Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Changes [*Yaoi*...+18]

#11
Hey, trec din nou pe aici. Scuza-mi intarzierea.:)
Ma bucur ca ai reusit sa-ti indrepti greselile, intotdeauna inveti din greseli. :P Revin la acest capitol, care, apropo, m-a facut si mai curioasa decat eram inainte:))
Am o vaga banuiala ca tipu` misterios este scheletul-vampir>:) (Ce bine suna)>:) El chiar o sa ajunga la inchisoare?! Oh...:|
Astept sa ma surprinzi. Sunt sigura ca ne asteapta o surpriza:> Adu-ne capitolul, my dear.
>:D<

#12
Buna:) Tin sa precizez dinainte ca am mai citit o data capitolul, insa, iarta-ma, timpul nu mi-a permis sa il si corectez. Am vazut multe greseli pe care ti le voi corecta acum si sper ca le vei indrepta ^.6

Capitolul 2

-Salut...
-Ci... Cine eÅŸti?
Nu înţeleg cum am putut formula şi această întrebare. Nu sunt genul de om care se teme. Din contră, sunt din cale afară de tupeist, dar, deşi nu-i vedeam faţa, acest om a reuşit să bage frica în mine prin simpla prezenţă şi printr-un cuvânt rostit. Am vrut să fug, dar picioarele mele nu mai ascultau ordinele primite de la creier. Parcă erau lipite cu cel mai puternic adeziv sau zidite cu cel mai rezistent ciment.
-Ştii cs [ca) vor descoperi că tu ai umblat în birou! se auzi vocea serioasă a fiinţei care stătea la mai puţin de cinci metri de mine. Deşi nu eram închis într-o cameră şi aveam aer din belşug, plămâni mei refuzau să-l mai primească şi, pentru câteva clipe, am încetat să mai respir. Te vor învinovăţi de dispariţia scheletului şi cine ştie de câte alte lucruri, pentru că se vede de la kilometri depărtare că Brecsh şi comisarul Snake nu prea te au la suflet.
-N... nu... înţeleg! De ce-mi spui toate astea? Dacă vrei să fac stop cardiac, să ştii că nu mai am mult, îi spun tremurând, dar nepierzându-mi raţiunea, încercând în continuare să-i descopăr trăsăturile feţei.
Dintr-o dată, beculeţul din mintea mea se aprinse şi, mintea mea, (fara virgula; se repeta ''mintea'') întunecată de frica simţită momentan, avu o idee de loc (deloc aici este un adverb de mod, nu e expresia ce determina provenienta cuiva dintr-un loc anume) de neglijat. Da, îmi vor descoperi amprentele în birou, dar nu voi intra la închisoare pentru asta, poate doar voi primi o amendă usturătoare. Recunosc că habar nu aveam de balamucul pe care l-am lăsat în birou. Dacă mă vor învinui de dispariţia scheletului (fara virgula) se poate dovedi foarte simplu nevinovaţia mea. Vor face percheziţii. Of, dezastrul pe care îl voi avea acasă, după toate acestea, nici nu se compară cu cel pe care probabil îl am deja.
-Ştii, spui lucruri şi eşti de speriat, dar nu voi ajunge închis! (Nu e constructie incidenta, prin urmare e litera mare) Siguranţa pe care o adunasem în acele clipe de linişte, se revarsa acum prin vorbele mele, care credeam că la facut să-şi închidă gura, dar se pare că mă înşelam amarnic, pentru că un râs ironic se auzi chiar din directia în care se afla el.
-Nici nu ştii câtă dreptate ai!
-Ba ştiu. Nu voi ajunge la închisoare, veni raspunsul meu promt.
-Nu la asta mă refeream. Şi... fi sigur că vei ajunge la închisoare! Doar dacă...
-Nu o mai lungi, omule! (Nu e constructie incidenta, prin urmare e litera mare) Vocea mea, odată puternică, acum deabia (de abia) se auzea pe strada prost luminată.
-Om?... Mori de curiozitate să afli, nu-i aşa?
Raspunsul lui mă enervă la culme. Nu înţeleg ce vrea de la mine. Nu înţeleg de ce vine şi baga spaima în mine. Las capul în pământ şi încep să mă gândesc la spusele lui. Poate deduc de aici fara virrgula) cine e şi ce vrea de la mine. Îl cunosc de mai puţin de cinci minute şi deja a băgat frica în mine, cum nu a mai făcut-o nimeni până acum. Nu mă ştiu cu duşmani care să-mi dorească răul, dar (''dar'' e o conjunctie si se pune dupa virgula) el îmi vrea răul? Vreau să-i pun din nou prima întrebare care mi-a venit în minte când l-am văzut pentru prima dată. Îmi ridic capul, dar... dispăruse. (abuzezi de conjucntia '' dar ''; utilizeaza si sinonime)
