Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Cel mai trist moment...cel mai dureros

#21
Nu cred ca am avut asa momente sadice,maybe just when my mother died.I was so young,stupid si nu intelegeam nimic.Aveam toata familia aproape asa ca n`am avut multe probleme.Still,living with 2 boys in the house,fiind singura fata nu este profitabil pentru mine.Si a mai fost un moment acum 2 ani la inceputul a 7`ei cand taica`miu a avut accident de munca,a cazut de la etajul casei pe care o construia.Imi amintesc ca pentru cateva zile nu puteam sa gandesc logic.E ceva neplacut si nici nu vreau sa se mai intample.In schimb,chiar si asa,n`a fost asa de rau.Clasa m`a sponsorizat suta la suta (that time mi`au platit o exursie la Bucuresti ca sa ma calmez,that really helped out!) De atunci,it`s just a long life of happiness xD
[Imagine: FES_Icon_by_ShardRenzi.jpg]

#22
Cel mai trist moment... Hmmmmm, poate cel mai trist moment de-al meu nu e decat o prostie, dar ma risc...

As vrea sa pot spune ca cel mai dureros moment a fost moartea bunicului meu, dar nu e asa. Nu am suferit pentru ca stiam ca-mi va lipsi, ci doar pentru ca o vedeam pe mama plangand, asa ca asta nu e durere.

Momentul meu cel mai trist, insa, se compune din momente, care se aseamana si ce au ajuns sa-mi rupa sufletul, intr-un fel. Deceptiile pe care mi le "daruiau" persoanele pe care le iubeam cu adevarat, in care chiar credeam si care imi aduceau fericirea au format momentul meu trist...

#23
Hmm...cel mai trist moment al meu....
Ciudat...nu imi vine in cap unul cu adevarat sad, poate pentru ca n'am avut cu adevarat unul... Citind ce'au scris cei de dinaintea mea, am realizat k am avut o viatza oarecum fericita pana acum, fara intamplari de genul.
Nu am avut parte d mortzi in familie, decat bunicii din partea tatalui shi in mod sigur nu m'a durut ptr k nu'i cunoashteam shi pentru ca eram foarte mica(4-6 ani) so that was not so big deal for me. In schimb dak mi'ar muri bunicii din partea mamei in momentul asta, ash muri shi eu. Ma gandesc uneori la asta shi nu pot sa imi imaginez durerea kre o voi simtzi atunci. Ei sunt singurii pe care ii iubesc cu adevarat din familia mea, so I know I'll be devastated. De multe ori imi ziceam k vreau sa mor inaintea lor, numai k sa nu trec prin momentul in care vor muri ei, dar am intzeles k ar fi o durere mai mare ptr ei dak ash disparea eu. So...cand va veni momentul o sa imi adun toate fortzele shi o sa continui mai departe shi o sa ma rog sa'i reintalnesc candvaSmile

In rest, mi'a murit acum ceva timp my pet, un caine named Bobby shi recent un motan, named Nastratin, so I cried and I felt sad...dar am trecut peste shi acum dak am gandesc, tzineam la ei extrem de mult, m'am simtzit pustie knd au decedat, dar nu a fost cel mai sad moment al meu.

