AnimeZupCăutare

Sunetul dragostei

Disclaimer :
Eh... cum spuneam tata mi-a luat netu` -___-'... T.T mi-a luat-o inainte Agent Eli cu greselile T.T Eh... nu mai conteaza... e adevarat... ai cateva greseli de exprimare, tastare, ai uitat sa pui virgulele :)) dar ce mai conteaza... mi-a placul mult inceputul :X nu este banal ^^ si apropo :)) dupa vocativ se pune mereu virgula :)) si ar mai trebuii sa bagi descriere ^^' in rest imi place... so.. astept urmatorul capitol ^_^ Ganbatte! >:D<:*
Wow! Am intrat in sezonul de ficuri Naruto? Ca vad ca pe toti va mananca imaginatia o.O Eh, cu cat mai multe cu-atat mai bine ^_^ Acum sa trecem la puricat, pt ca nu e posibil ca vreun fic Naruto sa scape de mine *evil laugh* Deci pana editeaza Kido, iti dau eu comm ^^

Pe aceea vreme -> In acea vreme
acest lucru il credeam -> Poate "credeam acest lucru" ca nici "acest lucru credeam" nu suna prea bine
deslipi -> dezlipi
aceasra -> aceasta
decat oricare dintre noi si-ar fi imaginat.. -> suna mai bine "decat si-ar fi imaginat oricare dintre noi..." - 3 punte de suspensie :D
a'ti -> a-ti
ii mangaia...apare... -> scrii la prezent sau la trecut?
"...in fata sa apare o fata inalta cu parul blond si ochii albastrii,aceasta era Ino Yamanaka." -> "...in fata sa apare o fata inalta, cu parul blond si ochii albastri. Aceasta era Ino Yamanaka." sau "...in fata sa apare o fata inalta, cu parul blond si ochii albastri, numele ei fiind Ino Yamanaka."
Vroiam -> Voiam
"Imi pare rau sa iti rapesc din timpul pretios.. Vroiam sa stiu un singur lucru, si poate nu ar fi trebuit sa te chem aici.. Spunand asta Sakura..." -> Incepi cu alineat "Spunand asta, Sakura..." ca altfel se inelege ca tot Sakura vorbeste
"Dar plecarea sa a fost intrerupta de vorbele blondei
- Fugi de singurul..." -> ai uitat sa pui 2 puncte dupa "blondei"
Comeptitia -> Competitia
Aceasta creatura din fata sa -> o.O C-creatura? Poate fiinta...sau asa ceva...dar creatura? O_O Zici ca Naruto e extraterestru :))
rasplati-se -> rasplatise
"Merita mai mult Naruto sa fie iubit de catre persoana sa, dar de ce nu o facea?" -> Ehm..."Naruto merita sa fie iubit mai mult de catre persoana sa, dar de ce nu o facea?" e ceva mai bine, dar tot suna cam anapoda...mai ales cu acel "dar de ce nu o facea?"
"- Mda, Naruto nu stiu. Crezi ca stiu pe unde umbla Sai? Nu eram mama lui ultima oara cand am verificat acest lucru ! Iar se purta..." -> la fel ca mai sus, "Iar se purta" de la capat, ca se intelege ca Sakura vorbeste
El se intorsese,muncise din greu de ce? -> El se intorsese, muncise din greu - de ce?
sasuke - Sasuke
intr-o zis -> intr-o zi
Pentru a-l salva pe sasuke intr-o zis,pentru a nu o mai vedea pe aceasta plangand. -> se intelege ca pentru a-l salva pe Sasuke, si pentru a nu o mai vedea plangand pe el :))
-Okai Okai. -> - Ok, ok.
il voi readuce pe Sasuke inapoi. -> da' ce, il mai adusese odata?
dar totusi -> dar = totusi


Finish! ^^ Mai esti in viata? :))
Acum, sa stii ca imi place mult descrierea :x desi mai ai ceva de lucrat cu virgulele...In rest ador ficul tau! Si promit ca raman o cititoare fidela ^^


See you with the next cap!

:bye:
Multumesc pentru comentarii si pentru sustinere. Scuze pentru ca postez continuarea atat de tarziu,dar nu am putut mai devreme.Pot intra doar in week-end,si vineri seara :) So, acum am venit cu urmatorul capitol.
Merci de observatii si o sa incerc sa fiu mai atenta la acele greseli in special la virgule

Capitolul 2 : Amintirile ( Part 1 )

<< M aflam in aceasta incapere plina de frunze..Erau atat de viu colorate,da .. o singura culoare,insa era atat de invioratoare ca nu iti puteai lua ochii de la ea. Te facea sa tresari si sa te gandesti la clipele frumoase petrecute in trecut si viitorul care parea surprinzator de minunat. Era oare ceea ce se putea numi fericire completa? Nu stiam asta pentru ca acea intreaga incapere acoperita cu frunze se intuneca in mai putin de un minut. De aceasta data tot in jurul meu era negru,atat de inecacios si sufocant. Uram culoarea neagra,uram lucrurile intunecate..Nu ma puteam abtine,acestea imi aminteau de el . Dar in acel abis intunecat o raza de lumina a aparut,parca din vid..de nicaieri.Cum se putea? Avea un par atat de negru si inecacios,dar in comparatie cu intunericul ce salasluia in acea camera aceasta culoare ma fascina iar ochii sai intunecati ma faceau sa imi pierd echilibrul si respiratia mea sa se incetineasca. Respiram mai greu , incercam sa ma detasez de aceste sentimente sufocante si totodata placute. Esti tu.. ai venit sa ma vezi..ai venit sa ma departezi de suferinta si sa imi alini sufletul..Eroul meu.., am spus aceste cuvinte,dar nici nu imi amintesc cum le-am putut sopti prin respiratia greoaie ce parca nu imi datea voie sa fac nici cel mai mic gest ce necesita efort. Se apropia de aceasta data de mine,mergea atat de usor in fiecare pas parea a fi o eternitate,pana ce corpul sau a fost in fata mea am simtit cum mii de vieti au trecut prin mine si ca intr-un final mi-am primit rasplata mult asteptata. As vrea sa il ating,ma indrept catre el,prin intuneric. Nu imi mai pasa ce se va intampla si daca ma voi rataci in acest labirint,daca voi pierii in vid. Era aici iar eu doar cu el ma simteam protejata,si nu imi era frica..de nimic. Pasii mei desi as fi vrut sa para repezi erau lenti. Poate pentru ca vroiam ca timpul sa se opreasca in loc. Ajung intr-un final aproape de acea silueta inalta si abdomenul atat de bine lucrat. purta o camasa,una alba ce lumina intreaga incapere si ii facea fata sa straluceasca.Imi ridic mana,ce se afla pe langa trupul meu sleit de puteri,incerc sa ii ating fata,mana mea parca merge inconstient. Ajung langa obrazul sau,imi trec o mana peste acel fin obraz drept..Dar ce a fost asta? A disparut...
In acel moment am tresarit iar inima imi batea mai tare ca inainte , de respirat abia mai puteam sa o fac. era si mai intuneric in camera,deschid ochii.A fost un vis?Da..A fost! Ma aflu in camera mea obijnuita unde mi-am petrecut atatia ani,fara el si doar cu acele sperante desarte.Imi amintesc si acum ziua plecarii sale,de ce nu mi-l pot alunga din minte si il visez in permanenta? Mereu am acest vis...Desi am inceput sa il numesc cosmar. Pentru ca de fiecare data trezeste amintirea din mine si ma face mai indurerata decat sunt. De ce trebuie sa duc eu aceasta povara?
De ce a trebuit ca amintirea ta sa persiste in mintea mea Sasuke? De ce nu ma lasi in pace? Vreau sa pot trai si fara tine...
Rozalia se afla in patul sau la fel de roz ca si parul sau. Pe frunte i se vedea o urma de transpiratie,probabil era rodul acelui cosmar care o facuse sa tresare. In fiecare noapte avea acelasi vis,parca stia ca era pierduta in placutul taram al imaginatiei dar nu se putea dezlipi. Ar fi vrut ca iluzia sa prinda viata si sa o invaluie cu iubire. Dar,era oare acest lucru posibil? Chiar si ea credea ca speranta este singurul lucru care o tine in viata,restul... era doar o compozitie suficienta dar fara necesitate.
Gandindu-se la aceste lucruri,aceasta intinde capul pe perna si inchide ochii. Era inutil sa continue sa spere,totul era deja pierdut ,... din ziua din care acela plecase,si o parasise... I-a spus atunci oare Te iubesc ? .. Nu isi mai amintea...
Ziua isi facu destul de repede aparitia. Era dimineata,in jur de ora 6 : 30. In casa rozaliei domnea pacea,ca in fiecare dimineata. Mama sa lucra prin casa de obicei dar azi era sambata,iar cei din familia Haruno sambata se trezeau tarziu. Fata era singura la parinti si ii era usor sa se descurce cu tot ceea ce era in jurul ei. Pe tatal ei, de abia daca il vedea. Lucra mereu,era un ninja respectat? Habar nu avea,acum isi datea seama cat de multe pierduse..Era pierduta in aceasi poveste dintotdeauna incat nici macar de propria sa familie nu mai stia nimic.Dar stiuse vreodata?Nu..de cand il vazuse pe el , traise doar pentru acela fara a-i pasa de nimic din jurul ei.
Imi doresc sa fiu iara prietena cu Ino. Cand s-a pierdut tot ceea ce a fost intre noi? Nici ca imi mai pot aminti. Viata mea este jalnica. Am inceput sa ma intreb pentru ce mai sunt e u aici,stiu ca nu se va intoarce si cu toate astea..traiesc doar cu acest gand, desi incerc sa mi`l ascund de ceilalti. Asta ma face... o si mai mare lasa...
Fata se ridica din pat si se pregateste cat de repede poate. Isi trase pe ea un kimono galben depicat in ambele parti laterale,niste colanti negri pana aproape de genunchi,sandalele obijnuite de ninja , ce erau de aceasta data negre si banderola sa de ninja,de avea culoarea galbena. De obicei purta roz,insa azi simtea nevoia sa fie in galben. Incepuse sa se detaseze oare de trecut?
A plecat lasandu-si casa in grija celor ce se aflau in ea, ca in fiecare zi. Merse ca in fiecare zi la treburile sale zilnice alaturi de Tsunade. Era inca o simpla ucenica,mai avea multe de invatat pentru a ajunge acolo sus,unde visase mereu. Visase asta? Pe cine prostea oare? Nu avea alt vis..Isi irosea viata,dar inca era timp.. Pentru a se schimba .Avea nevoie de vointa,ce parca in acest moment ii lipsea.
Florile de cires mereu apar de nicaieri si invaluie privelistea,mirosul si splendoarea lor sunt de necomparat. Nimeni nu este mai presus si nimic nu le poate infrange vreodata pentru ca ele...sunt simbolul puritatii si al dragostei.Doar sunetul scos de acele vioare acompaniate de sunetul pianului in timp ce florile se revarsa peste pamantul inghetat de veacuri,si in acestea fiind indesate atatea lacrimi si atatea picaturi de sange. Este un sunet amortitor,dar placut. Induiosator,trist..si totodata vioi. Este acel zgomot alintator ce dragostea il face sa izvorasca,din orice loc.. Oriunde,oricand si de oricine.
Puteam oare si eu sa provoc acel sunet incat sa aduc pe cineva ..in viata mea invaluit de iubire,doar pentru mine?...
Incercasem sa scap de egoism...Dar era mai mare ca oricand. Eram cu adevarat persoana pe care o uram cel mai mult in acest moment...
>>
Me first!Me first!
Cat de bine ma simt!In sfarsit ajung si eu la un fic care merita citit si sunt prima la comentariu.
Ai acteva greseli la primul capitol( si pe astea le-a zia AgentEli)
Imi place moolt descrierea ta in special sentimentele Sakurei.
Vreau sa stiu daca va fi ceva, adica intre Sakura si Sasuke daca macar Sasuke va face ceva( nu ma lua in seama.Sasuke is my favorite guy in Naruto).
In fine.Te astept cu continuarea.
Bye
Konichi wa! ^^

