AnimeZupCăutare

Jurnalul vietii mele - [+18]

Cum surioara mea scumpa m-a rugat sa facem un fic impreuna , nu am putut refuza.
Eu voi fii Kankuro, iar ea va fii Ten Ten >:D<
Lectura placuta >:D<


Cap 1. Teritoriul interzis…

Kankuro’s pov:
Sunt in camera surorii mele facand ce stiu mai bine. Adica cotrobaindu-i prin lucruri. Este ceva obisnuit pentru un copil de zece ani care vrea sa afle totul , asta insemnand sa riste sa intre pe un teritoriu interzis.Inca imi amintesc ultima “cearta” cu soara-mea.


~Flashback:~
,,-De cate ori ti-am zis, intrusule, sa nu te mai prind in camera mea?
-De o tona de ori. Dar crezi ca-mi pasa?
- Fii atent , ca ti-o iei daca te mai prind o singura data la mine in camera! O sa vezi tu !”
~EndFlashback~

Si uite asa a bagat-o si pe mama in povestea asta si am fost pus sa promit ca nu voi mai intra la ea in camera. Si minunea, ca orice minune, a durat trei zile. Asa ca mi-am reluat ,,munca” imediat ce am realizat ca sunt singur acasa.
Si dupa cum ziceam mai devreme, sunt in camera ei, cotrobaind. Daca s-ar da o medalie pentru asta,care ca m-ar da medaliile afara din casa. Si nu, nu exagerez.Acum urmeaza sa deschid sifonierul. Dar stai! Se aude ceva! A fost o usa?
Stiu ca daca sunt prins pot sa-mi iau adio de la TV pentru mult timp. Ies cu usurinta din camera, lasand tot cum era cand am intrat in ,,actiune”.
Cobor pe scari si cercetez cu atentie .Nu se vede urma de ,, inamic” asa ca ma duc sa verific si bucataria. Nici aici nu e nimeni. Dupa ce termin cu tot parterul urc scarile, cand, deodata, cineva imi pune mana la gura . Atunci incep sad au din maini si din picioare ca un apuca si o laovesc pe prsoana din spatele meu . Aceasta ma ia de ureche, fara sa ma lase sa vad cine e si ma impinge spre….camera surorii mele, ma tranteste in pat apoi se intoarce catre mine , intainzand mana fina cu aratatorul indreptat spre usa biroului.
Dup ace am vazut ce imi arat persoana din fata mea m-am facut alb ca varul. Ca sa vezi, ironia sortii, am lasat usa deschisa . Sa vezi ce scandal imi face mama ! Dar am o idée cum sa scap de data asta. Acum vad ,,aratarea” cum deschide gura. Stiu ce urmeaza, asa ca imi pregatesc minciuna:
-Mucosule, ce ti-am zis eu? Stii ca te-am prins deci mai bine ciripeste tot. Si apoi ma mai gandesc daca ma duc la mama sa-I spun cu ce te ocupi in loc sa-ti faci temele ca un copil normal. Stiam eu ca arati ca un extraterestru, dar azi mi-ai dovedit ca esti unul diindre ei.
Mda..astea sunt poreclele noastre. Eu sunt extraterestrul datorita faptului ca in al doi-lea an de gradinita am venit acasa pictat cu vedre pe toata fata. Iar ea e aratarea datorita faptuui ca a avut cumplitul ghinion de a o vedea eu cand se pregatea de balul bobocilor. Nu o sa uit niciodata privelistea in care imi era sora mea infatisata: Crema verzuie pe fata, bigudiurile in par, cu papucii ei in forma de maimuta in picioare si nu in ultimul rand, cu periuta de dinti in gura. Din cauza acestei imagini o sa fiu traumatizat toata viata mea. La amintirea acestor lucruri, pufnesc in ras:
-Ce-i de ras, mucosule? Ia zi-mi ce ai cautat la mine in camera. Aud? spune aceasta ,,aratare” punandu-si mana la ureche.
-Mi-a trebuit o carte! zic eu zambind ironic.
-Nu serios, si nu ma puteai astepta pe mine? Stii bine ca iti dadeam daca imi cereai cu frumosul. Nu era nevoie sa cotrobai in camera mea!
-Dar era urgent.
-Ok, asta am inteles, dar, intrusule, macar ai pus-o la loc?
-Da! Cum sa nu? adaug multumit de minciuna , plecand spre camera mea.
Ce noroc am avut. Acum inteleg de ce zice mereu invatatoarea ca sunt destept.Afisez un zambet pe fata ,,tampa” dupa cum mi-o descrie ,,aratarea’’.Daca ma gandesc, nu-mi e frica de mama , dar cand vine vorba de sora mea tremuram ca varga. Numai eu stiu de cate ori am fost aruncat de la fereastra casutei din copac pentru simplul fapt ca vroiam sa ma fac ,,frumos” cu fardurile si rujurile ei, de cate ori am fost inchis in dulap in timp ce ea isi chema prietenii iar parintii nostrii erau plecati cine-stie pe unde, cum ma baga noaptea , cand eram la bunici la tara,in timp ce dormeam , in cotetul gainilor , iar atunci cand ma trezeam trebuia sa gasesc doua-trei oua in gura. Stie cum sa ma pedepseasca. Si cel mai rau e ca in zece ani de zile ea a fost cea de incredere in fata parintilor, cu toate ca ea facea numai ce eu stiam, iar daca scoteam vreun sunet, il ruga pe tata sa cumpere gaini. Asa ca prefer ca parintii sa nu stie despre ispravile ei. La aceste ganduri incep sa rad. Rasul imi este interrupt de glasul mamei :
-Kankuro, Ten Ten, la masa!
In timp ce cobor scarile imi aduc aminte de zilele in care eram mici sin ne uam la bataie. Mama de nespartea, si ne duce ape fiecare in camera lui. Ten Ten dadea vina pe mine, mama venea sa ma certe, iar eu zbieram prin casa ,,Inacceptabil ! Cum este posibil asa ceva? “ .Incep din nou sa rad, nerealizand ca am ajuns deja la masa:
-Kankuro, taci! Suntem la masa. Spune surioara mea incercand sa para iritata de comportamentrul meu.
-Hai taci, intepat-o! adaug eu scotandu-i limba si strambandu-ma la ,,aratare''.
-Si tu ziceai de mine ca sunt urata ….
----------------------------------------
Sper ca v-a placut >:D<
=)) Ficul pare promitator, adica este foarte amuzant! Eu nu prea citesc ficuri cu Naruto, dar al vostru presimt ca merita;)
Ce porecle de familie:)) La acele vorbe, am ras de n-am mai putut:)) Greseli, parca am vazut cateva de tastare, in rest, totul este bine.
Fetelor, nu ne lasati sa asteptam mult, va rooooog!>:D<
:bye:
Hey :]
Un nou fic :>

