Doctorat in dragoste

[Axel .]

Prolog

De mica imi doream sa devin doctorita, pur si simplu ma fascina. Noptile nedormite din cauza unei persoane bolnave, pe moarte, pauzele scurte intrerupte brusc de o alarma, insa totul merita pentru ca ai salvat o viata. N-am ajuns niciodata la Medicina, insa deabea astept sa intalnesc un doctor in dragoste

Capitolul 1

Nu poti acuza gravitatia cand dragostea te doboara- Einstein

Doar ticaitul ceasului imi crea o stare enervanta, caci el pentru mine nu reprezenta nimic. Trecerea timpului era un simplu fenomen. Ca si fulgerele, fugea pe langa mine, niciodata loviindu-ma. Sau poate o facea, insa mereu incercam sa ma ridic, si apoi sa imi continui drumul. A sunat penibil, sau ca propozitia unui copil mic, ce se drogheaza cu vise.
Priveam pierduta pe geam, insa chiar si in aceasta stare, le simteam privirile tuturor celor ce treceau pe alei, ridicandu-si capul pentru a se holba la mine. Si durea, poate chiar prea tare. Nu o aratam, dar adanc in sufletul meu inghetat, simteam cum sabiile imaginare ma strapung. Un oftat deznajduit imi scapa printre buzele apetisante. Mi-am luat veste de blugi peste tricoul negru, mulat, si am iesit din camera. Coboram cu atentie scarile din lemn, tragand dupa mine rucsacelul gri. Nici nu mi-am dat seama cand am ajuns pe aleea mica, si inchisesem usa. Totul se intamplase mecanic, la fel cum mergeam printre persoanele ce misunau in jurul meu. Simteam doar o briza usoara cum imi mangaia chipul si in acelasi timp imi si deranja parul lung pana la jumatatea spatelui, blond. Era facut in codite impletite tip scolarita, si imi punea in evidenta ochii verzi.
In cinci minute am ajuns in fata unei vile, ce statea in mijlocul unei gradini mari, cu o piscina mica in spate. Bateam din cand in cand, si un sunet vag se auzea. M-am dat un pas in spate, priviind cainele ce alerga spre mine. Am deschis bratele larg, iar el sari pe mine, daramandu-ma. Incepu sa ma linga.
-Stop, Cuppi! Unde e Alin? il intreb pe caine, manganindu-l dupa urechile mari si pleostite.
Citeam in privirea lui un ,,Nu stiu" clar. Am oftat, ciufulindu-i blana, apoi deschizand usa. Nu am stat in usa, inaintand pana in sufragerie, urmata de caine. L-am strigat pe iubitul meu, care aparu din bucatarie, cu un copan de pui in gura, si altul in mana. Il scapa, ajungand in dintii patrupedului. Sincer, aratau la fel. Am ras, apoi i-am scos puiul din gura baiatului. Mi-am apropiat buzele de ale lui, insa m-am oprit, zambiind dispretuitor. Ii simteam privirea plina cu ura, ca si cum ar fi un uragan. Desi eram logodnici, -si da, nu stateam in aceeasi casa- nu ne suportam. Facusem acest pas impinsi de la spate de... parintii nostri "iubiti". Brunetul il trimise pe caine afara, nu era de bine. Cuppi facu dupa cum i se ordona, iar Alin ma tranti pe canapea. Statea in fata mea, in picioare.
-Cine era satenul de ieri, Corral?! Un amant de-al tau?! incepuse sa tipe la mine, ochii lui verzi cercetandu-ma.
-Esti idiot, Aline! Acela e... insa m-am oprit, dandu-mi seama ce ocazie aveam.
Puteam sa scap de maimuta.
Si de parintii mei. Am continuat sigura pe mine acea propozitie, parca inima statea sa-mi sara din piept.
-Amantul meu! Nu te suport! am tipat si eu, lasandu-mi capul in jos.
Si acum n-am spus o minciuna.
Era total adevarat.
Pot sa jur apoi ca l-am auzit cum a marait, apoi... mana lui imi lovi obrazul drept. Nu mi-am intors capul sau am inceput sa plang, ci i-am intors palma, fugiind spre usa. Ai facut oare bine, Corral? Tu parca iti faceai planuri, chiar daca nu-l iubesti. imi striga constiinta, dar eram prea departe pentru a o mai auzi.
Fugeam pe strazi, nu stiam unde ma duc, sau daca voi ajunge undeva, insa nu imi pasa. Cel putin nu in momentul asta. Totul se invartea, numai eu eram "cea intacta". Strazile pareau a fi un labirint mult prea intortocheat pentru a vrea sa il deslusesc.
Alergam de mult timp, sau asa credeam eu. Ajunsesem la cartierul bogatilor, unloc plin de vile mari si impunatoare, care mai de care mai luxoase. Treceam prin fata lor, si incercam sa ma fac cat mai mica. Asa ma simteam in fata lor. M-am oprit cand o masina intra in garajul unei vile. Geamul era deschis, si puteam sa vad soferul. Parea a fi un barbat de douazeci si trei de ani, cu parul lung, roscat -prins in coada-, insa ochii nu i-am putut inspecta cu atentie. El isi indrepta in fuga capul spre mine, pot sa spun ca arata divin, si imi zambi cuceritor. Parea a fi un inger...
Dar ingerii sunt de multe ori demoni! imi striga subconstientul, in timp ce eu visam cu ochii deschisi.
Insa fantezia nu dura mult, caci am revenit la problemele mele cu Alin. Facusem bine, nu? Jucasem teatru a-ntaia! Acum sa fac un plan si pentru parintii mei.
Paseam incet pe asfaltul rece, neatenta la nimic din jur. Nici chiar la persoana ce se indrepta cu un cutit spre mine...

Later Edit:Am uitat pozele :))
Corral: http://i48.tinypic.com/313oger.jpg
Tipul din masina: http://i45.tinypic.com/fbfc0g.jpg
Alin: http://i47.tinypic.com/5x2yq8.jpg
Cuppi: http://i45.tinypic.com/2hd1lw9.jpg