Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

[+18] Noi orizonturi

#1
Este o noapte rece de martie. Cerul e limpede, fara nori, iar stelele stralucesc ca niste mici tinte infipte in vazduh. Aerul rece umple noua mea camera. Sa tot fie in jur de ora 2-2:30. Mi-as fi dorit sa admir acest peisaj din alta parte, in alt fel de circumstante, dar asa a fost sa fie. Aseara, pe vremea asta bunica inca traia. Pe tata si pe bunic nu i-am cunoscut decat din poze. Mama m-a parasit la 9 ani si de atunci stau cu bunica. Dar totul s-a terminat. Bunica e moarta, eu am ramas fara nici o ruda si singura optiune a fost sa vin aici, la Wammy, orfelinatul pentru copiii speciali.


Am ajuns in jur de ora 6, si nu am putut sa nu-mi dau seama cat de norocoasa sunt, pana la urma. Pentru ca din acest loc, inca am o sansa sa reusesc in viata.
De cum intri pe poarta orfelinatului, dai de anexa principala. O cladire in stil gotic, cu un etaj, mai mult lunga decat inalta. Are functie administrativa, biroul directorului, secretariate, contabilitati, arhive sali de primire a oaspetilor si tot ce mai trebuie pentru buna functionare a unei institutii care adaposteste atatea suflete. In spatele acestei cladiri sunt alte 4 corpuri. Nu au un stil aparte, sunt simple, dar par nou renovate si bine intretinute. Corpul A, din cate mi s-a spus este scoala propriu-zisa. Are 2 etaje si cam atat stiu deocamdata. Corpul B este intins pe o suprafata mai mare si are 3 sali se sport. Langa el, in aer liber sunt 2 terenuri de tenis, unul de forbal si unul de baschet. Cu ferestre mai mari decat celelalte cladiri este corpul C, si, din cate am inteles, are rol de biblioteca. D, ultimul si cel mai mare corp este destinat dormitoarelor. Are 4 etaje si e, practic, un bloc de garsoniere. Toate aceste anexe formeaza un careu, iar in mijloc este un spatiu verde, cu cateva banci si alei care duc spre fiecare anexa.


Parea destul de pustiu cand am ajuns, insa era vineri seara, asa ca majoritatea elevilor se relaxau probabil in camerele lor, ori erau in oras.


Am fost condusa de catre o asistenta foarte amabila catre biroul directorului pentru a finaliza procesul meu de transfer. Directorul, domnul Roger Ruvie, un barbat de vreo 60-65 de ani m-a primit cu caldura, insa era vizibil obosit. Nu de nopti nedormite, ci, probabil de griji. Parca fiecare generatie ce i-a trecut prin maini i-a mai stors din energie. Parul alb, mai des pentru varsta lui decat m-as fi asteptat era usor dat pe spate. Statura era medie, nasul un pic incovoiat, iar ochii verzi, peste care clipea rar ma fixau.
-Ei, cum a fost drumul ? Totul bine ?
-Da, totul e-n regula, am raspuns eu schitand un zambet.
-Bine, atunci ia loc si sa vedem ce mai avem de completat...
A deschis sertarul unei biblioteci maro inchis si a scos un dosar.
Am petrecut in jur de 20 de minute inauntru, si, dupa ce am terminat cu hartiile si mi-a facut urarile clasice de bun venit, mi-a dat cheia de la camera mea. Camera 16, etajul 3.


Dupa ce mi-am luat bagajul pe care il lasasem la usa, m-am indreptat direct spre camera mea. In timp ce eram pe alee, infundata in propriile ganduri, zaresc cu coada ochiului, ceva mai departe, pe o banca, un tip, de vreo 16-17 ani. Ei bine, ce pot sa spun, nu parea deloc modelul eminent de elev pe care ar fi vrut sa il promoveze Wammy. Purta o bluza in dungi gri-rosii, statea cat se poate de cracanat pe banca, cum s-ar spune, ca la el acasa, fuma o tigara si parea ca se joaca ceva pe telefon. Avea asa, o aura de mare futador. Bineinteles, cum eu l-am vazut, m-a vazut si el pe mine. Simteam ca ma scaneaza din cap pana in picioare, dar ce puteam sa fac ? Mi-am intors privirea cat de subtil am putut si mi-am continuat drumul. Speram doar sa nu strige ceva stupid dupa mine. Dar, a facut-o:
-Fata, fata !
Cand m-am intors, nu a spus nimic, doar mi-a facut cu mana si a zambit, oarecum, asa ca am facut acelasi lucru.