Ash putea spune ca doar o data m'am simtzit cu adevarat pustie. E sentimentul ala ca toata greutatea lumii e pe umerii tai, k totul t apasa shi t sufoca shi ca ai vrea sa'tzi scotzi durerea aia din piept numai k nu shtii cum, sau ce e. Shi tot ce vrei e sa scapi...sa scapi de ea, facand orice, doar sa fii din nou ca inainte. Ai omori, ai distruge lumea numai dak ai shtii k shi durerea dispare. Apasarea aia inumana, am simtzit'o o singura data shi ptr scurt timp(tx God!), asta cand the one who was my first love and the apple of my eye, betrayed me. Nush daca intzelegetzi...multzi poata sa zica, love...big deal!...dar ptr mine el shi ceea ce simtzeam era important. Eram in stare sa mor ptr el, sa fac absolut orice ptr el, inclusiv crima shi toate cele. Yes, I know, I was nuts, but that was the way I was feeling. El era ptr mine ca un zeu, nimic nu conta decat el. Ptr el era sa dau cu piciorul la cateva persoane foarte importante ptr mine, pentru el eram gata sa renuntz la viatza mea(nu in sensul d sinucidere). Mi'e greu shi acum sa'mi aduc aminte, shi sentimentul d sufocare mai revine, dar acum pot sa'mi aduc aminte de el zambind, fara sa devin rigida. Nu s'a intamplat nimic ieshit din comun: il iubeam , el nu...ptr el eram just a girl that he could have fun with...ptr mine era the world itself. Mi'a dat cu flit cand a aparut o alta tipa care i'a ridicat interesul mai mult, decat o faceam eu, spunand: "u ai greshit!" shi a disparut din viatza mea. Cuvintele astea dor mai mult decat: "am gasit pe altcineva, bye bye" sau "nu te'am iubit niciodata". Mda, se poate spune: "un tip...mai sunt multzi, c conteaza?" Nu e asha d ushor cand iubeshti, dar cel mai greu e knd devine obsesie...Atunci e greu sa mergi mai departe, sa deschizi ochii catre altcineva... Potzi sa t distrugi singur in urma unei experientze de genul, sau potzi sa invetzi din ea shi sa continui pe drumul tau. Mi'au trebuit doi ani sa scap de influentza lui asupra mea. Doi ani in care afisham zambete false shi spuneam k totul e ok. Doi ani in care stateam singura shi ma intrebam: "cu c am greshit?", reluand in minte ptr a suta oara toata intamplarile cu el, incercand sa gasesc posibile gresheli de'ale mele. Shi ma uram k nu puteam sa nu ma gandesc al el, ptr k nu reushisem sa'l tzin langa mine, pentru ca depindeam de el... In final ajunsesem sa dau shi eu vina pe mine, ajungand la concluzia k avea dreptate spunand ca am greshit, in conceptzia mea greshisem cu c eram eu, ptr k nu eram pe placul lui. In acest timp am ranit persoane asha cum fusesem ranita shi eu, respingadu'le afectziunea, jucandu'ma cu ei inconshtient...Cautam 'whores' cu care sa'mi fac d cap o zi, doua apoi sa nu'mi pese de ele. Combateam durerea prin uitare. Atata timp cat ma simtzeam placuta d cineva, ma aruncam intr'un vartej apoi plecam eu. Intr'un fel devenisem ca el. Insa persoanele care tzineau la mine cu adevarat, le'am ranit shtiind k nu ma pot folosi d ele in felul asta, shi am ales sa l fac sa ma urasca decat sa tzina la mine in continuare. Ce e ciudat e k, cateva dintre ele au ales sa stea langa mine shtiind k pot sa le ranesc profund. Shi acum imi spun ca nu am fost ca el, k nu le'am ranit. Nu m'am folosit, am fost sincera cu mine, cu ei...shi asta inseamna k am ales ce e mai bun din tot ce mi s'a intamplat.
In primele luni d la intamplare, ma ascundeam in lumi iluzorii, citind manga shi uitandu'ma la animeuri. Nu mai iesheam din casa shi imi pierdeam vremea facand orice numai k sa nu ma gandesc al el. Pentru ca daca ma gandeam la el, venea shi sentimentul ala, deci venea shi dezolarea, agitatzia, furia fatza d sine shi lacrimile inutile... Dar, coincidentza sau nu, raspunsul la intrebarea mea a venit intr'o persoana candva apropiata lui, care acum e o persoana f speciala mie, care m'a ajutat sa'mi dau seama k el era doar om...nu era zeu, era doar un copil scufundat in iadul propriu cu traume. A fost special pentru mine, dar asta nu inseamna k e special ptr totzi shi k altul k el nu voi mai gasi. Oamenii devin speciali prin altzi oameni ptr kre ei inseamna ceva. Era doar un tanar naiv, ipocrit shi egoist. Ishi urmarea interesu. Eu doar am fost aruncata in calea lui shi apoi impinsa la o parte. Eu am ramas pe loc in timp ce el a continuat sa mearga mai departe. Dar acum shtiu k eu n'am greshit cu nimic, k nu e sfarshitul lumii daca tot ce oferi itzi este trimis inapoi...pana la urma e pierderea lui, nu a mea. Acum sunt fericita fara demoni ai trecutului sa ma intzepe cu ganduri shi self blaming.
Shi in final nu regret nimic din ce s'a intamplat, pentru ca am invatzat multe, am aflat multe. Nu'l urasc, nici makr nu'i port pica. Cred ca dak l'ash mai intalni acum, am deveni cei mai buni preteni...dar consider ca e mai bine ca fiecare sa stea pe propriul lui drum, fara intersectii...