-Unde a plecat şi când a avut timp s-o facă? Nu înţeleg unde a putut dispărea în mai puţin de zece secunde. Doar dacă... Dacă locuieşte prin apropiere. E logic. Trebuie să locuiască prin apropiere, în felul acesta nu a făcut decât să intre în casă. Sau poate vrea să se joace cu mintea mea, păcălindu-mă. Poate doar s-a ascuns şi oricum nu am de gând să caut cai verzi pe pereţi la această oră. Ce-mi pasă mie de el? Of, nu-mi pasă de el, asta e clar, dar îmi pasă de ce mi-a spus. Vreau să mai vorbesc odată cu el. Doamne, ce tot gândesc? Tot ce mi-a spus e numai o mare incoerenţă! Oftez şi mă îndrept spre casă, dar nici doi paşi nu apuc să fac, că vocea lui inconfundabilă mă opreşte.
-Puştiule ( NU SE PUNE VIRGULA INAINTE DE PUNTE-PUNCTE!) ... Ce faci? Ma întorc în direcţia voci (vocii) (fara virgula) şi-l văd pe misteriosul bărbat aşezat pe banca din spatele meu. Cât de dobitoc pot fi? Cum de nu m-am uitat şi-n spate? Şi mă mai dau deştept ! Vreau să-l întreb cum a ajund acolo, dar mă las băgubaş, dându-mi seama că nu îmi va răspunde nici dacă îl presez în menghină.
-O să ajungi închis într-o cocină ce nici nu se poate numi celula. Colegi tăi vor fi gândaci, sobolani, broaştele (broase-daca ai inceput asa, nearticulate, le lasi pe toate nearticulate) şi şerpi, care îţi vor servi şi ca mâncare. Din corpul acesta plin de muşchi (fara virgula) vei ajunge piele şi os încat nici maicăta (maica-ta) nu te va mai recunoaşte! In vocea lui se simţea umorul caracteristic cu care mi-a raspuns la întrebări sau mai bine spus cu care evita să-mi răspundă, lucru care mă enerva. Nu înţeleg de ce îmi spune toate aceste lucruri. Vrea să mă avertizeze sau să mă înspăimânte? De înspăimântat (fara virgula) a făcut-o de mult.
-De ce-mi faci asta? De ce-mi spui toate aceste lucruri? Nici nu mă cunoşti! Ce vrei? Să mă faci să înebunesc?
-Hmm, ar fi ceva ca un puştiulică ca (Cacofonie.:|) tine, să înebunească, dar credemă (crede-ma), nu mă ocup de o asemenea treabă!
-Atunci ce vrei? scâncii eu. Firar să fie omule, simt că o iau razna. Ce vrei? Spune-mi odată ce vrei! Nu mai pot! Te ştiu de mai puţin de jumătate de oră şi pot să spun, cu mâna pe inimă, că ai reuşit o performanţă cu care nu mulţi se pot lăuda: mai (m-ai) făcut să-mi ies din fire. Sunt nervos si agitat din cauza unei persoane a cărui figură nici nu o ştiu... sSai aşa... Nu ţi-am văzut faţa, deci înseamnă că eşti cineva cunoscut, îmi închei eu discursul alocat persoanei care m-a făcut, în câteva minute, să arunc la gunoi toată siguranţa de care depinde-am (depindeam).
-Da, ai dreptate, îmi spuse el încă râzând. Mă cunoşti, dar sincer, nu mai (m-ai) recunoaşte nici într-o mie de ani. Şi... Nu vreau să înebuneşti (innebunesti-e cuvant format prin derivare de la '' nebun ''=> doi N). Nu-mi eşti de nici un folos nebun. Nici închis după gratii (fara virgula) nu-mi eşti de folos. Eu doar te avertizez la ceea ce se va întâmpla în viitor.
-Ce ştii tu despre viitor? Noi trăim prezentul şi nu ştim ce ne rezervă viitorul, îi spun eu. Sau eşti un fel de vrăjitor, de-l vezi? de data asta (fara virgula) eu sunt cel amuzat de spusele lui.
-Şi eu care te credeam băiat deştept, vocea lui ironică îmi inundă auzul. Te rog, nu-mi da de înţeles că m-am înşelat în prvinţa ta (fara virgula) şi (fara virgula) mai gândeştete (gandeste-te). Sunt destule dovezi care te incriminează, iar tu ştii asta mai bine ca oricine.
Da, ştiam asta, deşi, cum a spus şi el, nu doream să recunosc. Ştiu că-mi vor descoperi amprentele în birou, dar nu se poate să plătesc cu închisoarea pentru că am extras o batistă de acolo. Şi scheletul... Ce om normal ar crede că eu l-am furat? Ce morţi (mortii-articol) măsi (ma-sii-articol + prescurtare de la '' mama sa '') făceam cu el? Îl foloseam pe post de cuier?
-Totuşi, eu te pot scăpa de închisoare!
-Cum?
-Recunoşti că acolo vei ajunge?
-Nu, nu voi ajunge acolo niciodată. Mai bine mă spânzur!
-Puşti încăpăţânat.
-Poţi să încetezi? Eu nu ţi-am adresat ţie nici un apelativ şi nu vreau să fiu poreclit de un bărbat care (caruia) îi e frică să se arate şi trăieşte ascuns în umbre.
-Bine, fără ''puşti încăpăţânat'', dar dacă nu recunosti, eu nu te ajut şi te vei scufunda până în gât în rahat. Vocea lui emana seriozitare şi sinceritate.
-Ce eşti tu? Un fel de phiolog (psiholog) care vrea să-i facă pe oameni să-şi recunoască problemele? Umor şi bună dispoziţie, aceste două lucruri se puteau citi cu uşurinţă în vocea mea, lucruri pe care habar n-am de unde le am în asemenea momente.