Odata ce am intrat, am inchis usa si am inceput sa inspectez camera: un pat cu lenjerie albastra, o biblioteca, un birou cu un scaun, un dulap si o oglinda. Deasupra patului era o mica icoana, iar pe alt perete un tabou cu un peisaj de tara. Baia era cam mica, dar cu strictul necesar. Toate erau simple, dar noi. Dupa ce mi-am pus obiectele in ordine, m-am trantit in pat si cred ca am adormit cel putin 1 ora.


Acum, stand la geam si rememorand totul, simt frica, dar si entuziasm pentru tot ce va urma. Sunt tanara, sanatoasa, si destul de inteligenta pentru a fi admisa la Wammy. De ce sa imi fie frica ?

************

Bun, stiu ca titlul e plictisitor, probabil il voi schimba, dar vreau sa stiu daca are rost sa il continui. Am pus +18 pentru ca prevad ca nu voi folosi cel mai academic limbaj, cat despre scene "fierbinti" habar n-am inca.
Accept orice fel de critica, oricat de dura ar fi, asa ca va rog, da-ti-va cat mai mult cu parerea ^_^[/size][/font]
And in that moment, I swear I was angrier than Eren Jaeger

#2
Nu e rau deloc. Pana acum suna bine introducerea :D. Chiar m-ai facut curios si as vrea sa vad continuarea. Singurul lucru care ma amuza e numele orfelinatului Wammy , nu stiu de ce ma duce cu gandul la wedgie ( =)) f**k if i know why).

P.S. I like it ;). Keep it coming.

#3
Cum am zis , uite-ma pe aici sa critic~ hue hue ^^ .Glumesc, doar imi spun o parere despre ceea ce am citit mai sus.
Pai, imi place felul cum ai inceput si ai evitat chestiile pe care majoritatea le fac , prin "Buna, eu sunt Maria si am nu stiu cati ani. Am parul violet cu varfuri blonde si trupul imi este imbracat cu o rochie de un albastru ca cerul si alte blah-blah-uri" . Admir cum m-ai conectat in timpul unde se petrece actiunea, fiind o seara de martie, adica de vineri, iar apoi faptul cu bunicuta care traia cu o seara inainte. Trist, ce-i drept, dar asta mi se pare relativ cliseic pentru personajele principale . Cred ca , nu, de fapt , din cate fan-ficuri am citit si alte originale cam intotdeauna acel personaj a avut un trecut sa zicem mai neplacut. Cred tot ce am scris pana acum ma face sa ma gandesc la Naruto Uzumaki. Bun, exagerez.
Intr-o proza cifrele se scriu cu litere, arata mai frumos din punct de vedere estetic, dar nu in toate cazurile, spre exemplu anii, ar fi prea lung discursrul sa scrii 1987 (o mie noua sute optzeci si sapte), o adevarata bataie de cap :)) .
Foarte sinistra cladirea , apropo, trebuia sa scriu asta, iar apoi atatea detalii despre ea, eu m-am cam pierdut la aceea parte, deoarece sunt un om care mai mult se axeaza pe felul cum este creat personajul, dar observ ca ai pus multe detalii si apreciez ^^. Revenind si la domnul Roger, uii, draguta descriere si ma bucur ca nu ai impopotonat acest inceput cu o droaie de personaje, e mai usor sa le deosebesc daca le cunosc pe parcurs. Nu de alta, dar am o memorie de broasca cand e vorba de retinut nume; imi poti da cifre si combinatii sa retin, doar sa nu-mi dai prea multe nume intr-o singura propozitie ca ma pierd :)) .
Ceea ce nu mi-a placut, pe parcurs a fost faptul ca te-ai grabit cand nenea Roger i-a urat bun venit si toate chestiile alea, apoi brusc a aparut propozitia unde trebuia sa ajunga. Era suficient sa-i dea o hartie si cand ajungea in dreptul usii sa gen: reciteasca biletul sa fie sigura ca nu a gresit camera~ ideile mele, nu le lua personal~
Ohho, faptul ca imediat a plecat, bom, a dat si de un tip sexy~ chiar ca e cliseica treaba~ depinde cum infloresti actiunea mai departe :P " Avea asa, o aura de mare futador." ce avea? Ce-i aia "fudator" aaa, e futa + dor , am inteles, doar ca m-am gandit acum la un taur. Pfoa! Oricum dubios , mai ales dupa felul cum a facut cu mana. Bun, ai ales un ciudat, nice!
Apoi am ajuns la final~ Titlul e bun, imi place, iar faptul daca sa o continui sau nu, tine de tine si de felul cum vrei sa ne impresionezi pe parcurs~ Abi este inceputul, iar daca tot te-ai bagat sa scrii, de ce sa renunti tocmai acum?

