Hello everybody! Sunt noua,tocmai cazuta prin zona si mi-am zis sa postez si eu ceva.
As vrea sa ma criticati la sange daca se poate caci vreau sa-mi imbunatatesc abilitatile(care or fi si alea)
Sper sa va placa, promit sa tin cont de toate parerile.Momentaan doar atat am scris, dar daca va place o sa pun si o continuare
Here goes nothing:

Pe urmele destinului


“Cursa 239, Paris, tocmai a aterizat la poarta 5.Repet…”

M? aflam in curtea Universita?ii când am primit vestea mor?ii fratelui meu. Un oarecare sergent Popescu m? anun?a, într-un mod foarte delicat, ce-i drept, de faptul c? sunt a?teptat? s? identific trupul neînsufle?it al afaceristului Draco Anghelescu.Cauza mor?ii? Sinucidere.
Involuntar, mâinile au început s?-mi tremure, telefonul f?cându-se ??nd?ri la contactul cu solul. Trecusem într-o stare de amor?eala, atât fizic, cât si psihic. Lumea se pierduse în întuneric, într-un abis al singur?t??ii l?untrice.Alte rude nu mai aveam. El era familia mea ?i-l pierdusem ?i pe el…
Nu puteam s? accept a?a ceva. Undeva la mijloc trebuia sa fie o neîn?elegere uria??. Draco era mult prea puternic pentru a se sinucide, mai degrab? ar fi ucis; de?i m? însp?imânta la culme gândul acesta, era adevarat… ?i o ?tiam. Pe drumul de la aeroport, stând lini?tit? în taxi, mi-am ocupat timpul ?esând diferite ipostaze, care s? m? scoat? din via?a ce m? plasa singur? printre str?ini.


