27-12-2011, 11:11 PM
Dragoste Infinita
Capitolul 24
- Everything is ok, again -
La inceput nu am recunoscut vocea, dar apoi, am constatat ca este Myra. Nu intelegeam prea bine ce imi spunea pentru ca urla destul de tare. Chiar trebuia sa tin telefonul mai departe de urechea mea sensibila. Totusi, din vocea ei am inteles ca era speriata si disperata. I-am spus sa se linisteasca si sa vorbeasca mai incet si mai clar ca sa pot intelege ce zice si sa stiu cum pot sa o ajut. Am intrebat-o unde este si mi-a spus plangand, ca este in parc, apoi eu i-am promis ca voi ajunge in cateva minute. Fara sa mai stau pe ganduri, am inchis repede telefonul si mi-am indreptat privirea spre Sasuke.
Brunetul se uita confuz la mine, neintelegand ce se intampla. Eu aveam o privire serioasa si hotarata. Simteam cum inima imi bate din ce in ce mai tare, circulatia sangelui accelerandu-se in vene. Ingrijorarea din sufletul meu crestea cu fiecare clipa ce trecea, iar tensiunea din jur se insensifica treptat.
Sasuke nu spunea nimic. Statea pur si simplu si se uita la mine; era nedumerit si totodata curios, dar incerca sa nu o arate; incerca din rasputeri sa-si mentina chipul inexpresiv. Pur si simplu ma innebuneste felul asta ciudat si extraordinar de a fi; adica, pe bune, cum poate fi atat de calm? Ma rog, stiu ca nu este si ca ingrijorarea l-a acaparat si pe el de mult timp, dar macar, el nu o arata .... asa cum fac eu. Ar trebui sa imi dea si mie niste lectii de mentine a calmului, dar mai tarziu ... acum aveam lucruri mult mai importante de facut.
Apoi, viata isi reia din nou cursul agitat, tensionat si rapid. Eu il chem pe Sasuke si ii spun ca Myra era in parc, apoi incepem sa alergam inapoi spre locul din care am plecat.
Pe drum ne intalnim din nou cu Naruto, care era in acelasi loc, ramasese in aciasi pozitie, total nemiscat. De data asta nici nu s-a uitat la noi, nu a spus nimic si nu ne-a dat niciun fel de atentie. Avea aceiasi fata confuza si suparata. Nu intelegea ce se intampla intre mine si Sasuke; era total derutat si pierdut printr-o lume a lui, impreuna cu toate gandurile si sentimentele sale.
Nu am mai pierdut timp vcu el si am continuat sa alergam. De fapt, nici nu ne oprisem, eram doar in trecere pe langa corpul impietrit al blondului.In cateva secunde am ajuns inapoi in parc. Myra se afla chiar langa un copac de la intrarea in parc.
Era totat derutata si nu stia ce sa mai faca. Se tot zbatea, urla si se agita cat de tare putea langa Itachi. Nu vroia sa il lase sa spuna sau sa faca nimic. Ma sperie un pic felul in care se comporta si nu prea stiu cum sa o calmez, dar o sa reusesc cumva; trebuie sa o ajut.
Fara sa mai stau sa ma gandesc cum sa o potolesc, ma duc la ea si o imbratisez calduros, spunandu-i ca totul va fi bine. Nici macar eu nu prea credeam asta, dar trebuie sa par ca sunt sigura pe mine, altfel cum as putea pe ea sa o fac sa creda? O mangai pe parul masatos si roz si ii spun sa se potoleasca si sa incercerce sa isi revina, dar era in zadar.
Ma uit intrebatoare la Sasuke, cerandu-i din priviri sa ma ajute cumva. El parea ca are un plan sau ceva de genul asta outeam citi de pe chipul sau. El ii arunca o privire fratelui dsau, apoi Itachi dispare, lasand capul in jos si incepand sa lacrimeze. Sasuke se apropie apoi de mine si imi spune ca vrea sa vorbeasca el cu Myra, si sa ma duc langa Itachi. La inceput nu mi-a convenit, dar apoi am vazut ca Myrei ii suradea ideea si am acceptat.
M-am indepartat repede de cei doi si am inceput sa alerg spre cel de-al doilea brunet. El se dusese sa se aseze pe o banca din apropiere, deci nu a fost o problema sa-l ajung din urma. Ne-am asezat amandoi pe banca si am inceput asteptatul. Era o tensiune extravaganta in aer ce se putea simti de la un kilometru departare. Toate gandurile imi erau amestecate si circulau de nebune peste tot prin capul meu; nu era nici un loc in creierul meu care sa nu fie anesteziat de tensiunea din jur. Ma miscam cu o rigiditate extrema, de parca as fi fost un robot ruginit.