Eu iti urez bafta si te astept cu o continuare :D
[Imagine: a17504639be4b10d04424d855865eb53.gif][Imagine: A5D0F5D61805ED04AAC6EC72A0549F025BF7966A]
”Know that the only people you can save like that are the ones that survive.”


#4
Hei, mersi de recenzie, e mai mare decat m-as fi asteptat, ceea ce ma bucura. Da, stiu ca trecutul tragic e cliseic, dar trebuia sa fie in genul asta, altfel nu mai ajungea fata la orfelinat.
As fi pus mai multe detalii, insa nu am vrut deoarece nu stiam ce pareri vor fi in legatura cu el, asa ca nu voiam sa scriu degeaba. Sincera sa fiu, fanficul asta e un experiment pentru mine, e al doilea pe care il scriu(primul a fost in clasa a 6-a lol xD) si um da...nici eu nu stiu unde vreau sa ajung cu el. Oricum, vreu sa ii pun continuarea in cateva zile, si acolo voi scrie mai mult ^_^
And in that moment, I swear I was angrier than Eren Jaeger

#5
Ma bucur ca te-a surprins, dar asta e modul meu cand e vorba pe proza, gen ma activez si iau aproape fiecare detaliu in parte :))) Aproape, nu exagerez.
De dat, dau sansa tuturor ideilor si povestilor noi care apar, deoarece pot impresiona destul de mult prin actiune si prin felul cum s-au gandit sa decurga situatia cu personajele~

Bafta
[Imagine: a17504639be4b10d04424d855865eb53.gif][Imagine: A5D0F5D61805ED04AAC6EC72A0549F025BF7966A]
”Know that the only people you can save like that are the ones that survive.”


#6
Capitolul 2 :

