jpg -Ayaka(e cam tanara:P)
http://fc04.deviantart.com/fs43/f/2009/1...owWOLF.jpg -Kyoshi
http://i29.tinypic.com/2e5mfwl.jpg -Ayame
[Imagine: Vampire_Knight___Kaname___by_Vampire_Knight_Club.jpg]

Nu-i asa ca Kaname e un dragut
He is mine so back off or you die 14


#2
buna...e dragut fic-ul tau.din cate vad sunt prima care il comenteaza:)
e destul de bine,numai ca am observat ca pui niste semne ale intrebarii fara rost..
in rest dialogul,e bun si nu e sec..as fi preferat ca personajele sa le descrii in continutul fic-ului dar e bine si asa..descrierea este dar se poate si mai bine.sper sa nu renunti la fic pt ca este chiar un inceput bun.
bye`bye si astept nextu'

#3
deci imi place fic-ul...:X:X

greselile de tastare:
rug ape = >ruga pe
oentru =>pentru...

bine nu sunt multe:))
dialogul nu e sec,naratiunea e buna si descrierea la fel...

cam atat am avut de spus si astept nextul cat mai repede


bye:-h
poop:*:*
'ubee:X:X:X
Un băiat şi o fată se întâlnesc,
se iubesc ÅŸi se iau.
- Mihail DrumeÅŸ

[Imagine: tumblr_l62y3awKTQ1qbcrgio1_500.png]

Cortina a căzut pe ultimul act al tragediei.
Dar noi, care am rămas după el, ce vom face? -
Mihail DrumeÅŸ


Claustrofobie

#4
Incepe mult asteptata scoala

Au trecut trei luni de cand parintii tinerei parasisera lumea celor vii, in urma lor ramanand doar regrete si suferinte. Ei au fost inmormantati intr-un cimitir care se afla la periferia orasului. Desi distanta era destul de mare de la luxoasa vila a fetei ea continua sa mearca la parintii ei in fiecare zi. Petrecea acolo ore intregi povestindu-le ce mai facea si cat de dor ii e de ei...
Intr-o camera dintr-o casa luxoasa, o fata isi pieptana parul lung si albastru care ii cadeau pe umerii firavi. Parea un inger coborat pe pamant, dar nu era asa. Era doar o fata obisnuita, care se pregatea pentru prima zi de scoala. Ayame se duse pana in dressing pentru a alege o rochita perfecta pentru scoala. Intr-un final ea isi alese o rochita roz, avand un contrast minunat cu parul ei. Se hotari sa se machieze, ea alegand sa se faca cu gloss,fond de ten si rimel. Pentru ca ceasul indica numai ora 7:30 fata se duse in bucatarie pentru a lua micul dejun. Cand a ajuns in bucatarie observa ca Ayaka deja ii pregatise mancarea. Dupa ce Ayame termina deliciosul mic dejun pleca grabita spre scoala. Iar pentru ca nu statea departe de liceul unde invata ii trebuira doar 5 minute pentru a ajunge in curtea liceului unde urma sa studieze inca patru ani de zile.
In curtea scolii toti elevii o priveau pe frumoasa fata. Erau incantati de frumusetea ei, mai ales baietii care nu isi puteau lua ochii de la ea, facandu-si prietenele geloase. Ayame, rusinata, pleca capul pentru a nu se observa ca rosise toata. Ea merse repede la prietenii ei Kyoshi si Aiko care, evident, erau la acelasi liceu cu tanara. Doar ca erau in clase diferite.
Ayame tresari simtind o mana calda atingandu-i umarul gingas. Cand s-a intors in fata ei statea un baiat care avea parul saten iar ochii lui albastrii te duceau intr-o lume din care cu greu puteai scapa.Parea un inger fara aripi, dar un inger e neaparat de partea binelui?
-Imi pare rau ca te-am speriat! Dar caut clasa a 11-a A spuse satenul oarecum rusinat …
Ayame nu fu in stare sa scoata nici cel mai mic cuvant. Era mai rosie ca niciodata. Simtind asta prietenii ei i-au sarit in ajutor fetei.
-Da stim unde este,spuse blonda, iar Ayame aici de fata va fi foarte incantata sa iti arate clasa…
-C…Ce?! Reusi sa spuna intr-un final Ayame, dar era prea tarziu fiindca satenul incepea sa ii adreseze deja mii de multumiri.
Intr-un final fata se lasa convinsa sa ii arate tanarului unde ii este clasa.Cei doi patrunsera in cladire, iar satenul prinse un pic de curaj si ii spuse fetei
-Eu sunt Ryo,am 17 ani si acum cateava zile m-am mutat in oras.
-Eu sunt Ayame si am 16 ani. Bun venit in oras! Spuse fata in timp ce roseata din obraji se accentua. Sper sa te simti bine in orasul nostru.
-Deja ma simt bine in compania unei fete asa frumoase!
Ayame nu mai stia ce sa spuna, nimeni nu ii mai facuse complimente asa frumoase.Cand ajunsera in fata salii in care Ryo avea sa isi petreaca acele ore de scoala, acesta ii multumi si o saruta usor pe obrazul delicat al lui Ayame. Satenul pleca, dar fata ramase nemiscata pentru cateava secunde, ducand mana la obrazul pe care il saruta tanarul. Era cea mai potrivita cale de a spune multumesc cuiva. Intr-un final Ayame pleca si ea spre prietenii ei. Cand o vazura Aiko si Kyoshi o intrebara pe tanara ce a patit. Ea le povestise cu lux de amanunte ce se petrecuse, iar cei doi o ascultau cu mare atentie. Dupa ce Ayame isi termina povestea Kyoshi zise cu un zambet strengaresc pe fata:
-Ayame tu…te-ai indragostit!!
Auzind acestea tanara isi puse palmele pe fata pentru a nu se observa ca rosise toata.Intr-un final reusi sa zica:
-N…Nu-i adevarat…incerca Ayame sa le explice celor doi colegi. Dar se parea ca deja e prea tarziu. Cei doi deja cantau ”Ayame si Ryo stau intr-un copac…”
Dar spre norocul lui Ayame clopotelul care anunta inceperea scolii suna iar ea putea merge linistita in clasa pentru a-si cunoaste noi colegi si ca sa poata scapa de gura celor doi prieteni care inca cantau…

