Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Against me... [TERMINAT]

#31
Zmeuricaaa, multumesc pentru comentariu!
Aveam de gand sa mai continui cu cel putin 3-4 capitole, daaar... acum cateva zile am recitit ficul acesta, nu-mi place deloc cum a iesit, e buna si inca-mi place ideea, dar in rest e praf si-o recunosc! Plus ca-n ultima perioada n-am prea avut timp, drept exemplu absenta mea la acest fic de mai bine de 2-3 luni, si asta n-ar fi singurul motiv, nu mai scriu nexturi cu aceiasi placere ca-nainte si prefer sa inchei. Deci, ultimul capitol:

Capitolul 9. Impreuna si dupa moarte.


Ies silentios din camera, desi nu era inca dimineata, mergand lent, dar cu "ochii-n patru", pe holutile intunecate. Voiam sa ma strecor afata de aici fara sa atrag atentia, chiar daca putine probleme in plus n-ar fi stricat pentru Ahito. Ajuns in afara cladirii, m-am indreptat spre gard, sarindu-l fara pic de dificultate. Pasii mei alerti m-au facut sa ajung imediat la destinatie.
Intru in curte, analizand zona. Totul era aproape la fel ca acum un an... In liniste deplina am patruns in casa, iar orocul facu, din cauza orei mult prea matinale, ca drumul sa fie liber. Deschid larg usa camerei lui Jayy, inaintand spre patul acestuia. Strarea intins pe asternutul moale, imbratisand strans perna, in somn. Rad scurt pentru a nu-l trezi, tragandu-mi scaunul de la birou mai aproape de patul lui. Mi-am incrucisat bratele la piept, privindu-l fix. Incepu sa se agite, sosotind ceva de neinteles, intr-un final deschizandu-si larg ochii, brusc. Ma privea buimac, nestiind daca sunt "eu", Ahito.
- Cand ai venit? Si... de ce nu m-ai trezit?
Se ridica in fund, privindu-ma putin ingrijorat. Ochii mei i-au fixat pe ai lui, pastrand in continuare linistea.
- Ahi'..?
Cobori din pat, apropiindu-se de mine. Parea speriat, oarecum, ceea ce ma amuza teribil, caci el nu stia ce se intampla sau ce urma sa se intample.
- De ce nu-mi vorbesti?! Te-am suparat cu ceva?
Spuse repede, exasperat de starea mea de nepasare si absenta totala. Am ridicat usor din umeri, buzele imbracandu-mi un zambet cald.
- Bineinteles ca nu! De ce as mai fi venit aici daca eram suparat pe tine?
M-am ridicat si eu de pe scaun, mangaindu-i obrazul. Mi-am coborat mana pe gatul lui, trecandu-mi varfurile degetelor peste pielea fina.
- De ce nu mai dormi putin? Pari obosit.
L-am impins inapoi pe pat, asezandu-ma langa el. Bratele sale subtiri s-au incolacit in jurul meu, strangandu-ma puternic pentru scurt timp.
- S-a intamplat ceva de ai venit la ora asta?
- Mhmm, imi era dor de tine!
Buzele mele s-au lipit de ale lui intr-o clipa, muscandu-le usor. Mi-am coborat lent o mana pe abdomenul lui, dezgolindu-i putin pielea alba. Tresari instantaneu la atingerile mele, prinzandu-mi strans mana intre ale sale pentru a ma opri.
- Ai mana rece...
Sopti, privindu-ma intens. Obrajii lui capatara o noanta rosiatica, ce se distingea cu usurinta in lumina slaba din camera. Acei ochi parca ma vrajeau, iar de fiecare data cand ii atingeam pielea, un sentiment ciudat ma invaluia, imbatandu-ma cu o multime de idei sadice. I-am prins iar buzele intr-un sarut, asezandu-ma deasupra lui.
- Ai tai sunt acasa?
M-am ridicat de pe el, prinzandu-l strans de mana. Dadu in sens negativ din cap, inghitind in sec cand imi vazu ranjetul de pe buze.
- Se intorc ca de obicei, dupa zece-unsprezece ziua...
L-am ridicar brusc din pat, tragandu-l dupa mine pana-n bucatarie. Bratele sale s-au agatat de gatul meu, iar eu mi-am dus mainile pe fundul lui, ridicandu-l pe masa. M-am asezat intre picioarele lui, strecurandu-mi iar mainile pe sub tricoul lui, dar pe la spate de aceasta data. I-am prins usor buza intre dinti, tragand putin spre mine.
- Ahito!
Striga plin de uimire cand tinta mainii mele a fost organul sau. L-am strans in palma, jucandu-ma, in acelasi timp, cu buzele lui. Am coborat lent cu sarutarile pe gat, impingandu-l pe spate pentru a ma putea aseza deasupra lui, pe masa.
- De ce aici? In pat ar fi fost mai confortabil.
L-am sarutat apasat pentru al face sa taca, tragandu-i in jos de pantalonii de pijama. Am zambit larg cand mi-am trecut mana peste barbatia lui, descoperind ca nu poarta boxeri. M-am departat de el, dezbracandu-ma si eu intr-o clipa.
- Doar traieste clipa si taci.
Am spus ranjind, asezandu-ma deasupra lui. I-am departat putin picioarele, captandu-i buzele intre ale mele pentru a-i controla tipatul ce urma sa-l scoata. L-am penetrat brusc, adanc, nepasandu-mi de ceea ce simte el. Intreg corpul i se incorda de-o data, infigandu-si unghiile in spateleme, exprimandu-si prin asta durerea ce i-o provocasem. Miscarile mi-au devenit imediar rapide, ascultandu-i incantat scancetele de durere.