-Miss Corisandra Angel? Wait here.
Îi zâmbii b?iatului de la recep?ie, un brune?el pu?in peste 20 de ani, în timp ce m? a?ezam pe unul dintre scaunele din sala de a?teptare a spitalului “Sf. Rafael”.Nu-mi pronun?ase corect numele, dar se chinuia s? vorbeasca în englez? a?a c? m-am ab?inut de la o remarc? acid?. Oricum, în starea de fa??, nici nu cred ca a? fi avut nervi s? fac circ, de?i alt? dat?, din lucruri mult mai m?runte f?ceam scandal.
…r?sf??ul din copil?rie o fi de vin?...
Practic nu trecuse mult timp, dar sim?eam c? o iau razna. Eram sigur? ca au pus ace pe scaun, o durere fantastic? r?spândindu-mi-se prin tot corpul. Începusem s? m? bat pe genunchi, s?-mi frec mainile una de alta, s? respir adânc…
În cele din urm? ap?ru un uria? african, plin de mu?chi, cu ochi mari si o musta?? deas?. Era pu?in agitat, iar uniforma îi d?dea un aspect comic.Numai dac? mi-ar fi ars de râs!M-a anun?at c? pot s? intru.
Mi-am umplut pl?mânii de aer ?i m-am ridicat greoi de parc? mi-ar fi fost comod ?ezutul. Genul acesta de momente te face s? te gânde?ti ce bine e când ai pe um?rul cui s? te sprijini…
Mergeam de-a dreapta acelui legiuitor enorm, pe un coridor lung c?ruia nu-i vedeam cap?tul. Din loc in loc mai ap?rea câte o u?? uzat?, noi oprindu-ne in fa?a uneia ce ar?ta mai r?u decât toate celelalte. Am descifrat cu greu scrisul de pe placu??:”Patologie”.
-Nu ai pe cineva care s? fac? asta în locul tau? m-a întrebat mustaciosul.
Am dat din cap, tensiunea arteriala atingând cote critice.
-M? numesc Said. Dac? ai nevoie de ceva…
Aveam o nevoie dement? s? ?tiu.Am împins u?a cu putere, având impresia pe deplin îndrept??it? c? o s? ias? din balamale.Priveli?tea m-a izbit mai tare decat m-a? fi a?teptat. O camera alb?, ca mai toate obiectele din?untru, o mobil? de buc?t?rie de aceea?i culoare, plin? de instrumente ascu?ite, iar în mijlocul s?lii tronau ca trei monumente, cadavrele acoperite de cear?afuri a unor necunoscu?i,speram. Îndoieli nu mai vroiam s? am, a?a c? am început parc? înnebunit?, s? dau la o parte cuverturile. Primele doua trupuri apar?ineau unui b?rbat ?i o femeie, ambii cu gâturile retezate. Ochii lor, ie?i?i din orbite, larg deschi?i, constituie pân? în ziua de azi imaginile de început a ceea ce-mi creeaza crize de panica, doar la gândul în ce chinuri groaznice au putut muri acele persoane.
Aveam o ezitare v?dit? când am ajuns la cel de-al treilea trup neînsufle?it.Mi-am pus mâna pe cear?af, tres?rind la contactul cu r?ceala organismului inert, de dedesubtul materialului sub?ire.
-De ce te îndoie?ti acum? Putea fi oricare din ceilalti doi,?opti o voce pe care o mai auzisem undeva, demult, ca prin vis.
În graba cu care am intrat, nu am observat figura ce st?tea retras?, sprijinit? de o masa, într-un col? întunecos al înc?perii. Colosul ce ma fixa cu privirea avea într-adev?r motive s? nu ias? la lumin?, c?ci cu fizicul lui impun?tor ar fi speriat orice nes?buit pus in calea sa.La 168 de cm cât aveam eu, m? dep??ea cu aproximativ doua capete, deci avea pu?in peste doi metri; cu toate c? în semiobscuritatea din?untru c?p?tase un aspect fioros de namil? s?lbatec?, nesupus? societ??ii ?i standardelor moderne. M? f?cuse s? m? pierd în ochii lui pentru câteva momente, ducându-m? cu gândul la Tarzan ?i la alte personaje care creau o oarecare analogie cu acest necunoscut misterios îmbr?cat in halat alb. Plictisit probabil de lipsa mea de reac?ie, î?i scoase lejer din buzunarul stâng al pantalonilor de stofa neagr? pachetul de ?ig?ri, aprinzându-?i un trabuc, ?i tinându-l în col?ul gurii continu? s? m? priveasc?. La slaba degajare de lumin? a brichetei, unele din tr?s?turile fe?ei le-am putut deslu?i: un maxilar puternic, gâtul gros ?i ochii mici, ?ire?i de vulpe.Parul îi era scurt, tuns militare?te, iar sprâncenele dese.