Cam atat deocamdata…Stiu ca e cam scurt…Nu ma omorati:P


http://i666.photobucket.com/albums/vv29/...ottGuy.jpg -Ryo
[Imagine: Vampire_Knight___Kaname___by_Vampire_Knight_Club.jpg]

Nu-i asa ca Kaname e un dragut
He is mine so back off or you die 14


#5
Asi vrea sa va anunt ca am imbunatatit cele doua capitole si v-asi ruga sa le recititi si sa imi spuneti parerile voastre. Mi se parea ca Ayame era prea fericita chiar dupa o zi de la accidenutul perintilor ei.
Asa ca am incercat cat de cat sa corectez.
Sper sa fie bine:D
[Imagine: Vampire_Knight___Kaname___by_Vampire_Knight_Club.jpg]

Nu-i asa ca Kaname e un dragut
He is mine so back off or you die 14


#6
i love this fic!:X:X
ryo e asa dragutz:))....=P~
naratiunea,descrierea si dialogul sunt in regula....nu ai probleme la cap asta..deci asta e in regula..
nu am vazut greseli de tastare si ma bucur..
nu prea am ce comenta la capitolul asta...nu e chiar asa de scurt...:):X:X
cat mai repede urmatorul capitol:X
bye:-h
poop:*:*
'ubee:X:X:X

Edit : Ai pus prea muult spatiu intre randuri *Denny*
Un băiat şi o fată se întâlnesc,
se iubesc ÅŸi se iau.
- Mihail DrumeÅŸ

[Imagine: tumblr_l62y3awKTQ1qbcrgio1_500.png]

Cortina a căzut pe ultimul act al tragediei.
Dar noi, care am rămas după el, ce vom face? -
Mihail DrumeÅŸ


Claustrofobie




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)