Mi se pare interesant inceputul . Ideea mi se pare originala , dialogul nu mi s-a parut sec , parca actiunea mi s-a parut un pic cam grabita ori am eu prea multe pe cap si nu realizez ce citesc : )) . But anyway , eu incep sa tin cu TenTen , fratele ei mi se pare un mucos care vrea numai sa o tachineze : )) . Eh , cam atat pentru inceput . Dupa gresli de tastare nu m-am uitat , asa ca . . .

Astept nextu` . Bafta my icecream . >:D<
Bună >:D<.
,, sad au " - să dau
,, laovesc " - lovesc
,, prsoana " - persoana
,, Dup ace " - după ce
,, arat " - arată
,, faptuui " - faptului
,, interrupt " - întrerupt
,, sin ne uam " - şi ne luam
Cam atât cred. Data viitoare fii atentă la semnele de punctuaţie! Lasă spaţiu doar după, nu şi înainte -.-. După liniuţa de dialog lasă spaţiu. Cam atât la estetică şi greşeli de tastare.
Povestea în sine e foarte funny : )). Chiar am râs la unele faze :]. Ţine-o tot aşa.
Descrierea a fost prezentă, dar se poate îmbunătăţii, right?
Dialogul, nu a fost sec şi este modul meu de expunere preferat.

Aş vrea next-ul dacă se poate, fast. Kayla succes >:D<.
Off : Ah ! Ce frumos :X Sunt prima surioaraaaa !!