D?du într-un fel aparte din cap, aproape insesizabil; întorcandu-mi c?ut?tura spre locul unde trebuia s? fie Said, am realizat c? el disp?ruse, l?sând în urm? o u?? ce se b?l?ng?nea gra?ioas?. Mi-a fost lesne de în?eles ce se întâmplase. Brusc, totul devenise incomod,în special mirosul de tutun amestecat cu claritromicin? ?i ibuprofen. Înainte s? pot s? fac vreo mi?care, fu lâng? mine, apropiindu-?i chipul atât de tare, c-am crezut c? o s? ne ciocnim. Mi-am închis ochii de teama impactului, doar pentru a-i deschide ?i a descoperi c? m? desp?r?eau doar câ?iva centimetri de buzele pline ?i c?rnoase ale necunoscutului. Îi auzeam respira?ia în lini?tea instalat?, ambii r?mânând t?cu?i, c?utând unul în ochii celuilalt ceva palpabil,real, de care s? ne putem ag??a ?i sprijini.
Dintr-o singura mi?care trânti la o parte materialul ce acoperea ultimul cadavru. Am întrerupt ‘contactul vizual’, iri?ii crescând exponen?ial la vederea chipului mort.Am ?ipat în?bu?it,v?zul înce?o?ându-mi-se ?i pierzându-mi cuno?tin?a. Ultimul lucru cât de cât clar în mintea mea r?v??it?, a r?mas chipul alb ca varul, pielea dezhidratat? ?i cheagul de sânge de pe frunte.
B?rbatul m? prinse într-o strânsoare puternic?, nel?sând trupul meu crispat s? cad? pe podea. M? puse înapoi pe picioare ?i printr-o mi?care oarecum erotica îmi aranj? p?rul ce-mi venea în ochi; se apropie mai mult, aproape lipindu-se de pielea mea lipsit? de culoare, încurajându-m?:
-Nu c?uta ce nu exist?, mai degrab? gase?te ce e in plus…
Sfar?it?,m-am uitat la el nervoas?. Fratele meu e mort ?i el vorbe?te în ghicitori.
…prostule…
Dar din nu-?tiu-ce motiv, probabil distan?a dintre noi, expresia fe?ei lui îmi inspira încredere. Rec?p?tându-mi echilibrul, mi-am studiat fratele mai atent. Concluzia a ap?rut în doar câteva momente.
-Nu e Draco!
Tipul m? examina atent.Î?i aprinse din nou o ?igar?, ?i abia apoi redeschise discu?ia.
-Cum a?a?
M-am îdep?rtat pu?in de cadavru c?ci cu toate c? nu era fratele meu m? incomoda acea priveli?te.
-Draco ?i-a sfârtecat urechea dreapt? în urm? cu câ?iva ani, într-o lupt? de strad?. El nu are lob la acea ureche…Am izbucnit dupa câteva momente de gândire in t?cere, crescând tonul pe m?sura neclarita?ilor g?site.
-Cum ai ?tiut, c? nu e el? De unde m? cuno?ti? Ce se întampl? de fapt?...cine e?ti?
M? pierdusem într-o aliena?ie mintal?, f?r? ?anse de reîntoarcere la normal. Lacrimi de sânge îmi br?zdau obrajii,iar în minte începusem s?-mi creez un univers paralel în care totul era bine ?i frumos. M-am l?sat s? cad în genunchi, terminat? din toate punctele de vedere. F?r? ca m?car s?-mi dau seama de ce fac, m-am pus pe un plâns amar, umplându-mi pumnii de pic?turi s?rate de apa.
…alunec in genune…cine e?ti?...
…sunt cel ce te va proteja. Sa n-ai teama!...C?ci cel ce te iube?te nu te va face s? plângi…