So....asta e cel mai sad moment al meu. Dar nush daca pot sa zic ca e cu adevarat sad. Bun, daca ma gandesc, atunci eram chiar o epava de durere...dar acum sunt calma shi chiar mi se pare ushor amuzant toata durerea shi exclamatziile alea d veshnica iubire catre el. M'am vindecat greu, dar nu pot sa zic k nu mi'am continuat viatza ok, chiar daca sufeream in interior. La urma urmei, nimic nu combate suferintza decat o felie d pepene, o manga cu shnitzeli shi o melodie d la Bloodhound gang...sau ma rog, asta e in cazul meu21
[center][Imagine: SOTW2-House.png][/center]
[center]~only God doesn't believe in...God~[/center]


[center][Imagine: 1241698538_scrubs-party.gif][/center]
[center]Trolebuuuuuuuuuuuzzzzzzzzz[/center]


[center]Do you know a woman who hates herself enough to date me?[/center]

[center][Imagine: chibi_2605.gif]
Pompertziu Fulangesh, chibi-ul lui YamaMina
[/center]


#24
Uh...Cel mai sad moment din viata mea pana acum...e un pic cam greu sa stau sa-mi scotocesc toate amintirile, nu am avut vreun moment marcant sau ceva de genul.

Poate cel mai dureros a fost o dezamagire in dragoste, imi e aiurea sa stau sa detaliez si sa dramatizez acum, nu stiu pe cati intereseaza, insa a fost destul de amara perioada aceea.Stiti clasica poveste, am avut mare incredere in ea, ea si-a batut joc de mine si voila, o perioada de depresie in toate puterea cuvantului Smile

Pe langa asta nu cred ca am mai avut vreun moment foarte dificil in viata incat sa-l memorez, See ya

#25
un moment dureros...au fost multe 46....Mai ales anul trecut am suferit foarte mult....parca necazurile si durerea se tineau dupa mine...Mai intai, ( in iunie )cel mai bun prieten al meu a aflat ca este foarte bolnav (are cancer osos ) si a plecat in italia la tratament,fara sa zica nimic nimanui,nici macar mie,si se ascunde de mine20...apoi la inceputul lui august au fost inundatiile 46....pe 5 septembrie mi-am pierdut ink un prieten....a murit in fata mea calcat de tren20 ....si in ianuarie,anul acesta,am aflat ca am probleme grave la coloana si la mana dreapta,si nu mai pot juca fotbal 20....
Deci, pentru mine a fost un an dezastruos 46

#26
Hm...
Cel mai trist si cel mai dureros moment din viata?
Greu...
CEl mai dureros a fost cand eram mic si mi-am luat o cafteala de la o gasca de tigani si cand am ajuns acasa, mama in loca sa ma incurajeze si sa ma linisteasca a tipat la mine : "M-ai descurca-te si singur, ca n-am timp de tine!" M-a lovit drept in inima....
Cel mai trist:
Can am auzit ca bunicul meu va muri in maxim 6 luni.
Bine ca s-au inselat medicii!
A trait 2 ain de atunci si inca mai traieste, multumesc lui Dumnezeu.
Mi se pare ca acest topic e cam emo, fara ofensa, asa ca va voi spune cel mai fericit moment din viata mea:
Aha! Mi-am amintit!
Cel mai fericit moment din viata mea a fost atunci, cand dupa 15 ani de cearta parintii mei s-au impacat!
Ura!! Ura!!Ura!!
Daca lumea nu are exemple, fi tu unul.
Fugi de rautate! Fugi, omule, fugi!