A doua zi a venit mai devreme decat m-as fi asteptat. Soarele scalda in culori calde toata camera, si, dupa cat de odihnita ma simt sunt sigura ca am trecut de mult de ora pranzului, probabil am ratat si micul dejun. De cum privesc ceasul, realizez ca nu e decat ora 8. Ciudat, nu sunt adepta orelor matinale. In timp ce ma spal pe dinti, imi privesc reflexia in oglinda, iar gandurile imi zboara in toate directiile. Cum o sa apara eu asa, singura, in sala de mese ? O sa stau ca un pustnic, simtind toti ochii pe mine ? Ma vor cheama cu ei niste ciudati, iar eu nestiind pe nimeni voi accepta, astfel ramanand mereu cu niste oameni naspa ? Probabil aia calumea au deja un grup. Bag p***. O sa incerc sa fiu cat mai placubila si asta e. Am auzit ca nu e bine sa judeci persoanele din prima. Cei care spun asta, sunt idioti. Daca stai sa cunosti in parte fiecare om care ti se pare cretin, pierzi timp pretios, iar in final, exista o posibilitate de 99% ca acel om chiar sa fie de cacat. Daca o tipa are o trusa de machiaj pe fata, colanti din aia sinistrii gen imitatie de piele, da, pot sa spun ca e proasta. Hai, de abia astept sa aflu ca seara citeste Kant si Proust iar de fapt toata imaginea ei exterioara e asa, ca sa nu ne eclipseze pe noi. Deci hai sa lasam gargara cu apa rece si sa radem de proaste. Desigur, proasta iti va spune ca esti frustrat. In mintea ei(si nu numai) frustrat = nefutut. Pentru ca, aparent, daca esti futut totul iti merge bine si ai numai pace in suflet. Dar deja m-am afundat prea mult in ganduri. Ies din baie si deschid usile dulapului, pentru a gasi o oferta foarte "variata" de haine. Cu ce sa ma imbrac, cu ce sa ma imbrac...niste blugi negri, o bluza roz pal si un cardigan gri. Destul de elegant. Cat despre minunatu-mi chip, un fond de ten si un rimel ajung. Desi am ambii ochi albastri, mereu am avut senzatia ca cel stang e mai inchis la culoare. Mi s-o fi parand. In final, imi iau telefonul si cheile de la camera. Pe hol sunt cateva fete. Vorbesc intre ele si nu par sa ma observe. Singurul plan e sa urmaresc fata din fata mea si, sa sper ca se duce la sala de mese pentru ca eu habar n-am unde e.


Ajung pana la urma unde trebuie. Ma opresc usor in cadrul usii pentru a inspecta sala, si a vedea ce fel de oameni sunt. Evident, ma prefac ca doar stau pe telefon si scriu mesaje. Incaperea e mare, cu geamuri pe o parte, si locul ala de unde iti iei mancarea pe peretele opus. In rest, sala e umpluta cu mese albe, din plastic,rotunde unde ar incapea lejer vreo 5-6 persoane. Pe jos sunt patrate mari de gresie gri cu portocaliu. Dupa cum credeam, grupurile sunt deja formate, ar fi ciudat sa ma duc din senin undeva, asa ca decid sa ma intrept spre o masa libera. Nu apuc bine sa fac doi pasi, ca o mana destul de grea ma bate pe umar. Spre surprinderea mea, era chiar baiatul de ieri. Prima persoana pe care am vazut-o la Wammy.
-Care-i treaba ? ma intreaba el, de parca ne stiam de multa vreme.
-Eh...si eu pe aici..tu ce mai faci ? il intreb, in acelasi timp studiindu-l. Prima impresie ? Mult mai inalt decat estimasem eu. Parul e relativ scurt, dar des, maro cu o oarecare nuanta de roscat. Ochii sunt verde inchis, iar sub ei se pot observa usoare urme de cearcane.
-Ce-ai zice sa sa stai cu mine ? Ma rog, nu doar noi doi, mai am niste prieteni.
-Aa..
-Ma refuzi ? zice el, cu tonul acela care te ia peste picior.
-Nu as indrazni, supun eu zambind.
-Ma bucur. Si cum te cheama ?
-Vera Tashakov.
-Ah, Vera, frumos nume, mereu mi-a placut.
-Serios ?
-Nah.
-Amuzant. Pe tine cum te cheama ?
-Matt. Matt Jeevas.