Îl chema Alan. Alan Leonard Caraiman. M-a sf?tuit s? evit apartamentul ?i m-a condus într-o ruin? ce se prezenta a fi un hotel de 2 stele. Nu, nu avea nici una.
-E spre binele t?u, mi-a spus v?zând expresia de groaz? întip?rit? pe chipul meu ?i a?a de o culoare nenatural?.
-Spre binele meu s? iau Sodoku de la ?obolani?
Se amuza copios pe seama mea, dar nu aveam nervii necesari s? savurez gluma. Camera era o v?g?un? de nedescris. Pere?i cr?pa?i, un pat ce st? pe trei picioare ?i o c?r?mid?, ?i pentru a completa imaginea, gândacii mi?unau ca la maraton.
-Nici nu m? gândesc s? petrec noaptea aici! N-ai decât s? stai tu!
I-am vorbit pe un ton isteric, de?i dac? stau s? m? gândesc, nu am fost respectuoas? nici o clip? în ceea ce-l prive?te. Aveam tendin?a v?dit? s? m? cred superioar?, dar nu era din arogan??; era tot din vina lui. Tot timpul m? ridiculiza, nu era atent cum m? simt ?i nici la dorin?ele mele. Nu v?d de ce i-ar fi p?sat, doar eram o necunoscut?, dar ceva din prezen?a lui de spirit m? f?cea s? vreau s?-i ar?t c?, de fapt, sunt mai bun? decât el. În orice privin??.
-Nu te pot l?sa s? te duci acas?. Apartamentul lui Draco este foarte probabil sub supravegherea celor care l-au r?pit, iar într-un hotel mai de lux, ai atrage aten?ia.
Explica?ia lui era logic?, dar irelevant?. Mai bine la doi metri sub p?mânt decât în a?a ceva.
-Nu-mi amintesc s?-?i fi cerut voie. Iar dac? m? la?i aici, s? ?tii din start c? o s? plec de cum ai ie?it pe u??.
Frumo?ii lui ochi negri de corb nu tr?dau nici un sentiment. F?cu un pas ajungând în fa?a mea, ?i aplecându-se ?opti seduc?tor, parc? provocându-m?:
-Bine, dar nu promit c? o s? fiu cuminte!
Îmi atinse cu buzele lui reci gura mea înfierbântat?, ?i m-am trezit irecuperabil de ro?ie.
Rânji într-un mod sarcastic, fel cu care începusem s? m? obi?nuiesc, ?i se întoarse pe u??.
-Vii sau nu?
Începeam s? b?nuiesc c? a ales special locul acela pentru a-i face eu fi?e.
...a?a a pl?nuit?...
Nu-mi era team?...tare. Aveam doar o anumit? re?inere în privin?a lui. Nu-l cun?team, era normal.?i modul acela al lui de a pune problema m? a?â?a de nu-i adev?rat.
...tic?losul...
-Da, vin...i-am r?spuns cu jum?tate de gur?, crezând c? o s? mai strige o dat?.

Trecuser? deja câteva minute bune de când pornise ma?ina ?i nu ziceam nimic. M-am urcat în spate, c?ci nu am fost obi?nuit? s? merg lâng? ?ofer, iar Alan m? privea ocazional cu coada ochiului în oglinda retrovizoare, parc? pentru a se asigura c? sunt întreag?.
-Înceteaz?! i-am ordonat, privirile lui arzându-m?.
-?tii c? e?ti o pu?toaic? ciudat??
L-am ignorat un moment urm?rind luminile ora?ului. Era în jur de ora 20 ?i eu m? plimbam cu un necunoscut, ducându-m? naiba ?tie unde. Aveam încredere în el. Eu...care n-aveam încredere nici în mine îns?mi, eram gata s?-mi dau via?a în mâinile lui. Chiar c? eram o ciudat?! El v?zuse...
-?i tu e?ti înfrico??tor! i-am dat-o înapoi, strecurându-m? printre scaune lâng? el.
A râs zgomotos, r?mânând cu ochii pironi?i pe strada pustie.
...va fi bine...totul va fi bine...


Voi pune continu?ri scurte pân? va începe ac?iunea propriu-zis?, dar voi încerca s? postez cât mai des posibil. Va rog lasati comenturi ca s? ?tiu unde gre?esc.
ByeBye!