Pentru cateva secunde, poate minute, sau poate ore, cat am stat pe banca aceea inghetata, am fost total desprinsa de lumea reala din jur ; fiind pur si simplu prea plictisita si mult prea obosita sa mai suport realitatea. Dar deodata, ii vad pe Sasuke si pe sora mea venind in spre noi, Myra avand acum zambetul pe buze. Sasuke facea un semn spre fratele sau din care se intelegea ca trebuie sa plece. Eu m-am ridicat de pe scaun si m-am indreptat direct spre brunetul de langa sora mea, dar el a facut un semn negativ din cap, apoi a spus ca ma suna mai tarziu. Mi-a dat numarul sau de telefon, dupa aceea am placat impreuna cu Myra spre casa.
Pe drumul se casa totul a fost linistit, am vorbit, am ras si am povestit cate ceva din ziua de azi cu Myra. Ea nu a adus in discutie nimic despre Itachi, asa ca nu m-am mai gandit la asta si am zis ca ar fi mai bine sa spunem bancuri. In scurt timp am ajuns acasa, am mancat, apoi i-am spus Myrei sa ne uitam la un film. Ea a fost de acord si a propus sa avem o partida de ras, uitandu-ne la Stan si Bran. Eu am fost incantata de idee, apoi m-am dus sa caut DVD-ul. Myra a facut popcorn si a adus dulcirile in sufragerie, apoi i-am dat drumul.
A fost o seara cu adevarat distractiva si una de care am avut mare nevoie dupa aceasta zi lunga; pur si simplu am crezut ca ziua asta nu se mai termina. Dar gata, mai sunt doar cateva ore, iar eu o sa le petrec dormind.
I-am spus Myrei ca ma duc sa ma spal, apoi sa ma culc. Ea mi-a zis ca va face la fel, apoi a urmat un scurt moment de liniste si ea a adaugat ca vrea sa-mi mai zica ceva inainte sa ma culc. I-am spus ca o sa trec pe la ea, apoi am zbughit-o spre baia mea verde. Acum puteam avea parte de o adevarat evadare din realitate, putream in sfarsit sa stau si sa ma relaxez, uitand de tot, de absolut orice.
Am lasat picaturile de apa sa imi mangaie corpul timp de cateva minute indelungate, apoi m-am imbracat in niste pijamale verzi cu innimioare roz. Apoi, dupa cum am promis, am mers la Myra in camera sa aud ceea ce vroia sa-mi spuna. A spus-o atat de repede incat nici nu stiu ce ar trebui sa soun, cum sa reactionez. Myra a spus:
- ...
Brunetul se uita confuz la mine, neintelegand ce se intampla. Eu aveam o privire serioasa si hotarata. Simteam cum inima imi bate din ce in ce mai tare, circulatia sangelui accelerandu-se in vene. Ingrijorarea din sufletul meu crestea cu fiecare clipa ce trecea, iar tensiunea din jur se insensifica treptat.
Sasuke nu spunea nimic. Statea pur si simplu si se uita la mine; era nedumerit si totodata curios, dar incerca sa nu o arate; incerca din rasputeri sa-si mentina chipul inexpresiv. Pur si simplu ma innebuneste felul asta ciudat si extraordinar de a fi; adica, pe bune, cum poate fi atat de calm? Ma rog, stiu ca nu este si ca ingrijorarea l-a acaparat si pe el de mult timp, dar macar, el nu o arata .... asa cum fac eu. Ar trebui sa imi dea si mie niste lectii de mentine a calmului, dar mai tarziu ... acum aveam lucruri mult mai importante de facut.
Apoi, viata isi reia din nou cursul agitat, tensionat si rapid. Eu il chem pe Sasuke si ii spun ca Myra era in parc, apoi incepem sa alergam inapoi spre locul din care am plecat.
Pe drum ne intalnim din nou cu Naruto, care era in acelasi loc, ramasese in aciasi pozitie, total nemiscat. De data asta nici nu s-a uitat la noi, nu a spus nimic si nu ne-a dat niciun fel de atentie. Avea aceiasi fata confuza si suparata. Nu intelegea ce se intampla intre mine si Sasuke; era total derutat si pierdut printr-o lume a lui, impreuna cu toate gandurile si sentimentele sale.
Nu am mai pierdut timp vcu el si am continuat sa alergam. De fapt, nici nu ne oprisem, eram doar in trecere pe langa corpul impietrit al blondului.In cateva secunde am ajuns inapoi in parc. Myra se afla chiar langa un copac de la intrarea in parc.
