Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Între ura şi dragoste este distanţa de un sărut

#1
hello la toti :DDD......acesta e primul meu fic si sper sa va plac!!!
actiune se petrece in Italy,in regiunea umbriei,in orasul Terni ..........asa ca si numele personajelor o sa fie in italiana....a da..........am vrut sa va intampin ca in istorie.... in numele "Lorenzo" litera "z" se citeste "ts" si ca numele "Andrea" e si masculin si feminin in Italy.........citire placuta....

Capitolul 1.Noua school

Era prima mea zi in o scoala noua. Eram putin nervoasa, mama mea mi-a preparat un cappuccino, cum in fiecare inceput de scoala, ca sa ma linistesc.
Am decis sa schimb scoala pentru un simplu motiv;la Manzoni profii erau profesionali, dar foarte severi.
Chiar si cu colegele mele nu ma intelegeam bine;erau invidioase deoarece eram simpatica la unicii doi baieti din clasa si ca avem note bune, ma vorbeau mereu pe la spate. Asa ca am convins-o pe mama ca n-am sa pot sa ma concentrez in invatatura in asa clasa si cu profii prea pretentios.
Mama s-a apropiat de mine si m-a sarutat pe frunte.
-Mama! -Am strigat in timp ce-am inlaturat-o. Nu-mi placea ca cineva sa ma linisteasca cand eram agitata, asa ma agitam mai tare. Mi-am sistemat nervos parul.
-Scuza draga.-A facut un zambet cu parere de rau, stiind foarte bine ca nu-mi placea ca cineva sa ma rasfate cand eram nervoasa.
Spal repede cana si prind ghiozdanul.
-Am plecat. -Strig inchizand repede usa ca sa evit alte saruturi.
Multumesc Doamne ca nu ma urmarit, n-as suporta.Totusi a fost o idee rea, intorcandu-ma l-am vazut pe simpaticul meu vicin de casa care ma saluta doar cand dorea.
De fapt, cand nu eram in intarziere, priveam prin gaura de la usa daca cineva era prin coridor, urasc sa stau cu cineva in ascensor şi cine ştie de ce ghinionul a vrut să stau acolo aproape întotdeauna cu el. De fapt statea mereu in lineste....de unde atata lineste....
-Salut. -Ai zambesc fals,dand putin din cap. Pentru educatie salutam mereu, dar vad ca parintii nu l-au invatat si pe el, vazand ca daca nu-l salutam, el nici nu ma lua in atentie.
-Salut. -Imi raspunse el fara sa ma priveasca si continuand sa scrie ceva pe mobil, inainte ca sa plece pe scari fara ca sa astepte ascensorul.
Iata alta dimonstratie ca ma uraste. De fapt nu ma uraste, dar nu ma ia in atentie, ma irita putin chestia asta;nu mai tin minte ca un baiat sa nu ma ia in consideratie....eram destul de draguta.
Mah parca mi-ar fi interesat ceva de el. Era mama mea care imi spunea sa fac prietenie cu el, doar avem aceiasi varsta. Spunea chiar ca sa vorbim si sa facem strada impreuna ca sa plecam la scoala. Desigur, si sa ne oprim la cafenea ca sa bem o cana de cafea ca prieteni. Chiar acum! Nici nu stiam la ce scoala invata si nu vroiam sa-l intreb.
Am deschis usa de la ascensor, controlandu-mi in oglinda parul si machiajul. Machiajul se potrivea perfect cu ochii mei verzi si parul meu blond miere era inca neted. Perfect. Am zambit satisfacuta de reflectia mea in oglinda si am iesit din acea iritanta cutie mecanica.
Am mers pe strada din curtea interioara a casei, înainte de a ieşi pe poarta. Am traversat strada si ridicundu-mi ochii spre cer, din pacate, l-am vazut pe vecinul meu de casa la statia de autobuz ce conecta zona noastră de metrou. N-am irosit alte saluturi si nu i-am tras atentia. M-am pus sa astept autobuzul la cativa metri de distanta.
Am scos unicul calmant care imi stapanea isteria, I-podul. Muzica avea o putere de bine asupra mea. Am pus Wonderwall de Oasis, una dintre cantecele mele favorite, si cu coada ochiului il priveam examinandu-l.
Pacat. De fapt nu era deloc un baiat urat,chiar....era un baiat super cool.
Parul negru ciufulit il faceau foarte sexy si ochii verzi iti faceau sa-ti pierzi capul. Chiar si modul de imbracaminte imi placea;jeans joase de marca si camasa afara cu manicile suflecate la coate.
Incretii nasul, chiar pacat, daca nu era antipatic n-are fi asa de rau.
Zgomotul autobuzului m-a distras;am intrat si m-am asezat pe un scaun liber.
Am decis sa invat in institutul tecnic Molinari care se afla la Cimiano, statia de autobuz in care prendeam autobuzul in fiecare dimineata,anul trecut, ca sa ajung la metrou.
Lucrul care ma facea destul de nervoasa era ca Molinari era dominat de baieti:numai o zecime din scoala era dominata de fete, chiar mai putin. Aceasta insemna ca daca o sa-mi mearga bine pot sa am macar o colega de gen feminin din 24. Asta era ceva nu?
De fapt am decis sa invat in acest institut din motivul asta:de clase pline de fete eram obosita, fetele erau mai false.
De asta speram ca intr-o clasa masculina o sa am mai putine voci pe la spate. Sau mai bine,speram ca sa fie voci, dar sa fie complimente. Inca deoarece baieti nu aveau motiv sa fie invidiosi pentru notele mele frumoase cum faceau vechele mele colegi.
Decizia mea sa prind institutul asta a surprins mama mea care dorea ca "fetita" ei desteapta sa se absolveasca intr-o scoala prestegioasa cum ar fi Manzoni.
Pana la urma, cu mult greu, a acceptat decizia mea.
Anuntul autobuzului-Urmatore statie:Cimiano M2- m-a distras din gindurile mele si m-am sculat de pe scaun ca sa ma prepar sa ies.
Cu putina bataie de cap am notat ca si Mister Simpaticul iesea la urmatoarea statie. Fantastic. Sper numai ca mama sa nu afle nimic,astfel ar fi mers mai departe cu proasta ei teorie de am face strada impreuna.
A salutat cativa prietenii cu o strangere de mana in stil hip-hop;cea mai mare demonstratie de dragoste intre baieti.
Mi-am indreptat privirea in alta parte, incercand sa inteleg pe unde trebuie sa plec. Aceasta zona era izolata, deoarece era plina numai cu scuoli si oficii si era popolata, numai dimineata, datorita studentilor si lucratorilor.
Persoanele care au iesit din autobuz se indreptau in alta parte de strada asa ca i-am urmat.
Dupa ce-am trecut Cimianul, mi-am dat seama ca studentii care ai urmam s-au diviz, impreuna cu strada, ce avea doua directii diverse.