Yey! Continuarea! Cat am asteptat-o :x Ca de obicei, my evil person incepe cu greselile :D :

M aflam -> Ma aflam

plina de frunze.. -> se pun 3 puncte de suspensie TT.TT

viu colorate,da -> spatiu dupa semne de punctuatie

"Se apropia de aceasta data de mine,mergea atat de usor in fiecare pas parea a fi o eternitate,pana ce corpul sau a fost in fata mea am simtit cum mii de vieti au trecut prin mine si ca intr-un final mi-am primit rasplata mult asteptata." -> La inceput nu am inteles ce ai vrut sa zici aici o.o Si am incercat sa reconstituiesc...Asta cred eu ca ai vrut sa zici: "Se apropia de aceasta data de mine. Mergea atat de usor (era, de fapt,"incet") incat (nu "in") fiecare pas parea a fi o eternitate. Pana la urma corpul sau a ajuns in fata mea si am simtit cum mii de vieti au trecut prin mine si ca, intr-un final, mi-am primit rasplata mult asteptata". Sa ma corectezi, daca nu e bine...sincer, nu cred ca am redat cum trebuie...

voi pierii -> voi pieri

Pasii mei desi as fi vrut sa para repezi erau lenti. -> Pasii mei, desi as fi vrut sa para repezi, erau lenti

vroiam -> voiam

obijnuita -> obisnuita

patul sau ... parul sau -> a 2-a oara puteai spune "ei" ca sa nu se faca repetitia

o facuse sa tresare -> o facuse sa tresara

Dar,era oare acest lucru posibil? -> dupa "dar" nu se pune virgula, ci inainte. exceptand cazul in care vrei sa mai adaugi o informatie dupa el. Ah, si se pune intotdeauna virgula inainte de "dar", cum am spus, respectiv dupa sinonimele lui: "insa" si "totusi". Iti zic asta pt ca am vazut ca tu nu prea pui...

sa fiu iara -> sa fiu iar

e u -> eu

mi`l -> mi-l

Isi trase pe ea -> suna cam urat...

kimono depicat -> kimonou despicat

de avea - > ce avea

ca in fiecare zi. Merse ca in fiecare zi -> iti dai si tu seama...

acele vioare -> acele viori O_O

Este acel zgomot alintator ce dragostea il face sa izvorasca,din orice loc.. -> Este acel zgomot alintator pe care dragostea l face sa izvorasca din orice loc...


Gata. Te-as ruga sa lasi spatiu si dupa virgule, ok? Ehm...Te-as ruga sa incerci sa citesti cu atentie chestiile astea cu care te omor eu aici, pt ca am vazut in cap de azi greseli pe care ti le precizasem in comm-ul trecut. In rest, pot sa spun ca cel mai mult mi-a placut sfarsitul, felul in care ai transpus sentimentele si sperantele in flori de cires :x O chestie, insa, nu inteleg :| Scrii cand la pers I, cand la pers a III-a. Cand scriai la pers I, am crezut ca te pui in pielea Sakurei, dar apoi ma trezesc ca vorbesti de ea la pers a III-a...Nu mai inteleg nimic :|

What ever :-j See you with the next cap ^^

:bye:
Well va multumesc, pentru comentarii! Hmm toate greselile pe care le fac mereu, adica unele dintre ele ( ma refer la cele repetate ) le fac din greseala, neatentie dar voi incerca sa fiu mai atenta pe viitor, sa imi iasa mai bine.
In fine ma bucur ca va place cat de cat ficul meu, si sper sa evoluez !! ^^' Urmatorul capitol ( poate l-am postat prea devreme dar pentru ca nu pot posta in timpul saptamanii vreau sa ma revansez in weekend postand mai multe capitole ^^' )
O sa incerc sa fiu mai atenta.

Capitolul 2 : Amintirile ( Part 2)

<< Rozalia se afla acum in acea incapere, in care statea in fiecare dimineata, alaturi de Shizune si Tsunade, rezolvand ceea ce putea rezolva.
Era un ninja medical acum si stia multe despre anatomie, totul despre corpul uman si cate poate vindeca. Putea oare sa faca ceva in legatura si cu acele semne ciudate ce se aflau atunci pe corpul lui Sasuke? Sa inlature otrava ce Orochimaru i-o infipsese in trup fara acord? Probabil ca nu. Dar ce rost mai avea? Oricum plecase si nu avea sa se mai intoarca vreodata.
Imi amintesc acele ganduri
In vocea ta tresar atatea randuri
Inima ta bate acum..
Pe mine ma astepti , urmand..
Tu tu tu.. Doar tu , tu tu ...

