Mersi pentru comentariu si ma bucur ca iti place.
Uite nextul si sper sa-ti placa si capitolul asta.
Dragoste Infinita
- Veste tragica -
http://www.youtube.com/watch?v=qfNmyxV2N...=endscreen
[posturi unite]
[/size][/font][/align]Dragoste Infinita
http://www.youtube.com/watch?v=hQw3AoFpG7Y
Uite nextul si sper sa-ti placa si capitolul asta.
Dragoste Infinita
Capitolul 21
- Veste tragica -
Constat ca la usa se afla Itachi ?! Dar ce cauta el aici si de ce este atat de ingrijorat? De ce nu este cu Myra, ea unde este? Prea multe intrebari zburda nebuneste prin capul meu, in in inima mea tocmai a incoltit un nou sentiment; un sentiment de neliniste de de ingrijorare, deoarece nu o vedeam pe surioara mea scumpa si draga, nu am nici cea mai vaga idee unde este si de ce nu se afla langa brunetul de la usa.
Cat mi-am pus eu toate aceste intrebari la care nu gasesc nici un raspuns, nu a trecut mai mult de o secunda, iar Itachi tocmai acum spune pe un ton foarte alarmat si ingrijorat:
- Sakura, Sakura !!! Sora ta este aici nu? Trebuie sa fie aici ! Spune-mi te rog ca este aici si ca ai vorbit cu ea, te rooog spune-mi ca este bine.
Stai! Stai! Stai! Ce tot zice el aici? De ce ar fi Myra aici? Adica, ei au plecat impreuna si s-au dus in parc, de ce ar fi ea fix in directia opusa a parcului? Nu inteleg ce se intampla. Ceva este putred aici, iar eu o sa aflu ce; trebuie sa aflu, doar este vorba de sora mea.
Fara sa mai stau pe ganduri, il intreb direct pe Itachi:
- Ce? Despre ce tot vorbesti tu de fapt? Nu este cu tine? De ce nu este cu tine? Ce s-a intamplat de fapt? Itachi explica-mi imediat ce s-a intamplat si ce este cu Myra !
- Sakura ... eu ... eu .... este numai si numai vina mea! Stiu ca sunt un nenorocit si ca am facut cea mai mare greseala din viata mea, nu ar fi trebuit niciodata sa fac asta! Te implor lasa-ma sa-ti explic inainte sa ma dai afara, te rog frumos.
Vocea lui era atat de indurerata si chiar se putea deduce ca ceea ce spune este adevarat, ca nu minte; chiar spunea adevarul, despre orice ar fi fost vorba ... cel putin asa cred. Doar daca nu este el un actor extrem de bun, dar nu cred. Eu oricum nu sunt Myra, ea se pricepe la oameni, isi da imediat seama daca cineva minte sau nu, dar eu nu stiu inca ce s-a intamplat intre ei. Inca fiind cuvantul de baza, pentru ca sunt pe cale sa aflu imediat.
I-am spus sa nu mai palavrageasca atata si sa treaca direct la subiect pentru ca sunt foarte interesata sa aflu despre ce este vorba. A luat o gura mare de aer, apoi a rostit incet, pe un ton plin de regret si durere:
- Eram amandoi: o tinem de mana, iar ea imi spunea cat de mult tine la mine, pana cand, dintr-odata ... dintr-odata ... a venit la mine fosta mea prietena, care ma rog ... inca era prietena mea. Tinea in mana cadoul pe care vroiam sa il dau surorii tale si spunea ca ea are cel mai frumos iubit din intreaga lume. Ne-a vazut pe mine si pe Myra tinandu-ne de mana, apoi a inceput sa zbiere ca o nenorocita ma tine de mana, de ce si alte intrebari de genul asta. Apoi Myra mi-a pus aceleasi intrebari si le-am zis amandurora ca pot sa le explic si sa se linisteasca, dar nici una nu a vrut sa asculte. Myra a plecat plangand si spunandu-mi ca nu vrea sa msa mai vada in viata ei, iar cealalta a ramas acolo asteptand o explicatie. Iar eu ....