Nu mi-a fost greu sa inteleg ce directie trebuia sa urmez;de o parte erau aproape numai studente, de aceia parte erau aproape numai studenti.
Am urmat strada care o facea Mister Simpaticul cu prietenii sai;numai asta imi trebuia, ca si el sa invete la Molinari.
In sfarsit am vazut institutul si am intrat, deoadata, ca sa vad pe tabla in ce clasa sunt. Directorul mi-a spus ca sunt in a 11B si cu unghia am gasit clasa. Mi-am luat degetul bucuroasa, dar bucuria a durat putin,deoarece mi-a trebuit doar o fraza ca sa inghete complet sangele din venele mele:
-Suntem in clasa 37. -M-am intors si am vazut in urma mea pe Mister Simpaticul&Friends.
Amicii sai au anuit incepand sa se planga.
-Oh nu! Suntem la al doilea etaj, nu vreau sa fac toate scariile astea dracu'!
-A naibii!!!
Asteapta, in clasa 37? Clasa mea? Dar de ce dintre toate salile de clasa din scoala trebuiau sa fie drept acolo,blestem?!
In timp ce ma duceam in clasa incercam sa nu trag atentie la privirile baietilor, o sa fie o zi lunga.........

Intrand in clasa, am simtit toate privirile asupra mea. M-am asezat in prima banca, incercand sa nu trag atentie la privirile lor, mai bine spus urletele lor.
-Ce draguta! -A spus un baiat de doi metri.
Numai sa se apropie ca-l bat rau. Incercam sa nu-i aud, punandu-mi castile de la I-pod in urechi si privind clasa.
Simteam cum obrajii mi se inroseau dar continuam sa privesc proful care statea la tabla.
Cand am vazut ca in clasa a intrat o fata inca putin si aveam sa mor de fericire.
-Salut baieti. -Spuse fata sarutand pe obraz toti baietii.
Fata ma privea curiosa si-mi zambi.
-Salut,eu sunt Melanie. -Imi spuse sarutandu-ma pe obraz. M-a surprins confidenta ei.
-Salut,Alice. -I-am zambit.
-In sfarsit o alta fata in clasa asta de idioti, am crezut c-am sa mor. -Imi spuse razand ce m-a facut sa zambesc.
-Te cred. -Era simplu sa vorbesc cu ea.
-Copii asezati-va. -
Vocea profului ne-a distras.
-Nu-i nimic daca ma asez aici? -
-Nu, nu-i nimic .-Nu era asa de greu, cum am crezut, sa-mi gasesc un prieten.
Ea s-a asezat punandu-si lucrurile pe banca in timp ce proful facea apelul:
-Armandi. -
Stateam atenta la baietii ce ridicau mana, vroiam sa invat sa-i recunosc mai repede.
-Giannina. -
Apelul mergea linistit, totusi daca baietii erau intentionati de a face galagie in loc sa asculte proful.
-Latini. -
Am tremurat auzind numele asta;eram sigura ca numele asta il purta familia care traia in fata usei mele si chiar a fost vecinul meu de casa care a ridicat mana.
In acesti 17 ani de viata nu am mai inteles cum se chema, asa ca am inceput sa-l chem Mister Simpaticul. Cine stie daca si-a dat seama ca stau in clasa cu el.
-Puccio. -
Cum stiam toti au inceput sa ma priveasca chiar si Mister Simpaticul m-a privit in ochi mai mult de o secunda.
Am ridicat mana si i-am zambit profului.
-Bun venit in clasa Puccio. -Si proful mi-a zambit sistemand ochelarii si continund sa faca apelul.
Cand apelul s-a sfarsit, proful a deschis o carte si a inceput sa citeasca.
-Dar nu face lectii? -
Am intrebat-o pe vecina mea de banca, Melanie Zorzi ,care a inceput sa-mi zambeasca.
-Desigur ca nu. Deja si-a dat seama ca nimeni nu-l asculta. -
S-a intors privind baietii.
-Sunt care scriu pe mobil, care asculta muzica ,care fumeaz a.-
A indicat cu un deget pe Latini care fuma vorbind cu prietenii sai si fara sa traga atentie ca proful sta in clasa.
-Dar proful nu zice nimic? -Doamne ce scoala am ales?
-Da cateodata, dar nu-i niciodata serios cand striga. -
Facu un zambet. -Odata cand avea o rea stare de spirit l-a criticat pe Lore deoarece fuma in clasa. -Am inceput sa rad nestiind de cine vorbea. Ea a inteles vazindu-mi expresia fetei.
-Latini, baiatul acela din urma. -Iata dar cum se chema Lorenzo Latini.
-Spuneam, ca proful a inceput sa-i spuna ca-l trimite la director. Atunci Lore ii spuse "Nu prof, nu fumez." Si si-a pus tigara in buzunar ca s-o ascunda! -A inceput sa se rada.
-S-a ars aproape tot buzunarul si se simtea un miros de ars in toata clasa. -
Am inceput si eu sa ma rad, scena era destul de comica. Il priveam pe Latini cum a stans tigara de piciorul bancii si a aruncat-o pe podea cum n-ar fi nimic.
-Rau ca nu a repetat scena aceea si de data asta. -Am spus muscandu-mi buza.
Nu mi-ar parea rau sa vad scena, dar mi-ar fi placut sa vad pantalonii arsi de idiotul acela.
-Da. Proful azi e bucuros asa ca putem sa facem aceia ce vrem. -
-Dupa parerea mea nu-i normal asta......... noi suntem aici ca sa invatam. -
-Ai dreptate.. dar chiar cand ne explica tema o parte din baieti ies din clasa si se plimb prin centruri comerciale. -
-Ce? -O priveam uimita.
-Da, sunt profi care nici nu-si dau seama daca iesi din clasa.
Ce fel de scoala e asta?! Foarte serioasa si profesionala, intr-adevar. Cu agresori ce intrerupeau lectia? Ce frumos.........
Lectia am petrecut-o vorbind cu Melanie. Am descoperit ca aveam gusturi diverse, chiar daca mi-am dat seama de asta de la inceput.
M-a uimit faptul ca veneau cativa tipi ca sa-mi ofere mana. Nu erau asa de grosolani cum am crezut la inceput...
-Jacopo. -Imi spuse un baiat blond zambindu-mi.
-Alice. -I-am spus tot zambindu-i. Doamne ma doare deamu maxilarul tot zambind atata.
Din clasa am cunoscut pe Giulio, 2 Andrea, Nicolò,Alberto, Stefano si Matteo. Dupa asta... hmm..... si dupa am cunoscut pe o persoana ce din vedere o cunosteam deja.
-Nu stiam ca invata-i in scoala asta. -Imi spuse Latini sprijinindu-se de banca mea si privindu-ma din sus in jos.