Multumesc, starnight!
Vad ca aici nu prea are succes la lume fic-ul meu,oricum o sa continui sa postez.
o sa fie o poveste ciudata intre astia doi, o sa vezi mai incolo despre ce vorbesc...
here goes nextu:


Am r?mas oarecum f?r? grai, m?surând din toate unghiurile obiectul destina?iei noastre. Un castel de o frumuse?e neasemuit?, construit în stil baroc, cu interferen?e ale goticului,se a?ternea în fa?a mea precum un soare dup? ploaie. Dintr-un am?rât de salar de detectiv î?i permite a?a ceva?
Alan a binevoit s?-mi explice c?, de fapt, „mo?ia” asta a lui era o mo?tenire de familie, de la str?-str?-bunicul s?u, care surrinz?tor nu-i fusese confiscat? de stat. Deci Bunffy avea nepo?i...
La fel cum era de a?teptat, interiorul „umilei sale case” era decorat cu foarte bun gust. Pu?in mai excentric, în genul somptuoaselor înc?peri de la sfâr?itul secolului al XVII-lea, dar categoric o schimbare de la acea camer? îngrozitoare unde ne-am oprit înainte.
M-a întrebat mai întâi dac? mi-e foame, apoi m-a expediat într-o înc?pere, unde s? m? pot odihni.
-Camera mea este în cap?tul culoarului. Dac? ai nevoie de ceva acolo m? g?se?ti.
Mi-a dat indica?iile pe un ton neutru, potrivit situa?iei. Câteodat? îl asem?nam gentilomilor din pove?tile pe care le citeam în copil?rie. Eram o fat? singur?, în casa unui burlac. Mi-ar fi pl?cut la nebunie s? ne întoarcem în secolul XVIII pentru un timp, s? dau peste cap toate crezurile lor de r?u augur cu privire la împrejurarea creat? între noi.
Se preg?ti s? p?r?seasc? înc?perea, dar se r?zgândi ad?ugând mai grav:
-Castelul are multe amintiri nepl?cute. Te sf?tuiesc s? nu-l vizitezi în seara aceasta. Dac? dore?ti, î?i voi face un tur mâine diminea??.
Am aprobat încet din cap, neavând nimic de obiectat, ca un musafir de treab? ce-mi eram.
A plecat l?sându-m? în intimitatea pere?ilor de 3 metri în?l?ime. Nu mai dormisem niciodat? într-o odaie atât de spa?ioas?, având o senza?ie de claustrofobie.
...credeam c? asta se întâmpl? doar în spa?ii mici...
M-am schimbat într-o ?inut? mai comod?, preg?tindu-m? de o noapte lung?. Nu-mi era foame, de?i uitasem când am servit ceva ultima oar?. Nu eram nici obosit?, de?i nu mai dormisem de cel pu?in trei zile.
Am înjurat urât de tot în gând.
Nu eram nici îngrijorat?. Fratele meu era bine. Sim?eam asta cu tot sufletul.
O bubuitur?, nu foarte puternic?, dar suficient cât s?-mi fac? s?-mi zboare somnul (care oricum m? ocolea), m-a ridicat în t?lpi. M-am apropiat u?or de u?a masiv? din stejar cu încrusta?ii scobite. Am ezitat amintindu-mi ca Alan a insistat s? nu bântui noaptea, dar nu m-a l?sat curiozitatea s? nu merg s? v?d ce se întâmplase.
Pe coridorul lung de câ?iva zeci de metri, statuile gotice pe care le observasem la sosire c?p?taser? un aspect înfrico??tor de viu. Totul era luminat doar de lumân?ri, castelul nefiind legat la curent electric, p?strându-?i aerul sobru de Ev mediu. Statuile, reprezent?ri mitologice în diferite ipostaze, cre?teau, în mintea mea ajungând s? se mi?te libere.
De o parte ?i de alta ap?reau u?i, toate împodobite cu modelele existente pe cea din camera mea. N-am ?tiut pe care s? o aleg,pân? la o a doua lovitur? ce zgudui tot castelul.
Am deschis u?or u?a, ne?tiind ce voi g?si dincolo.
Strecurându-mi capul prin cr?p?tur?, m-am l?sat uimit? de b?trâne?ea înc?perii în care ajunsesem. Dac? peste tot unde am fost se p?strase o oarecare ?tachet? la cur??enie, aici p?rea s? nu mai fi intrat nimeni de secole.
Am p??it în?untru studiind obiectele.
Un birou vechi de marmur? alba, câteva dulapuri a?ezate care pe unde, deloc aranjate, ?i un ?emineu unde, surprinz?tor, ardea un foc slab.
M-am apropiat de locul care emana o c?ldur? a?a de pl?cut?.
-E frumos aici, nu-i a?a?Chiar dac? st?pânul nu o cur??? niciodat?, aici e o lini?te... aproape dumnezeiasc?.
Vorbele fuseser? ristite de un glas melodios de fat? tân?r?, ce avusese rezonan?a suficient? de a m? speria de moarte. Întorcându-mi privirea spre u??, am dat cu ochii de o fiin?? angelic?, cu ochi alba?tri ?i p?r de aur.
Se uita la mine intrigat?, curioas?,parc? gata s? sar? s?-mi fure hainele, doar pentru a le vedea mai bine.
Ea era îmbr?cat? ca o adev?rat? doamn?, într-o c?ma?? de noapte lung?, alb?, dar f?r? decolteu. Eu pe de alt? parte, ca un b?ie?an, în ni?te pantaloni largi, asorta?i cu un tricou chiar mai vast.
-Ce frumoas? sunte?i, domni??! spuse ea apropiindu-se de mine. Cred c? lumina zilei v? prie?te!
-Cine e?ti? am întrebat-o ferindu-m? de mâna ei, care vroia s?-mi ating? fa?a.
N-am suportat niciodat? s? pun? nimeni mâna pe mine.
Pe chipul ei ap?ru o urm? de groaz?, realizând parc? ceva ce uitase.
-Nu m-am prezentat, gr?ii revenindu-?i din ?oc. Eu sunt Marishka.
Am deschis gura s? m? prezint ?i eu, închizând-o la loc ca urmare a apari?iei unei alte persoane. Era îmbr?cat? la fel ca Marshka, doar culoarea p?rului diferind.
-Marishka, zise bruneta, nu ai voie s?...
Se opri întâlnind expresia mea de o nel?murire rar?.
...dou? fete...de vârsta mea...stau cu el...
-Ea e?continu? bruneta punând mâna ei lung? pe um?rul meu.Ce dr?gu?? e! Ne bucur?m s? avem înc? o sor?!
M-am dat în spate încercând s? în?eleg ce Dumnezeu vroia s? spun? cu asta. M-am lipit de perete instinctiv, f?r? un cuvânt, privind spre cele dou? ciud??enii din fa?a mea.
...sunt nebune...asta e tot...
-Lisa! O sperii!o dojenii Marishka, în timp ce bruneta zâmbea mali?ios.
N-am avut vreme nici s? m? gândesc la ce-i trecea prin minte, c?ci dou? mâini albe au ie?it din perete cuprinzându-mi silueta într-o strânsoare sufocant?.
De îndat? ap?ru ?i capul, posesor al mâinilor, un cap la fel de estetic ca al Lisei ?i al Marishk?i. Avea un p?r de foc, u?or ondulat, extrem de lung, ?i o privire p?tima??.
Începuse s?-?i plimbe mâinile dibace pe tot trupul meu care tremura, nu atât de pl?cere, cât de dezgust fa?? de fiin?a îngeresc? cu apuc?turi mefistofelice. Curând i se ad?ugaser? ?i celelalte dou? fete, lipindu-?i buzele ro?ii în s?ruturi dr?ce?ti, p?c?toase.
Am ?ipat din toat? inima numele lui Alan, rugându-m? în toate limbile s? fie un vis urât, un co?mar cauzat de problemele reale.
Nu se întâmpl? nimic, ele continuând s?-mi pip?ie corpul firav, sim?ind cum hainele îmi cedeaz? sub puterea lor.
...ajutor!!...