On : Pai ce pot sa spun in afara de wow ? In sfarsit personaje secundare ce rar apar in ficuri ... Genial Kankuro ce pot sa zic ? Si eu mai cotrobai pe la sora mea prin camera cand am nevoie de vre-o bluza sau ceva si stiu ca nu o sa-mi dea daca-i cer deci il inteleg perfect . Au fost cateva faze amuzante [ mi-a placut partea cu crema verde pe fata , bigudiuri in par , papucei cu maimutse si periuta de dinti in gura :)) ] .
Si acum ceva mai serios ... Descrierea este prezenta insa ar mai merge ceva . Incearca sa folosesti mai multe figuri de stil cum ar fi metaforele , si mai multe imagini artistice pentru a contura frumos actiunea si pentru a infrumuseta continutul . Deasemenea ar fi frumos sa adaugi putin mister . De efect :D .
La naratiune , jos palaria . Din punctul meu de vedere narezi ca o profi ;) .
Cat despre dialog : este prezent si nu este sec ... presupun ca e numai bun .
Actiunea nu e grabita si se desfasoara normal si ma astept in fiecare clipa sa ma surprinzi cu ceva ... deabia astept ;)) .
Greseli ... au fost cateva si nu-mi place sa le mentionez . Important e ca nu am vazut greselute de exprimare .

Pai ce as putea sa mai adaug . A fost frumos si original si deabia astept next-ul .
Succes si aveti grijaa !!
Love iu ma'a suryyy !! :X
Sa vedem:x:x:x. :love:

Descrierea nu pot sa spun ca este la pamant, mai are nevoie de cateva retusuri. Dar voi ati realizat ca nu ati descris personajele? Stiu ca de multe ori acest lucru nu se face deoarece se tine in suspans, dar noi stim deoarece ne-ati dat nume. Dar daca vorbea Kankuro nu puteati s-o descrieti pe Temari? Se pare ca-ti uitat.

Actiunea este grabita, dar nu mult, abia daca se simte.

Ideea: Voi ce vreti sa faceti? O parodie? Ca nu-mi inchipui ca o sa faceti un cuplu din cei doi.

Dialogul este cam sec, ti-am zis de multe ori sa-l dezvolti.

Vreau sa evoluez si din aceasta cauza am fost atat de dura.

Bye Bye :love:
So, am venit cu next-ul. Multumim ~MusicxD~, Zuza., Snowweh., ▫Biscuitsel :x▫ si Miranda^_^ pentru comentarii si va mai asteptam. Am vazut ca Andreea a uitat sa puna disclaimer, deci il pun eu acum.

Disclaimer: Nu detinem nici un personaj din anime-ul/manga-ul ''Naruto'' (decat cele create de noi) creat de Masashi Kishimoto si nu facem profit de pe urma acestora.
Daca pana acum a fost amuzant, ei bine, de acum lucrurile vor lua o intorsatura brusca, fiindca am noi idei, care mi-au venit aseara si am schimbat ceea ce aveam in plan. So, sa nu o mai lungesc si sa incep:

Capitolul doi- Perle de amintiri.

Tenten's pov:

Nu am mai luat in seama toate vorbele prostesti ale fratelui meu si am continuat sa savurez cina. Dupa ce am terminat de mancat, am ajutat-o pe masa sa stranga masa si sa faca curat, apoi am zbughit-o la mine in camera. Probabil va intrebati cine sunt eu. Ei bine, am sa va spun.

Ma numesc Tenten si am cinsprezece ani. Parul meu este lung, dar obisnuiesc sa il prind in doua coculete, precum cele japoneze. Ochii mei sunt caprui, pielea este usor bronzata, iar formele corpului meu sunt dezvoltate, ceea ce ma face dorita de multi baieti, dar nu multi au acces la inima mea. Sunt o fire destul de incapatanata, care nu renunta usor la ceva. Sunt foarte ambitioasa, sociabila si prietenoasa. Cum probabil v-ati dat seama, mucosul cu care ma tot cert zi de zi este nimeni altul decat enervantul meu fratior mai mic. Acesta se numeste Kankuro si are zece ani. El are parul saten, precum al meu, iar ochii sunt negri precum un abis. Daca ma intrebati pe mine, este o pacoste. Are prostul obicei de a cotrobai mereu prin lucrurile mele, deoarece stie ca nu imi place ca cineva sa-mi umble prin lucrurile personale si din aceasta cauza ii place sa ma enerveze.