In spatele marii cladiri, in care se aflau miile de carti din Satul ascuns intre frunze se afla un baiat cu parul blond, inalt si cu ochii albastrii extrem de puri. Era acelasi Naruto dintotdeauna, numai ca de aceasta data statea la umbra, privind cerul si cantand. Oare ce era acel cantec pe care il canta? Probabil ca nici acesta nu era constient de asta.
Simtea cum cerul apasat isi revarsa bunatatea asupra lui si acele raze de soare ii incalzeau trupul, in timp ce privirea acestuia incerca sa se fereasca de cea a soarelui, pentru ca intr-o confruntare directa nu ar fi putut rezista, iar ochii sai ar fi fost orbiti de splendoarea si stralucirea aceluia.
Credea ca putea sta acolo tot timpul, sa chiuleasca din acea monotonie si sa se gandeasca la pacea din trecut si linistea in care traia. Daca o putea numi asa, lupta mereu cu Sasuke si cu cei din jurul sau, dar era bine. Simtea atunci ca facea parte din ceva, si acum facea.. Dar pierduse un element principal ce dezechilibra celelalte elemente.
- Sasuke, idiotule... Cand te voi gasi te voi face sa te intorci aici si... Sakura va fi fericita. Eu voi fi fericit. Vom putea fi din nou acea echipa ce am fost odata. Voi face asta, la fel cum voi reusi sa devin hogake. Iti jur.
Baiatul vorbea singur in timp ce strangea pumnul iar bratul sau se ridica spre cer in semn victorios. De aceasta data ochii sai au intalnit razele puternice ale soarelui si i-au lasat sa se inchida brusc, fata fiindu-i ferita, aproape inconstient, din calea luminii puternice.
- Naruto !
Langa baiat se afla o fata inalta, cu parul destul de lung de o culoare albastra destul de inchisa. Ochii sai erau atat de puri si pareau atat de albi. Purta un kimono albastru inchis, la fel cum ii erau si ochii. Era destul de scurt kimono-ul, fiind desprins in partea stanga. Peste acel kimono purta in susul trupului sau o bluza scurta, ce nu parea decat un plus la frumusetea tinutei sale. Purta de asemenea si niste colanti negrii pana la genunchi, iar picioarele ii erau acoperite de niste cizme negre, inalte de asemenea pana la genunchi interactionand cu acei colanti. Era destul de frumoasa si putea atrage privirea oricui. Nu mai era aceasi fata, aceea care era atunci. Hinata se schimbase mult, purta haine mult mai " provocatoare " ca inainte si prea mai decisa ca oricand sa lupte pentru ceea ce isi doreste.
Baiatul o priveste indelung si isi induioseaza privirea. Parea atat de bland, de parca atinsese culimile fericirii.
- Hinata, ma bucur sa te vad. Esti de mult timp.. aici?
Se gandea, oare il auzise cantand .. Acel cantec nu il mai auzise nimeni pana atunci. Nu voia, probabil, sa se afle ca el il scrisese. Pentru ce? Pentru cine? Nici el nu mai stia acest lucru.
- Stii Naruto, sunt aici chiar dinainte sa vii tu. Te-am privit, si am stat aici pentru a vedea ce faci.. Cum reactionezi. Te-am auzit spunand acele lucruri despre Sasuke. Vreau sa stiu.... Sakura inca il iubeste pe Sasuke? Nici acum acele ganduri nu i-au putut disparea?
- Este ciudata sa ma intrebi asta, tu nu ai fost prea interesata de ea pana acum, din cate stiu eu. Oricum.. Da Hinata, ea mereu l-a iubit si o va face pana la sfarsit. Chiar si eu am inteles acest lucru, incat gandul meu a zburat de la ea. Nu putem fi impreuna, si imi doresc sa o protejez, asemenea unei surori pe care nu am avut-o niciodata. O iubesc, nu ca in trecut. Aceea este doar o amintire.
Auzind aceste lucruri tanara rasufla si zambeste. Avea o reactie ciudata dar cine isi putea da seama de acest lucru? Naruto nu fusese niciodata atent la detalii, daca ar fi fost probabil ar fi stiut cat de mult il iubeste acea fata,chiar si in momentul acesta.
- Stii.. - zicand asta Hinata se inroseste, ca si in trecut. Unele lucruri raman neschimbate - eu mereu am tinut .. la tine ... inc...inca de cand te-am cunoscut. Ti-am..admirat puterea..de a merge..mai departe..orice s-ar intampla. Esti...cel pe care l-am admirat intotdeauna...
De abia reusi sa scoata aceste cuvinte din gura, respiratia ii parea mai greoaie. Incerca sa devina indrazneata, cum niciodata nu fusese. Pentru a merge mai departe si as implini scopul. Care era acela? Nu isi amintea, il avea si in trecut? De a-l ajuta pe Naruto si a merge alaturi de el in acel drum al vietii, sa fie cea care va fi mereu langa el. Poate chiar..sotia lui.
Dar baiatul nu raspunse prin cuvinte la ceea ce fata ii spuse. Merge catre aceasta si o invaluie intr-o imbratisare dulce. O strange in bratele sale fara a-i da drumul. Era mai intalt decat ea, si ii putea pune capul pe umarul sau. Aceasta inchide ochii lasandu-si roseata din obraji sa traiasca vie, fara a se pierde. Isi trece mainile in spatele lui si il strange la randul sau in brate. Se simtea mai protejata ca oricand. Poate o invaluise asa doar pentru un singur lucru : prietenia. Pentru ca el.. Nu avea cum sa o iubeasca, asa cum o facea si ea.
Gandurile acestea ii fura surprinse in momentul in care blondul se desprinde din imbratisare si ii apuca obrajii rosiatici si fierbinti cu ambele maini. Isi apleaca capul si printr-o miscare lenta si totodata blanda isi atinge buzele de cele ale fetei,sarutand-o. A urmat un sarut lung si plin de sentiment, din partea amandurora.
Prin acea zona, o tanara fata ii privea. Aceasi fata rozalie de dinainte.
- El..Cum poate face asta..Credeam ca pe mine ma iubeste,este asa un idiot.
Dar vorbele sale au fost oprite de constiinta sa. In mintea sa incepusera sa intre ganduri noi ce le depaseau pe cele vechi.
Ce sunt eu? De ce? Sasuke este singurul care conteaza,dar de ce ma pretez la aceste vorbe idioate si sentimente de egoism? Are nevoie de ea, are nevoie de oricine altcineva care nu sunt eu. Pentru ca nu ii pot impartasi sentimentele si gandurile. Traiesc pentru altcineva. Sunt atat de proasta.. sa ma bag in vietile tuturor si sa ii fac sa sufere. Inainte eram doar o fata prostuta nebagata in seama, slaba si nesemnificanta. Acum sunt Sakura Haruno, ninja medical. Si am sa raman asa, pana in momentul in care voi fi cunoscuta..drept Sakura Uchiha...
Cuvintele acestea si le spusese fata in propria minte. Erau atat de copilaresti,si concluzii trase pripit. Erau amintirile si trecutul care o impingeau in calea viitorului. Uita ca trebuia sa traiasca prezentul? Trecutul murise de mult.... <<
Cum am spus, dau edit ^^ nu o sa corectez primul capitol deoarece la luat Agent Eli la rost :)) doar un lucru am de zis :)) de ce scri cand la persoana I, iar apoi la persoana III-a? trebuie sa te decizi la care persoana scri :))
Asa, sa trecem la capitolul asta ^^
Dar baiatul nu raspunse prin cuvinte la ceea ce fata ii spuse.
Ok, o propozitie nu se incepe niciodata cu ' dar ' [ si vezi ca mai ai cazuri asemanaroare ]... puteai sa pui o virgula la ultima propozitie si continuai cu asta sau puneai punct si incepeai direct cu ' baiatul '
" Este ciudata sa ma intrebi asta " - ciudat

hmm... greseli de tastare nu am mai vazut ^^' e bine ^^... hm... avevarat, ai mai scapat cateva virgule, dar vad ca nu mai sunt asa de multe ca la primul capitol ^^ si ai problema cu ' dar ' :)) ai grija ^^ so... astepet capitolul uramtor ^^ >:D< Ganbatte! :*
Un nou cap? Deja? Febra Naruto v-a ajuns din urma, nu-i asa? Bine, hai sa vedem ce avem aici:

se aflau miile de carti ... se afla un baiat -> repetitieee

ochii albastrii -> ochii albastri

hogake -> Hokage


Ochii sai erau atat de puri si pareau atat de albi. Purta un kimono albastru inchis, la fel cum ii erau si ochii. -> aham, adica albul e un albastru inchis, huh?

purta in susul trupului sau -> e ligic ca in susul trupului sau, ca doar nu in susul trupului lui Naruto o.O

colanti negrii -> colanti negri

aceasi fata -> aceeasi fata

Este ciudata sa ma intrebi asta -> Este ciudat sa ma intrebi asta

as implini -> a-si implini

apleaca capul -> cacofonie >.<


Astea au fost ^^ Trebuie sa recunosc, a fost un cap superb :x Hinata...Naruto...Hinata...Naruto...Waii! :x Cat de superb! M-am topit pe scaun cand am citit :))

See you with the next cap & Gambatte with school

:bye:
Ok Ok, vă mulţumesc pentru comentarii :D Am venit cu următorul capitol al acestui fic. Sper să mă descurc mai bine decât în cel de dinainte.