Ies lent din el, intinzandu-ma spre unul din sertare, deschizandu-l silentios. Ma ridic putin, prinzandu-i organul in mana libera, avand grija sa-i provoc placere pentru a-i distrage atentia de la "treaba" mea. Degetele au atins lama unui cutit pe care, fara ezitare, l-am luat in mana. Mi-am oprit miscarile, facandu-l sa coboare cu picioarele pe pamant, incepand sa apas putin lama cutitului pe abdomenul lui, transformanu-le in mici zgarietur.
- Ce ai de gand..?
Spuse soptit, inghitind in sec. Am inceput sa apas putin mai mult, trecandu-mi varful limbii peste liniile inrosite de pe pielea lui, pe alocuri avand parte si de mici picaturi de sange.
- Stai calm... Vreau doar sa ma razbun ca m-ai indepartat de fratele meu!
Am ranjit cu subinteles, infigandu-i adanc cutitul in partea dreapta a abdomenului. A tresarit automat, urland speriat si de durere. Sangele incepu incet, incet sa-i paraseasca corpul, facandu-ma pe mine sa ma simt si mai bine.
-Doare?
Rasetul meu isteris incepu sa se auda in intreaga incapere, speriindu-l mai mult. I-am scos cu repeziciune cutitul din rana, infigandu-i-l inca o data, dar in partea opusa, in stanga.
- Asta am simtit si eu de cand ai aparut in viata lui Ahito pana cand am murit!
Isi puse mainile peste ale mele, incercand sa ma faca sa-i dau drumul cutitului, asteptandu-se, probabil, la inca o injunghiere.


Ahito.

Mi-am deschis larg ochii, trezindu-ma la realitate dintr-un cosmar, parca. Privirea infricosata a lui Jayy ma facu sa-mi dau seama ca ceea ce tocmai "visasem" era o bucata de realitate! Lacrimi amare au inceput sa mi se scurga pe obraji, vazandu-mi iubitul plin de sange pe abdomen. M-am asezat pe masa, langa el, prinzandu-l strans in brate.
- Iarta-ma...
Mi-a atins obrazul cu palma lui calda, incercand sa zambeasca. M-a tras mai aproape de el, lipindu-si buzele uscate de ale mele.
- Te iubesc, Ahi'!
L-am sarutat lung, simtindu-l tot mai greu in bratele mele. Corpul incepu sa-mi tremure pe masura ce constientizam ca tocmai l-am pierdut pe cel iubit in bratele mele. Lacrimile mi-au revenit in ochi, incepand sa se scurga pe obraji.
L-am luat pe Jayy pe sus, ducandu-l in patul sau, apoi am cautat o foaie si un pix, incercand sa ma calmez pentru a putea scrie.

Imi pare rau pentru ce am facut, sincer. Voi lua vina asupra mea, chiar daca nu este in totalitate asa. Regret, dar nu mai este nimic de facut. Inainte de a ma trezi din "vis", Jayy era deja in bratele mele, plin de sange...
Acum, ca nu-l mai am pe el, ii voi urma si eu calea, n-ar avea niciun sens sa continui sa traiesc cu regrete. Voi avea grija de el acolo sus!


Fara sa-mi dau seama, incepusem iar sa plang, patand foaia cu lacrimile mele murdare de vinovatie. M-am intors la bucatarie dupa o trusa de prim ajutor. Am aruncat-o pe masa, in balta de sange, incepand sa adun fiecare pastila pe care o gaseam, inghitindu-le pe rand. M-am dus inapoi in camera lui, asezandu-ma pe pat, langa el.
- Sper sa ma ierti pentru ce ti-am facut...
L-am acoperit cu o patura, inchizandu-mi si eu ochii, simtindu-mi respiratia tot mai grea.

Vedeam tot ce se petrece in jurul meu, dar nu intelegeam nimic. Jayy statea intr-un colt intunecat al camerei, privind deprimat spre patul unde ne aflam noi.
- De ce ai facut asta?
Soptise, privindu-ma trist, dezamagit. M-am apropiat de el, incercand sa-l atind, dar se feri.
- N-am avut ocazia sa-ti spun cat de mult te iubesc inainte sa ma parasesti...
L-am imbratisat, unindu-mi buzele cu ale lui intr-un sarut dulce.



Sfarsiiiit! xD

#32
Trist, un adevarat final ce ma zguduie, eu sunt de obicei foarte sensibila cand vine vorba de astfel de finaluri :)) Nu ma asteptam la gestul fratelui sau, insa se pare ca dupa moarte totul se clarifica. Oricum, ce sa mai, mie mi-a placut extrem de mult acest fic, cand vei reface ideea sa nu uiti sa ma anunti ca sa vad si eu rezultatul, Nu ma asteptam sa moara cei doi, dar uite ca sunt impreuna si ca in orice rau se gaseste si acea parte de bine. Am ramas muta, iar in acest caz desigur ca nu pot sa mai adaug nimic in descriere decat un mare "Superb" scris cu caps lock. Bafta la scris in continuare, ja ne >:D<
[Imagine: semnatura_zps4673586a.png]
"You don't give people hope...You take it away..."
My yaoi blog ^.^




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)