M-am incruntat in timp ce auzeam cuvintele ce ieseau cu regret. Pur si simplu nu imi venea sa cred ce tocmai facuse. Saraca Myra ! Cum a putut sa-i faca asa ceva? El chiar nu s-a gandit cat o va face asta sa sufere? Nu am nici cea mai vaga idee unde a fugit, dar imi pot imagina ce a fost in sufletul ei. Parca simt si eu acelasi lucru; parca mi s-ar fi intamplat mie, nu ei. Simt cu inima ma doare si chum ochii ma inteapa puternic. Dar in acelasi timp, l-am intrerupt si i-am spus, pe un ton trist si cu o voce mai tare, accentuand ultimele doua intrebari:
- Stai! Stop! Opreste-te ! Nu vreau sa mai aud nici macar un cuvant. Cum ai putut sa faci asa ceva? Poti sa-mi dai si mie o exlicatie? Una buna?
- Eu ... Pfff ... Nu. Nu pot. Sunt un nenorocit ca nu mai poate face nimic acum. Cred ca este prea tarziu. Nu o sa ma ierte niciodata nu?
Nu stiam ce as putea sa ii spun. Nu stiu cum mai este Myra, daca o sa il ierte sau nu, daca mai este la fel de orgolioasa ca acum multi ani sau daca s-a schimbat si a devenit mai iertatoare ... Nu aveam de gand sa il las nici pe el asa ... singur, ratacind prin viata fara vreun scop doar pentru ca s-a despartit de ea. Ma rog asta s-ar intampla numai daca chiar tinea la ea, dar din cate mi-am dat eu seama chiar parea ca se iubesc. Si bineinteles ca si Myra ar fi intr-o stare ingrozitoare, s-ar simti tot timpul singura si ar fi trista. Chiar nu vreau sa o vad in starea asta.
Ce pot face? Raspunsul este .... Off, habar n-am. Ba nu, gata. Stiu! Fara sa mai stau sa-mi mai socotesc inca o datA toate gandurile, il trag pe brunet inauntru si ii spun pe un ton plin de speranta si optimism:
- Stai aici! Asteapta-ma! Ma duc sa ma schimb si ma intorc in cateva minute. Vom merge sa o cautam pe Myra. Amandoi tinem la ea si vrem sa ii fie bine, deci o vom cauta. Suna-l pe Sasuke si spune-i ca ne intalnim in parc. Pana atunci zi: Unde crezi ca s-ar fi dus? Inafara de locul asta? Ai vreo idee? Stai, gandeste-te pana ma duc eu sa ma imbrac. Stai linistit ca o vom gasi! Sunt sigura de asta; trebuie!
Apoi am luat-o la goana pe scari spre dormitorul meu. Cand intru in camera sunt socata! Peste tot erau haine si alte minunatii. Se pare ca mi-au fost aduse restul hainelor care le mai aveam la parinti, si toate celelalte lucruri. Nu am mai stat sa admir muntii de lucruri si m-am dezbracat repede. Am luat niste blugi negri mulati care erau aruncati pe pat, un tricou verse simplu si o pereche de tenesi verzi cu negru si cu alb. Mi-am mai cotrobait un pic prin camera, in speranta de a-mi gasi un hanorac sau o geaca mai groasa, dar nu extrem de groasa. In cateva secunde am gasit un hanoracmai grosut negru, cu gluga care avea blanita verde. Gata, acum eram gata. Mi-am luat telefonul din pantalonii scurti si am tulot-o jos la Itachi. Am luat cheile din bucatarie si am deschis usa, Itachi fiind in spatele meu.
Dar, mare ne-a fost mirarea cand am vazut ca la usa este ....
Melodia Capitolului:Cat mi-am pus eu toate aceste intrebari la care nu gasesc nici un raspuns, nu a trecut mai mult de o secunda, iar Itachi tocmai acum spune pe un ton foarte alarmat si ingrijorat:
- Sakura, Sakura !!! Sora ta este aici nu? Trebuie sa fie aici ! Spune-mi te rog ca este aici si ca ai vorbit cu ea, te rooog spune-mi ca este bine.
Stai! Stai! Stai! Ce tot zice el aici? De ce ar fi Myra aici? Adica, ei au plecat impreuna si s-au dus in parc, de ce ar fi ea fix in directia opusa a parcului? Nu inteleg ce se intampla. Ceva este putred aici, iar eu o sa aflu ce; trebuie sa aflu, doar este vorba de sora mea.
