Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Blood and Mirrors

#1
Come take a walk on the wild side,let me kiss you hard in the pouring rain...


Daca doresti sa aflii ceva despre viata mea, te inseli amarnic. Nu sunt genul de persoana care sa suspine dupa atentie sau sa te faca sa iti para rau de mine. Nu te gandi la asta.
Multi ar spune ca daca ai fi o majoreta intr-un liceu esti o fata normala. Prefer sa mor stransa de gat decat sa traiesc cu ipocrizia asta in suflet si sa tolerez asemenea minciuni si atatea complimente. N-am nevoie de nimeni si de nimic,mai ales de mila voastra. Cand o vad mi se face rau si sper ca voi sa muriti ca sa va ignor privirea plina de intrebari. Sunt mult prea greu de descifrat ca sa va pese. Mai bine treceti mai departe.
Viata e o gluma stupida. Una care nu o gust,una pe care o dispretuiesc. Singurele mele dorinte este sa scap de rahatul asta de internat si de oamenii astia idioti. Nu-mi doresc decat sa imi fac singura o cariera,unde nu voi fi nevoita sa vad mutrele cuiva. Poate ma fac un scriitor de vrajeli si imi voi castiga traiul. Singurele mele pasiuni sunt lectura si scrisul, drogurile si antidepresivele alaturi de tigara si bautura. Frumoase cupluri,nu?
Dar mai intai sa ma prezint nu? Asa ar fi cel mai dragut, politicos si cuviincios.
Numele meu este Eliza Skell, dar prietenii care ii numar pe degete imi spun Eli. Am fost adoptata de doua persoane care le credeam cu adevarat grozave, insa s-au dovedit a fi simplii actori ipocriti. Totusi,m-au abandonat intr-o zona populata, nu intr-un rau sau ceva,unde m-ar manca lupii si serpii de vie. Imi platesc toate rahaturile,consultatiile si drogurile insa ei nu prea stiu ca ma droghez. Totusi viata e frumoasa cand nu-ti pasa, cand ignori si cand totul ia sfarsit sub ochii tai. Credeam ca ma urasc,insa m-am inselat. Au aparut atunci cand eram pusa intr-o camera izolata si imbracata intr-o camasa de forta. Mama mea adoptiva a inceput sa planga cand mi-a vazut ranile de la maini, insa eu le-am aratat degetul de mijloc si le-am zis sa se care din fata ochilor mei, ca as prefera sa mor batuta-n cuie decat sa le vad fetele. Insa m-au ignorat bineinteles si m-au luat in brate si au spus ca nu au incotro si ca asa e cel mai bine pentru mine.
Am ignorat lumea care vorbeste doar ca sa se afle in treaba, spunand ca sunt o ciudata si ca merit tot ce se intampla. Ignor raul ce mi-l fac singura, am ajuns sa consider o forma de terapie.
Scoala o consider o risipa de timp si de bani, de vise si sperante la a mai fi o persoana respectata si civilizata. Consider aceasta idee una adevarata, chit ca as primi numai pumni in cap pentru simplul fapt ca am rostit aceste idei. Totusi nimanui nu-i pasa de ceea ce cred eu si nici invers, asa ca mai bine m-as cara la scoala ca sa am un motiv bun sa dorm.
Mi-am luat paltonul negru, mi-am incaltat conversii cei noi si mi-am luat pachetul de tigari si am inchis usa nonsalant. Sa nu credeti ca imi place sa fumez, dar caut metode ca sa imi omor timpul. Am mers usor si plictisit catre cladirea unde am orele, am intrat in clasa si mi-am trantit geanta pe locul unde stateam deobicei:la perete,in fundul clasei.Am mers pe afara, sa admir vremea inourata si bataia vantului prin parul meu. Mi-am savurat tigara pana la ultima particica de fum, si am inceput sa merg putin mai repede catre prietena mea Amy.
Amy era o tipa ciudata dar buna rau,avea parul mov in cap cu un pierce in buza. Deobicei purta haine faine, de firma insa tot ea le arunca.Nu ii placea sa se imbrace prea extravagant,ci simplu si dark.Era o fire antisociabila, nesimtita si ii ura pe toti din jurul ei. Incapatanata si fumatoare,asa o puteai descrie din doua cuvinte si de asta o iubeam atat de mult. Dar avea un prieten, chit ca vi se pare greu de crezut, un tip pe nume Jarred.Tipul pare emo,dar nu stiti cat de vesel e omul. Parca ar trai un curcubeu in el, cu tot cu inorogi si restul.
Amandoi stateau la o tigara,si au inceput sa imi dea o imbratisare. Le-am zambit prieteneste si doreau sa ma serveasca, insa i-am refuzat amabil. Am inceput sa vorbim despre idioteniile noastre, insa atentia mi-a fost atrasa de un tip inalt si cu ochii cenusii, ca si parul lui. M-a intrebat curios daca am o tigara iar eu i-am dat una fara sa ma gandesc prea mult, i-am oferit si bricheta iar el mi-a multumit amabil.Amy il intreba cum il cheama cu un ton pervers ce il facu pe Jarred sa o priveasca furios. Tipul cel nou ii raspunse usor:
-David Ifer. Tu cum te numesti?
-Sylar Amy. Tipul de langa mine e Jarred Johnson, iubitul meu iar pe dansa, referindu-se la mine,o cheama Eli Skell.
-Incantat sa va cunosc, spusese plictisit. Totusi dupa ton parea ca nu are nici un ton de incantare.
M-am uitat la el putin, insa nu parea nimic straniu la el. Avea o pereche de blugi deschisi la culoare, putin rupti in genunchi si imbracat cu o camasa alba si sifonata. Avea multe bratari de argint si facute de mana. Isi lua tigara cu grija in gura si o aprinsese rapid si apoi imi arunca bricheta usor. M-am uitat putin la bricheta, iar apoi am privit inspre Amy insa nu m-a bagat in seama fiindca ea se saruta cu Jarred.