-Deci recunoşti că ai o problemă? mă întrebă misteriosul bărbat.
-Nu am nici una. E un fel de asociere. Întotdeauna asociezi phiologi (psihologii) cu rezolvarea problemelor mintele şi eu nu am nici una, sau cel puţin nu am avut până să te cunosc pe tine. Nu-mi vine să cred. Acum câteva minute tremuram în faţa lui, iar acum fac schimb de replici cu el. Ăsta da progres.
-Eu nu am vrut decât să te ajut, dar dacă nu vrei (fara virgula) eu nu am degând să-mi pierd timpul cu un puşti încăpăţânat ca tine.
-Ţi-am spus să nu mi te mai adre...
Nu am mai apucat să-mi termin propoziţia. Bărbatul parcă s-a evaporat din faţa mea într-o fracţiune de secundă. Îmi ridic mâna şi-mi frec ochii cu podul palmei, crezând că nu am văzut bine, dar după ce-mi îndepărtez mâna, mă conving din ce în ce mai mult că ceea ce am văzut era perfect real. Nemai vrând (nemaivrand) să stau în acest loc ciudat, încep să alerg spre casă. Nu stăteam departe, dar la câte zece metri parcă se adăugau alţi o sută şi drumul până în faţa blocului mi s-a părut o eternitate. Intru în scara blocului de trei etaje şi mă îndrept spre primul etaj. Descui uşa subţire din lemn de tufă care era dată cu vopsea maro. O deschid şi intru în garsoniera micuţa pe care o împărţeam până de curând cu mama mea. Camera dezordonată, pe a cărei podea se întindea(se intindeau-acordul dintre subiect si predicat!) haine şi foi cu diverse scrieri (fara virgula) îmi servea ca sufragerie, birou şi dormitor. Patul ravacit (b]rafasit[/b]) pe care am uitat să-l fac ultima dată când am fost aici (fara virgula) îsi cerea stapânul, dar zgomotul făcut de stomacul meu (fara virgula) mă făcu să mă îndrept spre micuţa bucătărie. Îmi arunc înca odată privirea prin cameră şi văd şifonierul cu uşile larg deschise, care astepta ca hainele ce-mi impodobeau podeaua să fie din nou aruncate în el. Măsuţa de lângă acesta astepta foile, iar fotoliul o aştepta pe... Mama. Amintirea ei mă făcu să mă cutremur. Nu vreau să mă mai gândesc la ea. Durerea pe care o simt, dorinţa de a o avea lângă mine în aceste momente mă macina. Poate că sfatul ei m-ar scoate din beleaua în care am intrat fără voie, pentru că da, recunosc, am intrat într-o belea pe care singur nu o s-o pot rezolva nici într-o mie de ani.
Deschid uşa care delimita camera în care îmi faceam veacul (fara virgula) de mica cameră (Cacofonie:))) în care se afla bucătăria. Privirea mi se plimba pe soba cu plită din cărămidă rosiatică, apoi cade pe singurul dulap din încăpere de culoare maronie, care se asorta într-o anumită măsură cu soba. Mă asez pe un scaun lânga masa pe care nu mai stiu de câte ori a trebuit s-o repar. Ochii mi se fixează pe pereţii odată albi, acum îngălbeniţi de trecerea timpului, apoi cade pe masă, pe nişte fructe. Bananele s-au înegrit(innegrit- compus din '' negru '' + prefix '' in '' => dublu N) de mult, iar merele au putrezit. Nevrând să mă otrăvesc cu bună ştiinţa, caut prin dulap altceva comestibil şi digerabil, dar fără succes. Plec din încăpere şi mă arunc în pat. Mâine dimineaţă va trebui să fac piaţă dacă nu vreau să fac foamea. Cu stomacul înca gol adorm încet, dar sigur, gândindu-ma încă la spusele misterioasei persoane care mi-a tăiat calea.
Mă trezesc, alarmat de zgomotul care se aude de la uşa garsonierei.
-Utasari, deschide! tună vocea din spatele uşi. Dacă nu deschizi spargem uşa.
-Vin imediat! strig suficient de tare încât să mă fac auzit, dar să nu trezesc cealaltă jumătate din bloc care a putut rămâne adormită după orăcăiturile persoanei de la uşa mea.
Vreau să iau un halat pe mine, dar, spre ghinionul sau norocul meu, am adormit îmbrăcat. Mă îndrept spre uşa pe care o deschid larg, uitând să-i pun lanţul de siguranţă. Persoana, mai bine spus persoanele din spatele uşi (fara virgula) năvălesc în încăpere de zici că sunt cai sălbatici. Snake împreună cu alţi doi colegi se apropie vijelios de mine.
-Poţi să-mi explici şi mie ce înseamnă asta? De ce daţi buzna în ca...
-Taci! Viermi (viermii) ca tine nu au dreptul să vorbească!
Pumnul lui Snake făcu contact cu abdomenul meu, iar eu simt că pământul îmi fuge de sub picioare...