Dar sa revenim la realitate. Avand in vedere ca maine era sambata si nu aveam scoala puteam sa stau cat doresc eu de tarziu. M-am indreptat alene spre baie, pentru a-mi face un dus bine meritat. M-am dezbracat si am intrat in cabina de dus, rasfatandu-ma sub jetul caldut de apa. Stropii mari de apa se loveau violent de trupul meu, purificandu-l. Am stat la dus cam vreo douazeci de minute, dupa care am iesit usor din cabina. Imediat cum am iesit, un val rece de curent s-a lovit de corpul meu, facandu-ma sa tremur. Mi-am luat halatul verde pe mine si am iesit din baie. M-am indreptat usor spre dulapul meu din lemn de stejar de unde mi-am ales o pereche de pijamale verzi alcatuite din: maiou verde si pantaloni lungi imprimati cu flori verzi.

Dupa ce m-am schimbat in pijama, m-am indreptat usor spre un sertar, pe care l-am deschis, iar de acolo am scos un jurnal cu lacat si coperta alba, pe care era imprimata o floare de liliac mov. Am luat cheia pentru lacatul jurnalului si l-am deschis. Mi-am luat mp 3-ul si mi-am bagat castile in urechi, incepand sa ascult una dintre melodiile mele preferate si anume Jordin Sparks - One Step At A Time. In timp ce ascultam muzica si rasfoiam jurnalul, aducandu-mi aminte de ce se intamplase acum cateva zile, amintirile puneau stapanire pe mine, imi invadau subconstientul si ma chinuiau ingrozitor, ducandu-ma cu gandul la aceea zi blestemata, in care totul s-a schimbat radical pentru mine.

~Flashback~

Era o zi ca oricare alta, sau cel putin asa credeam. M-am trezit ca deobicei dimineata, pentru a pleca spre liceu. M-am indreptat spre baie. Am apasat usor pe clanta si am pasit inauntru, analizand putin incaperea. In ea se afla o cabina de dus, o chiuveta, un wc si tot ce mai trebuia sa fie intr-o baie. Gresia albastra contrasta perfect cu faianta alba, dandu-mi o stare de liniste si pace. M-am spalat pe fata si pe dinti, iar dupa asta mi-am facut un dus rapid.

M-am intors in camera mea si m-am indreptat spre dulapul de haine, de unde mi-am scos niste blugi negri si un tricou verde pe care scria '' Open your eyes and look outside''. Dupa ce m-am imbracat mi-am pus cateva bratari la mana, un lantisor din argint cu initiala numelui meu, niste cercei lungi tot din argint si un inel. M-am dat cu rimel negru, creion dermatograf negru si luciu de buze. M-am dat cu parfum, m-am incaltat cu o pereche de skateri negri, mi-am luat jacheta neagra si geanta in care aveam carti, caiete, pixuri, banii, mp 4-ul si telefonul si am pornit spre scoala, cu gandul la iubitul meu, Ryo. Imi era asa de dor de el, nu il mai vazusem tot weekend-ul si acum abia asteptam sa ne intalnim. Cred ca ar fi bine sa vi-l descriu putin, sa aveti si voi o parere despre el. Acesta are parul roscat precum focul, iar ochii sai sunt verzi precum firele proaspete de iarba. Este un baiat foarte atent, afectuos, grijuliu si stie sa se distreze atunci cand e cazul.

In timp ce mergeam admiram sublimul peisaj de primavara ce mi se intindea in fata ochilor. De pe bolta azurie manunchiul stralucitor al razelor patrundea timid printre norii tiviti cu lumina pe margini. Toata natura era plina de culoare. Peste tot zareai flori ce te imbatau cu mirosul lor, la figurat si pomi incarcati cu lumina si culoare. La tot pasul erau locuitori grabiti ce misunau pe strazile intortocheate ale orasului. Totul se imbina perfect, conturand un peisaj divin, demn de admiratia oricarui artist.

Fiind absorbita de tot ce ma inconjura, nu am realizat ca am ajuns la scoala. Am pasit in curtea scolii, cautandu-l cu privirea pe Ryo. Dupa cateva cautari, privirea mi s-a intersectat cu o panorama care mi-a rupt inima in mi de bucatele. Acesta era la umbra unui copac si se saruta cu o tipa. Mici cristale au inceput sa curga din ochii mei, pana s-au transformat in hohote de lacrimi. Ma simteam atat de confuza. In acel moment ma gandeam ca numai are rost sa traiesc in aceasta lume atat de mizerabila ,odata ce nu pot fi fericita alaturi de cel pe care il iubesc cu adevarat. Ma simteam tradata. Eram atat de derutata incat nu stiam ce sa fac:sa mai traiesc pe acest pamant ,dar sa fiu singura si sa sufar ,sau sa mor si sa nu ma mai faca nimeni sa sufar.