Hm..nici un coment...nici de bine,nici de rau...
Ei...treaca de la mine de data asta...
As vrea macar sa-mi spuneti ce parere aveti; cum o fi, ca asta vreau sa stiu in fond. Curaj, fratilor ,curaj!Nu va mananca nimeni daca postati (cine vorbeste, cu greu pun si eu un amarat de post o data-n anotimp )

*********************************************************

N-am prea dormit în acea noapte. M-am r?sucit în pat pân? spre diminea??, încercând s? g?sesc r?spunsuri la întreb?rile ce m? fr?mântau, astfel c? primele raze ale soarelui m-au prins în picioare, dornic? de o nou? zi. De unde mai aveam puterea de a înfrunta un nou val de probleme nu ?tiu s? explic. Pur ?i simplu în aer persista un miros de bun augur. Am auzit un cioc?nit în u??, ?i-am mers s? deschid.
-Micul dejun este servit, domni?oar? Anghelescu, m? anun?? un b?rbat înalt ?i suplu, în jur de cincizeci ?i ceva de ani. V-a? ruga s?-mi accepta?i scuzele; dac? ?tiam c? avem musafiri, v-a? fi preg?tit cina seara trecut?,urm? el serios.
L-am privit încurcat?. Oare câte surprize îmi mai rezerva locul acesta? Avea p?rul lung ?i negru, prins întro coad? elegant? la spate, iar pe nasul lui strâmb ?inea ochelarii stila?i, de pe undeva de la mijlocul secolului trecut.
-Cine sunte?i?l-am întrebat sfioas?, adresându-m? la persoana a treia v?zând c? este cu atât de mul?i ani mai în vârst? decât mine.
-Vai, ce necioplit sunt! se plânse el pe un ton f?r? emo?ie, controlat. Po?i s?-mi spui Carl. Sunt majordomul casei.
I-am zâmbit larg. P?rea dr?gu?.
-E?ti a doua persoan? care uit? asta...Îmi pare bine s? te cunosc, Carl! Eu sunt Coris!
Probabil atitudinea mea l-a intimidat, c?ci am v?zut o und? de ?oc apexian trecându-i pe chip în vreme ce-i întindeam respectuoas? mâna.
Îi dip?ru surpriza relativ repede, f?când o plec?ciune ca la curtea Angliei în loc s? dea mâna.
-O lady trebuie s? fie rezervat?,îmi atrase aten?ia.
Parc? îl imita pe fratele meu...
-V? conduc la mas?, domni?oar? Corisandra?
Îmi întinse bra?ul binevoitor, ar?tând pozna?. Am închis u?a înc?perii ?i am acceptat s? m? conduc? în sufragerie, unde, dup? sute ?i mii de rug?min?i a consim?it s? ia masa cu mine. Doar nu vroia s? m?nânc singur?, nu?
Am purtat o conversa?ie destul de plicticoas? pe teme politice, apoi Carl mi-a povestit câte ceva despre castel ?i st?pânul lui. Nimic interesant, ?i min?ea de înghe?au apele. Mi-a zis în felul urm?tor:
-St?pânul Alan este un aristocrat de vi?? veche pe aici, prin p?r?ile locului. Organizeaz? baluri caritabile în fiecare an ?i a contribuit la construirea mai multor centre universitare în ora?, precum ?i la sus?inerea unor tineri talenta?i la ?coli de prestigiu din str?in?tate.
De fapt, ocolea r?spunsurile cu o agilitate de necrezut, în a?a fel încât s? nu fie nevoit s? mint?. Vulpe b?trân?!
-Unde este acum?
-Discut? în bibliotec? de aproape o or? cu inspectorul Dobriban, de la criminalistic?.
Mi-a tres?ltat inima de bucurie, auzind c? vorbe?te cu cel mai decorat poli?ist transilv?nean din ultimii 10 ani. Aveam s?-mi g?sesc fratele, mult, dar mult mai repede decât credeam.
-O vai, am r?mas f?r? suc de portocale, m? anun?? Carl p?r?sind camera.
Era singura mea ?ans? s? aflu despre ce discut? cei doi; m-am ridicat, ocolind masa de dou?sprezece persoane ?i am ie?it în hol de unde m-am îndreptat ager? spre înc?perea de unde se auzeau vocile. Mi-am lipit urechea de u??, ascultând cu aten?ie ce se vorbea în?untru.
-Este de necrezut ce-mi spui, Alan! vorbi Dobriban, plimbându-se agitat pe parchetul l?cuit. Efectiv, nu-mi vine s? cred! Cazul era clasat ?i a?teptamdoar s? vin? s? identifice cadavrul... se aruncase de la etaj, pentru numele lui Dumnezeu!
-Scute?te-m?,Hora?iu! Am?râ?ii vo?tri de legi?ti n-au f?cut diferen?a între dou? grupe de sânge diferite, ce s? mai zic de un cromozom?
-Da...recunosc...dar...clon?? Uman?? Este...de necrezut!
Alan oft? obosit.
-?i-am pus toate inform?iile de care ai nevoie în dosar. În?elege-m? m?car tu... Mi-e de ajuns c?trebuie s? fac pe bona.
-Deci, Draco te-a f?cut într-adev?r tutorele ei? Parc? era major?.
-?tii cât? grij? avea de ea. Va putea intra în posesia propriei averi abia la 23 de ani. A?adar ne vom distra vreo 2, poate 3 ani.
Am b?tut cu piciorul nervoas? de p?mânt. Ce-a f?cut?!
-Domni?oar? Corisandra? spuse Carl ap?rând de nic?ieri cu un scaun în bra?e. M-am gândit c? pozi?ia este destul de incomod?. V-am adus un scaun.
Am ro?it pân? în vârful urechilor,privind c?ut?tura serioas? a majordomului. Colac peste pup?z?, u?a se deschise la câteva momente dup?, ivindu-se un b?rbat tân?r, cam de aceea?i vârst? cu Alan.
-Ca s? vezi, Leon-b?iete! Noua ta fiic? este neastâmp?rat?! Ar trebui educat?. Cine mai ascult? pe la u?i zilele astea înafar? de DNA?
F?cu un semn cu p?l?ria în semn de salut ?i se dep?rt?.
Alan se ar?ta destul de calm fa?? de apri?ia mea. M-a privit din cap pân?-n picioare ?i a izbucnit în râs.
Eram nedumerit?.
S-a oprit brusc, aplecându-se spre chipul meu înc? ro?u:
-Trebuie s? vorbim.
Mi-a trecut degetul mare peste buze, ?i mi-a f?cut semn s? intru.
...s? începem...

*********************************************************

Deci am citi toate capitole postate si iti pot spune ca ti-ai facut inca un fan.
Doamne ador ficul tau.Ador toata povestea.Si cum ai descris castelul,si tot ce s-a intamplat acolo.Deci...doame..ador ficul tau.
Personaje bine definite,un limbaj cu totul aparte.Nu am vazut greseli de tastare,ceea ce rezulta ca esti foarte atenta.
Nu lipseste nici dialogul nici naratiune si nici descrierea.Storyline-ul este interesant.
Abia astept sa vad ce se intampla in Londra.Sper ca sa se intample ceva intre cei doi,chiar daca barbatul este un lup.Astept continuarea si te rog sa postezi incontinaure,chiar daca ai doi fani,poate ai si altii care citesc ficul dar nu stiu ce sa posteze.