Bun, I`ve done. Ai multe greseli de scriere, ceea ce e foarte grav. Incepusei bine, dar te-ai incurcat la virgule, le pui aiurea, nu stii cand se termina o propozitie, cand incepe alta si multe altele... Si greseli de exprimare:)) Cacofooooooooooniiiiiiiiiiiiiii! =))
Sper sa corectezi asta si sper, de asemenea, si ca vei citi corectura :-?

Cat despre capitol... :-? Imi place, e dragut, chiar foarte interesant, ma face sa doresc nextul mai rapid :-w
Pentru cateva minunte, cand a zis necunoscutul ca nu are nevoie de baiat inchis sau nebun m-a dus cu gandul la Dracula si tipul ala pe care il folosea, care a ajuns la nebuni pana la urma:))
Eh, gata, temrin, continui comentariul: Snake ce dracului are?! O.o Poate vrea vreuna in gura!
Abia astept sa vad cum il ajuta misteriosul pe baiat>:)

Gata, temrin, incep sa salivez:))
Daca am scapat greseli imi cer iertare, sunt cam ocupata... :">
Oricum, bafta la scris in continuare! ^^ Si, eventual, roaga pe cineva sa-ti puna la punct noul capitol inainte de a-l posta ;)
:-h
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)

Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour

#13
buna!!
OMG ...ador capitolul asta:felul cum ai descris,dialogul,personajele:X ...aiaiaiiiiiii :chuu:

Abia astept NEXTUUuuu =p~ ...
GAMBATE la scris,si adu' nextu mai repede :pls:

ja ne! :bye:

#14
Iertati-mi intarzierea.
Va multumesc mult pentru comentarii.
Gabytsswh, iti multumesc dublu. Stii tu pentru ce.
Lectura placuta.