Tipic naturii lui sa nu-mi dea mana si sa se introduca vazand ca aproape deloc n-am mai vorbit.
-De fapt n-am invatat in scoala asta pana acum. M-am inscris din anul acesta. -I-am raspuns cu un zambet dispretator.
Melanie ne-a privit uimita:
-Va cunoasteti? -
-Asa si asa. -
Raspunsul lui m-a socat. Nu am vorbit nici-o data, cum putea sa ma defineasca o persoana cunoscuta?!
-N-as spune. -L-am corectat cu usurinta. -Avand in vedere ca acest domnisor de aici nu-i nici-o data vrednic sa salute. -Am schimbat privirea de la Mel la Latini intinzand buzele intr-un zambet satisfacut.
-Nu-i deloc adevarat draga. Tu esti aceia care e nepoliticoasa, ce mereu pleaca din graba si ma spioneaza din gaura usei ca sa ma evite. -
M-am simtit scunfundata de rusine. De unde stia dracu’?
-Ce…. nu-i deloc adevarat. -Am fost sigura suta la suta ca-m inrosit, mai ales de privirile rautacioase lansate de Mel.La naiba, nu mi-am putut permite astfel de slabaciune, nu in fata acestui idiot!
-La scari e liniste si nu-i greu sa auzi pasii si zgomotele din spatele usei tale mai ales ca sta aproape de ascensor. -Se ranji el vazandu-mi expresia socata.
-Este adevarat o fac, dar numai pentru ca nu vreau sa merg cu tine in ascensor. -Am recunoscut arogant.
-Vezi ca tu esti aceea nepoliticoasa? -Zambetul lui s-a largat facand sa-mi fiarba sangele in vene. A reusit sa ma faca sa tac.
Nu a asteptat nici un raspuns de la mine si a plecat. Primul nostru “discurs” nu era cu siguranta civil.
Timpul a trecut repede, datorita lui Dumnezeu, si a doua profa, care a venit, imi parea mai serioasa si disciplinata. Opiniunea mea buna fata de ea si-a luat adio intr-o secunda cand m-a chemat la tabla sa rezolv o simpla-dupa spusele ei-ecuatie pentru a testa nivelul meu.
Dulcea profa nu avea nici o idee ca cu matematica am ramas aproape la nivelul elementar, nici nu stiam ce era o ecuatie,acest prost subiect era punctul meu slab.
Am inceput s-o rezolv, intorcandu-ma in fiecare doua secunde inspre ea,ce de fiecare data ma indemna cu un zambet ca sa continui.
Auzeam niste rasete amuzante ce proveneau din clasa si nu mi-a fost greu de imaginat de la cine proveneau.
Am inghetat pentru un moment gandindu-ma la rezultatul inmultirii. Observam cu atentie ecuatia, dar de fiecare data ce incercam s-o rezolv, auzeam murmurile baietilor ce ma distrau si ma faceau sa i-au razna.
-Puccio. -M-a chemat profa facandu-ma sa ma intorc inspre ea. -Care ai rezultatul operatiei? -M-a intrebat politicos,poate putin saturata de incetineala mea.
Mi-am muscat buza privind din nou tabla nervoasa. Doamne, nu stiam. Mi-ar pune un 2 in prima mea zi de scoala. O tragedie!
Luata de o adevarata criza de panica, am facut cea mai prosteasca eroare din viata mea:m-am intors inspre al doilea rand de banci si l-am privit in ochi pe Latini. Era asezat intins pe scaunul sau;piciorul era rasucit cu glezna pe genunchi, cu manile in buzunar si cu o expresie amuzanta pe fata. Intr-un moment,fara a lasa acel zambet arogant, imi facu un gest care la inceput n-am inteles. Parea ca spune...... doua ...treimi? Doua treimi?
-Puccio. -M-a chemat profa nerabdator.
Mi-am facut vigoare si, crezandu-ma o saraca idioata ce apela la sugestia unei maimute, am scris rezultatul spus de Latini.
Profa si-a incretit fruntea privindu-ma cum ar fi in fata ei o nebuna. -Doua treimi? Puccio, chiar si un copil de clasa 5 si-ar da seama ca 4/16 inmultit la douazeci si sapte nu face doua treimi. -
Intr-adevar, chiar si un copil ar intelege ca acest rezultat n-are nimic de-a face..........
Din clasa s-a auzit niste rasete si primul din toti ce se radea ca un nebun era..... ce coincidenta, un nume la intamplare, Lorenzo Latini. Acel.... acel...nu-mi venea o insulta destul de urata.
Am devenit rosie de manie pentru umilire in fata clasei mele noi, am facut-o, in mai putin de doua ore, pe tampita, un adevarat record.
-E evident ca esti putin in urma cu programa de matematica... -A remarcat ganditoare, jucandu-se cu stiloul intre mani. -Cred ca trebuie sa fii urmata de unul dintre colegii tai pana cand o sa poti sa te descurci. -A anuit in sine.
-Nici-o problema, am sa imprumut caietul lui Zorzi si.... -
-Zorzi nu-i tare bravo in matematica. -M-a intrerupt privind toti colegii din clasa. In timp, mi-am intors privire spre Melanie, care dadu din cap, confermand fraza profului.Fir-ar, nu putea sa fie un geniu in matematica?
-Latini, o s-o ajuti pe Puccio sa prinda programa. -Si aceasta fraza a fost suficienta sa-mi distruga toata ziua.... -Tu ai media de noua cu mine, n-o sa fie vreo problema sa o ajuti. -
Avea media de noua?! Idiotul, a facut intentionat de a-mi da raspunsul gresit!
Vroiam sa protestez, dar nu stiam ce sa spun. Am multumit cerurilor si sfantilor mei protectori, ca a inceput s-o faca el:
-Prof scuzati-ma, dar in acest an avem si dreptul ca subiect, asa ca n-am sa pot sa o ajut pe Puccio. -Si spunand asta m-a privit cu ura pura. Am sustinut privirea cu toata aciditatea de care am fost in stare. Daca a crezut ca mie imi placea prezenta lui se gresea foarte tare.
-Latini, dreptul este un subiect ce vor avea, de asemenea, si ceilalti colegi ai tai.... -A declarat profa inchizand pe jumatate ochii. -In calitate de diriginta clasei, am sa vorbesc cu profesorul Crescentini si am sa-i cer sa va intrebe in subiectul sau printre ultimii.
Aceasta afirmatie paru suficienta ca tampitul acela sa inlature privirea, plina de dispret, de la mine. S-a luminat intr-un zambet bucuros. -Ar fi intr-adevar un inger,daca ar face asta prof. -
Profa a acceptat complimentul cu un zambet.
M-am intors la loc si am incercat sa urmez, cu putina demnitate ce mi-a ramas, urmatoarele lectii.
L-a recreatie galagia si zgomotul de cateva carti aruncate pe banca mea m-au speriat.
