48 de ore [yaoi]

[Yoko]

Va jur ca am un zambet cat toata fata in momentul asta! Sincer nu ma asteptam sa-l citeasca atata lume si sa-si mai faca si timp sa lase pareri si impresii, care mai sunt si bune pe deasupra! Va multumesc! Sa incerc sa dau explicatiile de rigoare:
@myuu - nu stiu sincer cum am ajuns sa pun doar linkurile, cred ca eram prea nervoasa cand am postat, dar macar am reusit eu ceva ceva. :D O sa tin cont de personajul tau preferat si ti-am spus cam ce am de gand cu el. :))
@pres.mar - multumesc frumos si sper sa-ti placa si continuarea la fel de mult!
@love_anime - din pacate nu pot sa dezvalui secretul celor 48 de ore si ma tem ca va trebui sa va tin in suspans cu asta pana spre sfarsit, mai ales ca momentan am in cap doar firul central al povestii, deci nu am reusit sa scriu practic decat cateva capitole pana acum. Ce pot sa spun este ca vor avea o mare insemnatate pentru protagonistii acestui fic. :)
@Teh - am o manie cu titlurile mai... ciudate. :)) Oricum, va avea relevanta, asta pot sa spun sigur! N-am apucat sa mai modific nimic in el dupa ce l-am postat; asta a fost forma lui bruta. Ai foarte mare dreptate cu frazele prea lungi, nu stiu ce-i in capul meu, dar am revizuit celelalte capitole si am facut cateva modificari in speranta ca imi voi repara greseala. Anunta-ma, te rog, cand o mai iau pe camp cu asta! Actiunea in sine se leaga foarte tare si de bunicul lui; tocmai de-aia am incercat sa-i fac introducerea un piculet mai accentuat. Tipul nou se va prezenta singur in al doilea capitol si va juca un rol destul de important. Nu in ultimul rand, multumesc frumos!!
@chrissta - se pare ca intr-adevar am facut o alegere buna cu titlul. Nu prea ma pricep la comparatii simandicoase (poate as fi bagat ceva in acest gen daca m-as fi priceput :D) si am decis sa scriu in propriul stil. Sincer nu ma asteptam sa fie atat de placut. Multumesc frumos!
@nolazy: actiunea o sa fie oarecum pe doua planuri: unul sentimental (de unde si scenele yaoi) si unul rational, ceva mai dramatic oarecum. Multumesc frumos!
@Lithium-Angel - tipa respectiva era doar o prostituata pe care Kenzo a prezentat-o bunicului ca sa-l scoata din sarite. :)) Evident, n-a reusit... Multumesc frumos!

Pentru toata lumea: va multumesc inca o data si acum sa lamuresc un mic aspect pe care il asteptati. Nu-mi imaginam ca va fi citit in asemenea masura, asadar am scris totul intr-un ritm mai lent. Dati-mi voie sa mai avem putintica perioada de calm pana sa ajungem la scenele yaoi. Inca nu am prezentat toate personajele, de aceea am spus ca nu este nimic previzibil momentan. Va veti da seama cand se va intregi tabloul personajelor si atunci veti putea face n combinari de cate k cu ele! :)) Credeti-ma pe cuvant, mintea mea pervy nu inceteaza sa lucreze! Mai indurati putintel cu mine, va rog! Ca sa "grabesc" un picut lucrurile, m-am hotarat sa postez azi al doilea capitol desi era stabilit pentru maine.

Enjoy!