Capitolul 3

Simt cum imi bubuie capul. Vreau sa ma ridic, pentru ca simt ca ma aflu pe jos, pe o suprafata rece si umeda, insa ceva lat care imi inconjoara mainile si picioarele ma impiedica s-o fac. De asemenea, ochii mei de culoarea ierbii proaspete imi sunt acoperiti de o fasie de material. Incerc sa-mi misc bratele, insa zgomotul zalelor ma zgarie pe creier, apoi aud voci si incerc sa le deosebesc, sa le atribui un chip, desi renunt repede, pentru ca mintea mea pare goala, nefunctionala la aceasta ora. Cu fiecare secunda care trece vocile devin din ce in ce mai puternice, din ce in ce mai rasunatoare, mai aproape de mine. O alta voce, de data aceasta una din interiorul meu, imi spune sa plec, sa ma indepartez cat de mult pot de acest loc, insa aievea, pentru ca aceste lanturi blestemate ma impiedica. Mana cuiva imi apuca parul de culoarea castanei, apoi trage de el pentru a ma ridica de capul.
-Ca sa vezi, se auzi o voce groasa care ma facu sa ma gandesc la misteriosul strain pe care l-am intalnit ziua trecuta. Sau era acum doua zile? Sau trei? Se pare ca am pierdut notiunea timpului. Insa ceva imi spune ca nu e el. Desi are vocea groasa, rasunatoare, strainul o are si maladioasa, totusi intr-un mod mai sinistru.
-S-a trezit frumoasa adormita, rasuna alta voce pe care am reusit s-o recunosc, aceasta apartinand lui Brecsh.
Imi dau seama ca nu ma impiedica nimic sa-i pun cateva intrebari. Trebuie sa aflu ce se petrece, dat fiind ca e in joc viata mea.
-Brecsh, ce se intampla? Ce vrei de la mine? Realizez ca cea dea doua intrebare i-am pus-o strainului misterios de atatea ori incat am pierdut sirul.
-Pai... Ce sa se intample? imi intoarse intrebarea sarcastic. O proprietate a Institutului a disparut si singurul suspect esti tu. Apoi, daca luam in calcul si biroul meu vandalizat si nu incerca sa negi, pentru ca stiu ca tu ai facut-o. Aseara, batista mea de matase, care inainte sa plec am lasat-o in sertar, se afla pe post de bandaj pe mana ta.
-Asta nu demonstreaza...
-Ai furat si actele Institutului, ma invinui el. Ce ti-ai zis, '' hai sa las institutul far nici un ban ''? Ai vrut sa-l delapidezi si te-a gandit sa furi scheletul. In timp ce politia se da peste cap sa descopere faptasul, tu iti faceai de cap furand si in felul acesta scapand de saracie.
-Oh, pana aici. Nu am luat nici un act si tu stii prea bine asta, pentru ca cine ar vrea sa delapideze un institut fara un sfant?! Tu si Snake l-ati lasat de mult fara fonduri. Daca te intrebi de unde stiu asta, iti sugerez sa-ti ciulesti urechile: exact in ziua in care am fost angajat, am trecut prin fata biroului tau si usa era intre deschisa. Te-am auzit pe tine si pe Snake vorbind despre modul ingenios in care ati dat frauda, cum ca nu va banuieste nimeni si multe altele, reusesc eu sa trag aer in piept, pentru ca ramasesem fara.
-Ti-am spus eu ca stie, se facu auzita o a treia voce de undeva din spatele meu, voce care in mod cert ii apartinea lui Snake.
Fasia de material care imi bloca privirea fu indepartata de unul dintre ei, iar eu il vad stand in fata mea pe Brecsh, imbracat intr-un costum crem, avand deschis sacoul la toti nasturi, lasand la vedere camasa alba care ii acoperea burta de broasca. Imi cobor privirea si observ pantalonii mult prea lungi pentru picioarele lui groase si indesate. Pantofii, pe care eu nu mi i-as putea permite nici daca as lucra cinci ani fara incetare, erau acoperiti aproape in intregime de mansetele pantalonilor. Imi ridic privirea, iar aceasta se opreste pe gatul lui gros, observandu-i incercarile esuate de a-si largi cravata in carouri care te ducea cu gandul la o tabla de sah si care probabil il incomoda. Obrajii ii sunt bucalati si lasati, buzele despicate de le asemeni unui iepure, iar ochii inrositi din cauza oboseli cauzata de lipsa de nesomn. Parul grizonat ii era ciufulit de zici ca e veverita ce locuieste in stejarul din fata blocului meu, si-a facut cuib in el.