Dumnezeu vindeca ce medicii nu au putut: https://www.youtube.com/watch?v=21ijUVwpsfA

Iisus vorbeste despre viata si moarte: https://www.youtube.com/watch?v=lLGE5tUq50U

#27
Of..sunt mai multe momente dureroase.
Parintii mei sunt plecati in Spania de vreo 6 ani.Pana acum au venit in tara doar de doua ori.Prima oarqa a venit mama singura.Rar vorbim la telefon sau pe messenger.Nici macar nu stiu cum e sa ai parintii langa tine.Mereu trebuie sa ma cert cu bunica si apelez de multe ori la mama.Mama ma cearta si inceapa sa planga.Ma doare foarte tare chestia asta,ca trebuie sa o fac pe mama sa sufere pentru comportamentul meu.
Anul asta ne-am cumparat o casa la tara.In vacanta de vara am stat acolo(toata) si in a doua duminica a cumparat unchiul meu(care e arab) un vitel si un miel(era cam mare ca sa fie miel,dar inf).Pe vitea am botezat-o Joiana,iar pe berbec Vasilica2121..M-am rugat toata vara de bunicii mei sa nu le taie,dar totul a fost in zadar.L-a taiat mai intai pe berbec,dar nu am plans.A fost ceva mai naspa,mi-a fost rau toata ziua.Vitica a taiat-o unchimiu,un alt unchi si bunicamiu cu bunicamea.Matusimea si varamea nu au fost acolo.Am sa va spun poveste..poate ma mai descarc:
Era o zi 1 septembrie.Ma scol de dimineata si ma apuc sa mananc ceva.Termin de mancat si intru in casa,apoi ma bag pe laptopul lu matusimea la The sims 2.Primeste bunicamea un telefon de la unchimiu(ala arab) , ii spune ca sunt toti trei pe drum(arabul,unchimiu si bunicamiu,eu fiind numai cu bunicamea) si ca nu mai taie viteaua.Nici nu stiu cum sa va explic bucuria pe care o simteam in clipa aceea.
Ei au venit si ma uitam cam nedumerita la ei ca scoteau niste cutite,la fel si bunicamea.Am stat pe un scaun ,iar Husein ascutea cutitele.Ma intreaba nu mai stiu ce unchimiu si ii spun ca ma duc in casa ca sa imi scot o aschie din mana(nu am avut altceva ce sa ii spun).Dar de unde,ce sa faca Andreea decat sa se uite pe geam la toata actiunea(si am sa vi-o spun foarte detaliat).M-am ridicat de pe un scaun pe care ma asezasem si ma indrept spre oglinda.Bunicamea a pus intr-o cratita niste porumb,iar viteaua a iesit complet afara din tarc.Bunicamiu a plecat pentru ca o iubea chiar foarte mult pe vitea,si ea pe el.Atunci au pus-o la pamant si ea a incercat sa iasa.Bunicamea l-a strigat pe bunicamiu si a venit.Nu puteam sa cred asa ceva.Mie in fata mi-a spus ca nu se baga deloc si ca nu si-ar putea ierta-o daca se baga.Husein era la cap,unchimiu la trunchi,bunicamea la fel iar bunicamiu la spate.Husein a bagat cutitu in gat,iar sangele a tasnit pe pantalonii lui.Am vazut toata scena,cum o tarau ca sa o puna pe ciment si sa o transeze.Dupa ce i-a taiat gatul,am fugit in camera mea ,am luat perna in brate si am inceput sa zbier ca tigancile cand le moare cineva.A venit bunicamea la mine si a vazut ca eram vanata la buze si alba toata la fata.Avea o inima sanatoasa si carnea sa la fel.Bunicamiu mi-a zis ca daca o mai tineam era o vaca de milioane:ascultatoare,blanda.Cand am vazut-o prima oara imi era frica sa pun mana pe ea,iar ea se trangea.Inainte sa se intample marea mea tragedie,stateam in tarc si ma jucam cu ea,am luat-o in brate,pentru prima si ultima oara.
In poza este ea,in aceea zi pe care eu o urasc din tot sufletul.
Poate nu v-a intereseaza poveste mea si spuneti nu stiu ce,dar pentru mine conteaza chiar foarte mult.

