Asculta-mi gandurile si spune-mi ca ma intelegi...

[crazy little red]

ca de obicei v-ati omorat cu comentarile, chiar asa prost scriu ca nu merit un amarat de comm
stiu stiu ca nu e asa, e doar din cauza leni de care sufar eu
de data asta o sa va amuzati putin pe seama mea, chiar si eu ma amuz :))

When I’m drunk (happy)…

Bla Bla Bla
Tocmai am dat pe gat o doza de bere si trebuie sa recunosc ca ma simt in al noualea cer
de-a dreptul minunat
o stare de euforie de care ii foarte posibil sa devin dependenta cat de curand
si daca va intrebati daca sunt beata
defapt... chiar nu sunt.
sunt doar putin cum se zice... hac..
a, pardon
de la gazele din bere cu siguranta
dar nu sunt beata indiferent de ce parere v-am facut
si ah, e 20 si 20, poate ca in sfarsit sa indragostit bunaciunea aia din 11 c de mine, sau o fi din cauza retardatului care ma suna incontinu
nu-mi pasaaaa
pentru ca eu stiu ca sunt perfecta indiferent de ce ar zice uni debili mintal despre mine
si ce-i cu toata porcaria asta cu “frumusetia este doar in interior” sa fim seriosi, doar un om urat zice si chiar crede porcaria asta
dar hai sa lasam povestile pe alta data, de acord?
Bine, bine, stiu ca vreti sa va bucurati de talentul meu inimaginabil si neomenesc pentru mai mult timp
Totusi,simt ca in cel mai scurt timp capatana mea alcolizata v-a face contact cu tastatura.
Asa ca inchei prin ati spune ca eu chiar tin la tine, imbecilul naibi, realizeaza odata cat de min…

Waaa... No time for slipiping sliping tonight..



stiu ca nu sunt in toate mintile, maine probabil o sa-mi dau in cap ca am postat chestia asta dar asta este :))
scz... de greseli, de data asta intelegetimaaa si spuneneti-mi cat de tare v-am amuzat, ma gandeam ca data viitoare cand merg la o intalnire sa ma duc putin bauta ca observ ca sunt tare sociabila, nici nu vreti sa stiti cate le-am spus parintilor mei... shit, o sa mi-o incasez...

[crazy little red]

ceva putin mai diferit, cam asta ofer in ultimul timp defapt...
spuneti-mi parerile voastre daca toti depune-ti efortul sa cititi, eu zic ca merita :P



Just things….