Langa Brecsh se afla un barbat in uniforma. Daca nu ma insel este unul dintre ofiteri care l-au insotit pe Snake cand a deschins in casa mea. Avea sapca de ofiter sub brat si-si stergea pielea asudata cu o batista. Nu era indraznet ca Brecsh si parea stingherit. Nu cred ca participa de buna voie la toata aceasta intamplare.
Se auzi zgomot din spatele meu, iar eu reusesc sa-mi intorc capul pentru a vedea cine e responsabil de toate acestea. Snake statea picior peste picior pe un scaun de lemn si se uita la mine. El nu semana deloc la infatisare cu cei doi prieteni ai sai. Nu era scund si indesat ca directorul, insa nici inalt si pricajit ca ofiterul. Era inalt, desigur, dar avea corpul bine facut, inalt si atragator. Purta un costum negru, cu sacoul desfacut, lasand la vedere vesta din catifea de culoare visinie care contrasta incredibil de bine cu camasa alba. Cravata de aceasi culoare ca vesta, numai ca era o noanta putin mai inchisa, era largita si nu stransa pe gatul lui subtire. Imi ridic privirea spre chipul lui si primul lucru care il observ e ranjerul infiorator de pe buzele lui pline. Reusesc sa-mi desprind privirea de pe acel ranjet si ii observ nasul carn, apoi ma uit mai sus, spre ochii aceea albastri metalizati, ochi care nu tradau nici o urma de oboseala, daca exista cumva. Parul lui negru abanos, putin mai lung decat al meu, ii cadea ii ochii sfredelitori. Il vad cum se ridica si se indreapta spre mine. Se opri in fata mea si isi cobori chipul la acelasi nivel cu al meu, iar mana lui imi prinde barbia intre degetul mare si aratator. Incet, dar sigur, fetele noastre se aproprie din ce in ce mai mult. Cinci centimetri lipseau ca fetele noastre sa se uneasca. Patru centimetri, trei, atat de aproape, iar eu inchid ochi si astept...
Imi deschid brusc cand simt aer cald suflat in urechea mea, apoi ii aud vocea soptindu-mi pe un ton malcom:
-Ce credeai?
-Poftim...? reusesc eu sa articulez cu chiu, cu vai.
-Am spus: Ce credeai?
-Sa cred despre ce?
-Stii despre ce vorbesc, asa ca nu face pe prostul, imi spuse el pe acelasi ton dulce pe care l-a folosit la prima intrebare.
Chiar nu am habar despre ce vorbeste. Sau poate... Despre aproprierea mult prea mare a fetelor noastre de acum cateva secunde. Nu am crezut nimic despre lucrul acesta, sau am crezut? Ce mortii ma-sii se intampla cu mine? Si ce naiba caut eu incatusat aici? Oare e posibil ca misteriosul strain sa fi avut dreptate? Oare e posibil s-o incasez eu in locul altora? Se pare ca am intrat intr-un mare rahat. Am ajuns sa fiu tapul ispasitor in rahatul asta de poveste. Brecsh si cu Snake imi vor sparge mie toate oalele in cap. Nu ma mir ca ei sa fi furat scheletul. O sa faca in asa fel incat povestea pe care mi-a spus-o blestematul asta de director sa fie crezuta de de toata lumea, iar eu sa putrezesc intr-o inchisoare pentru tot restul vietii, desi sunt nevinovat.
-Hei, viermisor, mai esti treaz? ma intreaba Snake vazand ca sunt cu gandul departe.
-Da-mi drumul de aici! incep eu sa urlu.
-Ei, da! Se pare ca esti treaz, imi spuse amuzat peste masura de comportamentul meu. Reiau intrebarea: Ce credeai?
Vazandu-mi nedumerirea care mi se citea pe fata si de aceasta data, explica:
-Ce credeai? Ca ai sa scapi bazma curata dupa ce ai furat un schelet si ai lasat fara nici un ban Institutul? Tonul lui care dorea sa para serios era de fapt foarte amuzat. Amuzat de ce, nu stiu. Poate amuzat de situatie. Cere ofiterului un trabuc pe care si-l aprinse si cum statea aplecat, cu fata la doar cativa centimetri departare de a mea, sufla tot fumul dulceag spre mine, lucru care ma facu sa tusesc puternic. Nefumand si netraind langa un fumator, viciul acesta ma cam deranja.