Fara sa mai stau pe ganduri, il intreb direct pe Itachi:
- Ce? Despre ce tot vorbesti tu de fapt? Nu este cu tine? De ce nu este cu tine? Ce s-a intamplat de fapt? Itachi explica-mi imediat ce s-a intamplat si ce este cu Myra !
- Sakura ... eu ... eu .... este numai si numai vina mea! Stiu ca sunt un nenorocit si ca am facut cea mai mare greseala din viata mea, nu ar fi trebuit niciodata sa fac asta! Te implor lasa-ma sa-ti explic inainte sa ma dai afara, te rog frumos.
Vocea lui era atat de indurerata si chiar se putea deduce ca ceea ce spune este adevarat, ca nu minte; chiar spunea adevarul, despre orice ar fi fost vorba ... cel putin asa cred. Doar daca nu este el un actor extrem de bun, dar nu cred. Eu oricum nu sunt Myra, ea se pricepe la oameni, isi da imediat seama daca cineva minte sau nu, dar eu nu stiu inca ce s-a intamplat intre ei. Inca fiind cuvantul de baza, pentru ca sunt pe cale sa aflu imediat.
I-am spus sa nu mai palavrageasca atata si sa treaca direct la subiect pentru ca sunt foarte interesata sa aflu despre ce este vorba. A luat o gura mare de aer, apoi a rostit incet, pe un ton plin de regret si durere:
- Eram amandoi: o tinem de mana, iar ea imi spunea cat de mult tine la mine, pana cand, dintr-odata ... dintr-odata ... a venit la mine fosta mea prietena, care ma rog ... inca era prietena mea. Tinea in mana cadoul pe care vroiam sa il dau surorii tale si spunea ca ea are cel mai frumos iubit din intreaga lume. Ne-a vazut pe mine si pe Myra tinandu-ne de mana, apoi a inceput sa zbiere ca o nenorocita ma tine de mana, de ce si alte intrebari de genul asta. Apoi Myra mi-a pus aceleasi intrebari si le-am zis amandurora ca pot sa le explic si sa se linisteasca, dar nici una nu a vrut sa asculte. Myra a plecat plangand si spunandu-mi ca nu vrea sa msa mai vada in viata ei, iar cealalta a ramas acolo asteptand o explicatie. Iar eu ....
M-am incruntat in timp ce auzeam cuvintele ce ieseau cu regret. Pur si simplu nu imi venea sa cred ce tocmai facuse. Saraca Myra ! Cum a putut sa-i faca asa ceva? El chiar nu s-a gandit cat o va face asta sa sufere? Nu am nici cea mai vaga idee unde a fugit, dar imi pot imagina ce a fost in sufletul ei. Parca simt si eu acelasi lucru; parca mi s-ar fi intamplat mie, nu ei. Simt cu inima ma doare si chum ochii ma inteapa puternic. Dar in acelasi timp, l-am intrerupt si i-am spus, pe un ton trist si cu o voce mai tare, accentuand ultimele doua intrebari:
- Stai! Stop! Opreste-te ! Nu vreau sa mai aud nici macar un cuvant. Cum ai putut sa faci asa ceva? Poti sa-mi dai si mie o exlicatie? Una buna?
- Eu ... Pfff ... Nu. Nu pot. Sunt un nenorocit ca nu mai poate face nimic acum. Cred ca este prea tarziu. Nu o sa ma ierte niciodata nu?
Nu stiam ce as putea sa ii spun. Nu stiu cum mai este Myra, daca o sa il ierte sau nu, daca mai este la fel de orgolioasa ca acum multi ani sau daca s-a schimbat si a devenit mai iertatoare ... Nu aveam de gand sa il las nici pe el asa ... singur, ratacind prin viata fara vreun scop doar pentru ca s-a despartit de ea. Ma rog asta s-ar intampla numai daca chiar tinea la ea, dar din cate mi-am dat eu seama chiar parea ca se iubesc. Si bineinteles ca si Myra ar fi intr-o stare ingrozitoare, s-ar simti tot timpul singura si ar fi trista. Chiar nu vreau sa o vad in starea asta.