-Acestea sunt notele, exercitiile si cartile de matematica draga,distractie placuta. -
M-am uitat in sus si l-am vazut in fata-desi am inteles deja de pe tonul vocii-pe Latini insotit de al sau ranjet malefic.
-Si ce ar trebui sa fac? -Am inchis pe jumatate ochii iritata de apropierea lui. Mai putin vorbeam si mai bine era, pentru sanatatea mea mentala.
-Nu ma doare. -S-a intors cu spatele lasandu-ma cu gura cascata.
-Stop, stop, stop. -M-am ridicat urmarindu-l cu viteza de Speedy Gonzales, unde credea sa plece?
-Ce este? -A suflat dispretator, destul de iritat de prezenta mea;ah nu-ti fa griji draga, ura e reciproca!
-Asculta, daca dorinta ta de a petrece timpul cu mine este comparabila cu aceea care vreau sa petrec timpul cu tine, pot sa te asigur ca te inteleg. -Am luat respiratia dupa acest discurs aparent ilogic. -Dar suficientul in matematica il vreau si mie mi se pare prea comod de utilizat asa incompetenta mea totala in subiectele stiintifice ca sa nu fii intrebat in drept, dragul meu. Deci ori ma ajuti cum trebuie in matematica, ori ai cer profesoarei sa-mi schimbe “tutorul”, ok? -Mi-am facut un aplauz mental, ma adoram cand faceam asa! Ce naibii, nu putea sa se foloseasca de mine cum dorea el, pe mine nimeni nu putea sa ma utilizeze!
Si-a incrucisat bratele pufnind. -Acasa la mine nu poti sa vii. -Mi-a spus privindu-ma urat.
Fantastic, ramanea.....numai casa mea. Doamne...
-Bine, vom face in casa mea repetitiile. Miercuri? -M-a costat un efort urias a face intrebarea aceea.
-Ok. -A confermat, privindu-ma arogant.
M-am intors si am plecat;nu mai suportam prezenta sa, Doamne cat il urasc! Vorbind am confermat opinia mea initiala asupra lui;era doar un imatur, rasfatat, arogant baietel stupid. Desigur, ca cu astfel de caracter n-o sa aiba niciodata o prietena constanta, care amarata ar putea sa-l suporte? Nici una.


Va doresc un an nou fericit!Pe curand....:bye:

#2
Salutttt!!......iata ca am venit cu un nou capitol......stiu e cam lung capitolul si vreau sa va intampin ca urmatoarele capitole o sa fie mai lungi....nu pot sa descriu actiunea in putine cuvinte(slabaciunea mea:99:)...sper ca acest capitol o sa va faca sa radeti......:ha:

Capitolul 2.Mica Razbunare
In dimineata urmatoare am facut totul incet si calm.....
Am privit ceasul multumita;sapte si patruzeci,cu siguranta a iesit deja din casa.
Am fugit in sala incepand sa sar ca o fetita in ziua de Craciun.
-Tati, tati, sunt in intarziere, ma poti duce cu masina? -
L-am implorat, facand ochi dulci si unind manile intr-un gest rugator.
Tatal meu iesea, de fiecare data, dupa mine, asa ca insotindu-ma poate sa intarzie un pic la serviciu.
-Alice draga stii ca daca intarzii, macar putin, Paolo o sa se supere. -Si-a strans buzele, privindu-ma cu parere de rau.
Daca spera ca o sa cedez, se gresea amarnic..... o sa ma insoteasca orice ar fi.
-Te roooooooog! -L-am rugat din nou.
A suspirat. -Bine, dar plecam acum.
Am dat din cap, deschizand usa si prinzand ghiozdanul. Aceia ce-am vazut nu mi-a placut deloc; in aceeasi exacta secunda in care am deschis usa, s-a deschis si usa din fata.
Nuuuuuu…….Game Over.
El parea chiar mai deranjat, de mine, sa ma vada, dar, facandu-ma sa raman cu gura cascata, a salutat pe primul.
-Salut. Va salut. -Apoi, facu un semn din cap tatalui meu, zambind cu amabilitate.
Intreaga scena. Doar pentru a arata ca era educat! Desigur, parintii meu il adorau, avea doua fete!
-Buna Lorenzo. -Tatal meu parea mai mult decat dispus sa-l vada.
Wow, unica, pana in ziua de ieri, ce nu-i stia numele eram eu.
Indata dupa el a iesit o fata bruneta cu parul scurt si ciufulit ca la Alice Cullen, ce zambi luminos si prietenos, de indata ce ne-a vazut.
-‘Neata. -Ne-a spus, jucandu-se cu o multime de chei...... de masina.
Se pare ca idea de a intarzia si sa fie insotit in masina nu veni numai mie. Am zambit ca sa intorc salutul, gandindu-ma ca totusi mintea lui rasucita nu era asa de diferita de a mea.
-Rossella! Buna dimineata! -Spuse tatal meu entuziast. Ce strana reuniune e formata aici,in hol. Dar, cand vine dracul acela de ascensor?!
-De fapt sunt Glenda. -L-a corectat educat.
Au luat ani ca sa inteleg care dintre cele doua gemene de nouasprezece ani era Glenda si care Rossella. Din fericire Glenda si-a tuns parul scurt deosebindu-se de Rossella, ce avea parul lung si neted.
Glenda se deosebea chiar mai usor,deoarece era mereu amabila si zambea in continuu. Rossella, insa, era mai snob si asemanatoare fratelui la simpatie;daca nu salutam mai intai eu, ea nici nu ma lua in atentia.
-Oh Glenda, scuza...-Tatal meu s-a scarpinat in cap amuzat. -Dupa tot acest timp mie greu sa va recunosc. -
-Nu va deranjati. -Glenda zambi din nou, deschizand pentru toti liftul, asteptand sa intram.
Era idolul meu fata asta;se imbraca simplu si deloc aratos, dar reusea sa fie mereu eleganta si la moda.
Trebuia sa-i multumesti acelei gene sanatose care a creat-o, mi-e mila de ea, saracuta, de ce trebuia sa aiba asa idioti de frati?!
Am intrat in lift si tatal meu a inceput din nou, fericit, -din nefericirea mea-un discurs.
-Glenda, pleci la universitate? -
-Nu, il insotesc pe fratele meu la scoala, deoarece este in intarziere. -A explica, facandu-ma sa-l privesc cu ura pe Latini, reprosindu-i, pentru ca a avut aceeasi idee.
-Intr-adevar? Tu in ce scoala inveti, Lorenzo?
Oh nu. Nu, nu, nu, nu, nu!
-La Molinari. -Si-a indulat buzele intr-un zambet, privind tatal meu si acel frumos-trebuia sa recunosc ca era-zambet s-a transformat intr-un ranjet diabolic atunci cand privirea lui s-a mutat, pentru scurt timp, pe mine.
Am aruncat o privire socata tatalui meu, dar nu parea sa o observe. Blestem!