*********************************************************

Spre surprinderea mea în Londra era frumos ?i soare. În urma cu doar o s?pt?mân? plecasem pe o furtun? de zile mari înapoi în ?ar?, iar acum erau cam 30°C.
Alan a r?mas posomorât ?i nu mi-a adresat prea multe cuvinte.
…nesociabil…
Coborând din avion, am fost întâmpina?i de un b?iat cam de 20 de ani, ro?cat ?i cu pistrui. Era îmbr?cat la costum ?i am presupus c? e ceva angajat de-al lui Alan.
-Am adus Porche-ul, cum a?i cerut, st?pâne Leonard! spuse ro?catul (pe englez?, bineîn?eles) de cum d?du cu ochii de noi. M? bucur c? v-a?i întors!
De?i se purta la fel de respectuos ca ?i Carl cu ‘st?pânul’, tipul acesta nu era la fel. Avea ceva mai special decât majordomul, ?i totu?i, cam la fel.
-Excelent, Brian!aprob? Alan zâmbind ?i luând cheile. Mai am o singur? sarcin? pentru tine pe ziua de azi. Urc?!
Alan i-a ordonat lui Brian, într-adev?r un singur lucru: s? fac? o vizit? unui anumit Sir Walter ?i s? îl anun?e c? am sosit.
N-am avut idee cine ar putea fi acest Sir ?i de ce trebuie el s? ?tie de prezen?a noastr?. Mi-am zis c? nu e important ?i am ignorat întâmplarea.
În apropiere de British Museum l-am l?sat pe Brian ?i noi ne-am continuat drumul pân? în Mayfair, unde Alan închiriase o cas?. Nu era chiar palatul de acas?, dar nici de lep?dat nu era, cu patru camere la etaj ?i înc? trei la parter. De?inea o buc?t?rie înc?p?toare si o curte spa?ioas?.
-Frumos...am îngânat la vederea spa?iilor largi ?i a boltelor înalte.
-Va trebui s? r?mâi singur? o vreme, dar Brian va venii curând. Crezi c? te descurci?
L-am privit încurcat? ?i oarecum jignit? de întrebare.
-Mi-am petrecut aproape jum?tate din via?? la studii aici. M? crezi proast??
M-am întors pe c?lcâie lovindu-l peste fa?? cu p?rul, vroind s? plec. M-a prins dintr-o dat? de mân? ?i m-a trântit în perete, apropiindu-?i fa?a de chipul meu alb. ?i-a lipit brutal trupul de al meu ?i mi-a s?rutat gâtul, încet ?i fl?mând.
Corpul lui masiv îmi presau sânii, iar atingerile lui,din ce în ce mai dese ?i mai înfiebântate m? f?ceau s? tremur de pl?cere. Nu-mi doream acele sentimente! Întreaga mea via?? am fugit de ele, iar el mi le d?ruia cu for?a.
-D?-mi drumul!i-am ?ipat sufocat? aproape de valul de emo?ie ce m? cuprinse, lovindu-l cu mâinile peste piept, într-o încercare disperat? ?i inutil? de eliberare.
Dintr-o smucitur? mi-a ridicat pumnii mici deasupra capului ?i m-a luat în bra?e, ?inându-mi picioarele înf??urate în jurul trupului s?u masiv. Nu-mi mai puteam controla propriile dorin?e, vroiam s?-l ?in aproape de mine,s? nu-l mai las s? plece, s?nu mai existe spa?iu între noi, s? fim unul ?i acela?i.
Îmi prinse gura într-un s?rut p?tima?, nel?sându-m? pân? nu sim?ii gustul metalic al sângelui. Am scâncit de durere, iar el s-a dep?rtat pu?in pentru a m? privi. M? studia atent, dar nu mai era încruntat.
R?suflam greu, ca dup? un mare efort, el nel?sându-se atins de niciun fel de sl?biciune.
-?i-am spus o dat? c? nu sunt sfânt. Nu te mai juca, pu?toaico! Data viitoare, cine ?tie? Poate fecioria ta nu m? va mai împiedica s? m? duc pân? la cap?t...
M? l?s? jos ?i plec?.
Ca ?i cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
Am r?mas perplex?. De ce a f?cut asta? A vrut s?-mi dea o lec?ie sau chiar...?
...prostule!!...
Am z?cut pe covor cred c? ore în ?ir. Nu m-am mi?cat, n-am scos o vorb?. Anor?isem de-a binelea când ajunse Brian ?i m? întreb? ce-i cu mine.
-V? e r?u? S? chem un doctor?
M-am ridicat cu greu, azvârlindu-m? pe pat, îngropat? în perne.
-Doar dac? e psihiatru...Am înebunit!

*********************************************************

Brian st?tu câteva minute cu mine în sufragerie,pân? se decise c? într-adev?r mi-ar folosi un psiholog, sau, de ce nu, chiar un psihiatru c?ci nu ar?tam întreag? la cap.
Nu mai puteam sta în halul acel a?a c? m-am hot?rât s? fac singurul lucru care m-ar fi putut înviora cât de cât. Nu, nu shopping (de?i ar fi fost o alternativ?).
-Trebuie s? plec!îl anun? pe ro?cat trecând ca vântul pe lâng? el.
-Nu se poate s?...
I-am pierdut cuvintele prin aer c?ci ie?isem în strad?. Am luat un taxi, deoarece pân? în Bloomsbury era drum lung, ?i am dat comanda:
-La Universitate!

