Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Eu si viata mea

#21
Lynnusor >:D<
Ce bine ca pot sa-mi continui ficuletul. In primul rand, le cer scuze clor care citea dar am avut o perioaga foarte, foarte incarcata in care nu am mai avut timp sa scriu la fic-uri. Am mai dat cate-un one-shot dar nimic mai mult. Sper ca veti citi in continuare, atat voi cat si altii care nu au citit inca.
Stiu ca acesta este un capitol prost comparativ cu ultimele 2-3 dar ma voi reobijnui repede cu personajele si personalitatile lor si atunci o sa scriu capitole la fel de bune ca si pana acum.

Bun, am terminat cu scuzele. Fara alte adugiri, LECTURA PLACUTA!





Capitolul 10

Norii negri erau deja gramada pe cer si din minut in minut furtuna ameninta sa inceapa. Eu aproape alergam pe stradute cand am auzit o voce in spatele meu:
-Mai bine te grabesti ca sa nu te prinda furtuna! Era zeul roscat, Gaara, si stiam prea bine la ce se refera.
Era cu sora si fratele lui. Pe Temari o cunosteam. Ma ajutase cu apartamentul. Pe de alta parte, pe Kankuro nu il cunosc. Auzisem despre el ca foloseste papusi si otrava, ca si Sasori.
Am dat din cap si am inceput sa alerg spre casa. Imadiat ce am intrat, am inchis toate geamurile caci calvarul de ploaie incepuse.
Restul zilei nu am facut nimic altceva decat sa stau si sa ma uit pe pereti, neavand nimic interesant de facut.
Spre seara, tunetele si fulgerele s-au oprit, iar la scurt timp lacrimile cerului le-au luat exemplul.
“Este atat de linistit totul” imi spun in gand privind pe fereastra acum deschisa.
Fara sa ma mai gandesc la ceva, mi-am schimbat hainele de casa cu un trening comod si am iesit din apartament.
Mergeam fara vreo destinatie pe stradutele umede si pustii. Incet, incet, casele se rareau si veneau in calea mea tot mai multi arbori iar eu, nedandu-mi seama ma indreptam spre padure. Asa am remarcat ca frunzele incepeau sa se ingalbeneasca si sa cada. Cu cat ma adanceam mai mult in padure, cu atat mai multe frunze ruginite vedeam.
“Ce se aude?” ma intreb in gand. Pe langa fosnetul frunzelor se mai auzea ceva, parca ar fi o gaura neagra sau ceva de genul asta. Am ciulit urechile si m-am lasat condusa de instinct catre sursa zgomotului.
Ma indreptam spre poienita unde mi-am activat pentru prima oara Sharingan-ul si cu cat ma apropiam mai mult cu atat mai puternic era zgomotul. Odata cu cresterea zgomotului, crestea si curiozitatea mea si viteza cu care mergeam. Oare cine era acolo si mai ales, ce facea?
Am ramas surprinsa sa vad ca era Kakashi si se antrena. Mangekiou Sharingan. Al lui era cel mai bun pe care il vazusem pana acum; chiar mai bun decat al lui Itachi. L-am lasat sa faca o pauza, pana in momentul respectiv, stand si privind. Cand s-a asezat, am iesit de dupa copaci si m-am asezat langa el. Stiam de mult ca poseda Sharinganul si imi doream sa ma antreneze si pe mine dar nu voaiam sa curm linistea aceea.
- Ce vant te-aduce pe-aici? intreaba caruntul dupa ce-si drege glasul.
-Plictiseala...ii raspund cu o falsa nepasare.
-Si ce te face sa crezi ca aici nu te vei plictisi?
-Sharinganul! ii raspund la fel de "nepasatoare".
Se intoarce catre mine si ma priveste plin de intrebari in privire. I-am zambit si m-am concentrat puternic pe Sharinganul cel mai slab.
Pentru o clipa, ochii mi s-au schimbat dar imediat ce am simtit durerea aceea intepatoare, am revenit la ochii mei verzi.
-De unde ai tu Sharinganul? ma intreaba uimit, si vadit incordat.
-Poveste lunga...
-Am timp! imi spune curios.
M-am apucat sa-i povestesc toata istoria mea, din momentul in care m-a luat Itachi si pana acum. M-a ascultat in liniste pana cand am terminat de istorisit.
-Si acum ce vrei sa faci? m-a intrebat linistit.
Tacere. M-a luat prin surprindere. Nu aveam un raspuns pentru asta.
-Nu stii, nu? continua el.
Ma uit uimita la el si dau aprobativ din cap.
-Si banuiesc ca vrei sa te ajut cu Sharinganul, am dreptate? ma intreaba zambind.
-O sa ma ajuti? il intreb zambind sincer. Simteam cum bucuria creste tot mai mult in mine si deja nu o mai puteam tine in frau.
-Cum pot sa-ti refuz sclipirea din ochi? imi raspunde razand.
Fara sa ma mai gandesc la altceva, i-am sarit in brate si l-am strans atat de tare incat, Kakashi, cred ca a ramas fara aer.
Eram atat de bucuroasa. Acum ca Itachi nu era cu mine, nu mai aveam pe nimeni care sa-mi poarte de grija asa ca incepusem sa-mi fac griji ca voi fi singura in tot Satul Frunza, fara prieteni si fara nimeni aproape. Insa acum, vazand slipirea blanda din ochii caruntului, am inceput sa sper ca nu va fi asa. Am privit visatoare cerul, fara sa observ ca cel de langa mine s-a ridicat.
-Ce mai stai pe ganduri? In picioare, domnisoara! De data asta vocea aceea ingrijorata si distanta, s-a transformat intr-o voce plina de forta si incredere, gata sa faca pe orcine una cu pamantul.
M-am ridicat si eu hotarata in picioare si am asteptat sa primesc exercitiile cuvenite. Aveam o presimtire cum ca nu va fi deloc usor.