-Intr-adevar? -Acel idiot de tata clipi surprins. -Si fiica mea merge acolo acum. -Rase de coincidenta, in timp ce eu ai aruncam cateva priviri rautacioase.
-O insotesc, deoarece este in intarziere si ea, vrei sa te insotesc eu?-
Iata intrebarea care nu trebuia sa o faca! De ce tatal meu nu observa privirile mele rautacioase?!
Totusi eram sigura ca Latini n-ar accepta o plimbare de la.....
-Desigur, multumesc. -S-a intors inspre sora lui. -Asa o sa economisim timpul surorii mele care trebuie sa invete pentru un examen. -
M-am uitat la el cu gura cascata. Ceeeeee?! Dar.... dar..... dar... Nu stiam ce sa spun, am fost prea uimita. O face intentionat ca sa ma irite idiotul ala, eram sigura!
Glenda l-a privit pe tatal meu recunoscator. -Imi face o mare favoare, multumesc.-
Tatal meu a spus ca nu trebuie sa-si faca griji, ca nu este nici-o problema daca insoteste fratele sau;putea sa vorbeasca pentru sine, dar nu pentru mine!
Am iesit, in sfarsit, din ascensor si am inceput sa cred ca acest stupid dispozitiv electronic imi purta ghinion. Trebuie sa-mi amitesc sa merg pe scari.....
Glenda a ramas in lift si a apasat din nou butonul 6.
Plimbarea in masina era plictisitoare dupa parerea mea. Tata si Latini nu m-au luat in atentie pe tot timpul, vorbind de acei oameni idioti in pantaloni ce fugeau in urma unei mingi......cum se chema? Ah, fotbal.
Vroiam sa ma intorc inspre dansii si sa strig ca exist si eu, totusi continuam sa privesc pe fereastra furioasa, injurand prostul care statea, asezat, in spatele meu, ca intr-un fel sau altul o sa mi-o plateasca.
Cand am ajuns, am iesit din masina, salutand pe tata cu mana si am inceput sa mergem inspre scoala.
-Cum naiba ti-a venit in minte sa accepti propunerea tatalui meu?! Crezi ca nu mi-am dat seama ca incerci sa ma iriti la moarte, a?! -Am strigat contra lui Mister Simpaticul-porecla ramanea valabila-in timp ce incercam sa mentin ritmul pasului sau.
-Eram in intarziere si aveam nevoie de un pasagiu...... -A ridicat di numeri, fara sa incetineasca pasul si continuand sa nu ma ia in atentie. -Nu crede ca lumea se invarte in jurul tau, draga mea. -A adaugat un zambet arogant.
Furia, ce o simteam sa creasca in interiorul meu, mi-a folosit drept combustibil pentru a spori si mai mult ritmul pasului meu, categoric scurt, vazand lipsa mea de inaltime. Blestemati barbati! De ce trebuiau sa aiba inaltimea deja inradacinata in ADN? Daca nu toti, aproape toti.
-Eu nu cred ca lumea se invarte in jurul meu. Esti tu arogantul care crede. -Uimitor, cand de calma am spus fraza asta. Poate, inconstient, simteam ca trebuie sa ma linistesc, daca nu doream ca sa am riduri deja de la saptesprezece ani.
-Nici macar nu ma stii, de ce spui asa? -A spus arogant.
-Acel putin care-l stiu imi ajunge crede-ma, nu am nevoie de altceva ca sa inteleg din aceea ce esti facut. -I-am spus cu o voce dispretatoare.
-Este foarte stupid din partea ta sa judeci persoanele care nu cunosti bine. -Ranjetul victorios care l-a facut m-a infuriat si mai mult, pana la virful parului simteam furia. De cand Latini facea discursuri atat de destepte?
Nu-mi dea timpul de a raspunde;a fugit sa salute cativa prieteni, lasandu-ma singura si infranta pentru a doua oara in fata poartei.
In clasa simteam, in continuare, furia ce racni in mine, foarte enervanta.
Chiar si deschiderea si inchiderea capacului de la marker-al meu anti-stres favorit-nu a reusit sa ma calmeze de data asta.
Mai ales gandul de a-l avea pe Latini in casa mea dupa-amiaza urmatoare, ma faceau s-o iau razna. Doar conceperea unei razbunari pentru figura care am facut-o ieri, ma calma si ma satisfacea. Aveam in minte cateva idei...poate putin crude....dar ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, nu?
Odata terminat discursul plictisitor de profa de geografie, Claudia Rettino, privind vacantele sale in China, a cazut gerul in clasa.
Mel m-a informat ca cu siguranta ar fi intrebat despre ceea ce i-au dat sa studieze pentru vacanta. Mai bine asa. Pe mine n-o sa ma intrebe nimic.
In momentul in care l-am vazut pe Latini ce scria ceva pe banca, am inceput sa zambesc. Am gasit razbunarea mea. Nu era deloc plina de cruzime, haide.
Profa chema in ordine alfabetica si facea cate-o intrebare simpla la fiecare.
Am aflat, de la vecina mea de banca, ca Rettino intreba mereu in ordine intrebarile de la sfarsitul cartii,asa ca si-a scris pe mana raspunsul ei, avand o multime de timp s-o faca doar era ultima pe catalog.
Cand a fost randul lui Latini sa raspunda, am ridicat mana cu un zambet satisfacut.
Dupa ce a auzit raspunsul lui Latini, profa ma privea curioasa. -Da, Puccio? -
-Scuzati-ma doamna profesoara. -Am spus intr-un ton ingamfat. -Dar mi se pare drept sa o informez ca Latini si-a scris raspunsul pe banca. Pe scurt, cred ca e o lipsa de respect fata de dumnevoastra. -Ma jucam, cu degetele, cu o suvita de par, in timp ce zambeam dulce.
Nu m-am intors ca sa vad privirea plina de ura care cu siguranta o lansase Mister Simpaticul, am auzit doar un murmur-Oh, dracu! -soptit de vecinul sau de banca urmarit de un-Sterge, sterge! -de altul.
Intre timp, profa s-a ridicat si incruntind nedumerita fruntea, s-a indreptat inspre banca lui Latini care...oh, ce pacat, stergea, cu respiratia taiata, ceva cu radiera.
-Latini, scriind lucrurile pe banca, speri sa treci examenele de absolvire? -A intrebat ridicand o spranceana femeia care am inceput s-o ador de faptul ca il cearta pe Latini.
-De ce nu? -Era uimitor cum reusea sa zambeasca ironic, totusi daca profa l-a prins.
Buzele femeii s-au indoit intr-o strambatura de dezamagire.
-De data asta ai obtinut un nepregatit in registru, dar data viitoare am sa-ti pun un doi! -
Brunetul dadu din cap, continuand sa zambeasca.
De indata ce profa s-a intors cu spatele, zambetul sau s-a stins si buzele lui au spus o insulta.