Capitolul 3 : Noua misiune
>> Dupa ce sarutul fierbinte dintre cei doi tineri se termina, blondul o priveste pe Hinata in ochi patranzand-o cu privirea, si nelasand-o parca, nici sa respire. In timp ce ochii sai o atintisera, buzele sale se miscau pentru a rosti urmatoarele vorbe :
- Hinata.. Imi pare rau ca nu am vazut ceea ce simti pentru mine pana acum, am fost orb sa nu observ cat de mult ma iubesti... Ai vrea sa ma urmezi in acest drum lung in a deveni hokage? Sau pana ce sentimentele noastre, unul fata de celalalt se vor stinge cu adevarat? Vrei sa fii cu mine?
Fata se inrosi mai rau ca inainte, nu voia sa se lase batuta si sa piarda exact in momentul acela, pe care il asteptase cu atata ardoare atata vreme, pentru care rabdase atat de mult. Avea sa spuna da , si nimic nu o va impiedica. Nici macar marea sa teama de a spune ceva in fata celui pe care il iubea, mai ales acum, in momentul acesta de rascruce.
- Naruto.. Inima mea bate mai tare de fiecare data cand iti zareste chipul, iar privirea mea nu o poate scapa din vedere pe a ta. Ma las purtata de sentimente cand sunt in jurul tau, si nu mai gandesc rational, de fapt.. nu mai gandesc deloc. Vreau doar sa fiu cu tine, si sa te ajut in aceasta mare calatorie pe care tu .. trebuie sa o urmezi. Accept cu cea mai pare placere si daruinta dragostea ta, si sper sa fiu demna de aceste sentimente.
Spunand aceste cuvinte fata se apropie de baiat mai tare, incercand sa il imbratiseze, sa faca ceva prin care sa ii demonstreze cat de mult il iubeste. Insa era peste puterile sale, nu putea indrazni sa faca atat de multe lucuri intr-o singura zi. Fuse uimita cand buzele ii fura acoperite cu un sarut pasional de catre blondul din fata sa, ce o invaluie intr-o imbratisare ametitoare si totodata linistitoare. Acela ramase tabloul intiparit in mintea rozaliei. Frumusetea celor doi, fiind imbratisati in mijlocul frumusetii naturii, bucurandu-se de adevarata dragoste, de care ea.. nu se putea bucura.

*
Petalele sunt intotdeauna prevestirea unui lucru minunat ce este pe cale sa se intample. Oriune ai fi poti auzi sunetul extraordinar al desprinderii lor din floarea initiala, si oriunde ti-ar fi gandul, tresari la acest sentiment. Pentru ca dragostea este mai presus de micile cuvinte, ce nu pot fi insirate oricum peste cate o foaie alba de hartie. Aceasta este nesemnificanta prin micile acte juvenile si pline de copliarie, aceea este o atractie ce nu duce mai departe decat la un simplu sarut, sau la o mangaiere profunda. Departe de dorintele trupesti si de sentimentele crude ale despartirii se afla si realitatea ce este mai credibila ca orice se poate intampla, pentru ca aceasta exista indiferent de scop.
Cum acele petale sunt adevaratul simbol al minunatei forti de dragoste, asa si micile frunze ce se scutura din copaci aduc prevestirea unei noi vesti, ce poate fii buna sau rea, cum si micile pasari zboara cu anumite mesaje catre sediul Satului Ascuns Intre Frunze, atunci totul devine mai clar si toti cei aflati in sat trebuie sa uite de viata lor personala si de toate sentimentele pe care fiecare le poarta in sine. Misiunile apar si nu pot disparea din viata unui ninja, este esenta din care cu totii pot trai. Prevestirea unui dezastru, sau doar o misiune banala. Aceasta se afla doar la momentul potrivit.
Se afla rozalia in camera in care salasluia si Doamna Tsunade, stand pe scaunul sau si citind anumite documente. Sakura o privea cu multa admiratie, neputand sa isi tretraga ochii de la dansa. Parea mai mult decat o profesoara, decat un hokage. Parea cea care o invatase tot ceea ce stia azi, si chiar mai mult de atat. Ii datora totul.
Intre timp usa acelui birou se aude, fiind deschisa dupa ce o bataie insistenta fusese aruncata peste aceasta. Acolo isi infatiseaza trupul un tanar inalt ce avea parul strans in coada si o privire indiferenta, totusi dincolo de aceasta se putea vedea o ingrijorare ce ii facea mintea sa fulgere iar gandurile sale nu puteau zbura din acel loc. In mana tinea un document scris, un mesaj adus de una din pasarile ajunse aici cu putina vreme inainte.
Baiatul merge catre masa Doamne Tsunade si pune, cu o miscare brusca, documentul pe masa.
Femeia priveste continutul iar pe fata sa se intipareste o expresie de ingrijorare. Aceasta spune cu repeziciune :
- Cand s-a intamplat asta?
- Cu doua zile ca acest document sa ajunga aici. Totul pare mai grav decat este descris, cred ca este vorba de ceva mai mult de atat. Trebuie sa facem ceva. Acesta fusese raspunsul pe care Shikamaru, tanarul cu parul prins in coada si cu ochii negrii ca un taciune, aproape la fel de patrunzatori ca a lui Sasuke, raspunse.
- Desigur!! Sakura anunta-l pe Naruto. Plecati in misiune, Shikamaru va va explica detaliile, si tu.. Mergi cu ei in misiune.
Spunand aceste lucruri cei doi se deplaseaza in graba din cladirea principala.
- Shika.. Ce s-a intamplat? ce misiune?
Acesta o priveste pe rozalie serios, fara a schita niciun semn de indferenta pe fata, incat ingrijorarea fetei fusese accentuata.
- Sasuke.. A fost vazut la granita de la Satul ascuns in Nisip. Trebuie sa mergem acolo... Totul este in pericol, satul, oamenii din sat... Si este singura noastra sansa, momentana, de a-l salva pe Sasuke.
Nu au mai fost spuse alte cuvinte. Totul era inteles de catre frumoasa rozalie, iar ingrijorarea tanarului jounin nu era doar pentru acel baiat ce ii fusese, poate, camarad. Ci mai degraba pentru aceea care ar fi putut suferi din cauza actelor aceluia, total iresponsabile. In mintea sa putea trai un singur nume, si un singur chip.. Acela al fetei din Satul Ascuns in Nisip, sora celui ce era kazekage, Temari. <<
Un nou cap! Un nou cap! Yey! Evident, Rautatea Mea incepe cu greselile >:) :


o priveste ... o atintisera -> prezent ... trecut

o atintisera ... se miscau -> ai folosit 2 timpuri diferite ale trecutului

hokage -> Hokage

se inrosi mai rau -> suna cam nasol >.< mai bine "se inrosi mai tare"

Avea sa spuna da -> Avea sa spuna "da"

se apropie ... mai tare -> huh? O.O poate "se apropie ... mai mult"

fura acoperite ... o invaluie -> trecut ... prezent

forti de dragoste -> forte ale dragostei

poate fii -> poate fi

Se afla rozalia -> Rozalia se afla

salasluia si Doamna Tsunade -> in primul rand, "salasluia" suna...ehm...nu e prea potrivit...in al 2-lea rand: "Doamna Tsunade" ? O.O Nu suna deloc bine >.< Try "Tsunade-sama"

sa isi tretraga -> sa isi retraga

Parea cea care o invatase tot ceea ce stia azi, si chiar mai mult de atat. -> nu parea, chiar era

usa acelui birou se aude -> usa...se aude? O.O plus ca nu era nevoie se "acel" so "usa biroului se aude deschizandu-se"

o bataie insistenta fusese aruncata peste aceasta -> asta ar trebui sa fie o...ehm...expresie? stiu ca-s mai paralela cu expresiile, insa asta pot sa jur ca nu exista O.O ai incercat sa inventezi tu, nu? ehm...nu ti-a iesit prea bine :D

ajunse aici -> ajunse acolo

Cu doua zile ca acest document sa ajunga -> Cu doua zile inainte ca acest document sa ajunga

ochii negrii -> ochii negri

o priveste ... fusese -> prezent ... trecut

Totul este in pericol, satul, oamenii din sat -> Totul este in pericol: satul, oamenii din sat

singura noastra sansa, momentana -> sansa momentata? O.O hai ca n-am mai auzit asa ceva... "singura noastra sansa, momentan"

jounin -> Jounin

kazekage -> Kazekage

sora celui ce era kazekage, Temari -> sore celui ce era Kazekage: Temari


Gata! ^^ Pfiu, te-am omorat? :)) So, ce pot spune...nice cap, mi-a atraas atentia in special pasajul acesta:

"Petalele ... pentru ca aceasta exista indiferent de scop."