Am oftat si am plecat din zona aceea de liniste morbida, fiindca ma enervez cand ma plictisesc. A inceput sa ploua usor,insa eu m-am inchis in mine. M-am asezat pe un leagan din micul parculet din curtea scolii. Toata lumea a intrat in scoala, numai eu am mai ramas de nebuna pe afara insa nu ma deranja. Am visat in continuare cu ochii deschisi, admirand cerul inourat. Ma gandeam ce s-ar intampla daca as zbura dracului de pe pamantul asta murdar. Sa simt puritatea lacrimilor cerului si sa uit de griji, insa sunt legata cu lanturi de suferinta si sedata cu durere. Nu ma deranja prea tare, insa as visa si eu uneori sa mai scap de rahaturile astea.
Am cotrobait in buzunar, unde am gasit ceva ascutit. Era o bucata mica de metal, taioasa. Semana cu o lama dar era de fapt un briceag mic. Mi-am luat mana si am vazut urmele rozalii de pe ea. Sincer nu-mi pasa daca imi vedea cineva mainile, oricum voi muri singura si nu ma va tine vreun baiat de mana sau ceva de genul. Urasc cuvantul dragoste, nu am nevoie de idioteniile astea. Altii mor de foame si pot trai fara dragoste, asa ca pot trai si eu fara ea. Am luat bucata si am indreptat-o spre incheietura mainii, fiindca imi era dor de mirosul sarat al sangelui. As putea fi o creatura intunecata insetata de crime, fiindca imi placea mirosul de sange. La gust nu imi displacea prea tare, insa as putea trai si fara el.Daca te uiti la mine, iti dai seama ca sunt genul de persoana care nu prea mananca mult, sau sa se chinuie cu silueta. Am un metru si saizeci si cinci de centimetrii. Ma simt destul de ok pentru o persoana de saptesprezece ani.
Iau bucata in mana si ma pregatesc sa simt din nou durerea acea usturatoare, pana cand am fost speriata de vocea cuiva:
-Nu cred ca ar trebui sa faci asta.
M-am uitat in spate si am vazut cum tipul de adineaori se holba la mine, cu o expresie palida si putin infricosata. Oamenii astia, cand vad ceva ciudat reactioneaza de parca ar fi posedati. I-am zambit sarcastic si l-am intrebat:
-Singur nu vrei putin sange cald? Face foarte bine la gat sa stii.
Se apropie usor de mine si se aseza in leaganul meu. M-am uitat catre el, radicand o spranceana. Atunci am observat ca tipul avea cearcane sub ochi, iar ochii lui cenusii straluceau intr-un fel ciudat. L-am privit curioasa, se pare ca nu numai eu aveam nopti de petrecut aiurea si poate ca nu eram singura ce avea o viata de tot rahatul.
Dumnezeule, devin sentimentala? Ce idiotenie. Nu cred ca eu sunt cea capabila sa simt lucruri sau sa traiesc sentimente. Fix cand gandeam asta, a inceput sa ploua cu galeata. Picaturile reci imi udau fruntea, fiindca ma uitam direct catre cer. Cateva pasari zburau impotriva vantului rece de toamna, insa lupta lor era in zadar. Natura are mereu castig de cauza.
Nu stiam de ce aveam o stare in care imi venea sa plang incontinuu, insa mi s-a parut doar ca era in imaginatia mea. Tipul de langa mine isi aprinsese inca o tigara, si statea cu privirea in pamant, si singura miscare ce o facea era sa-si ciufuleasca parul ud sau sa isi mai ia tigara de la gura. Ma cam plictiseam asa ca l-am intrebat nonsalanta:
-Nu-i asa ca vremea e mult mai frumoasa atunci cand ploua?
Tipul se uita brusc la mine, cu o privire putin socata. Am inceput sa rad si am privit in continuare spre cerul ce isi varsa lacrimi. Linistea placuta a ploii ma relaxa total si nu aveam nimic in cap, si ma gandeam doar la libertate si rahaturi de genul asta, insa linistea se spulbera in mii de bucati cand tipul cel nou ma intreba:
-Ce iti place asa de mult la cer? E doar o adunatura mare de stratosfera sau… chestii din astea.
L-am privit mirata de intrebarea lui. Insa am lasat uimirea deoparte si i-am spus usor:
-Cerul reprezinta un loc unde nu putem ajunge noi insine. E un loc in care esti liber, unde esti dezlegat de tot si de toate, esti propriul tau stapan.Pentru mine pamantul reprezinta o inchisoare de care trebuie sa scap. Urasc pamantul mai mult decat orice…
Ma admira mult timp, cu o privire meditatoare. Intre timp ploaia se opri, in locul norilor albi si pufosi aparand un cer albastru si clar. In ultima vreme uram vremea frumoasa.Am sarit de pe leagan si ma indreptam spre camin, fiindca n-aveam chef sa vad pe nimeni. Era o exceptie mitica, anume patul si sticla mea de bere insa l-am auzit in spatele meu:
-Si te ranesti… doar ca sa scapi de pamant?
Am ascultat o secunda,si m-am intors zambind. El ma privi lung, surprins de zambetul meu. Nu zambesc prea des, ca sa stiti de pe acum.
-Poate ca da. Insa trebuie sa ma cunosti mai bine ca sa aflii.
In momentul acela, soarele a iesit de dupa nori razele lui reflectandu-se in irisii lui. Aveau o culoare ciudata, dar fermecatoare.Cenusiu inchis, dar totusi in razele soarelui acel cenusiu se transforma usor in albastru deschis. Am clipit putin,vizibil afectata de razele aluia de sus. Am plecat spre camin, uitandu-ma in urma si privindu-l cum sta in acelasi loc, ganditor ca deobicei…