-Cum? -Rettino s-a intors, privindu-l amenintator.
-Am spus idioata. -A remarcat bine cuvintele, facand sa rada toata clasa.
Am deschis gura socata;ce tip nerusinat!
Femeia s-a transformat rosie de manie-se pare ca nu eram unica care, vorbind cu idiotul acela, se infuria asa de tare-a bolborosit ceva ca un: -C....ce?! -
-Dar nu i-am spus lui dumnevoastra prof, numai asta imi lipsea. -Latini si-a miscat mana in fata fetei lui cum ar fi alungat o pacoste, gest care, dupa parerea mea, era destul de ridicol. -I-am spus lui Puccio. -Si spunand asta mi-a lansat o privire provocatoare. Am sustinut privirea cu aceeasi ura;i-am doar rasplatit cu aceiasi moneda.
Rettino a suspirat profund,incercand sa se calmeze. -Puccio a facut mai mult decat suficient ca m-a avertizat. Si pentru acest comportament, Latini, vei obtine o nota frumoasa in jurnal, in care vreau sa vad semnatura mamei tale maine.
El parea indiferent de acea situatie. -Bine. -A ridicat umerii si si-a luat jurnalul din ghiozdan, oferandu-l profei aratind acelasi zambet batjocoritor.
Din fericirea lui, profa nu parea ca a notat acel zambet constant, incepand sa scrie in jurnal. M-am crezut mai mult decat multumita de misiunea mea, nu-mi pasa daca toata clasa ma ura pentru ca am facut-o pe odioasa spiona a lui prof.
-N-ai sa-i spui si de mine, da? -M-a intrebat temator Mel, aratandu-mi mana ei.
Am zambit. -Nu. A mea a fost doar o razbunare fata de comportament lui de ieri. -I-am explica linistita.
-Ah..ok. -Mi-a zambit si ea, continuand sa scrie ceva pe mana.
Clopotelul a sunat imediat dupa ce Melanie a incheiat raspunsul sau genial.
M-am ridicat ca sa-mi intind picioarele si sa astept “provocarea”.
-Ehi tampito, te-ai distrat privind, in timp ce-mi punea acea dracului de nota, eh? -
Mi-am ridicat privirea cu decizie, privind in ochi pe baiatul ce state in fata mea. Straniu am fost intr-o clipa dezorientata atunci cand l-am privit. Era intr-adevar.... furios dracu’... ochii sai erau frumosi, dar furiosi....
-Ehm.. -Ehm? Ehm, ce? De ce naiba nu puteam sa vorbesc?!
-Ai pierdut cuvantul? -A intrebat cu un zambet provocator urmatoare clipa. Dar, ochii sai nu-i eliberau pe ai mei.... pareau ca un magnet ce nu-i permitea la ai mei sa schimbe directia.
-Nu. -A fost singurul lucru ce am putut sa spun. Am dat din cap recuperand un pic de luciditate. -A mea a fost doar o razbunare fata de aceia ce mi-ai facut ieri. -I-am explica, in cele din urma, recuparand increderea mea ca niciodata.
M-a privit cu veselie. -Oh haide, nu-mi spune ca te-ai suparat de aceia ce ti-am facut ieri,Puccio. Era numai o prostie si, sincer sa fiu, nu credeam ca ai fi scris aceia ce ti-am spus, era atat de evident ca doua treimi e raspunsul gresit. -Chicoti, probabil, gandindu-se la figura mea de ieri si aceasta a transformat situatia, facand sa ma infurie pe mine si sa-l amuze pe el;din nou.
-Nu m-am gandit inainte de a scrie, dar stiam ca-i gresit. -Ce dracu’, nu eram asa de proasta!
-Si atunci, de ce l-ai scris? -Si-a ridicat o spranceana.
-Deoarece eram disperata, cautand un indiciu, si as accepta, in acel moment, chiar si ajutorul unei caracatita siberiana. -I-am spus inchizand ochii iritata.
Uneori am tendinta de a scoate si implica animalele cu diferite tari fara nici un motiv, ca un pinguin mexican.
-O caracatita siberiana? -A intrebat tinand in sine vreun raset.
-Da. -Am dat din capa pentru a sublinia fraza.
-Imi imaginez. Totusi sa stii ca ti-ai tras toata antipatia clasei si mai ales... -S-a apropiat de mine cu fata, facandu-ma sa ma indepartez involuntar.
-Mai ales...? -Am reusit sa pronunt dupa ce am inghitit.
-Te-ai pus cu mine.... si nu iti convine sa ma ai ca inamic. -A suflat amuzat la cativa centimetri de fata mea, facandu-ma sa-mi arda obrajii de furie.
-Intelege...crezi ca ma sperii? Tie nu-ti convine sa ma ai ca inamica. -I-am spus cu o voce aroganta.
-Tremur, intr-adevar, de frica.-Imi spuse razandu-se si s-a departat de la banca mea, lasandu-ma inca o data derutata.
Ok, dorea razboi? Razboi o sa aiba.....

#3
Jonjour!!. Hmm.... Sa vedem. Actiuneea parerea mea si doar a mea este la locul ei:D.
Mult mult mult mult mult mult mult mult mult ( mie lene sa mai scriu mult:)) ) dialog:D. Amm incearrrca putina putina descrierre nici eu nu ma pricepp la descrierea asta X_X. si la unele cuvinte ca de exemplu: Nuuuuuu.. game Over. Puteai spune doar ,,Nu!! Game Over" Paii inca cv. Repet dupa ce pui [ . ] , [ , ] , [ ! ] , [? ] se pune [ Space] ( sper ca stii ce inseamna nu?) Asha e regula si arata mai bnee:P. Decii cam atat sia stept nextuu. Pupicii dulcici:* ^_^

#4
Hello...sorry de intarziere! ....mi-am corectata deja greselile..hm....stiu ca nu este multa descriere, o sa ma starui in urmatoarele capitole s-o pun.......sper sa va placa acest capitol.....citire placuta...
Capitolul 3.Intepaturi

In aceasta dupa-amiaza eram destul de nervoasa, in special iritata, deoarece ma asteptau repetitiile cu Mister Simpaticul.
Ziua era destul de linistita; am incercat sa-l evit pe Latini, riscand sa intarzii la scoala, numai ca sa nu ies cu el din casa.
Am decis sa merg sa-mi fac un dus pentru a-mi descarca nervii, atunci cand zgomotul clopotului mi-a ruinat toate planurile mele si acel pic umor bun ce mi-a ramas.
Am fugit sa deschid usa cu chinul total.
Instinctiv, mi-am sistemat parul si bluza albastra; am vrut sa fiu mereu impecabila, totusi daca oaspetele meu era un idiot.
De pe fata lui Latini se intelegea foarte bine, ca acea apropiere momentana nu-i placea si lui.