--------------------------------------------------------------------


Cap. II -- Imaginatie si ganduri --

Ma trezeste sunetul enervant al telefonului care se pare ca astazi e dusmanul meu de moarte. Pe jumatate adormit, nu-mi dau seama ca se afla de fapt pe birou si ca eu am apucat in schimb ceasul de pe noptiera, insa e prea tarziu. L-am facut deja tandari izbindu-l de perete, iar taraitul telefonului continua sa-mi zgarie auzul. Ma ridic cu greu si apas pe toate butoanele deodata in speranta ca unul dintre ele va face sunetul acela sa dispara. Satisfacut de rezultat, imi indrept pasii inapoi spre pat, insa persoana care vrea sa vorbeasca cu mine este al dracului de insistenta. Injur si ridic receptorul.
- Ar fi bine sa-mi spui ca ai trei genti pline cu bani pe care vrei sa mi le dai sau ca esti o femeie cu masuri ideale care vrea sa faca sex cu mine in momentul asta. Altfel, nu-s aici pentru nimeni.
- �Neata, Kenzo. La fel de morocanos dimineata ca de obicei. Imi pare rau, n-am genti cu bani, nici femeie cu masuri ideale nu sunt, dar clar n-as refuza o partida de sex acum... Au! Hei, ma doare! Era doar o gluma, iubire. Stii ca nu te-as putea insela.
- Ah, tu erai Kou! Vrei, te rog, sa nu mai vorbesti si cu mine si cu iubitul tau in acelasi timp? Ma derutezi si e enervant, fara sa pun la socoteala faptul ca e dezgustator. Imi imaginez ca sunteti amandoi inca dezbracati alergandu-va prin casa...
- Asa care va sa zica, ai inceput sa iti imaginezi barbati dezbracati? Cine e dezgustator aici? , imi raspunde Kou pe jumatate ironic, pe jumatate razand. Cat despre iubitul meu, a devenit gelos, se pare. Cand a auzit ca iti fac propuneri indecente m-a muscat al dracului de tare de ureche si n-am putut sa ma abtin.
- Bine, bine. Spune-mi ce-ai pe sufletel si apoi lasa-ma sa ma intorc la patul meu care plange dupa mine.
- Lasa patul sa planga si misca-ti corpul ala frumos la noi acasa. Am chef de un menage a trois. Au!! Hiro, zau asa!
Incerc sa ma dezmeticesc lasandu-i pe cei doi sa se certe la capatul celalalt al firului. Intr-un final, Kou se lasa invins si Hiro pune stapanire pe receptor.
- Kenzo, scuze. Kou s-a trezit pus pe sotii si pe tachinari in dimineata asta, nu-l lua in seama. Stii ca azi trebuie sa terminam discursurile pentru festivitatea de inceput de an scolar. Iti dai seama? Ultimul an in sfarsit! Oh, in fine, imbraca-te si vino la noi!
- Hm da, uitasem de asta. Ne vedem intr-o ora.
Kou si Hiro sunt cel mai controversat cuplu din scoala. N-au nici o problema in a-si manifesta dragostea in mod deschis, lucru care ii face pe profesori sa-si iasa din fire insa inutil. Nu ii pot nedreptati, nu ii pot separa si in nici un caz nu ii pot da afara. Asta pentru ca, impreuna cu mine, avem cele mai mari note si reprezentam liceul la toate concursurile care ne sunt bagate pe gat practic. Este singurul aspect de care nu pot sa ma leg pentru a-l enerva pe bunicul meu. Nu vreau sa-mi neglijez educatia desi cred ca l-ar enerva teribil pe batran daca as face ceva probleme la scoala.
Dupa dusul care m-a ajutat sa alung somnul, imi trag pe mine o pereche de jeansi albastri si un tricou alb si cobor la bucatarie in speranta ca mai am timp la dispozitie pentru micul dejun. Arunc privirea la ceasul de pe perete avand in vedere faptul ca al meu inca zace pe podea facut una cu pamantul. E 9:00, e inca devreme. Nu stiu ce-a fost in capul lor sa ma trezeasca la ora asta, dar deja e prea tarziu ca sa ma intorc in pat. Deschid frigiderul si pun mana pe cutia cu suc de portocale.
- Buna dimineata! Foarte matinal pentru o zi de sambata. Felicitari!
In acest moment, toate ligamentele ce-mi tin corpul intr-o singura bucata, au paralizat. In consecinta, cutia de carton cade pe gresia bleu, sucul de portocale varsandu-se in intregime. �Vocea asta... Vocea asta ma scoate din minti!�
- Scuze, n-am vrut sa te sperii, spune el in timp ce se apropia de mine tinand doua lavete.
- Buna dimineata... , reusesc eu sa spun dupa care iau laveta pe care mi-o intindea si incepem amandoi sa curatam podeaua.
- Tu esti Kenzo, nu? N-am apucat sa facem cunostinta cum trebuie aseara. Bunicul tau mi-a povestit cate ceva despre tine, incepe el conversatia in timp ce parul lui aproape il atingea pe al meu stand amandoi aplecati.
- Da, eu sunt Kenzo. Bunicul insa nu mi-a povestit nimic despre tine, rostesc eu incet impins de curiozitate.
- Sunt avocat. Domnul Nakamura m-a angajat pentru a-l ajuta pe unul dintre angajatii sai care a fost acuzat pe nedrept.
- Ciudata poveste... Bunicul meu are mii de oameni in subordine si ii trateaza pe toti in mod egal. De ce s-ar implica el personal in treaba asta si de ce ar aduce avocatul aici si de ce i-ar pasa si daca ar fi intr-adevar un caz mai special, de ce ar angaja un avocat tanar, implicit nu cu o foarte mare experienta?