-Poti sa stingi trabucul? Te rog!
-Te deranjaza? ranji el si-si arata margeanul de perle fara pata.
-Da. Si legat de furt... De amandoua. Stii prea bine ca nu am furat nimic. Cum i-am spus si amicului tau broasca raioasa de aici. Ma uit spre director sa-i vad reactia, care pot spune ca nu era una prea placuta, dupa care continui: Stiu ca voi ati facut-o. Ati avut grija sa nu v-o ia nimeni inainte. Un moment de tacere se lasa peste noi, iar eu astept cu sufletul la gura sa vad ce se intampla in continuare. Observand ca nici unul dintre ei nu au de gand sa vorbeasca, continui: De ce nu-mi dati drumul, iar eu promit ca nimeni nu va afla ceea ce ati facut.
-Nu prea esti in masura sa ceri ceva, rasuna vocea lui Snake, de aceasta data voarte serioasa. Nu cred in cuvantul tau, asa ca promisiunea ta e egala cu zero.
-Dar stiu ca delapidati de mult Institutul si nu m-am dus sa va denunt, sar eu ca ars. Gandeste-te ca oricare altcineva in locul meu ar fi facut-o. Nu am dreptate?
-Nu. E adevarat ca nu te-ai dus sa ne denunti la politie, jandarmerie sau in oricare alta parte, insa nu pentru ca n-ai vrut s-o faci, ci pentru ca te-ai gandit sa tragi foloase dupa urma acestui secret. Nu te da mielusel,pentru ca stim amandoi ca nu esti. Esti un lup infometat dupa putere, bani si o pozitie sociala buna, imi reproseaza el cu zambetu-i caracteristic pe buze. Sa-ti spun un secret!Nu le vei obtine! Baieti, luati-l, porunci, iar doi oameni in uniforma aparura din spatele usi care abia se mai tinea in balamale. Se apropiara de mine, imi desfacura catusele care incepusera sa ma irite si sa-mi lase urme pe piele, apoi, unul dintre ei ma apuca de haina si ma trase in picioare. Deoarece le aveam amortiet, simt ca-mi cedeaza si-mi vine sa imi reiau locul inapoi pe cimentul rece, insa simt doua brate puternice care imi inconjoara soldurile. Snake, caci el imi impiedicase ciocnirea cu pamantul, ma intoarce spre el si-mi zambeste trist. Ceva face contact cu abdomenul meu, iar eu pierd contactul cu realitatea.
Ma trezesc cand simt un lichid rece scurgandu-se pe fata mea. Deschid ochi si-l vad pe ofiterul pricajit stand in fata mea, cu o galeata in mana in care cred ca se afla apa cu care imi facuse dusul nedorit. Ma uit imprejur si observ ca sunt intr-o incapere asemanatoare cu cealalta, adica nu era pardosit pe jos, ci numai ciment si fara nici un corp de mobilier, desi existau doi stalpi din lemn de care eram legat eu cu mainile si picioarele sub forma unui X. Brecsh si Snake aparura de nicaieri, insotiti de cinci barbati in uniforma.
-Ce facem cu el, sefule? i se adresa unul dintre ei barbatului in costum de onix.
-Il omoram, raspunse el foarte senin, insa sa ne distram putin inainte. Nu strica, nu-i asa baieti?
Am vrut sa spun ceva,dar nu-mi gaseam cuvintele. Nu stiam ce sa fac sau sa spun. Orice as spune nu ma va ajuta, ei nu ma vor lasa sa plec, iar eu simt ca sfarsitul imi e aproape. Sper doar sa fie unul rapid, pentru ca nu as suporta durerea., insa nu prea cred, deoarece Snake a spus ca vrea sa se distreze, iar distractia la el are cu totul alt inteles fata de oameni obisnuiti. Nici nu vreau sa ma mai gandesc la asta...
-Si cum o sa ne distram? il intreba Brecsh.
-Pai... Am de ales dintre al bate cu biciul si al arde cu fierul incins. Vocea lui emana o veselie nemaiantalnita de mine la nicio persoana pana in acest moment. Stiu, sari el de zici ca el a fost cel ars cu fierul. Aduceti-mi jar si un lant. Cred ca am inventat un nou joc. Bataile cu lantul inchins...
!!! Priveste lumea in ochi si spune exact ceea ce gandesti, altfel esti doar o marioneta !!!