P.S.: stiu ca e scurt capitolul, dar o sa ma revansez cu urmatoarele. Promit solemn!
Hi :3

#22
Hey , there:ha:

Uite c-am dat si peste ficul , ficutul tau :X. Vreau sa spun ca imi place la nebunie! Si ma bucur nespus ca ti l-ai redeschis ...asa , sa trecem la fic , pai :)) n-am ce obiecata la descriere , e superba :D , actiunea nu mi se pare deloc grabita , si ideea e foarte originala , sa sti . Am doar o singura intrebare , sweety , ficul tau va fi sasusaku , gaarasaku , narusaku sau ect. In fine , nu imi pasa ce va fi , ideea e ca ai un fic bun si ar fi pacat sa nu il continui . Nici eu nu am mii de comentarii , dar imi place sa scriu si asta e tot ce conteaza .Desigur , ii fain cand lumea iti da vreo 5-8 comentarii , pentru ca simti ca lumii ii place cum scri . Anyways , imi place mult povestea si personalitatea Sakurei.

Iti urez multa , foarte multa inspiratie :)) si imaginatie , mai vorbim , bye :X

Ja ne*´¨`* •.¸¸.•

MY FIC ะ PETALA RĂTĂCITĂ ะ
Dᵃᶜᵃ ᶰᵒʳᶤᶤ ᵛᵃʳˢᵃ ˡᵃᶜʳᶤᵐᶤ ˢᶤ ᶤᵘᵇᶤʳᵉᵃ ᶰ⁻ᵃ ᵗʳᵉᶜᵘᵗ, ᵖᵒᵃᵗᵉ ᵐᵃᶤ ᵃᵖᵃʳᵉ ᵒ ˢᵃᶰˢᵃ ˢᵃ ᵖᵒʳᶰᶤᵐ
De La-nceput ..!
Dʳᵃᵍᵒˢᵗᵉᵃ ᵉ ᵒ ˢᵃᵍᵉᵃᵗᵃ ᶜᵉ ᶤᵗᶤ ᶠᵃᶜᵉ ʳᵃᶰᶤ ᵈᵉ ᶠᵒᶜˑˑˑ ˢᵘᵖᵃʳᵃ ᶜᵉˡ ᶜᵉ ᶤᵘᵇᵉˢᵗᵉˑˑˑ ᶜᵉˡ ᶤᵘᵇᶤᵗ ᶤˢᶤ ᵇᵃᵗᵉ
Joc
Tʳᶤˢᵗᵉᵗᵉᵃ ᶤᶰᶜᵉᵖᵉ ᶜᵘ ᵒ ˡᵃᶜʳᶤᵐᵃ, ᵇᵘᶜᵘʳᶤᵃ ᶜᵘ ᵘᶰ ᶻᵃᵐᵇᵉᵗ, ᶤᵃʳ ᶠᵉʳᶤᶜᶤʳᵉᵃ ᵐᵉᵃ ᶤᶰᶜᵉᵖᵉ ᶜᵘ..
Tine