A fost chiar superb :X
In rest a fost frumos, ai reusit sa imi captezi atentia cu sfarsitul ;) So:

Gambatte & Kissu

:bye:
Well mă scuzaţi pentru întârziere, nu am mai scris la acest fic în ultima perioadă dar acum am venit cu următorul capitol, nu am prea avut idei până acum.

Capitolul 4 : Revederea.

Iubirea este un lucru atât de greu de înţeles, atât de cei din jur cât şi de cei ce sunt în mijlocul situaţiei, pentru că un firicel aprins de dragoste este ca şi flacăra ce cuprinde, printr-o singură mişcare, întregul Univers. Totul se revarsă peste ceea ce a fost odată, şi începe ploaia. Reâncarnare, totul reâncepe şi ce a fost odată este uitat, pierdut în umbră.
*
În timp ce Naruto, Shikamaru, Hinata şi Sakura se îndreptau către Satul ascuns în Nisip, sperând cu disperare să ajungă la timp, atât pentru a-l opri pe Sasuke cât şi pentru a-i proteja pe toţi de el. Nu ştiau cât de precisă era această sursă, dar era singura lor speranţă, în acest timp la intrarea în Sat se afla un băiat înalt, cu părul negru, ca şi obscuritatea. Ochii săi erau profunzi, de un negru mai adânc decât părul. Te puteai pierde în acele pupile, erau închise fără pic de strălucire, speranţa ce poate existase odată acolo..., acum dispăruse. Privea în faţă, neclintit. Acolo se afla o trupă de trei ninja.
- Temari, se pare că ne revedem. Cum o mai duci? Spuse brunetul cu sarcasm în ochi, expresia feţei era dezgustată, de parcă văzuse ceva îngrozitor. Nu înfricoşător ci greu de privit din cauza imperfecţiuni. Era o întrebare ce nu aştepta un răspuns clar, una retorică. Însă blonda nu se lasă printre micile cuvinte ce fură rostite de el. Mişcă un pas în faţă şi face semn cu mâna spre fratele său, Kankurou. Acesta îşi mişcă braţele pentru a pune stăpânire pe păpuşile sale încărcate cu chakra. Cealaltă persoană aflat acolo îşi scoate cuţitul şi face câteva semne din mâini. În jurul lui Sasuke apare un zid de nisip, ce avea ca scop oprirea lui, pentru a nu continua intrarea în sat. Acesta râde cu sarcasm şi dintr-o singură mişcare de mână spulberă zidul ce se deschisese în faţa lui. Priveşte către fata ce stăpânea tehnica respectivă. O privire ce îi putea întimida pe toţi, rece, rea şi fără pic de iubire. Ura punea stăpînire pe el, nu punea ci deja o făcuse, de-a lungul atâţior ani cât fusese plecat de acasă. Îşi ridică ochii, îşi încruntă fruntea şi priveşte fioros, după care spune :
- Se pare că micul vostru deşert a achiziţionat talente noi. Păcat că acest mic talent stupid, va fi spulberat de mânia mea.
Fata auzind ceea ce spune brunetul se ridică, făcând iar un semn cu mâna în timp ce un val de nisip o ridică. Îşi ridică braţul stâng şi îl pune lateral, în aer. Arată cu degetul arătător spre Sasuke şi deodată pământul pare să se cutremure. Îşi apropie braţele, lasă capul în jos şi ochii săi roşiatici se înteţesc, cuprinzându-i o alură întunecată, fără pic de sclipire aşa cum erau şi cei ai băiatului brunet, doar culoarea făcând diferenţa. În timp ce îşi apropia braţele, la trosnitura puţin puternică ce le uneşte spune : Jutsul NIsipului, Groapa Obscură. Spunând asta nisipul de sup picioarele lui Sasuke dispare, fiin ridica în aer şi acesta cade în gol. Face şi acesta un semn cu mâna dispărând din locul respectiv. Reapare în spatele tinerei încercând, cu sabia sa, să îi taie gâtul. Aceasta îl privea, fără să se clintească. Ochii ei erau pătrunzători, fără speranţă pierduţi într-un abis de obscuritate, de unde nu puteau ieşi. La fel ca şi ai mei îşi spuse el în gând în acel moment. Îi vedea pe cei doi stând departe, pe Temari şi Kankurou. Îi acordau atât de multă încredere fetei respective.
- Intuile mişcări, acum te voi ucide.
Însă aceste vorbe nu au putut fii duse la capăt pentru că fata blonduţă face un semn foarte rapid cu mâinile şi un val de apă apare, încercând să îl doboare pe brunet în timp ce aceasta dispare în aer, el se fereşte dispărând din acel loc. Fata era destul de puternică, şi îşi plănuia fiecare mişcare. Până atunci nu spusese nimic, tăcea şi îşi făcea datoria . Sasuke se încruntă, se opri pentru un moment. De această dată avea de gând să îi dea lovitura finală, ce urma să fie mortală. În timp ce mâna sa se umplea cu o Chakra argintie, strălucitoare, mai în depărtare se putea vedea rozalie, cu prietenii săi. Însă nimeni nu îi zărea, erau cuprinşi în micul joc în care intraseră.
Temari se urcă pe evantaiul său imens, zboară către locul unde se afla fata cu ochii roşiatici, îi urmă privirea rece şi apoi îi spuse :
- Calmează-te, Gaara va sosi aici repede.
Ochii fetei nu se schimbau, şi privirea sa era pierdută. Fără să răspundă la comentariu se lasă în jos, pe un genunchi şi face iar un semn cu mâna. Îşi taie o parte din mână, voia să facă o transmutaţie, oare pe cine urma să cheme?
Dar aceasta fu oprită de Sasuke care spuse:
- Este deja prea târziu.
În timp ce spunea asta se mişcă, doar pentru o secundă. Fuge către tânără, vrând să o străpungă, dar acesta fu oprit, când în acea fracţiune de secundă, în faţa lui era o fata cu părul roz. O privi, şi puterea din mâna sa se spulberă, nu avu timp să facă altceva pentru că buzele sale au fost cuprinse de un sărut fierbinte. Gâtul său a fost cuprins de braţele firave ale Sakurei, nu dorea să piardă acest moment. Salva pe cineva, şi îl putea revede pe Sasuke, era ceea ce îşi dorea. O sărută şi acesta agresiv după care o împinge, lăsând-o pe să cadă pe nisipul arzinte. O privea, parcă îndurerat dar şi uşurat, nu înţelegea ce este cu această racţie, a ei cât şi a lui, pentru că îi răspunsese la sărut. Într-un alt moment de inconştienţă îş întinde mâna spre fata ce se afla pe jos, o ridică şi o ia în braţe.
Toţi cei aflaţi în jur priveau uimiţi, chiar şi inima Sakurei bătea de uimire, pasiune şi multă iubire în privirea băiatului. Ochii prinseseră o anumită strălucire, care se spulberă în momentul în care se despreinse de rozalie şi dispăru, în depărtare fără să spună altceva decât :
- Voi veni după tine.
Nu ştiau niciunul la ce se refera, la ceea ce venise iniţial sau la rozalia pe care tocmai o îmbrăţişase. Erau siguri că vorbea despre răzbunarea lui, idioată şi fără sens. Însă inima ei nu putea să nu accelereze cu fiecare secundă, sărtul şi acea strângere în propriile lui braţe alina toţi anii de suferinţă de până atunci. În zonă apar şi ceilalţi. Naruto înjură printre dinţi, Sasuke dispăruse iar el nici măcar nu avusese ocazia să îl înfrunte :
- La dracu Sasuke, puteai aştepta.
Hinata se afla în spatele lui Naruto încercând să îi dea de urmă lui Sasuke, dar acesta nu era de găsit nici măcar nu Byakugan-ul ei, dispăruse. Shikamaru o pierdea, oarecum pierdut, pe Temari. Merse către ea, încercând să o salute fără a se lăsa condus de impulsuri, nu voia să se vadă cât de uşurat era că nu păţise nimic. Poate altcineva nu ar fi văzut dar aceea, pentru că inima îi bătea cu acceleraţie şi ochii îi străluceau când îl vedea, a realizat.
- Sunt bine...
Nu mai putu să continue altceva pentru că o îmbrăţişare o învălui, a simţit braţele puternice în jurul ei iar el a putut constata cât de tare îi bătea inima, şi ce intensitate putea avea în ochi când acesta era în preajmă.
Uimirea nu fuse prea mare pentru cei din jur, erau încă concentraţi asupra plecării bruşte a fostului lor camarad. În timp ce încercau să afle ce se întâmpla, în zonă apare un băiat înalt cu părul roşcat. Ochii îi erau verzi şi pătrunzători, semnul de pe fruntea sa era unul scris în roşu iar privirea sa părea blândă, deşi de neclintit. La vederea acestuia blonda ce mai devreme stătea nemişcată, fără alte semne de bunătate pe faţă se îmbujoră şi ochii îi prinseră o altă amploare, străluceau. Vocea acelui băiat fu blândă, adresândui-se în timp ce ajunse lângă aceasta, îşi puse mâna în capul său lăsându-i firele printre degetele sale, după care spuse :
- Ai făcut treabă bună Ayssa.
Părul său era moale şi uşor de atins. Faţa ei catifelată se înroşi, avea aceaşi nuanţă ca şi ochii săi. Spunând această mică propoziţie acesta se întoarse pentru a pleca spre ceilalţi, privirea îi era serioasă, se îndreaptă către blondul cu ochii albaştrii intenşi. Nu spuyse decât un " Mulţumesc " foarte sincer când ajunse în faţa tuturor, Naruto însă sare destul de rapid şi îi întinde braţul. După câteva secunde de gândire, Gaara ridică braţul stâng şi îl uneşte cu cel al blondului, aceştia îşi scutură mâinile privindu-se. Vedeau nostalgia şi multe amintiri prin ochii opuşi ai fiecăruia, prietenia ce urma să se înfiripe.
*
Toate cuvintele spuse fără înţeles, şi fiecare privire crudă fără cea mai mică explicaţie, sunt ca cele mai crude amintiri, pe care ai vrea să le ştergi cu buretele dar pe care nu le poţi uita, înfiripate în mintea şi inima ta pentru totdeauna. Privirile de răutate ale celorlalţi către tine sunt ispititoare, făcându-te să dispari în abis. Iubirea în acest Univers disperat după putere şi răzbunare? Este doar un vis, un cântec ce a început să prindă amploare. În urechile fiecăruia începuse să se audă sunetul dragostei...