#15
De data aceasta, n-am mai intarziat:))
Pai, toata treaba asta cu furtul scheletului devine tot mai grava, dar si interesanta, din cate vad. Exact cum a spus misteriosul barbat ce vorbise cu Kail, chiar el va suferi din cauza asta. So, he was right.:| Totusi, simt ceva ciudat si cu barbatul asta, sper ca o sa aflu mai multe pe parcurs:-?
Si revenind la finalul capitolului, observ ca Snake este un nenorocit. In final, macar sa nu-l tortureze prea rau pana la moarte:|
Mi-a dat sansa sa-i vad ipocrizia, dar mai mult de atat, parca ii place sa-l aibe in acest moment pe tanarul nevinovat. Ohh, si sper ca n-are de gand sa-l omoare, asa cum am mai spus! :o3 X( Eh, astept urmatorul capitol si vreau sa-ti spun ca faci o treaba buna. Succes in continuare:*

#16
hey!
ajung ca de obicei tarziu pe aici.In ultimul capitol ai cateva greseli, deci o sa incerc sa le corectez:
Cu fiecare secunda care trece, vocile devin din ce in ce mai puternice [..]
-Oh, pana aici! Nu am luat nici un act [...] <- aici cred ca mergea mai bine semnul exclamarii.
pentru ca cine(ca cine?!) ar vrea sa delapideze [...]
cred ca ar suna mai bine asa:
Nu am luat nici un act si tu stii prea bine asta, cine ar vrea sa delapideze un institut fara un sfant?!
avand deschis sacoul la toti nasturii
cauza oboseli cauzata de lipsa de nesomn. <- din cauza oboselii cauzate de lipsa de somn.
lipsa de nesomn nu provoaca oboseala:))
si-si stergea pielea asudata (piele asudata?)
Cravata de aceeasi
ii cadea ii ochii sfredelitori -< IN ochii...


Baieti, luati-l, porunci, iar doi oameni in uniforma aparura din spatele usi <- Baieti! Luati-l! porunci,iar doi oameni in uniforma aparura din spatele usii


cam atat, sper ca nu am scapat mai nimic.Dupa cum vezi, sunt fooaaarte multe greseli.Sper sa nu te superi ca le-am corectat, ba din potriva, sa fie constructiv. Imi place personalitatea lui Spike.. dar sa il chinuie asa mi se pare cam aiurea, nu mai suntem pe vremuri. But,oricum, abia astept yaoi .. ma intreb cine cu cine:> .. bafta la scris necstul!
Cea mai reuşită semnătură.

#17
Hey! Ti-am promis ca o sa trec pe aici :* *phew* am avut ce citi, dar mi-a facut placere >:D< Capitolul e bun, ai avut si cateva greseli, nu ma mai apuc acum sa le insir, poate doar una care mi-a sarit in ochi :-S "cauzata de lipsa de nesomn" - asta nu suna bine deloc, am vazut ca a fost si mai sus pomenita :-" Sper ca tipul cel bun sa scape cat mai repede din ghearele ticalosilor si sa nu sufere prea mult, caci ceea ce urmeaza sa i se intample pare mult prea dureros >.< Dar poate ca o sa ii sara cineva in ajutor, sti tu la cine ma gandesc :-" Spor la scris! and nu uita sa ma anunti :*
[Imagine: grellslutcliffbyhowling.gif]


♥ Live Every Second Like It Was Your Last One ♥


[Imagine: mukurosignbynaladrield3.png]

[Imagine: sigg3.jpg]


#18
Salut ubita...am ajuns si eu pe aici (mai tarziu, ce-i drept, dar am ajuns)
Abia asteptam sa pui nextul pentru ca eram fosrte curioasa sa vad ce se intampla, dar am ramas un pic uimita. Esti mai sadica decat ma asteptam (place la mine mult asta)
Nu-mi vine sa cred ca vor sa-l tortureze...macar sa aiba decenta sa-i lase onoarea intacta si sa nu-si doreasca sa-l omoare ca pe un caine, dar la ce caractere au tipii aia, nu stiu de ce ma mai mir.
In fine...se pare ca baiatul nostru a fost la locul nepotrivit, in momentul nepotrivit si a cunoscut niste canalii de oameni (nici macar nu merita sa-i numesc oameni)
Oricum...mi-a placut la nebunie, greselile putine la numar ( ti-au spus deja ceilalti pe unde le ai;eu foarte rar ma leg de greseli), descriere este si e buna, dialog la fel...nu mai pot spune decat...Next va rog :))
pooop si spor in continuare la scris

"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
[Imagine: chibi_5001.gif]
, chibi-ul lui




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)