Tocmai dupa aceasta scurta prezentare, ajungem la masa unde erau prietenii lui. In jurul mesei, inca doi baieti. Primul care mi-a atras atentia era imbracat de sus pana jos in negru. Dupa corp, genul inalt(nu cat Matt) si slab. Slab. Da, corpul era clar de baiat insa fata...erm...feminina ? Parul blond, usor mai inchis ca al meu, trecea bine de urechi. Deasupra ochilor albastri era un fel de breton, iar nasul ? Dumnezeule, e perfect. Nici prea lung, nici prea scurt, nici prea subtire, nici prea gros. Pare sculptat de mana divina. Aura lui insa ? nu atat de divina. Pare ca in orice moment iti va spune " Eu miros a Chanel, iar tu puti. Ok, acum poti sa-mi lingi pantofii." Al doilea individ, imi inspira autism. Poarta blugi bleu si o camsa alba, necalcata, stil casual. Poate nu mai vad bine, dar pot sa jur ca parul lui e in intregime alb. Se vede clar ca are 16-17 ani, dar fata lui are ceva copilaresc, poate din cauza ochilor mari, negri, si a gurii mici. Acum vad ca se joaca nu trei zaruri pe masa.
-Hello !! trasneste Matt, incat credem ca toti oamenii se vor intoarce catre noi.
-Cum faci de ajungi mereu ultimul ? intreaba baiatul blond.
-Buna, spune intr-un ton neutru baiatul cu zaruri.
-Ei, stiti voi, sunt ocupat. Dar am adus o prietena.
Si asa, am doua perechi de ochi asupra mea.
-Ea cine e ? intreaba primul tip.
-Sunt Vera, destul de incantata spun eu.
-Mello. Oarecum incantat. Imi intinde mana. Doamne, ce fina e.
-Hei...al doilea baiat isi ridica ochii din zaruri si imi intinde o mana. Nu e o palma mare, dar strangerea e ferma. Sunt Nate River, incantat.
In sfarsit, ma asez la masa.
-Dar spune-mi, Matt, cum de ai adus o noua fata ? surprinzator, Nate e cel care intreaba.
-Eh, am vazut eu ca e singura si nu puteam sa o las asa...plus ca pe aici sunt numai nasoale.
-Iar cu alea bune ai fost bou, i-o taie Mello.
-Doar tu ma cunosti, zice Matt razand. Totusi, Vera, nu ti-e foamne ? Eu zic sa te grabesti.
Ma duc sa imi iau mancare, nimic pretentios, doar un sendvis si un suc de portocale. Cand ma intorc insa, aud o frantura de conversatie :
-Uite care-i faza Mello, eu zic ca a omorat-o si acum se ascunde pe undeva. N-are cum altfel, sunt prea multe care se leaga...
Tocmai cand sa ascult mai bine, Nate ma observa si ii spune brusc lui Matt:
-Taci.
Apoi Mello si Matt se intorc catre mine, o secunda avand o fata contrariata.
-Si ? mai aveau mancare ? incearca Matt sa destinda atmosfera, oferindu-mi un zambet.
-Sigur, chiar mai era, spun eu, prefacandu-ma ca n-am auzit nimic.
Dupa ce terminam cu totii masa, imi iau ramas bun de la baieti si ma intorc in camera mea, neavand altceva de facut. Totusi, ceva clar se petrece pe la spatele meu...doar daca as putea sa trag de limba pe unul dintre ei...Matt ar fi prima incercare.


********

Siiii cam asta e si capitolul 2 ^_^ . Nu stiu cat de bine mi-a iesit, sper sa fie ok...daca la inceput nu aveam nicio idee[/b] cu plot-ul, acum stiu mai clar unde vreau sa ajung soo...vreau pareri, pentru ca nu ma apuc de scris ca nebuna, daca nu citeste nimeni. P.S: scuzati greselile, e 3 noaptea :))
And in that moment, I swear I was angrier than Eren Jaeger

#7
Nu pot sa te ajut prea mult pentru ca nu citesc foarte des. Poate un sfat ar fi sa o lasi mai moale cu injuraturile pentru ca de fiecare data cand imi imaginez situatia descrisa fiecare injuratura parca ma trezeste, ma readuce la realitate, imi aduce aminte ca e doar un fan-fiction. Nu am citit prea multe lucarari +18, poate altii nu au problema mea.
Nu imi lua in considerare opinia daca asta inseamna ca iti vei schimba stilul de scris intraltul cu care nu te simti comfortabila.
Mi-au placut plotul si personajele pe care le-ai creat mult si as citi si ce urmeaza cu mult interes.
Keep it coming. Succes si inspiratie in continuare.




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)


This forum uses Lukasz Tkacz MyBB addons.