Ayssa Akimi
( personajul acesta este ales la întâmplare, nu ştiu dacă face parte din vreun anime-u anume. Numele său este ales la întâmplare şi personalitatea este creată 100 % de către mine )
Heeeya ^___^ M-am gandit ca vrei sa vezi o evil in act, asa ca am trecut pe la noul cap ^^' So here we go:



Reâncarnare, reâncepe -> Reîncarnare, reîncepe

Satul ascuns în Nisip -> Satul Ascuns în Nisip

Ochii săi erau profunzi, de un negru mai adânc decât părul. -> pe cat de frumos ai inceput, pe atat de nasol ai terminat >.<

Spuse brunetul cu sarcasm în ochi -> sarcasm...sarcasm unde? O_O am auzit de "sarcasm in glas", dar "sarcasm in ochi" ... O_O

din cauza imperfecţiuni -> din cauza imperfecţiunii

Mişcă un pas -> poate "Făcu un pas"

persoană aflat -> persoană aflată

Păcat că acest mic talent stupid, va fi spulberat de mânia mea. -> virgula intre subiect si predicat?

un val de nisip o ridică. Îşi ridică braţul -> repetitie >.<

Jutsul NIsipului -> Jutsul Nisipului

sup -> sub

Intuile -> Inutile

nu au putut fii -> nu au putut fi - se scrie "fii" doar la pluralu subst "fiu", la verb e cu un singur "i", got it?

se putea vedea rozalie, cu prietenii săi-> se puteau vedea rozalia, insotita (sau "impreuna") cu prietenii sai

îi urmă privirea rece -> huh? O.O

buzele sale au fost cuprinse ... Gâtul său a fost cuprins -> repetitieee

îl putea revede -> îl putea revedea

nisipul arzinte -> huh? :blink:

îş întinde -> îşi întinde

despreinse -> desprinse

Nu ştiau niciunul -> Nu ştia niciunul

sărtul -> sărutul

a realizat -> si-a dat seama - a realizat are alt sens, ex: a realizat o constructie. Got it?

ochii albaştrii -> ochii albaştri

Nu spuyse -> Nu spuse


Gata! ^^ Lung cap! Si frumos :X:X:X Chiar mi-a placut :X Mai ales faza cu cuplurile =P~
Mai ai de lucrat cu virgulele, pt ca nu prea le pui unde trebuie. De asemenea, bagi prea multe propozitii intr-un enunt, si nu suna prea bine. In rest nu mai am ce comenta in afara de greselile de tastare (pe care toti le avem), expresiile, si cele de genul "ochii albastrii". Descreirea e superba, iar actiunea no comment :3:
So:

Gambatte & Kissu

:bye:
So, well, ma scuzati de
Misto capitol.
Imi place.Chiar am ras si eu cu pofta la faza aceea cu Naruto:
"Naruto, ce fuse tacut p
mai pui si tu odata continuarea? sau ai de gand sa ne mai tii in suspans
imi place foarte mult ficul tau :X:X:Xsi astept contunuarea....nu am ce comenta...greseli....nam vazut pentru ca citeam cu sufletul la gura :D
imi place si diallogul, naratiunea descrierea.:X:X:X...sunt foarte bune
ideea ficului :Xeste deasemenea la fel de buna.
grabeste-te cu continuarea aia :*
Scuzaţi-mă că nu am mai trecut pe aici şi că nu am mai pus o continuare pentru atât de mult timp, însă nu am avut prea mult timp să scriu, cu şcoala asta, şi nici idei. Acum m-a trăznit ceva şi am zis să scriu. Mulţumesc pentru aprecierile voastre.

Lectură plăcută!

____________________________________________________________________________
Capitolul 6 : Iubirea lui Sasuke

Ce înseamnă să fi orb într-un loc în care nu ai ce să vezi? Ce înseamnă să trăieşti doar pentru a-i vedea pe ceilalţi zâmbind, fiind fericiţi, când tu însuţi nu ai de ce să zâmbeşti? Oare ce este Paradisul fără cineva cu care să îl împarţi, şi ce înseamnă suferinţa dacă nu pierzi nimic? Erau întrebări ce singure nu îşi puteau găsi răspunsul, pentru că într-o lume atât de îndoielnică, nu puteai fi sigur de nimic. Speranţa că acele clipe de fericire, datoriă iubirii, vor veni, trăia în sufletul tuturor, dar nu toţi o arătau. Nu înseamnă asta , oare, fuga de propriul zâmbet?
*