Mai bine asa, o sa facem mai rapid repetitiile.
Am ridicat ochii spre cer. –Intra. –Directa si precisa, fara sa mai salut.
S-a supus cu greu si a trecut pragul casei mele cu aspectul unui care trecea poarta Infernului lui Dante.
-In sala. –Cu degetul i-am indicat camera, in care trebuia sa invatam, si el a intrat fara complicatii.
Wow, cat de colaborativ era.
-Ceva de baut? – Conversatie plin de duh.
-Nu. –
Bine, mai bine asa, deoarece nu aveam nimic in afara de apa in frigider.
-Ok, dar sa incepem. –Am mers inspre scaun inainte de a ma bloca si de a increti nasul. –Daca pentru tine e in regula. –Educatia inainte de toate.
Si-a ridicat spatele indiferent. –Desigur. –Splendid. Inainte incepem, inainte terminam.
-Ok. –
Ne-am asezat dupa cateva minute de indecizie, am fost de acord sa incepem cu repeterea inegalitatilor.
Stiam asa si asa ce era o ecuatie, nemaivorbind de o inegalitate. Si mai ales ce era o inegalitate? Ignoranta mea in matematica era intr-adevar jenanta.
Latini avea putina rabdare ca sa explice, dar cu mine in matematica trebuia sa aiba multa. Se enerva in fiecare doua secunde, spunand ca sunt o proasta, deoarece nu intelegeam. Evident, am replicat cum am putut, dar in cele din urma el nu spunea gresit.
Cand a inteles ca eu nu puteam sa rezolv nici macar o ecuatie, a decis sa inceapa de la inceput, explicandu-mi si acelea.
A fost o dupa-amiza obositoare si Latini era un rau profesor; destept da, dar nu avea un pic de rabdare, se enerva repede, nu era pentru acest rol.
Am sfarsit la sase si jumatate, cand mama mea s-a intors de la serviciu.
-Esti o rea eleva. –A murmurat Latini, cand mama a plecat sa se schimbe.
-Si tu un rau profesor. –Am inchis ochii iritata. Nimeni nu putea sa ma injoseasca asa.
-Nu sunt eu ignorantul dintre noi doi. –A spus cu un zambet provocator.
-Eu nu sunt ignoranta! Matematica e unicul subiect in care am cateva goluri. –I-am explicat arogant.
-Cateva?! Fata mea, tu trebuie s-o inveti pe toata, incepand cu tabla inmultirii. –Isi detinea vreun raset si asta ma enerva mai tare. –Dar cum ai putut sa fii promovata anul trecut? –Intrebare gresita. Idiotul.
-Desigur nu fumand in clasa. –I-am raspuns cu un zambet ironic.
Mama mea a intrat drept in acel moment in camera, intrerupand ciorovaiala cu o propunere ce m-a lasat socata.
-Lorenzo, de ce nu te opresti la cina? –Zambetul de treizeci si doi de dinti, ce l-a facut, era intr-adevar patetic. De unde atat entuziasm in invitarea acestui idiot?
-Nu multumesc, poate alta data. –Care alta data?! O sa-mi avertizez mama sa nu mai faca invitatii de genul asta, n-o sa fie o alta data!
Am respirat cu usurinta dupa ce a plecat, eram obosita si psihic si fizic.
-Sa nu-ti vina niciodata in minte sa-l mai inviti! –Am inceput sa strig pe toata casa.
-Dar de ce? –Mama mea a iesit din bucatarie, frecandu-si ochii.
-Il urasc. –Raspuns simplu. Din fericire am reusit sa inteleg cat de putin din aceia ce mi-a explicat, asa ca pentru putin timp n-am sa am nevoie de ajutorul sau.
-Haide, nu spune asa. –A facut un gest plictisitor cu mana. –E dragut din partea lui sa te ajute la matematica, fara sa platesti.
-Explica rau. –
-Dar e dragut. –A spus cu un zambet rautacios. Comentarile tipice a mamei.
Am privit-o sumbru. –N-as spune..... –
-Haide, nu poti spune ca nu e un baiat frumos. –
-Da pot spune, sunt baieti mai frumosi. –Am mintit, privind in alta parte.
-Si care? –
-Matteo. –Am inrosit cand am pronuntat numele fostului meu iubit: de multe ori ne desparteam si ne impacam. Ultima data, el m-a lasat si eu m-am simtit cam rau....
-Oh draga, Matteo e doar un baietel confuz, care nu stie ce vrea. Tie nu-ti trebuie un copil, dar un baiat. –Mi-a zambit dulce, imbratisandu-ma si sarutandu-ma pe frunte.
Am zambit imbratisand-o si lasandu-ma rasfatata de mama. Cand nu eram nervoasa, imbratisarile imi faceau foarte bine.

Zilele urmatoare erau destul de linistite, cu exceptia lui Latini desigur.
Ne certam in continuu pe tot, nu reuseam macar sa sustinem o conversatie civila, incheiam mereu cu certuri.
Era mereu vina lui, desigur. Ultima dracie ce mi-a facut-o era la verifica de fizica de marti, eu si Latini eram, din pacate, destul de aproape cu bancile, cu toate ca erau separate.
Profa ne-a imprastiat prin clasa pentru ca sa nu copiem desigur, si eu am ajuns sa stau aproape de idiotul ala. Din norocul meu........
Latini nu facea altceva inafara de a trimite biletele vecinului sau de banca, Gabriele –pentru toti Lele- probabil cu solutiile problemelor.
Eu nu-i atrageam atentia, incercand sa nu-i privesc. Desigur, puteam s-o fac pe spioana si s-a vorbesc, dar eram prea concentrata pe acel dracului de subiect ca sa-mi permit sa ma distrag, mai ales pentru acei doi idioti.
Accidental, un biletel a ajuns la piciorul bancii mele.
-Puccio? – Vocea scazuta a lui Mister Simpaticul m-a distras de la calcolele mele.
Iritata, mi-am strans stiloul in mana ignorandu-l continuand sa scriu. M-a chemat din nou, facandu-ma sa incep cateva planuri pentru asasinarea acelui tampit.
-N-am sa-ti dau acea inutila si murdara bucata de hartie. – Am suflat nervoasa, fara a lua ochiii de pe hartie.
A lovit de cateva ori stiloul de banca iritat, inainte de a se inclina putin inspre mine. – Daca imi di biletul, te las sa copii. –
Am facut un zambitel, care a aparut m-ai mult ca suieratul unui sarpe. – Nu ma intereseaza sa copii, nu sunt cum voi. – Ma distra si gata la naibii!
-Doamne Puccio, cat de enervanta mai esti! – A exclamat incredul, incercand sa nu ridice vocea prea tare.
Buzele mele s-au indoit intr-un zambet sadic in timp ce cu stiloul desenam cateva cercuri pe o hartie.