- Hei, hei, mai incet!, imi spune el razand si oprind ploaia mea de intrebari. Sa le luam pe rand.
Nici eu nu stiu cum de am reusit sa pun atatea intrebari intr-una singura, dar povestea asta chiar mi se pare ciudata atat per ansamblu, cat si detaliile pe care le cunosc momentan.
- Nu stiu de ce se implica personal in cazul asta, la fel cum nu stiu nici de ce ii pasa de acest om pe care trebuie sa-l apar. Nu ma priveste si nu tine de caz in sine. Banuiesc ca mi-ar fi putut spune sa-mi inchiriez un apartament prin apropiere cat dureaza ancheta, procesul si recursurile, dar mi-a spus ca atata timp cat voi sta aici va putea si el sa tina sub supraveghere toate demersurile. Cred ca a decis asa si din cauza ca a avut acelasi gand ca si tine in privinta varstei. Intr-adevar, sunt tanar, am 26 de ani, dar practic avocatura de cand am iesit de pe bancile scolii. Ba chiar mai devreme desi nu oficial. Nu am pierdut nici un caz , iar faptul ca am fost recomandat si de directorul biroului de avocatura la care lucrez, probabil ca l-a convins si pe bunicul tau sa-mi dea o sansa.
In tot acest timp eu am ramas cu privirea fixata la fata lui, nemiscat. Imediat ce a terminat de raspuns la toate intrebarile mele am realizat ca curatase si podeaua. Vroiam sa il intreb despre omul pe care trebuie sa-l apere, despre legatura lui cu bunicul meu si detaliile cazului in sine, dar telefonul meu mobil mi-a spulberat gandurile incepand sa sune. Din graba, ridicandu-ne amandoi odata, imi prind genunchiul sub al lui dezechilibrandu-ma. Rapid si puternic, ma prinde cu o mana de umar, iar pe cealalta si-o trece pe dupa mijlocul meu tragandu-ma spre el. Sunt constient de fiecare particica a corpului lui care o atinge pe a mea, sunt constient de sangele care mi se urca vertiginos in obraji facandu-ma sa rosesc si sunt constient de rasuflarea lui calda pe fata mea cand ma intreaba:
- Esti bine, pustiule?
In momentul urmator imi vin in minte tot felul de scene care ma lasa incapabil de a scoate vreun sunet, dar care imi aseaza pe fata o expresie destul de graitoare, banuiesc, pentru ca Jun continua sa-mi vorbeasca de parca m-ar citi ca pe o carte deschisa:
- Hei, stai linistita, domnita. Te-am salvat, dar n-am sa te si sarut, imi spune el razand si dandu-mi drumul.
- Scuze, trebuie sa plec, ii spun avand parca o urma de regret in glas. Pe mai tarziu!
�Kenzo, idiotule, ce-i cu comportamentul asta pueril de fata mare dusa la maritat? Nu mai esti in toate mintile in mod sigur!�, gandesc in timp ce aproape alerg sa ma incalt. Nici nu mi-am dat seama cand telefonul a incetat sa mai sune. Nu inteleg cum de este posibil sa ma simt atras de un barbat. Da, imi recunosc mie insumi ca sunt atras de acest Arakawa Jun si totusi nu inteleg de ce. Momentan cred ca nu mai inteleg nici pe ce planeta traiesc... �Bun. Sa analizam faptele la rece.�, incep conversatia cu propria-mi persoana in timp ce pornesc motorul masinii. �Am realizat faptul ca sunt atras fizic de el. E clar ca nu-mi doresc o relatie cu un barbat si e clar ca atractii de acest gen pleaca la fel de repede cum vin. Asadar, tot ce am de facut este sa pastrez distanta fata de acest om si lucrurile se vor rezolva de la sine. Totusi, as vrea sa mai am o discutie cu el inainte de asta. Vreau sa-mi explice detaliat cazul la care lucreaza. Prin urmare, diseara voi scoate de la el toate informatiile de care am nevoie si apoi uit de existenta lui.�
Cu mintea ceva mai limpede apas butonul soneriei de la apartamentul renumitului cuplu Hiro � Kou. Ambii sunt singuri la parinti si ambii au decat un singur parinte. Mama lui Kou a murit dand nastere baiatului, iar parintii lui Hiro sunt divortati de mult timp, insa nimeni nu mai stie nimic de mama acestuia. Astfel, Hiro si Kou au fost dati in grija unor doici atata vreme cat inca nu puteau lua decizii de unii singuri. S-au cunoscut cand Hiro a intrat la liceu, Kou fiind cu un an mai mare si au hotarat sa se mute impreuna intr-un apartament motivand tatilor alegerea facuta prin faptul ca astfel ar fi mai aproape de scoala. Parintii nu au opus rezistenta avand in vedere faptul ca erau ei insisi plecati mai tot timpul din cauza afacerilor, hotarand sa umple oarecum golul lasat de lipsa lor prin acceptarea oricaror doleante ale fiilor.
Kou este cel care ma intampina salutandu-ma scurt dupa care tipa la Hiro:
- Dragule, pregateste, te rog, niste cafele si vino cat mai repede! Kenzo arata ca naiba si are multe sa ne povesteasca judecand dupa expresia de pe fata lui.


http://i42.tinypic.com/ru9ydy.jpg - Hiro
http://i44.tinypic.com/e1dquo.jpg - Kou