[Imagine: tumblr_mm2ycaxQz51r83pado1_500.gif]
[Imagine: tumblr_mm30ln52JV1souo92o1_500.gif]


Tadaaaaa.Boom:3

#2
"Ignor raul ce mi-l fac singura, am ajuns sa consider o forma de terapie.
Scoala o consider o risipa de timp si de bani, de vise si sperante la a mai fi o persoana respectata si civilizata. Consider..." stiu ca e in propoziti diferite, dar e deranjanta repetarea de trei ori a cuvantului " consider"
"Totusi dupa ton parea ca nu are nici un ton de incantare."- corecteaza, in plus ai zis odata ca e plictisit, e si un fel de pleonasm :-??
"Avea multe bratari de argint si facute de mana." nu-mi place prea mult cum suna, mai bine te lipseai de acel " si"

Imi plac personajele, le-ai conturat bine, desi par ca au niste personalitati mai complicate. Descrierea si actiunea se imbina frumos, cum traba. Ar trebuii sa pui " capitolul 1" sau ceva... doar titlul capitolului parca nu ajunge, sau... cum crezi...
Eh, as zice ca urmeaza o poveste... interesanta si captivanta dupa acest inceput...
cam atat :*
4

#3
Bunaaa.
Ce am observat din prima, ai scris la doua persoane, nu stiu daca e din neatentie sau daca mi-a scapat mie ceva. Daca nu ma crezi mai citeste odata capitolul si de cand a plecat la scoala pana l-a vazut pe tipul asta ciudatel, este povestit din perspectiva unui baiat.

In afara de acea mica problema, imi place la nebunie, cum scrii exact ce-ti trece prin cap, si chiar daca pare scris in scarba, mie imi place la nebunie, pur si simplu este incredibilos[nu dati google search, e cuvant original].
Presimt sau o sa fie un picut fantasy, oricum nu-mi zice, nu strica surpriza, doar ca am asa o vaga banuiala :>.
In rest, greseli nu am vazut, si repet imi place stilul in care scrii.

Spor in tot ceea ce faci! La revedere!
Samy fu` a`ci!

~Marele meu fratior mai mic: Stefuu~ :smart:
`Mica mea surioara mai mare: Wanna` :bv:
*Sora mea geamana: Me_Amy* :love:

#4
Fic nou! Chiar mă gândeam ce mai faci şi dacă vei mai scrie ceva nou.
Mă un lucru am de reporşat: cuvântul "rahat" a fost de prea multe ori repetat.
La început părea normal, dar după sâcâitor, încearcă totuşi să dezvolţi mai mult anumite propoziţii, idei ca să nu tot foloseşti astfel de cuvinte... Chiar şi aşa, ai descris bine starea ei în mare parte, destul de misterios şi asta îmi place mult de tot. : >
Adevărul este că limbajul este uşor vulgar, simplu şi obişnuit, nu te-ai mai complicat, nu ai dramatizat şi mă bucur. Cu adevărat ai conturat o personalitate destul de diferită, prin câteva rânduri, folosind expresii, vorbe pe care des le auzim.
Hmm... să sperăm că o să aibă legătură cu titlul. Mă momentan nu prea am ce spune, cu toate că da, ar fi de spus încă câteva, dar aştept nextul. Succes! <3




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)