Pentru ca numai maine vei realize cat de banala a fost ziua de azi. Pentru ca numai peste anii de zile vei regret ca nu i-ai gustst buzele rosiatice desi ti-ai dorit atat de mult.
Atatea lucruri care acum ti se par absurde vor devenii atunci prostesti, cu o tenta de copilarie aproape nostalgica.
Si nu v-a mai conta. Nu v-a mai conta ca in clasa a unsprazecea ai cazut in mijlocul coridorului in timp ce un coleg te tragea de piciorul stang aproape stergand praful cu tine. Si te-ai ales cu o porecla de-a dreptul detestabila care avea sa te reprezinte in fata intregi scoli pentru cel putin cateva lunii. Crede-ma, chiar nu v-a mai conta. Si de ce naiba ar mai conta? Pentru ca atunci o sa privesti cu amuzament ceea ce esti acuma. Ceea ce acum inseamna totul.
“Eram doar un copil”. Si ce? Atunci o sa fim doar niste adulti, care, cel mai probabil, au uitat sa simta.
“ Timpul e sufficient pentru oricine il foloseste”. Am citit asta pe un ditamai afisul care facea reclama la bere, nu-mi amintesc marca, nici nu stiu daca m-am uitat la ea. Asta dovedeste ca o reclama buna nu v-a face neaparat un produs mai cunoscut. Dar nu asta conteaza. Oricum, m-am gandit zile intregi la cuvintele acelea citite de dupa geamul masinii intr-o zi prea calduroasa pentru gustul meu. Si am ajuns la concluzia ca au dreptate.
Ironia sortie, pentru ca intodeauna am zis ca “nu am timp pentru…”. Si daca defapt am avea timp destul ce am face, nici atunci nu ar fi suficient. Pentru ca presupunand ca am avea tot timpul pe care nil dorim, defapt care ar fi primul lucru care l-ai face, care ar fi al doilea si care ar fi ultimul.
Mda, eu una am ajuns la concluzia ca as face acelas lucru pe care il fac in fiecare zi, acelas nimic. Si atunci de ce ne permitem sa zicem cu atata nesmtire ca nu avem timp.
Si acum presupunand ca nu am avea timp. Daca ai afla intr-o diminiata ca este ultima zi din viata ta. Ce ai face? Majoritatea dintre noi probabil vin cu raspunsuri gen: mi-as face familia fericita, i-as face sa accepte mai usor moartea mea, mi-as declara dragostea fetei\baiatului de care sunt indragostit\a de ani buni. Sau, in cel mai rau caz, unii ar zice ca s-ar indopa cu mancare de la fast food si si-ar face toate poftele ca macar sa moara fericit. Doar o alta aberatie, prostie, luati-o cum vreti.
Eu una nu as face nimic. Eventual i-as imbratisa pe toti cei care au reusit sa-mi castige respectul, admiratia, eventual iubirea si le-as spune ca o sa trebuiasca sa se lipseasca de prezenta mea pentru o perioada nedeterminata. Asigurandu-i totusi ca ne vom revedea intr-o zi.
Si atunci as avea constinta impacata. Atunci as fi un om implinit. Si nu pe plan fizic, pentru ca nu am fost niciodata exagerat de atasata de partea materiala a lumii acesteia. Si pana la urma ce sentiment mai placut decat sa-ti eliberezi sufletul…



nu ma supar daca cineva ma contrazice cat timp nu o face numai din rautate (intelege-ti voi..) :P

[Mizantropul]

Salut am trecut ÅŸi eu pe latine, ÅŸi comentez ultimul text :)

Vai atâtea greşeli, de neatenţie sper :) Dacă aş da quote la fiecare umplu 2 pagini, mai citeşte de două ori textul, cred că acuma -ai scris direct din tastatură forţat.
Scriere tip jurnal. Mi-a plăcut ideea “ Timpul e sufficient pentru oricine il foloseste” , totuşi cred că treubia continuată, adică timpul e suficient pentru cine îl foloseşte ucm trebuie, că fiacare foloseşte timpul, alţii chibzuit, alţii iresponsabil :)
So think about it again.
Revizuie textul :)

Bye! Good night!

[crazy little red]

ms de comentariu >:D<>:D<
o sa corectez greselile in viitorul apropiat, in rest nu o sa mai scriu nimic in plus la el, nu sunt genul sa revin la ceva odata terminat, pur si simplu nu pot... :P
oricum, am mai scris ceva, scurt, probabil putin sec dar am zis sa-l postez totusi


Amintiri sau doar iluzii...


Te-am privit minute în şir încercând să descopăr ce e acel ceva care mă obsedează atât de mult la tine.
Poate ochii verzi, atât de reci încât încă mă mai treceau fiori reci atunci când îi priveam cu atenţie pentru prea mult timp. Sau minciunile pe care mi le ziceai în fiecare zi aşteptându-te mereu să văd prin ele.
Sau poate aerul misterios ce îl creezi în jurul tău. De parcă ai sufla cu mister. Sau o fi din cauza parfumului? Nu mi-ai zis niciodată cum se numeşte, poate că nici nu te-am intrebat.
Ţi-ai aprins o tigară şi după ce ai tras din ea cu o lăcomie nespecifică tie, ai suflat întregul fum spre mine, ştiind totuşi cât de mult detestam asta.
Ai aşteptat probabil să-mi vezi reactie copilăroasă cu care te-am obişnuit luni întregi.
Dar în ziua aia era altfel, eu eram altfel, sau poate că nici nu eram acolo. Mi-e greu să-mi amintesc cand te-am vizitat ultima dată…