Un băiat brunet, cu ochii negri, foarte adânci şi destul de închişi, stătea într-un copac, privind în văzduh, fără un scop anume. Era adâncit în visare, însă, din cauza ochilor în permanenţă negri, fără pic de strălucire, era greu să deduci asta. Era la fel de atrăgător precum un zeu, şi atât de indiferent precum un criminal priceput.
- Sasuke, Orochimaru nu cred că va fi prea fericit de această întâmplare.
Spuse bărbatul aflat pe sol, ce îl privea pe Sasuke. Acela avea un păr gri, lung, prins în coadă şi o pereche de ochelari, ce puteai crede că erau doar de formă. Avea un aspect elegant, şi totodată vulgar, ce provoca repulsie şi admiraţie, în acelaşi timp. Îşi puse degetul arătător asupra ochelarilor, pentru a-i împinge mai aproape de ochi şi zâmbi răutăcios.
Tânărul aflat în copac nu-şi întoarse privirea către cel ce vorbea, ci şi -o menţinea, pierdută, în visare. Vorbele acelea nu aveau niciun efect asupra lui, nici măcar nu îl deranjau. Cine era Orochimaru pentru el? Nici măcar acest lucru nu era important, singurul gând ce îl făcea să tresară, singurul nume ce îl putea dezlipi de acel loc, era al ei.
- Nu îmi spune, după atât de mult timp... O iubeşti pe acea fată? Eşti atât de idiot, Sasuke. Credeam că singurul tău scop este să îţi ucizi fratele, cel ce ţi-a ucis întregul neam. Dar nu, acum văd. Eşti prins într-o iluzie a dragostei. Nu vei reuşi niciodată să fii cu ea. Crezi că ar accepta să fie cu... Îşi drese glasul înainte de a continua. Cu un tip ca tine? În cele din urmă, dacă e cea mai preţioasă pentru tine.. Râse înainte de a scote ultimele cuvinte. Va trebui să o omori.
Acest gând îl făcu să tresară pe brunet, şi acesta sări din copac. Îl prinse pe Kabuto, bărbatul aflat pe sol, de gât şi îl ridică. Îi aruncă o privire fulgerătoare, după care îi spuse, calm, şi totodată iritat.
- Uite ce e, Kabuto, poţi pleca înapoi, la dracu, de unde ai venit. Spune-i lui Orochimaru că îmi voi îndeplini misiunea, cea pe care o am eu în gând. Dacă nu îi convine, poate să încerce să se descotorosească de mine. Oricum.. Râse şi acesta înainte de a spune ultimele vorbe. Şi eu am luat tot ce am vrut de la el. Restul depinde de cum se comportă. Nu mai sunt marioneta voastră.
Îl aruncă, foarte agresiv şi plecă, înainte ca acela să poată comenta ceva. Nu îşi ştia drumul precis, până ce nu a văzut acel chip angelic în faţa ochilor, în propria imaginaţie.
Începu să alerge destul de repede, având o destinaţie precisă. Avea de gând să ajungă în satul ascuns între frunze, acolo, unde va trebui să se întoarcă ea.
*

Au trecut câteva zile până ce aceia ce au venit în ajutorul celor din Satul Ascuns în Nisip se întorceau către casele lor. Shikamaru purtă o discuţie cu Gaara înainte să plece.
- Gaara, ştiu că acum golul cel mai mare a lui Sasuke nu este puterea, sau uciderea cuiva. Am început să realizăm ce vrea. Însă.. nu putem fi siguri că nu vor veni alţii după Ayssa, şi aceia, nu vor arăta milă. Nu vrei să rămânem, să vă putem ajuta?
Gaara zâmbi şi o privi pe fata aflată în stânga sa, Ayssa.
- O să ne descurcăm Shikamaru. Oricum, ştiu că şi voi trebuie să faceţi ... altceva, în acest moment. Mult succes cu Sasuke. Se întoarse către Naruto, şi îi întinse mâna.
- Sper să ne revedem curând. Îi spuse, pe un ton mai mult decât amical. Naruto îi întinse la rândul său mâna, şi i-o strânse, zâmbind larg, ca întotdeauna.
- Desigur. Data viitoare când ne vom întâlni, eu voi fi deja Hokage. Să nu uiţi asta, Kazekage Gaara.
- Voi ţine minte.
Conversaţia se termină, cu toţii luându-şi la revedere de la prietenii lor din Nisip. Se întoarseră, pentru a pleca, când Shikamaru, fără a conştientiza prea tare ce făcea, se întoarse şi o învălui pe Temari într-o îmbrăţişare strânsă. Aceştia se sărutară, destul de pasional, şi plin de înţeles. Acesta îi sărută mâna înainte să plece, şi îşi şoptiră câte ceva.
- Mă voi întoarce.
Îi spuse el, în timp ce ochii îi licăreau şi inima îi bătea cu multă viteză.
- Te voi aştepta.
Îi spuse ea, convinsă de sine, fără să îi pese că cei din jur îi observau fiecare gest. Erau doar ei. Se îmbrăţişară strâns, după care Shikamaru dispăru împreună cu prietenii săi. Naruto îl privea, însă nu zicea nimic. Era uşor de înţeles tot ceea ce se petrecea, chiar şi pentru el. Nu vedea rostul unor întrebări, care oricum ar fi dus la o conversaţie stânjenitoare. În schimb, nu a putut să o scape din priviri pe Hinata. O admira în timp ce mergeau. De fapt, fugeau, pentru a ajunge cât mai repede în sat. Părul acesteia flutura în adierea uşoară a vântului, cât încă se mai aflau pe Tărâmul Nisipului. Shikamaru şi Sakura mergeau înainte, în timp ce ei rămaseră în spate. Fără a mai spune altceva Naruto se apropie de ea, alergând la nivelul ei. Nu îi acorda atenţie vizuală, dar inima ei bătea cu multă acceleraţie în timp ce respiraţia îi era greoaie. Fusese îndrăgostită atât de mult timp de el, încât acum, când în sfârşit se înfiripase o idilă între cei doi, îi era greu să îl privească, crezând că va leşina de emoţie. Gândurile sale o îndemnau să renunţe la timidate, şi aceasta încă încerca.

Pe parcursul drumului către casă nu s-au întâmplat lucruri neobişnuite şi nu au avut parte de nimic ieşit din comun. Sakura nu scoase un cuvânt în tot acest timp, rămase tăcută gândindu-se la prinţul său ce, deşi arăta ca un Făt - Frumos, de purta ca un Zmeu. Îl iubea atât de mult. Dorea cu atât de multă ardoare ca el să o dorească, dar totodată se întreba ce va face, dacă îi va cere să fie cu el, într-un tărâm întunecat. Încă visa la numele de Uchiha, şi la o căsătorie.
*

Ajunşi în sat, cei patru au mers să îşi dea raportul. Tsunade a ascultat cu atenţie toate cele spuse, şi în cele din urmă a purtat o discuţie, în particular, cu Sakura. O privea sfidător în timp ce ochii ei căprui conturau neliniştea. Corpul perfect şi faţa atât de jucăuşă îi conturau nervozitatea.
- Sakura, trebuie să îţi aminteşti că el a plecat din Sat, nu trebuie să faci şi tu acelaşi lucru.
Rozalia nu răspundea, doar o privea. Nu era în stare să spună nimic, pentru că nu era sigură de reacţia pe care ar avea-o dacă el i-ar cere să îl însoţească. Ar fi acceptat, şi se învinovăţea pentru acest gând. Nu avea ce să facă, îl iubea prea mult.
- Uite ce e! Înţeleg că ţii foarte mult la el, însă scopul nostru este să îl readucem în Sat. Gândeşte-te cât de mult a munci Naruto pentru asta, şi noi toţi, chiar şi tu. Cât de mult ne-am zbătut.. Şi Naruto, ştii câte a făcut pentru el, şi pentru că tu i-ai cerut asta. Eşti nedreaptă dacă alegi să fii cu el şi să îi uiţi pe toţi cei ce ţi-au vrut binele. Nu fi egoistă, gândeşte raţional.
Fata a reuşit să scoată câteva vorbe, în timp ce îşi menţinea o expresie tristă pe faţă.
- Ştiu! De aceea mă învinovăţesc. El este totul pentru mine şi vreau să fiu cu el. Aici, sau oriunde altundeva. Nu contează ce face, cine este, cum face, dacă este el, Sasuke! Ştiţi foarte bine că mereu am vrut să revină în sat, şi în toţi aceşti ani a fost în mintea mea, pentru el am devenit mai puternică, pentru că aspir la multe, dar toate planurile mele îl includ. Asta ar putea fi singura mea şansă, şi nu sunt dispusă să renunţ la ea. Îmi pare rău, dar nu ştiu ce răspuns aş putea să vă dau.
Spunând asta pleacă, fără a se uita înapoi, trânteşte uşa şi pleacă fugind. Două lacrimi pure i-au scăparat din ochi în momentul în care a intrat în contact cu aerul de afară. Era înecăcios. Seara deja se lăsase asupra Satului, şi toate lumina prezentă era dată de amenajările speciale pentru acest lucru. Merse către propria sa casă , cu paşi mici, în timp ce mintea sa era plecată într-o altă parte, gândindu-se la multe, toate ce îl includeau pe brunet. Ajunsă acasă, intră în camera sa, şi fără să deschidă lumina, se trânteşte în pat, şi îşi trece mâna dreaptă asupra frunţii.
Vorbea singură, sau cel puţin aşa a crezut.
- Fruntea mea imensă...
O voce se auzi din întunericul ce străpungea camera.
- Sakura, fruntea ta nu are nimic. Până să îşi dea seama ce se întâmplă, înainte să se ridice, datorită luminii pale ce intra pe fereastră, datorită lunii, a zărit acel chip întunecat.
- Tu eşti... A fost tot ce a putut să spună, pentru că după asta buzele sale au fost învăluite într-un sărut apăsat. Buza ei a fost muşcată, uşor, de brunet.
Acesta începu să vorbească. O învălui în braţele sale , şi o ţinea strâns. Stăteau amândoi pe patul moale, iar fata îi învălui gâtul cu braţele fine.
- Ascultă-mă ... Am venit aici pentru că ... nu mai puteam rezista fără tine. Te iubesc, atât de mult Sakura. Am nevoie de tine. Credeam că singura mea preocupare este să... Să distrug pe cineva anume. Însă acum am realizat că nu este doar asta. Credeam că Naruto este cel mai bun prieten al meu, şi că este mai presus de orice, însă nu este aşa. Mi-am ascuns propriile sentimente, şi nici măcar nu înţeleg de ce. Vocea îi era calmă, dar se putea observa din glasul său că spunea totul cu hotărâre şi pasiune. Aş fi egoist să îţi cer să vii cu mine.. Ştiu că aceasta este casa ta, dar crede-mă, nu mă pot întoarce aici. Cel puţin, nu încă. Pentru tine aş face orice. Sakura, vrei să fii cu mine? Nu acum, nu să pleci cu mine. Însă .. să mă aştepţi, pentru că aş dori, ca atunci când mă voi întoarce, să fi a mea, pentru totdeauna.
Inima rozaliei bătea cu acceleraţie, şi nici măcar nu se aştepta la asta. Îşi aminti brusc de toate clipele din trecut, şi de câte respingeri avusese parte din partea lui. Ar fi putut să o facă şi ea acum, pentru a-i plăti cu aceaşi monedă; dar atunci ar fi suferit.
- Şi eu te iubesc... Sasuke. Vreau să fiu cu tine, pentru totdeauna. Indiferent de consecinţe.
Fără a mai intreba alteceva, cei doi se sărutară . Avea atât de multe întrebări să îi acorde, dar nu a putut. Nu ştia nici măcar cum reuşise să ajungă acolo, total neobservat. Nu îi păsa, atâta timp cât era cu ea, şi o ţinea în braţe. Simţea cum a fost dusă în Paradis, în braţele unui înger decăzut...
*
Când pentru ceilalţi dragostea nu este decât un joc, începi să te cutremuri şi să îţi ascunzu propriile sentimente, de teama celorlalţi şi de frica recunoaşterii lor, pentru sine; însă atunci când totul se termină, şi când, într-un final observi cât de mult ai nevoie de ele, te eliberezi. Atunci ajungi să cânţi în sine, ajungi să auzi acel sunet, atât de pur, al dragostei.