Ce pot face? Raspunsul este .... Off, habar n-am. Ba nu, gata. Stiu! Fara sa mai stau sa-mi mai socotesc inca o datA toate gandurile, il trag pe brunet inauntru si ii spun pe un ton plin de speranta si optimism:
- Stai aici! Asteapta-ma! Ma duc sa ma schimb si ma intorc in cateva minute. Vom merge sa o cautam pe Myra. Amandoi tinem la ea si vrem sa ii fie bine, deci o vom cauta. Suna-l pe Sasuke si spune-i ca ne intalnim in parc. Pana atunci zi: Unde crezi ca s-ar fi dus? Inafara de locul asta? Ai vreo idee? Stai, gandeste-te pana ma duc eu sa ma imbrac. Stai linistit ca o vom gasi! Sunt sigura de asta; trebuie!
Apoi am luat-o la goana pe scari spre dormitorul meu. Cand intru in camera sunt socata! Peste tot erau haine si alte minunatii. Se pare ca mi-au fost aduse restul hainelor care le mai aveam la parinti, si toate celelalte lucruri. Nu am mai stat sa admir muntii de lucruri si m-am dezbracat repede. Am luat niste blugi negri mulati care erau aruncati pe pat, un tricou verse simplu si o pereche de tenesi verzi cu negru si cu alb. Mi-am mai cotrobait un pic prin camera, in speranta de a-mi gasi un hanorac sau o geaca mai groasa, dar nu extrem de groasa. In cateva secunde am gasit un hanoracmai grosut negru, cu gluga care avea blanita verde. Gata, acum eram gata. Mi-am luat telefonul din pantalonii scurti si am tulot-o jos la Itachi. Am luat cheile din bucatarie si am deschis usa, Itachi fiind in spatele meu.
Dar, mare ne-a fost mirarea cand am vazut ca la usa este ....
http://www.youtube.com/watch?v=qfNmyxV2N...=endscreen
[posturi unite]
[/size][/font][/align]Dragoste Infinita
[/font][/size]
Capitolul 22[/u]
[size=x-small][font=Trebuchet MS]- We're gonna find her -[u]Capitolul 22[/u]
[size=small][font=Tahoma]
[align=center]Dar mare ne-a fost mirarea cand am vazut ca la usa este un caine; dar nu orice caine de pe strada. In fata noastra se afla chiar Sparky, cainele primit cadou de la parintii mei inainte de a ma muta in Konoha. Mi-au promis ca mi-l vor trimite repede aici si chiar s-au tinut de promisiune. Ma bucur enorm ca el este aici; pur si simplu mi-a inveselit ziua, mi-a luminat sufletul ingrijorat si m-a facut sa ma simt instantaneu mai bine.
L-am recunoscut imediat pe micutul animal. Sparky este imposibil de confundat cu vreun alt caine, este mult prea special si diferit fata de toti ceilalti. El este unul dintre cei doi catei care raman vesnic mici si au puteri magice. El arata ca un pui de Husky, dar de fapt, adevarata lui rasa este una numita "Magie Japoneza". Toata lumea care l-a vazut pana acum crede ca este un neobisnuit Husky japonez; nici macar parintii mei nu stiu adevarata sa rasa. Este mult prea pretios pentru a spune cuiva despre el, cred ca nici Myrei nu ii voi spune; asta voi mai vedea dupa ce o vom gasi. Pur si simplu nu pot sa las pe nimeni sa-i afle adevarata identitate, deoarece ar vrea sa mi-l ia si sa il examineze sau ceva asemanator. Eu am aflat intr-un mod de care si eu sunt uimita; nu vreau sa se gandesca cineva ca este vreun caine vorbitor sau ceva de genul asta, nu este nici macar pe aproape fata de ceea ce este el cu adevarat. Dar asta este o poveste mult mai lunga, de care eu acum nu am timp; sunt intr-o mica criza de timp, adica am de facut prea multe in prea putin timp: sa imi aranjez toate hainele si restul lucrurilor, care sincer, au venit in cel mai nepotrivit moment posibil; sa ii aranjez lucrurile lui Sparky, dar eu ma gandesc sa-l fec pe el sa si le aranjeze; si sa o gasesc pe Myra. Plus temele pentru maine, care sunt o groaza. Nici macar nu stiu cat mai esate ceasul, dar ideea este ca deja a inceput sa se intunece. Nu e bine. Daca se intuneca ne va fi mult mai greu sa o cautam pe Myra si aproape imposibil sa o gasim.