#23
Hello Hello. Stop lume ca scrie Cornelia :ha: Asa mi-am revenit:)) sa nu te sperii, dar voi avea momente in care voi devia de la subiect, o mai iau si pe alte cai. I'm crazy:))
Deci ficul, da ficul...ce minunat e. Adica sincer imi place si nu cred ca am ce obiecta la el, eu il consider:original, interesant, misterios, plin de aventura si frumos:love: deci are tot ce-i trebuie. Mi-a placut partea ca nu ai introdus-o pe Sakura ca un ninja din Konoha si ca era indragostita de Sasuke sau alte chestii. Ai avut un inceput bun si pe parcurs a devenit si mai misto:>
Stai bine cu modurile de expunere si la greseli nu cred ca am mai vazut;)
Sa stii ca am si ras la ficul tau. Mai ales la partea cu Anko..larva suprema sau urangutan mama=)) daca spui acu la un profesor e posibil sa nu mai traiesti sau sa-ti faca zile amare pana termini scoala. Nu vreau sa stiu...
Pai cam atat. Puteti incepe sa scrieti si voi ca am terminat.Se pare ca nu am deviat de la subiect. Astept next si te rog mult de tot sa ma anunti si pe mine. Spor la scris si bye.>:D<
[Imagine: h8v.gif]
 

#24
oooooooooooooaaaaaaaaaaaaaa ce ma bucur ca ai decis sa continui fikul :chuu: te iubesc atat de mult si pe tine si fikul :love: vai ce ma bucur dar sa lasam la o parte bucuria mea si sa spun si ceva despre fik....poi e pur si simplu minunat ... magnific o//o imi place asa mult sakura mai ales fazele cu anko ... larva suprema si urangutan mama extraordinar super fik evrika :pls: eram asa de suparata cand am vazut ca fikul este inchis :mean: si vca nu puteam sa-ti las com dar din fericire am intrat intamplator si am vazut ca l-ai redeschis si imi venea sa plang de fericire :cry: poi sa n-o mai lungesc super fik :bv:si spor la scris next => next :bye:
[Imagine: 82s.png]
When you look into my eyes, tell me what you see,
Do you feel my love for you, makes you HAPPY, sets you free?


#25
Vaaaaai! >:D< Nici nu stiti cat ma bucur de comentariile voastre;;) sincer.
Ma bucur tare mult ca va place si ca vreti continuarea. Fara alte lungiri, prelungiri,etc., uitati si next-ul! ~Lectura placuta!~


