Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Glonte pe teava.

#1
GLONTE PE TEAVÄ‚

de Tiberiu Ana Rusu
Glonte pe teava este o carte scrisa de Tiberiu Ana Rusu, am citit-o vara trecuta; cautam ceva sa citesc, simteam nevoia, nu aveam nici o carte si a trebuit sa imi rascolesc mini biblioteca, si asa destul de saraca * sad moment * si am dat peste aceasta carte. Initial, titlul nu mi se parea chiar cine stie ce - de fapt, ma atragea si din experienta pe care o aveam cu anumite carti de genul, mi-am zis ca cel mai probabil doar titlul e de ea. Dar, plictiseala - desigur - m-a indemnat sa o rasfoiesc, sa citesc descrierea de pe spatele cartii ( care m-a fascinat din prima clipa ) si asa am rezultat prin a ma apuca de ea, am inceput sa o citesc.
Nu ma asteptam, poate, la cine stie ce, dar eram foarte curioasa, mai ales ca incepea destul de dragut ( si apoi, nu auzisem niciodata de autoarea respectiva, de fapt am crezut un timp destul de indelungat ca poate este barbat si are un nume ciudat, lolo. dar am descoperit ulterior, destul de curand, ca era femeie ). In orice caz, din cate stiu eu, cartea este destul de greu de gasit ( probabil pe la anticariate ) si este o lectura destul de captivanta. Personal pot spune ca aceasta carte m-a fascinat. Asta din mai multe puncte de vedere, primul ar fi - poate - acela ca imbogateste literatura romana. Dupa ce citesti cartea aceea mi se pare absolut stupid sa spui ca toata literatura romana este varza, cand este destul de cert ca este o carte reusita ( si aici chiar incerc sa nu fac iar referire la Mircea Eliade si cartile lui pt. ca vorbesc despre o anumita carte nu neaparat despre literatura romana ).
Trecand, deci, peste asta, cartea este scrisa bineinteles in limba romana si este foarte simpatica, daca pot folosi acest termen.

In mare, sa zicem, povestea se invarte in jurul unui tanar roman care doreste sa se sinucida, satul de toata viata aceasta, de esecurile lui si asa mai departe. Ceva destul de tipic, s-ar zice, dar nu pot spune ca este chiar asa. Adica, povestea devine destul de complexa si naratiunea la persoana I chiar este surprinzatoare, frumoasa, captivanta. Nu as vrea sa dezvalui aici detalii despre, din continutul cartii asa ca nu voi continua cu descrierea lui, ma voi rezuma doar la cele de mai sus, un barbat care doreste sa se sinucida si incearca sa faca asta - ce se intampla mai departe? Este destul de interesant.

O sa mentionez cateva faze care mi-au placut, o sa le pun in spoiler.
Mi-a placut in deosebi partea in care el isi amintea anumite lucruri, chestiuni din trecutul lui, cum practic isi povestea viata. Era intr-un fel emotionant si un pic dur, destul de frumos cat sa imi atraga atentia.
Momentul acela cand a facut acea mica escapada nu-mai-stiu-unde cu prietenul lui bun... A fost epica, nu pot sa imi scot replica aceea din minte : nu fi copil... I mean, duda, tipul ala era gay : )) sau bi, sau poate doar ii placea de personajul nostru principal? Cine naiba stie! Dar a fost foarte t a r e , daca exprimarea mea nu suna prea prosteasca, mi-a placut mult momentul. A fost descris perfect plus ca replica a fost mai mult decat geniala.

De asemenea momentul acela de la inceput, cu inotul, a fost foarte fain prin descreriere si imaginea ce ne era data asupra personajului. Plus esecul lui de la facultate, ca nu a reusit sa intre - asta a fost unul dintre momentele care m-a cutremurat, nu am idee de ce, poate ca simteam dezamagirea lui. Clipele cu mama sa erau si ele destul de induiosatoare si ciudat este ca eu chiar ii intelegeam sentimentele ( si partea aceea cu inotul, inecul, salvarea, etc etc - umilinta resimtita in urma unei astfel de "salvari de la inec" , o puteam pricepe deci intelegeam si personalitatea personajului, gandurile, sentimentele si relatiile lui.
Si cel mai frumos a fost , poate, momentul cnd a incercat sa se sinucida - si ce plan ingenios pusese la cale - cum se gandise la toate, cum a ratat, s.a.m.d.
Denota din asta multa nebunie, si cartea se pune pe un plan destul de psihologic. Dar a fost bine, oarecum, ca a fost salvat de fratele sau pentru a vedea si urmarile unei incercari de sinucidere ( ma refer la momentele din spital, cu doctorul " publicarea notitelor lui", etc - a fost un mod impresionant de expunere a naratiunii, lol, m-a fascinat )


Trecand peste asta, cartea mi se pare extraordinara, din multe puncte de vedere. A personajelor, a descrierii, a actiunii, a dialogului... Si faptul ca este atat de ... romaneasca, sa zicem, si trece granitele unei lecturi plictisitoare, obligatorii, stresante, impopotonate cu detalii inutile, stupide or so whatever. Cartea este destul de buna.
A mai citit-o cineva?




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)