[Imagine: dsc00547h.jpg][Imagine: w320.png]
[Imagine: dsc00548d.jpg][Imagine: w320.png][posturi unite]
Of..sunt mai multe momente dureroase.
Parintii mei sunt plecati in Spania de vreo 6 ani.Pana acum au venit in tara doar de doua ori.Prima oarqa a venit mama singura.Rar vorbim la telefon sau pe messenger.Nici macar nu stiu cum e sa ai parintii langa tine.Mereu trebuie sa ma cert cu bunica si apelez de multe ori la mama.Mama ma cearta si inceapa sa planga.Ma doare foarte tare chestia asta,ca trebuie sa o fac pe mama sa sufere pentru comportamentul meu.
Anul asta ne-am cumparat o casa la tara.In vacanta de vara am stat acolo(toata) si in a doua duminica a cumparat unchiul meu(care e arab) un vitel si un miel(era cam mare ca sa fie miel,dar inf).Pe vitea am botezat-o Joiana,iar pe berbec Vasilica2121..M-am rugat toata vara de bunicii mei sa nu le taie,dar totul a fost in zadar.L-a taiat mai intai pe berbec,dar nu am plans.A fost ceva mai naspa,mi-a fost rau toata ziua.Vitica a taiat-o unchimiu,un alt unchi si bunicamiu cu bunicamea.Matusimea si varamea nu au fost acolo.Am sa va spun poveste..poate ma mai descarc:
Era o zi 1 septembrie.Ma scol de dimineata si ma apuc sa mananc ceva.Termin de mancat si intru in casa,apoi ma bag pe laptopul lu matusimea la The sims 2.Primeste bunicamea un telefon de la unchimiu(ala arab) , ii spune ca sunt toti trei pe drum(arabul,unchimiu si bunicamiu,eu fiind numai cu bunicamea) si ca nu mai taie viteaua.Nici nu stiu cum sa va explic bucuria pe care o simteam in clipa aceea.
Ei au venit si ma uitam cam nedumerita la ei ca scoteau niste cutite,la fel si bunicamea.Am stat pe un scaun ,iar Husein ascutea cutitele.Ma intreaba nu mai stiu ce unchimiu si ii spun ca ma duc in casa ca sa imi scot o aschie din mana(nu am avut altceva ce sa ii spun).Dar de unde,ce sa faca Andreea decat sa se uite pe geam la toata actiunea(si am sa vi-o spun foarte detaliat).M-am ridicat de pe un scaun pe care ma asezasem si ma indrept spre oglinda.Bunicamea a pus intr-o cratita niste porumb,iar viteaua a iesit complet afara din tarc.Bunicamiu a plecat pentru ca o iubea chiar foarte mult pe vitea,si ea pe el.Atunci au pus-o la pamant si ea a incercat sa iasa.Bunicamea l-a strigat pe bunicamiu si a venit.Nu puteam sa cred asa ceva.Mie in fata mi-a spus ca nu se baga deloc si ca nu si-ar putea ierta-o daca se baga.Husein era la cap,unchimiu la trunchi,bunicamea la fel iar bunicamiu la spate.Husein a bagat cutitu in gat,iar sangele a tasnit pe pantalonii lui.Am vazut toata scena,cum o tarau ca sa o puna pe ciment si sa o transeze.Dupa ce i-a taiat gatul,am fugit in camera mea ,am luat perna in brate si am inceput sa zbier ca tigancile cand le moare cineva.A venit bunicamea la mine si a vazut ca eram vanata la buze si alba toata la fata.Avea o inima sanatoasa si carnea sa la fel.Bunicamiu mi-a zis ca daca o mai tineam era o vaca de milioane:ascultatoare,blanda.Cand am vazut-o prima oara imi era frica sa pun mana pe ea,iar ea se trangea.Inainte sa se intample marea mea tragedie,stateam in tarc si ma jucam cu ea,am luat-o in brate,pentru prima si ultima oara.
In poza este ea,in aceea zi pe care eu o urasc din tot sufletul.
Poate nu v-a intereseaza poveste mea si spuneti nu stiu ce,dar pentru mine conteaza chiar foarte mult.

[Imagine: dsc00547h.jpg][Imagine: w320.png]
[Imagine: dsc00548d.jpg][Imagine: w320.png]

#28
Cel mai trist moment. Păi... cel mai recent a fost acum câteva zile când m-am enervat şi am dat cu chitara de pământ, mă rog, de podea. S-a stricat şi mi-a părut tare rău. Bine că de Crăciunul ăsta am primit una nouă. Unora li se pare o tâmpenie să suferi după o chitară, dar cântatul la chitară este o parte din viaţa mea...nu pot trăi fără ea.
Am mai suferit şi acum 3 luni când eram cu o fată deşi nu prea mai vorbeam foarte des. Într-o zi...de fapt prima zi de şcoală am vorbit and so on... Iar după orele pe care le-am făcut am văzut-o pe aia sarutându-se cu un tip din altă clasă. Nu ştiu ce am simţit în acel moment. Oricum, sentimentele mi-au fost date peste cap. După un timp am realizat că acea despărţire nu m-a afectat atât de mult precum credeam, căci ajunsesem să nu mai ţin prea mult la ea. Nu mai ţineam atât la ea că eram împreună de aproape juma de an şi eu am vrut să mă despart de ea pe la începutul vacanţei, dar când i-am zis a făcut crize, a plâns toată noaptea.Din obligaţie am acceptat să nu mă despart de ea...