Era totat derutata si nu stia ce sa mai faca. Se tot zbatea, urla si se agita cat de tare putea langa Itachi. Nu vroia sa il lase sa spuna sau sa faca nimic. Ma sperie un pic felul in care se comporta si nu prea stiu cum sa o calmez, dar o sa reusesc cumva; trebuie sa o ajut.
Fara sa mai stau sa ma gandesc cum sa o potolesc, ma duc la ea si o imbratisez calduros, spunandu-i ca totul va fi bine. Nici macar eu nu prea credeam asta, dar trebuie sa par ca sunt sigura pe mine, altfel cum as putea pe ea sa o fac sa creda? O mangai pe parul masatos si roz si ii spun sa se potoleasca si sa incercerce sa isi revina, dar era in zadar.
Ma uit intrebatoare la Sasuke, cerandu-i din priviri sa ma ajute cumva. El parea ca are un plan sau ceva de genul asta outeam citi de pe chipul sau. El ii arunca o privire fratelui dsau, apoi Itachi dispare, lasand capul in jos si incepand sa lacrimeze. Sasuke se apropie apoi de mine si imi spune ca vrea sa vorbeasca el cu Myra, si sa ma duc langa Itachi. La inceput nu mi-a convenit, dar apoi am vazut ca Myrei ii suradea ideea si am acceptat.
M-am indepartat repede de cei doi si am inceput sa alerg spre cel de-al doilea brunet. El se dusese sa se aseze pe o banca din apropiere, deci nu a fost o problema sa-l ajung din urma. Ne-am asezat amandoi pe banca si am inceput asteptatul. Era o tensiune extravaganta in aer ce se putea simti de la un kilometru departare. Toate gandurile imi erau amestecate si circulau de nebune peste tot prin capul meu; nu era nici un loc in creierul meu care sa nu fie anesteziat de tensiunea din jur. Ma miscam cu o rigiditate extrema, de parca as fi fost un robot ruginit.
Pentru cateva secunde, poate minute, sau poate ore, cat am stat pe banca aceea inghetata, am fost total desprinsa de lumea reala din jur ; fiind pur si simplu prea plictisita si mult prea obosita sa mai suport realitatea. Dar deodata, ii vad pe Sasuke si pe sora mea venind in spre noi, Myra avand acum zambetul pe buze. Sasuke facea un semn spre fratele sau din care se intelegea ca trebuie sa plece. Eu m-am ridicat de pe scaun si m-am indreptat direct spre brunetul de langa sora mea, dar el a facut un semn negativ din cap, apoi a spus ca ma suna mai tarziu. Mi-a dat numarul sau de telefon, dupa aceea am placat impreuna cu Myra spre casa.
Pe drumul se casa totul a fost linistit, am vorbit, am ras si am povestit cate ceva din ziua de azi cu Myra. Ea nu a adus in discutie nimic despre Itachi, asa ca nu m-am mai gandit la asta si am zis ca ar fi mai bine sa spunem bancuri. In scurt timp am ajuns acasa, am mancat, apoi i-am spus Myrei sa ne uitam la un film. Ea a fost de acord si a propus sa avem o partida de ras, uitandu-ne la Stan si Bran. Eu am fost incantata de idee, apoi m-am dus sa caut DVD-ul. Myra a facut popcorn si a adus dulcirile in sufragerie, apoi i-am dat drumul.
A fost o seara cu adevarat distractiva si una de care am avut mare nevoie dupa aceasta zi lunga; pur si simplu am crezut ca ziua asta nu se mai termina. Dar gata, mai sunt doar cateva ore, iar eu o sa le petrec dormind.
I-am spus Myrei ca ma duc sa ma spal, apoi sa ma culc. Ea mi-a zis ca va face la fel, apoi a urmat un scurt moment de liniste si ea a adaugat ca vrea sa-mi mai zica ceva inainte sa ma culc. I-am spus ca o sa trec pe la ea, apoi am zbughit-o spre baia mea verde. Acum puteam avea parte de o adevarat evadare din realitate, putream in sfarsit sa stau si sa ma relaxez, uitand de tot, de absolut orice.
Am lasat picaturile de apa sa imi mangaie corpul timp de cateva minute indelungate, apoi m-am imbracat in niste pijamale verzi cu innimioare roz. Apoi, dupa cum am promis, am mers la Myra in camera sa aud ceea ce vroia sa-mi spuna. A spus-o atat de repede incat nici nu stiu ce ar trebui sa soun, cum sa reactionez. Myra a spus:
- ...
Melodia Capitolului:
http://www.youtube.com/watch?v=6odwZXsGo...AAAAAAAACQ