___________________________________________

Mulţam celor ce au citit!
Well, sa vedem ce`i aci` ^^

găsi răspunsul, pentru că într-o lume atât de îndoielnică, nu puteai fi sigur de nimic. -> acele virgule nu au ce căuta acolo o.o'

datoriă -> datorită

elegant, şi totodată vulgar -> înaintea lui 'şi' nu se pune virgulă T_T"

şi-o menţinea, pierdută, în visare. -> fară virgula aia ._.

- Nu îmi spune! După atât de mult timp... O iubeşti pe acea fată? Eşti atât de idiot, Sasuke!

Crezi că ar accepta să fie cu... - îşi drese glasul înainte de a continua - cu un tip ca tine?

În cele din urmă, dacă e cea mai preţioasă pentru tine.. - râse înainte de a scote ultimele cuvinte - va trebui să o omori.

tresară pe brunet, şi acesta sări din copac -> of, 'şi'`ul ăsta ._.

după care îi spuse, calm, şi totodată iritat -> tre să faci ceva în legătură cu el

Oricum.. - râse şi acesta înainte de a spune ultimele vorbe - ş[/b]i eu am luat tot ce am vrut de la el

Nu mai sunt marioneta voastră!

Îl aruncă, foarte agresiv şi plecă, înainte ca acela să poată comenta ceva. -> of doamne, virgula aia nu are ce căuta acolo ._.

a lui Sasuke nu este puterea, sau uciderea cuiva -> nici asta nu are ce căuta aci`

după Ayssa, şi aceia, nu vor arăta milă -> săracu` 'şi' T_T"

- O să ne descurcăm, Shikamaru! -> după vocativ se pune mereu virgulă

Se întoarse către Naruto, şi îi întinse mâna. -> T_T"

Naruto îi întinse la rândul său mâna, şi i-o strânse -> dublu T_T"

- Desigur!

- Voi ţine minte!

Se întoarseră, pentru a pleca -> nu are ce căuta acolo ._.

- Mă voi întoarce!

Fără a mai spune altceva, Naruto se apropie de ea -> bine că virgulele care trebuiesc nu le pui [-x

timidate, şi aceasta încă încerca. -> e clar, chiar ai o problemă cu acest 'şi'

rămase tăcută, gândindu-se la prinţul său ce, deşi arăta ca un Făt - Frumos, se purta ca un Zmeu. -> virgula aia, săraca, ai uitat`o ._. , iar 'ce, deşi' chiar sună aiurea ._."

Dorea cu atât de multă ardoare ca el să o dorească -> repetiţie

Încă visa la numele de Uchiha, şi la o căsătorie. -> ahhh X_X

Tsunade a ascultat cu atenţie toate cele spuse, şi în cele din urmă a purtat o discuţie -> o să mă omori x.x'

O privea sfidător, în timp -> of, virgulele astea :-j

Ar fi acceptat, şi se învinovăţea -> din nou 'şi'

munci -> muncit

pentru asta, şi noi toţi, chiar şi tu. Cât de mult ne-am zbătut.. Şi Naruto, ştii câte a făcut pentru el, şi pentru că tu i-ai cerut asta. -> pentru asta, noi toţi, chiar si tu! Cât de mult ne-am zbătut, iar Naruto.. ştii câte a facut pentru el şi pentru că tu i-ai cerut asta.

Ştiţi foarte bine că mereu am vrut să revină în sat, şi în toţi aceşti ani a fost în mintea mea. Pentru el am devenit mai puternică! Pentru că aspir la multe, dar toate planurile mele îl includ. Asta ar putea fi singura mea şansă, şi nu sunt dispusă să renunţ la ea. -> vrigulele 8-|, iar faza cu aspiratu` ._. nu am înţeles`o

asupra Satului, şi toate lumina -> 8-|

intră în camera sa, şi fără să deschidă lumina, se trânteşte în pat, şi îşi trece mâna dreaptă asupra frunţii. -> din nou >.<

- Sakura, fruntea ta nu are nimic!

înainte să se ridice, datorită luminii pale ce intra pe fereastră, datorită lunii, a zărit acel chip întunecat. -> repetiţie

O învălui în braţele sale , şi o ţinea strâns -> mrr >.>"

- Ascultă-mă ... Am venit aici pentru că ... nu mai puteam rezista fără tine. Te iubesc, atât de mult Sakura. Am nevoie de tine. -> Ascultă-mă! Am venit aici pentru că... nu mai puteam rezista fără tine! Te iubesc atât de mult, Sakura! Am nevoie de tine!

Credeam că Naruto este cel mai bun prieten al meu, şi că este mai presus de orice, însă nu este aşa. Mi-am ascuns propriile sentimente, şi nici măcar nu înţeleg de ce. -> ah, doamne :|

Cel puţin, nu încă. -> Cel puţin nu acum.

să fi a mea, pentru totdeauna. -> ce caută virgula aia acolo?

cu acceleraţie, şi nici măcar nu se aştepta la asta. -> again >.>"

Îşi aminti brusc de toate clipele din trecut, şi de câte respingeri avusese parte din partea lui. -> o să te omor :))

Vreau să fiu cu tine, pentru totdeauna. Indiferent de consecinţe. -> Vreau să fiu cu tine pentru totdeauna, indiferent de consecinţe.

atâta timp cât era cu ea, şi o ţinea în braţe. -> te battt [-x

ascunzu -> ascunzi

însă atunci când totul se termină, şi când, -> ah, doamne, 'şi'`u` ăsta e o adevărată problemă ._."

Of, doamne, tu ai ce ai să pui virgula înaintea lui 'şi' ._. , le pui fără rost, iar cele ce`ţi trebuiesc, nu le pui ._. am văzut`o şi p`asta ^^ well, în rest nu am nimic de obiectat, dar fi atentă cu virgulele astea :)) în rest capitolu` este drăguţ ^^... aştept continuarea ;;)