Gata! Mi-a venit o idee; il iau pe Sparky cu mine si i-l dau lui Itachi, asa vor avea mult mai multe sanse. Animalutul meu scump si drag se pricepe la gasit oameni, mai ales daca ne memoreaza mirosul de sange. Si, cum eu si Myra aveam acelasi sange, va fi o nimica toata. Da, este o idee foarte buna.
Fara sa mai stau pe ganduri il iau pe catelu in brate si il saltu ca pe un prieten pe care nu l-am mai vazut de mult, apoi il trag pe brunet afara din casa, incui usa si plecam spre parc in pas alergator. Pe drum ii explic lui Itachi cine este Sparky, deoarece era cam buimac cand m-a vazut luandu-l in brate. Acum ca totul era limpede puteam incepe cautarile avansate. Alergam cat de repede puteam, in timp ce Itachi imi spune:
- Sakura, stiu cum facem. Am niste idei despre locurile unde ar putea fi Myra, darnu sunt sigur. Tu il iei pe Sasuke si o cautati pe la scoala, prin restul parcului si pe oriunde altundeva prin oras. Cred ca o vom gasi mai usor daca mergem in directii diferite.
- Sunt total de acord cu ceea ce ai spus, dar mai am ceva de adaugat. Sparky va merge cu tine. Vei avea un mare aventaj daca i vei avea pe el cu tine, crede-ma. O sa reusim, ai dreptate.
Dupa inca cinci minute de alergat, ajungem in parc. Acum era mai lung drumul, deoarece era intuneric, iar ceata se lasa peste tinutul inghetat. Il zarim pe fratele brunetului langa aceeasi fantana langa care am stat noi, unde el mi-a cantat si unde a cazut peste mine si .... Of, mai bine las la oparte amintirile primului meu sarut si ma concentrez pe lucruri cu adevarat importante, adica Myra.
Acum respiram mult mai greu si aveam impresia ca plamanii imi iau foc. Aerul ce il inhalam ma ardea si imi facea totr corpul mai greoi. Mainile imi inghetasera, iar capul de asemenea. Chiar daca ma imbracasem, tot imi era frig, iar acum devenea din ce in ce mai racoare si vantul batea cu o putere mai mare, vrand sa darame tot ce ii statea in cale.
Ne intreptam cu pasi repezi spre cel de-al doilea brunet si il salutam, apoi el se uita la mine cu o fata de genul: "Tot nu ai scapat de mine!", si incepem sa radem amandoi fara un motiv anume. Itachi se uita la noi confuz si nu intelegea ce avem de radem in halul asta. Dar in scurt timp ne-am calmat si am lasat gluma deoparte. Itachi i-a explicat fratelui sau care este planul, apoi am luat-o in diferite directii, in speranta de a o gasi pe sora mea.
Eu si Sasuke ne-am dus spre scoala repejor si am ramas socati cand ne-am intalnit cu ...
Melodia Capitolului:[align=center]Dar mare ne-a fost mirarea cand am vazut ca la usa este un caine; dar nu orice caine de pe strada. In fata noastra se afla chiar Sparky, cainele primit cadou de la parintii mei inainte de a ma muta in Konoha. Mi-au promis ca mi-l vor trimite repede aici si chiar s-au tinut de promisiune. Ma bucur enorm ca el este aici; pur si simplu mi-a inveselit ziua, mi-a luminat sufletul ingrijorat si m-a facut sa ma simt instantaneu mai bine.