Slav? cerului, nimic nu se schimbase! Aveam impresia c? lipsisem ani de zile, ?i trecuser? doar câteva zile de când veneam zilnic la ore. Ar?ta destul de pustiu totul, dar ?tiam c? în câteva minute campusul va roii de studen?i dornici s? schimbe orele.
Curând ap?ru ?i motivul vizitei mele:
-Coris!strig? o brunet? cu ochelari îmbr?cat? teribil de conservator.
-Pentru numele reginei, Alice! Ce naiba por?i?
Brune?ica mea prieten? purta un costum în genul anilor ’20, deloc potrivit ?i deloc la mod?. Fusta, un roz pal, îi trecea de genunchi, iar bluza groas? ?i bej îi d?dea un aer de alt? epoc?.
-Tata...oft? ea. Las? asta! Ai disp?rut pur ?i simplu ?i n-ai zis la nimeni nimic! O s?pt?mân?! Nici m?car un mesaj!
M-a prins de ureche ?i m? tr?gea în jos, dojenitor.
De asta aveam nevoie s?-mi revin?! Gata! Sunt în regul?!
-Domni?oar? Corisandra! spuse un glas apropiindu-se. V? rog, s? ne întoarcem! St?pânul nu va fi mul?umit dac? nu ne va g?si acas?.
Alice miji ochii spre noul venit.
-Ce dr?gu? e! ?opti ea. Dac?-mi faci cuno?tin??, te iert!
Am ignorat cererea ei pentru moment întorcându-m? nervoas? spre Brian:
-Nu-mi pas? ce crede sau zice Alan! Amvenit s?-mi v?d prietenii ?i pace! Dac? nu-i convine…
-Regret, domni??, dar ordinele mele sunt clare!
Mi-a t?iat-o scurt f?r? s? am ocazia s? protestez. A ridicat un pistol uria? ?i m-a împu?cat în um?r.
Ultimul lucru pe care mi-l amintesc a fost ?ip?tul disperat al lui Alice ?i bordura rece.

Câteva ore mai târziu m-am trezit în casa din Mayfair. M? durea ca naiba um?rul drept ?i l-am înjurat pe Brian în toate limbile. El n-a auzit de diploma?ie sau discu?ii în contradictoriu?
M? preg?team s?-i trag o sp?l?tur? de zile mari când am realizat c? plecase.
N-am avut timp s? m? gândesc prea mult la problema mea cu el, c?ci cineva b?tu în u?? puternic. Am deschis f?r? s? clipesc, iar imaginea m-a izbit îngrozitor: Alan era plin de sânge, cu hainele sfâ?iate, ?i cu privirea goal?. Ar?ta ca trecut printr-un r?zboi, zgârieturi pe tot trupul ?i t?ieturi adânci în carne când ?i când. Um?rul stâng îi sângera abundent ?i curând am realizat de ce: fusese împu?cat.
?inea în mân? ceva... ceva mic ?i bl?nos ce tremura...
-Nu ?i-a zis nimeni s? nu deschizi u?a la str?ini...?
Alan se pr?bu?i peste mine sfâr?it,f?r? putere.
...f? cuno?tin?? cu fiul t?u...

*********************************************************
multumesc pentru comenturi!
stai linistita, sadic_soul, atata vreme cat am cel putin un coment intre posturi o sa-l continui
sper sa-ti placa primele aventuri din Londra

Well,ma bucur ca ai postat noul capitol asa de repede.
Da,sa stii ca-mi plac primele aventuri prin Londra.
La inceput credeam ca BRain este un tip atragator,dar este prea dus in extreme,chiar era necesar s-o impuste,eu nu cred asta.
Si Alan,ma intreb ce o fi patit,deoarece din ultime descriere nu arata prea bine .
Imi pare rau de un lucru,casa di Londra nu mai este acel castel minunat,despre care vreau sa mai aud in urmatorele si intepartatele capitole.
Acum astept sa vad ce s-a intamplat cu Alan.El si o"pustoaica"?Imi surade ideea.Sper sa mai citesc faze intre cei doi(hihihi...)
Ador ca scrii ingrijiti si esti atenta la detalii.
Pune urmatorul capitol repede,ma omoare suspasul.Si oricum ultima propozitie nu prea am inteles-o.Poate ma lamuresc in "next" Spor la scris.

O sa se intoarca foarte curand inapoi la castel, n-ai frica. Cele mai multe lucruri o sa se petreaca acolo.
Sper ca acesta a clarificat ultima propozitie lasata in aer in capitolul precedent.
Multumesc pentru comenturi, si dupa cum cred ca am spus, voi posta atata timp cat am macar un coment intre capitole.
Vedeti? nu-s pretentioasa.(doar extrem de modesta)