Nu m-am simtit niciodata mai rau ca acum. Speram ca totul sa fie un vis urat ,mai bine spus un cosmar, dar din pacate totul era pura realitate. Simteam ca lumea pe care mi-am cladit-o in interiorul meu se parabuseste cu fiecare secunda trecuta. Am fost atat de proasta sa cred ca totul va fi bine. Cand lumea imi era mai draga, viata imi daduse o lovitura pe care nu am putut s-o suport. Totul devenise fara sens pentru mine. Aceea zi a fost una dintre cele mai ingrozitoare. Ajunsesem sa ma innec in propriile lacrimi si parca ma tot scufundam intr-o prapastie fara sfarsit. Singura care imi fusese alaturi era cea mai buna prietena a mea, Aisa. Aceasta ma sprijinise si imi spusese ca totul va fi bine, dar eu stiam ca totul nu va mai fi la fel fara el. In aceea zi, cum ajunsesem acasa, nu facusem altceva decat sa stau inchisa in camera si sa-mi plang amarul.

~ Enf of flashback~

Imediat cum aceste amintiri imi reinvie in minte, o mica lacrimi mi se prelinge din coltul ochiului. Iau un pix si incep sa-mi astern gandurile in jurnal, patand minunatele foi albe de culoarea albastra.
Draga jurnalule,

Astazi m-am certat ca de obicei cu fratele meu care mereu imi umbla in lucruri, doar pentru a ma enerva. M-am saturat pana peste cap de el, este foarte enervant. Tot astazi mi-am adus aminte de ce s-a intamplat acum cateva zile.
Ma doare rana sufletului care se deosebeste de celelalte rani prin faptul ca se acopera, dar nu se inchide; mereu dureroasa, gata sa sangereze atunci cand o atingi, ea ramane in inima vie si deschisa. Poate pentru o clipa m-am gandit la razbunare, dar razbunarea nu mi-ar fi adus decat o clipa de fericire. Mi-am dat seama ca in iubire totul se schimba, toate devin insemnate: dintr-un nimic se naste totul si totusi pentru tine totul nu inseamna mai nimic. Din orice lucru se invata cate ceva, pentru ca insasi viata este un profesor, din orice greseala se desprinde un adevar… un adevar care de multe ori doare si ajungi sa crezi in minciuna. Poti sa plangi fara sa iubesti, dar nu poti sa iubesti fara sa plangi, caci numai cel ce sufera stie cu adevarat ce e dragostea.

Viata mi se intruchipeaza intr-o granula infima de polen auriu, dus care incotro de vant, cateodata in locuri sublime, alteori in locuri reci, amortite, infricosatoare.
Am devenit un suflet macinat ce isi asteapta sfarsitul, iar lacrimile mele sunt un alt punct pus la sfarsitul unui alt capitol trist al vietii. Cuvintele sunt ca praful asternunt peste tacere, iar tacerea ta e alfabetul gravat pe sufletul meu indurerat. Dincolo de masca acestui chip fericit, se ascunde un suflet imbracat in doliu.
Dragostea lui m-a ucis; mi-a supt fiecare picatura de sange pur pe care o aveam, mi-a luat speranta, mi-a ucis sufletul, mi-a imbatat dragostea si mi-a drogat sentimentele. Cu ce sunt eu de vina ca el are un suflet asa de crud, de piatra? E ca un sarpe veninos camuflat intr-un trandafir rosu ca focul, iar odata ce am atins trandafirul am fost otravita de sarpe.

Oare exista dragoste adevarata, pura si neconditionata? Oare o sa mai iubesc vreodata?
O picatura de dragoste e un fulg de ceara si aripile mele sunt alcatuite din mii de picaturi de fulgi. El m-a facut sa zbor aproape de soare, aproape de paradis, dar aripile m-i s-au topit si am cazut in adancul pamantului. Incet, suflarea m-i s-a oprit si m-am ingropat alaturi de lighioanele pamantului care mi-au devenit cele mai bune prietene. Ele mi-au mancat trupul pacatos si mi-au vindecat sufletul. El mi-a rastignit inima pe cel mai ascutit pisc posibil sa vada toata lumea ce a reusit el, a reusit sa ma distruga incet, incet. Am devenit stana de piatra, m-am uitat pe mine, nu mai stiu cine sunt, vorbele mele n-au sens, lacrimile mele ard tot ce a mai ramas frumos, iar frumosul a devenit repugnant pentru mine.