Nu m-am asteptat deloc ca sa aud vocea tare lui Latini rupand linestea ce domnea in clasa.
-Scuzati-ma prof, dar Puccio ma streseaza ca sa copie. –
Profa a mers inspre mine incretand fruntea uimita.
-Nu e deloc adevarat! – M-am aparat privindu-l pe dobitoc cu o privire de pura ura.
-Ah nu? Si acela ce e? – Si-a strecurat limba pe buze amuzat- gest care inexplicabil m-a facut sa tremur- si indicand biletelul care se afla linga piciorul meu.
Profa l-a ridicat examinandu-l cu o privire incantata.
-Puccio! – M-a privit incredul.
Oh-oh. – Nu e al meu! – I-am raspuns enervata.
-Nu intr-adevar, acesta este scrisul lui Latini. – Profa a dat din cap examinand atent hartia.
Am inceput sa respir usurata, dar profa s-a intors din nou inspre mine si am inteles ca n-am sa scap asa de usor.
-Latini, Puccio, va i-au verifica si va pun la amandoi doi in catalog. –Ne-a spus rece, luand verifecele si plecand inspre tabla.
Un doi?! Eu am un doi?! Ai imposibil! Eu nu am prins niciodata un doi, aveam mereu opt si noua!
Vroiam sa plang si faptul ca acel idiot a prins si el un doi nu ma consola.
-Ati merge bine, Puccio! –Mi-a spus multumit.
M-am intors privindu-l furioasa. –Si tu ai prins un doi. –I-am amintit.
-Da, dar eu doiul in fizica il recuper ca nimic, dar pentru tine, ce ai probleme in subiectele stiintifice, o sa fie cam greu. –A pronuntat cu un ton insuportabil.
Ochii miei au devenit umezi involuntar. Avea dreptate acel fiu de..... nu mama lui n-avea nimic de-a face aici. Un doi n-am sa reusesc sa-l recuper.
-La sfarsit castig mereu eu Puccio, ti-am spus ca nu-ti convine sa te pui impotriva mea. A ridicat umeri zambind multumit.
Am strans cu forta pumnii, repatandu-mi mental ca sa umplu de pumni frumoasa lui fata nu-i un lucru drept. Putea sa fie placut desigur, dar nu drept. Dar eu faceam lucrurile drepte.
Mi-am mutat un fir de par prefacandu-ma ca nu l-am auzit, in timp ce in interiorul meu clocoteam de furie.
-Puccio cat face 6x4? –M-a provocat razand.
-Nu-i trage atentia. Trebuie sa nu-i trag atentia, punct. Era lucrul drept de facut.
-Puccio? Puccio, Puccio, Puccio.... –
-Am auzit! – L-am blocat, intorcandu-ma inspre ochii lui care ma priveau amuzat.
Baietii care stateau aproape de noi si care au terminat verifica ne priveau amuzati, in timp ce ceilalti care nu au terminat verifica sopteau ceva enervati.
-Asa ca? Cat face? –Nu i-as da satisfactia de-ai raspunde 24, era cum m-as cobora la nivelul lui, daca nu mai rau.
-Face dute naibii in 24. –I-am raspuns enervata ridicandu-ma din banca ca sa o intreb pe profa daca puteam sa plec la baie.
Nu mai suportam acel idiot, intr-o zi ma va inebuni.
Un lucru era sigur; o sa-mi plateasca doiul acesta, cuvantul meu.

La recreatie am decis sa reactionez; in clasa eram numai eu, Mel si cu ratatul Jacopo.
Cu semnul meu Mel s-a ridicat in picioare si, incepand sa converseze fericita cu Jacopo, la purtat afara din clasa.
M-am indreptat inspre banca lui Latini si am scos pretiosii sai ochelari de soare de la Gucci. I-am admirat putin, lasandu-i sa cada accidental pe podea. Ops, imi spunea mereu mama ca aveam mani din aluat.
S-au cioplit? Poate. In caz de dubii am pus asupra lor una dintre papucii miei preferiti si i-am zdrobit pana cand am auzit un crack ce ma facu sa zambest satisfacut. Perfect!
Am iesit repede din clasa si, vazand ca nimeni din clasa mea nu era prin preajma, m-am indreptat inspre baia fetelor ca sa-i povestesc tot lui Mel care a inceput sa rada ca o nebuna de indata ce i-am spus.
Se parea ca ea ma sustinea in razbunarile impotriva lui Latini si asta era un mare avantaj pentru mine.
Intrand in clasa mi-am dat seama de indata de micul grup care s-a format in jurul bancii lui Mister Simpaticul.
Cu rautate am intrebat ce s-a intamplat, stiind bine raspunsul.
Latini parea chiar furios negru vazind cum erau redusi ochelarii si intreband prietenii lui cine ar putea fi acela care i-au stricat. Mah, cine ar stie.....
In momentul in care ochii lui furiosi au intalnit pe ai miei amuzati a bolborosit uimit:
-Tu! –
-Cine.... eu? –Am intrebat cu o voce insuportabila de copil.
-Ai fost tu! Macar stii cat trebuia sa platesc pentru acesti ochelari? –A spus in timp ce se indrepta furios inspre mine si imi arata cu degetul aceia ce a ramas din ochelari.
L-am privit plictisita. –Nu. Cat? –Parca m-as fi interesat!
-300 de euro draguto, ce tu acum, o sa mii intorci. –
L-am privt socata. –Sper ca glumesti. Nu sunt prove ca am fost eu, poate sa fie altcineva, sunt sigura ca sunt persoane in scoala asta care te urasc. –Am replicat. Jacopo a incercat sa vorbeasca, dar i-am inchis gura cu o privire dispretatoare. Patetic ratat.
-Unica care putea sa-mi faca asa ceva din clasa esti tu. – Mi-a raspuns enervat.
-Nu am fost eu. – Ochii lui erau enervati , totusi, din cauza aproprierii noastre, am notat inca mai mult frumusetea lor, totusi daca erau furiosi.
-Asta nu se opreste aici Puccio, ai sa mi-o platesti si de data asta. –A suflat pe fata mea amenintator.
-Nu. Am. Fost. Eu. – Am spus privindu-l in ochi. –Si totusi nu-mi este frica de tine, Latini. –Aceste provocari a noastre, totusi daca nu vroiam sa accept asta, ma electrificau de moarte.
-Mai bine asa. –Si-a intis buzile intr-un zambet ce nu promitea nimic bun.
A iesit din clasa, urmarit de micul sau alai de sclavi. Uite: Lele, Andre, Chri, Anto si Teo pareau mai mult sclavi la serviciul sau ce prieteni.



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  ÃŽntre vise Lust. 4 2.565 14-04-2011, 04:10 PM
Ultimul răspuns: Lust.
  ÃŽntre tine È™i el Topaz 3 2.134 08-12-2010, 08:05 PM
Ultimul răspuns: oV!K!o


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)