Capitolul 11


Imi deschid ochii incet, si ii las sa se scalde in ultimele raze de soare ale verii. Ce bine e sa dormi. Pacat ca pot dormi asa de putin. Ma ridic in sezut si ma intind, pocnindu-mi toate incheieturile, ajutand muschii sa iasa din starea de amortela.
Deschid geamul la camera si merg la baie pentru cele necesare in timp ce ma gandesc la ziua de ieri. Ma gandeam ca va fi un antrenament obositor dar nu-mi imaginam asa ceva. Cand am plecat din poiana cu pricina, eram atat de obosita, incat simteam ca o sa cad din clipa-n clipa. Am ajuns, totusi, intreaga acasa.
Imi iau uniforma pe mine si mananc la repezeala un baton de cereale. Eram in intarziere. De ce e saptamana abea la inceput? Vreau week-end, vreau odihna, vreau sa dorm!
Alerg grabita pe scari ignorand durerea permanenta din glezna. Singurul motiv pentru care nu chiulesc este ca nu vreau probleme cu blonda hokage. Ah, si in plus, ma si distrez socand profesori, dandu-ma mare sau razand visand pe fervazul ferestrei.
- Sakura!
Ma striga cineva. Oare cine sa fie? Ma intorc si o vad alergand spre mine pe Tenten, urmata de Temari. Ma opresc si astept sa ma ajunga din urma si sa-si traga sufletul.
- Vai, fetelor, de cine alergati in halul asta? le intreb zamind. DA! E adevarat, oricat de imposibil pare. Zambesc. Naltural. De veselie.
Dupa ce a reusit sa respire, Tenten, a ingaimat un "Fugi" si am inceput sa alergam toate trei spre scoala. Kiba alerga in urma noastra impreuna cu Akamaru. Cand am ajuns la scoala, m-am oprit si le-am lasat pe fete sa se ascunda de Kiba.
- Hei, Kiba! Ce te face sa alergi asa? il intreb cand ajunge in fata mea.
- Nu-i amuzant deloc. Temari mi-a luat caietul de juturi si vrea sa copieze tema. imi spune el ofticat. Avea asa o moaca incat nu m-am mai putut abtine si am izbugnit in ras. Doamne, cat puteam sa rad astazi.
Clopotelul ma intrerupse si ne-am strans toti in clasa. Inecepa sa-mi placa aici si asta ma speria cu adevarat. Tot mai simteam ca lipseste ceva din mine.
Ziua a decurs usor, usor: la ore - plictiseala, in pauze - plictiseala. Konoha e lipsit de sare si piper. Incepeam sa ma gandesc cum sa provoc ceva agitatie. Poate daca dau foc la ceva, sau poate daca ma bat cu vreo idioata (sau idiot)... Ranjesc si ma scufund si mei tare in ideile mele, rafinandu-mi planurile in timp ce priveam de pe pervaz cupacii aramii, frunzele de pe jos si cerul cenusiu. Oh, da. Cenusiu din cauza norilor care aveau sa lase ploaia sa-si faca de cap. Ma cutremur la gandul ca ploaia aduce si tunete si fulgere si, implicit, frica mea ingrozitoare.
Gandul imi zboara spre Itachi si spre serile in care ma prindea ploaia in poiana pentru antrenamente. De ce naiba a trebuit sa ma dau mare si sa pierd in fata lui Sasuke. O ura profunda se naste in sufletul meu fata de baiatul ala. Si totusi... nu ma simt in stare sa-l ranesc voit.
Acum, chiar daca mi s-ar lasa drum liber spre Akatsuki si Itachi, nu stiu daca m-as putea intoarce. Mai bine m-as sinucide. Toti cei de aici se straduiesc sa-mi faca viata usoara inafara de Naruto si Uchiha junior. Kakashi se poarta incredibil de frumos cu mine, avand in vedere provenienta mea.
Mai e si Gaara... Nu stiu ce sa cred despre el. Corpul meu reactioneaza atat de ciudat in preajma lui. De fapt, eu nu stiu ce sa cred nici despre mine. Ce sunt eu? Un monstru? Un copil razgaiat? O fata si atat? Un dusman? Un nimeni?
Cred ca nu mai vreau sa fiu atat de ostila. Nu. Chiar nu vreau. Cred ca o sa las garda jos in preajma unora si o sa-ncerc sa-mi fac prieteni.
Itachi... sper ca nu te dezamagesc.
Mi-am intrerupt sirul gandurilor si m-am ridicat de pe pervaz, hotarata sa imi las garda jos, asa cum teoretic am hotarat. Gata cu fata dura. Cel putin fata de unii. Si cred ca o sa-ncep cu Temari si Tenten. Sau poate cu Hinata? Ufff...
- Hey, Sakura!
Oare cine ma striga? Mi-am intors capul in directia din care a venit vocea.
- Stiu ca nu prea-ti place aici dar ce-ai zice de o petrecere? Vine toata clasa. Era Kiba.
E sansa mea.
- De ce nu? ii raspund cu umpic mai multa insufletire decat ma asteptam de la mine.
- Perfect atunci. Ne intalnim la Gaara acasa la ora 19:00 si de acolo plecam toti la un club nou.
Aprob din cap si imi strang lucrurile. Cat de ciudata mai poate deveni viata? Nu. Intrebarea corecta este cat de ciudata poate deveni viata mea?