Cu ce i-am gresit de m-a distrus? Pentru ca l-am iubit? E mizerabil si de dragul lui am devenit di eu mizerabila, am uitat sa traiesc. Nu am avut un vis, un ideal pentru suflet, dar a aparut ca o minune si frumusetea lui m-a coplesit, m-a facut sa vreau mai mult de la viata. Mi-as dorii sa fiu langa el, sa il vad, sa fiu umbra lui, sa il pot tine in brate, sa facem fiecare clipa sa devina o boaba de nisip in clepsidra dragostei, dar toate aceste lucruri sunt imposibile.

Tristetea este atat de neagra, de cruda! Ma face sa fiu nedreapta, rea si nefericita. Ma face sa nu mai am putere de a lupta pentru ceea ce am crezut ca este al meu, ma face sa ma inchid intr-o cochilie si sa traiesc din amintiri, acele amintiri unice pe care le va sterge cu timpul…
As vrea sa trec mai usor peste toate, sa alung tristetea, sa redevin ceea ce am fost. As vrea sa gasesc o sita care sa cearna tot trecutul meu. Sa lase suferintele sa zboare, sa se dezintegreze in neant, iar eu sa raman doar cu ceea ce a fost frumos, cu amintiri care sa ma faca sa zambesc cu nostalgie.
Asa as pasi mai increzatoare in viitor, nazuind la culmi pe care n-am indraznit sa le escaladez pana acum, sa ma bucur de aerul rarefiat pe care au privilegiul sa-l respire doar cerbii si acvilele, sa ma pot intoarce apoi revigorata printre oameni.
Salbaticia naturii sigur m-ar face mai puternica pentru jungla vietii in care traiesc, cu amintiri si sperante la un loc. Daca as reusi toate astea, atunci sigur as putea sa zambesc, desi ochii inca imi mai tradeaza o unda de tristete. Si as mai vrea ca zambetul sa se transforme pe nesimtite in ras, in pofta de viata, chiar daca cineva m-a atentionat ca rasul e un animal periculos.

Uff… dar totul este asa de greu!
M-am pierdut in negura gandurilor, m-am pierdut de viata. Nu pot sa ma mai regasesc in ceea ce s-a intamplat in jurul meu. Nu mai sunt eu… m-am schimbat. Cu toate ca n-as fi crezut ca pot sa schimb atat de multe la mine, doar pentru ca simt lipsa lui.
Eram o fire vesela, o companie placuta pentru oricine, eram inconjurata de lume care-mi cauta prezenta pentru ca oricat de mare suparare era, eu aduceam un zambet. Ma prabusesc in fiecare zi cate putin, dar revin apoi la pozitia initiala si apoi cad iar, fara sa-mi dau seama ca ceea ce se strica in interior nu poate fi trecut atat de usor cu vederea. Am crezut ca pot vindeca tot, dar m-am inselat. Rana nu se strange, nu se vindeca. Am ajuns intr-un loc de unde nu mai gasesc iesirea, o cupola transparenta prin care vad ce se intampla afara, o lume a mea, dar nu pot iesi.
Iar aici s-au inchis cu mine toate problemele, tot ce doare si toate grijile pe care mi le-am facut in ultima vreme. As vrea sa le fac loc sa iasa si sa raman doar eu si el. Simt ca nu mai am nici puterea sa cad in genunchi macar. Sunt inchisa aici, ii vad pe ceilalti cum trec si-i strig cu toata forta, as vrea sa ma auda cineva si sa ma scoata de aici, dar strig in neant si nimeni nu ma poate auzi. Imi aduc aminte de zambetul care mi se aseza pe buze in fiecare clipa spunand ’’Nu conteaza, o sa trec si peste asta, sunt optimista.’’