Oricum, n-am suferit prea mult, sau dacă am făcut-o am şi uitat 21
Metal was here.

[Imagine: metalsig.png]


I\'ll start to worry when I\'m dead.



#29
Cel mai trist moment...pai au fost mai multe, desi unora li s`ar parea niste aberatii, avand in vedere prin ce au trecut altii.
Unul din cele mai triste momente a fost cand mi`am pierdut bunica din partea mamei, acum nu demult. Am iubit`o din tot sufletul si am avut o relatie foarte stransa, avand in vedere ca am petrecut foarte mult timp in compania ei. Am plans cateva zile la rand in perioada aceea.
Si o tristete stupida care ma mai cuprinde si in prezent, este aceea a ghinionului in materie de dragoste, fiindca se pare ca am ales pe cine nu trebuie. Nu se poate spune despre cine stie ce iubire fantastica, avand in vedere ca deabia am devenit adolescenta, dar pur si simplu mi`a placut de un baiat prin clasa a V`a. Un baiat mai mare, despre care nu stiam nici macar numele, doar ca e blond cu ochii albastrii. Dar ma deranjeaza ca mi`a dat sperante false, mi`a vorbit frumos si chiar mi`a fost un fel de iubit la un moment dat si apoi m`a parasit pentru cel mai stupid motiv posibil. Iar acum in prezent imi e unul din cei mai buni prieteni, dar se pare ca mi`o fac cu mana mea continuand sa pastrez legatura cu el. A ajuns sa imi fie foarte apropiat si stie perfect cat de mult tin la el si totusi continua sa imi dea sperante false si sa ma foloseasca, fiindca eu am ajuns cea care il consoleaza si ii plange de mila atunci cand il paraseste. Si tot eu o blestem pe fosta, cea care l`a parasit, fiindca nu a stiut sa il aprecieze. Dar se pare ca asta sunt eu...prea credula ca sa imi dau seama cand cineva ma foloseste. Dar dupa cum am spus aceastea sunt momente stupide de tristete cam nejustificata si ilogica, avand in vedere ca asa zisul print s`a dovedit a fi un adevarat fustangiu...dar ce pot sa fac?
Dar am spus...sunt chestii cam aberante, dar mi`am dat seama ca sunt chestii care nu ma pot impiedica sa imi traiesc viata, fiindca asta e cea importanta...restul sunt chestii trecatoare care...ei bine trec o data cu timpul.
Eu sper ca nu v`am plictisit prea mult cu minunile mele....anyway...Zbye:3[/align]
KyuMin.

#30
Azi....azi e cel mai trist moment din viata mea. CEl mai groaznic, cel mai urat, nu m-am mai simtit asa in viata mea, ma doare totul si ma simt oribil. Nu vreau sa vorbesc nimic despre chestia asta, doar ca azi cand ar trebui sa .....sa fiu fericita nu sunt. ma simt oribil. ma simt groaznic ma simt ....urat de tot. Plang de o ora, azi ma simt infect, ma simt urat si imi e o durere groaznica, ma doare urat, tare de tot. Nu vreau pe nimeni azi nici macar pe prietenul meu langa mine. vreau sa stau singura, atat. vreaU sa uit, sa nu mai fiu asa, sa nu ma mai doara sa dispar daca trebuie. E o durere imensa si nu o pot suporta. simt ca am dezamagit si ma dezamageste cineva, ma simt groaznic si nu doresc sa va simtit in halul in care ma simt eu acum, nu vreau sa vedeti cat pot sa sufar.
-



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  ÃŽn acest moment (2) Utlaning 751 121.209 06-12-2011, 12:24 PM
Ultimul răspuns: Aquaia


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)