As vrea sa-mi cer scuze daca este un capitol slab, pentru ca nu am mai verificat chit ca de obicei o fac de vreo 15 ori :">
Sper totusi ca v-a placut. Next-ul - cat de curand posibil ^.^
Hi :3

#26
hey. Mersi ca mi-ai spus. I'm first. Yeeeess. Asa mi-am revenit, scuze, dar am energie in mine.. sa vezi cum dispare cand ma apuc de teme8-| asa Let's see:
Pai ai lasat-o cam moale cu descrierea, in rest naratiunea si dialogul e ok. Sicer, fara suparare ai pierdut descrierea pe drum si ai mai avut si cateva greseli(2 sau 3). Cum ai spus capitolul e destul de scurt, dar e ok. Ideea imi place: adica incerci sa o schimbi pe Sakura intr-o fata buna. exact opusul anime-ului(stii la ce ma refer, sper) Naruto si Sasuke care ii fac viata mai urata. faza cu Tenten si Temari si Kiba a fost chiar amuzanta=)) mi-am imaginat figura facuta de Kiba... ooo nu vreti sa stiti=))
Era sa uit. Ficul tau e: GarraxSAku, SasuxSaku sau ItaxSaku?

Am terminat de povestit si astept next. Nu uita sa ma anunti. Spor la scris si bye>:D<
[Imagine: h8v.gif]
 

#27
Deci, cum m-am nimerit si eu sa aterizez pe la al tau fic si chiar ma bucur de acest lucru. Ficul tau e cireasa de pe tort si deabia astept sa vad ce se mai intampla. Poate vor fi si scente hentay :>
:> :> ? Ca pe mine una nu m-ar supara cateva scene... poate la petrecere cu oricine, mai exact nu m-ar supara dak ar fi cu Sakura si Gaara sau Sasuke si Sakura. Deci... poate..nu stiu.... mi-ai face un cadou de Paste punand vreo trei capitole noi lungi :D :* sa na anunti cand pui continuarea ;)

#28
o vai ....scumpo cand vrei te rog frumos sa puii nextul [-o< ???? sa nu-mi spui ca iar nu vrei sa mai scri si sa inchizi fikul :go: pentru ca nici nu vreau sa aud sau sa citesc ceva in gen [-x deci te rog pune nextul mai repede ca mor aici :dead: sau fac infart :no: deci te rog pune urmatorul capitol
[Imagine: 82s.png]
When you look into my eyes, tell me what you see,
Do you feel my love for you, makes you HAPPY, sets you free?


#29
Vai, draga mea! :))
Nici nu ma gandesc sa-nchid ficul din nou:)) Am fost plecata din oras (la bunici) toata saptamana si n-am avut internet. Capitolul e scris dar pentru ca mi se pare prea lung, l-am inpartit in doua.
Lectura placuta, dragilor!