L-am recunoscut imediat pe micutul animal. Sparky este imposibil de confundat cu vreun alt caine, este mult prea special si diferit fata de toti ceilalti. El este unul dintre cei doi catei care raman vesnic mici si au puteri magice. El arata ca un pui de Husky, dar de fapt, adevarata lui rasa este una numita "Magie Japoneza". Toata lumea care l-a vazut pana acum crede ca este un neobisnuit Husky japonez; nici macar parintii mei nu stiu adevarata sa rasa. Este mult prea pretios pentru a spune cuiva despre el, cred ca nici Myrei nu ii voi spune; asta voi mai vedea dupa ce o vom gasi. Pur si simplu nu pot sa las pe nimeni sa-i afle adevarata identitate, deoarece ar vrea sa mi-l ia si sa il examineze sau ceva asemanator. Eu am aflat intr-un mod de care si eu sunt uimita; nu vreau sa se gandesca cineva ca este vreun caine vorbitor sau ceva de genul asta, nu este nici macar pe aproape fata de ceea ce este el cu adevarat. Dar asta este o poveste mult mai lunga, de care eu acum nu am timp; sunt intr-o mica criza de timp, adica am de facut prea multe in prea putin timp: sa imi aranjez toate hainele si restul lucrurilor, care sincer, au venit in cel mai nepotrivit moment posibil; sa ii aranjez lucrurile lui Sparky, dar eu ma gandesc sa-l fec pe el sa si le aranjeze; si sa o gasesc pe Myra. Plus temele pentru maine, care sunt o groaza. Nici macar nu stiu cat mai esate ceasul, dar ideea este ca deja a inceput sa se intunece. Nu e bine. Daca se intuneca ne va fi mult mai greu sa o cautam pe Myra si aproape imposibil sa o gasim.
Gata! Mi-a venit o idee; il iau pe Sparky cu mine si i-l dau lui Itachi, asa vor avea mult mai multe sanse. Animalutul meu scump si drag se pricepe la gasit oameni, mai ales daca ne memoreaza mirosul de sange. Si, cum eu si Myra aveam acelasi sange, va fi o nimica toata. Da, este o idee foarte buna.
Fara sa mai stau pe ganduri il iau pe catelu in brate si il saltu ca pe un prieten pe care nu l-am mai vazut de mult, apoi il trag pe brunet afara din casa, incui usa si plecam spre parc in pas alergator. Pe drum ii explic lui Itachi cine este Sparky, deoarece era cam buimac cand m-a vazut luandu-l in brate. Acum ca totul era limpede puteam incepe cautarile avansate. Alergam cat de repede puteam, in timp ce Itachi imi spune:
- Sakura, stiu cum facem. Am niste idei despre locurile unde ar putea fi Myra, darnu sunt sigur. Tu il iei pe Sasuke si o cautati pe la scoala, prin restul parcului si pe oriunde altundeva prin oras. Cred ca o vom gasi mai usor daca mergem in directii diferite.
- Sunt total de acord cu ceea ce ai spus, dar mai am ceva de adaugat. Sparky va merge cu tine. Vei avea un mare aventaj daca i vei avea pe el cu tine, crede-ma. O sa reusim, ai dreptate.
Dupa inca cinci minute de alergat, ajungem in parc. Acum era mai lung drumul, deoarece era intuneric, iar ceata se lasa peste tinutul inghetat. Il zarim pe fratele brunetului langa aceeasi fantana langa care am stat noi, unde el mi-a cantat si unde a cazut peste mine si .... Of, mai bine las la oparte amintirile primului meu sarut si ma concentrez pe lucruri cu adevarat importante, adica Myra.
Acum respiram mult mai greu si aveam impresia ca plamanii imi iau foc. Aerul ce il inhalam ma ardea si imi facea totr corpul mai greoi. Mainile imi inghetasera, iar capul de asemenea. Chiar daca ma imbracasem, tot imi era frig, iar acum devenea din ce in ce mai racoare si vantul batea cu o putere mai mare, vrand sa darame tot ce ii statea in cale.
Ne intreptam cu pasi repezi spre cel de-al doilea brunet si il salutam, apoi el se uita la mine cu o fata de genul: "Tot nu ai scapat de mine!", si incepem sa radem amandoi fara un motiv anume. Itachi se uita la noi confuz si nu intelegea ce avem de radem in halul asta. Dar in scurt timp ne-am calmat si am lasat gluma deoparte. Itachi i-a explicat fratelui sau care este planul, apoi am luat-o in diferite directii, in speranta de a o gasi pe sora mea.
Eu si Sasuke ne-am dus spre scoala repejor si am ramas socati cand ne-am intalnit cu ...
http://www.youtube.com/watch?v=hQw3AoFpG7Y