Capitolul 12
Partea intai


Binecuvanez in gand sunetul clopotelului si faptul ca profesoara se grabea sa plece. Mi-am azvarlit geanta pe umarul drept, i-am salutat pe Temari, Tenten si Kiba si am iesit din clasa. Incercam din rasputeri sa nu ma ratacesc prin cladirea uriasa itesata de holuri, sali, birouri, bai si mai stiu eu ce.
Reusesc sa ies repede (spre uimirea mea) din cladire si din curte. Pe drumul spre casa, sunt adancita in ganduri. Din nou. Descopar ca de fiecare data cand creierul meu nu are ceva la ce sa se gandeasca si sa-l tina ocupat, sa-l macine si sa-l piseze, gandul imi zboara pur si simplu la Itachi. Cat de dura e viata. Ii simt lipsa atat de tare. Si culmea e ca, trecand peste faptul ca uram pelerina aceea Akatzuki atat de mult, imi era dor de ea. Si imi era dor de Deidara si firea lui. Si poate si de Tobi si cu siguranta mi-ar fi placut sa pierd vremea in atelierul lui Sasori.
Fara sa realizez, cateva lacrimi reci incep sa isi croiasca drum pe obrajii mei. Imi vine sa innebunesc. Urc din nou zecile de scari in fuga. La naiba! Piciorul ma doare ingrozitor. Glezna imi pulseaza spasmodic si sper din suflet sa reziste alergaturii mele de-a dreptul tampite pe scari.
Intreu in casa ca prin vis si tot ca prin vis imi arunc geanta undeva si ma trantesc pe pat. Dau drumul unor suvoaie de lacrimi lasandu-mi corpul sa se descarce cum poate el cel mai bine: plang cu sughituri, plang zgomotos si simt nevoia sa tip din toti rarunchii.

***

Ma ridic incet in sezut si-mi frec ochii cu podul palmei. Cred ca am adormit epuizata de atata plans. Ceasul de pe perete ticaia nervos si eu ii arunc o privire lenesa.
In momentul in care creierul meu a primit informatia, corpul a inceput sa actioneze in cunostiinta de cauza. E ora 18:15. Adica mai am 45 de minute si trebuie sa ma prezint la Gaara acasa.
M-am ridicat inca ametita de somn si m-am dus la baie. Oglinda e o necesitate in momentul de fata. Imi dezvaluie ochii inca rosii si fata trasa. Parul lung e foarte incalcit. Il prind provizoriu cu un elastic gasit pe chiuveta si imi dau cu apa rece pe fata. Ma spal pe dinti si apoi incerc sa descalcesc "minunata" capita din capul meu.
Cand termin cu asta, ma intorc in camera si imi caut hainele potrivite. Mai am 35 de minute. Un maieu verde inchis cu decolteu patrat, niste pantaloni lungi, kaki, cu multe buzunare, tenisi fara sireturi. Le iau cu mine in baie si fac un dus rapid, dupa care ma imbrac in cea mai mare graba. Din sertarul de sub chiuveta scot trusa cu vopsele temporare pentru par si machiajuri. Imi iau o suvita groasa de par din partea stanga si o vopsesc rapid cu verde. La ochi, imi dau cu putin fard verde inchis si rimel pentru ca timpul nu ma lasa sa fac ceva mai sofisticat. Intre timp vopseaua s-a uscat si imi prind parul intr-o coada de cal perfecta lasand suvita colorata si pieptanata sa cada libera pe langa fata.
Mai am 15 minute. Afara pare cam rece asa ca smulg din dulap o bluza de trening. Im cea mai mare graba, parasesc locuinta si ajunsa afara, la racoarea serii de toamna, imi spun ca mai am suficient timp sa ajung fara sa alerg.
Sunt curioasa cum vor fi imbracate restul fetelor. Imi placea sa fiu draguta dar nu eram o maniaca. Mergeam pe strada cu mainile in buzunar si cu capul usor plecat. As putea sa jur ca parul mi se vedea de la o suta de metrii departare.
Inca putin si ajung la destinatie. Stiam unde este casa lui Gaara de cand cu acea intamplare nenorocita cand mi s-a casunat mie sa invat sa-mi folosesc Sharingan-ul de una singura.
Se vad cateva persoane stand sprijinite de un gard. Cred ca sunt o parte din grupul care vine la club. Ma indrept hotarata spre ei, grabid pasii si ascunzand orice urma de tristete, neincredere si vulnerabilitate care mi-a ramas in ochi dupa episodul furtunos de plans de mai devreme.
Cativa vorbeau tare di desi ii puteam auzi, nu intelegeam ce spun. Cand am ajuns langa ei, pareau ca nu m-au observat. Uchiha junior era acolo (oare de ce ma mir? el nu intarzie niciodata) si statea sprijinit lejer de gard. Kiba se antrena in vorba cu Naruto si Temari. Hinata statea si ea sprijinita de gard si discuta cu Tenten. Gaara tocmai iesea din curte.
Eu m-am asezat pe jos, pe pamant, sprijinita cu spatele de gard. Mi-am lasat capul pe spate in timp ce-mi masam tamplele cu buricele degetelor. In cateva minute, toata lumea ajunsese si discutau vesel.
Am inceput sa le analizez tinutele si comportamentul. Ino era imbracata destul de vulgar dupa parerea mea (chit ca mergeam intr-un club). Fusta era cu o palma sub fund, maieul prea decoltat si tocurile mult prea mari. Parul il are desprins si usor incretit. Ii cadea in bucle mari pe umeri, pe langa fata machiata prea strident. Ce pot sa zic? E o papusa roz tipator de prost gust.
Temari, Tenten si Hinata au toate trei pantaloni scurti de blug, tricouri colorate si tenisi. Temari si Tenten tineu pe brat doua bluze de trening iar Hinata o geaca de blugi. Aratau toate trei foarte bine. Aveau corp frumos si machiajul era discret.
Si masculii avea ceva aparte. Toti aratau incredibil de apetisant, unul mai ceva ca altul. Fiecare avea ceva deosebit (cu mici exceptii, bineinteles).
Sai si Lee erau absolut ca de obicei. Vampirul si Cap-de-castron. Sai, Vampirul, din cauza palorii sale tipice si Lee, Cap-de-castron, din cauza tunsorii sale de castron.
Kankuro era ok. Este a treia oara cand il vad, deci nu ma pot pronunta foarte bine asupra lui. Pare de treaba. Blugi negri, tricou gri, adidasi. Putin cam sumbru poate, dar ok.
Choji pare imbracat comod: un trening si adidasi. Este insotit de nelipsita lui punga de chipsuri. Daca nu spui nimic despre faptul ca mananca tot timpul si ca e gras, tipul este super-de treaba.
Kiba si Naruto sunt "sufletul" daca pot sa le spun asa. Vorbesc, glumesc, rad si se pare ca toti sunt bine-dispusi si le tin isonul. Amandoi imbracati cu blugi, abandoi ciufuliti, amandoi cu tricouri, amandoi ca niste frati.
Shikamaru vrea sa para plictisit de moarte si ca ar prefera sa fie acasa, in pat, dormind, dar pot sa jur ca se distreaza si se bucura de iesire. Neji e la fel.
Uchiha junior e... Ei bine, mi se pare ca s-a intrecut pe sine de data asta. Blugi taiati, franjuriti, negri, nu tricou negru cu niste desene morbide (un amalgam de cranii, sange, arme albe si dungi aruncate estetic dar totusi aiurea) alb-rosu, freza tipica si in picioare adidasi negri cu cranii. Atitudinea de "nu-mi pasa de nimeni si nimic" este la locul ei, pe fata lui. Ochii negrii priveau mandrii printre case, undeva spre cer cred.
Daca Sasuke m-a uimit, atunci pot sa spun despre Gaara ca e un zeu in persoana. Are si el blugi taiati, negri dar pe el arata altfel. Nu arata atat de agresiv. Tricoul alb, simplu, contrasteaza perfect cu pielea usor inchisa la culoare. In picioare are niste tenisi albi, simpli, fara sireturi. Parul rosu este de-a dreptul hipnotizant. Este ciufulit si luceste usor, semn ca l-a spalat dar nu s-a uscat de tot. El parea pur si simplu detasat de tot ce e in jur, visator. In toata infatisarea lui, avea o nota de senzualitate ce ma putea duce in pragul nebuniei.
M-am scuturat nervos, in timp ce un fior mi-a trecut pe sira spinarii, apoi m-am ridicat in picioare.
-Mergem? intreb cu falsa veselie, inca epuizata de criza de mai devreme si naucita de analizele unora din colegii mei.





Sper ca v-a placut prima parte. Stiu ca e cam slabuta descrierea dar in partea a doua e mai buna. Spor la lasat commuri ^_^
Hi :3

#30
ar trebuii sa transformi acest fanfic intr-o manga cred ca ar iesi ceva frumos .
tine-o tot asa!!




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)