Si il caut, sa il asez din nou pe buzele mele, dar nu-i nicaieri. Mi-e dor de mine, de el, mi-e dor de afectiune si astept sa vina, dar nu vine si nu va mai veni nici cand, sunt condamnata sa raman inchisa aici intr-o lume secatuita de iubire. Sunt condamnata sa stau singura fara el, as vrea sa nu mai vina maine, pentru ca timpul pentru mine s-a oprit in loc, decat el il mai poate porni, dar el a plecat si nu va mai veni niciodata. Sunt condamnata sa stau aici, in lumea mea, in lumea singuratatii.
Petala sufletului meu ce s-a nascut din picatura dragostei noastre s-a rupt. Spinul ei ma inteapa in adancul inimi pentru toata viata, de aceea inima mea plange dupa el in fiecare seara ca nu e langa ea. Sunt doar o plagiatura a unei lumi care as vrea sa ma caracterizeze, o copie ieftina a unei lumi parsive, lipsita de vocatie morala. Lacrimi triste vor sa cada din ochii mei care incearca sa caute, dar sa si gaseasca ceva pretios, ce am avut odata si acum nu mai am...
Trec prin lume, ca un diamant, stralucind in desertul Namibiei ,cel mai mare pustiu din lume, dar mai mic decat cel pe care plecarea lui l-a lasat in sufletul meu.

Incerc din rasputeri sa alung bezna aceasta ce ma sugruma cu fiecare clipa trecuta. Vreau sa privesc luna si stelele de la care isi ia ramas bun. Vreau sa le privesc indelung, pana voi descoperi, printre ele, chipul lui. Dupa ce-l voi gasi, sufletul meu ii va oglindi culorile si nici o lacrima nu-i va mai intuneca geloasa stralucire. In ochii lui imi voi oglindi sufletul, caci culoarea lor este linistea sufleteasca. In umbra serii, ochii lui sunt leagan al viselor mele.
Presimtirea ca nu voi avea de castigat din urma acestei suferinte, imi este calauza, iar cand o voi face sa rasune in acordurile tristetii mele pline de iubire, pentru a zugravi cresterea si domolirea flacarii ei, atunci ea-presimtirea- la randul ei, ma va consola.

Ea- tristetea iubirii mele- care asemenea unei mari nesfarsite, poarta in rostogolirea valurilor ei, toate melancoliile dezlantuite, pana ce acestea, purificate, vor tasni din valuri ,ca o scanteie.
Franghiile monstruoase, cu care ma simt legata, nu sunt decat o panza de iubire. Ma tem sa fac vreo miscare, pentru a nu rupe intreaga plasa tesuta din pasiunea pe care nu vreau sa o destram.
Stau in intunericul noptii, ascultand versuri sfasietoare de melodii ce imi patrund direct in suflet. Duc o lupta grea, cu mine insami si cu fantomele trecutului ce nu ma lasa sa traiesc linistita, ma chinuie, ma arunca in valuri mari de suferinta si aproape ma inneaca.

Am ajuns sa sufar prea mult si nu stiu cat mai rezist...
Noapte buna, dragul meu jurnal!

Dupa ce am terminat de scris, m-am bagat in pat si am luat trenul spre minunata lume a viselor.
--------------------------------------------------------------------------------------------
Asta e tot. Avand in vedere ca toata saptamana Andreea nu va mai putea posta next, am zis sa fac eu un next mai lung. Sper sa intelegeti situatia si multumim pentru intelegere.*Hug*
Deci titlul este specific povestii voastre...:-? Intr-adevar, capitolul a fost extra-lung, ceea ce e pe placul nostru>:D<
Si Ryo ala, nu pot sa cred ca a putut sa fie atat de ipocrit incat sa o insele pe draga TenTen, se vede ca a suferit din cauza lui... Ceea ce a scris in jurnal mi-a atins inimioara, adica ai descris sentimentele foarte bine dupa parerea mea:-?
Fetelor, va asteptam cu drag si cu toata rabdarea din lumeeee>:D< :))
Wow, dar tu chiar ai scris nu te-ai încurcat.
Mie-mi place acest capitol, dar totuşi ai avut o tonă de descriere O.O'. Nu înţeleg de ce vă place atât de mult să descrieţi un singur sentiment într-un paragraf imens, eu detest asta [ mă refer să scriu eu :)) ]. În unele părţi chiar vroiam să dorm, scuze, dar aşa este.
Greşeli de tastare am văzut câteva, dar nu le-am băgat în seamă ^^. De exprimare nu ai avut deloc şi nici de ortografie. Toate virgulele au fost la locul potrivit.
Data viitoare fă şi tu un capitol mai scurt T.T. [ De obicei se fac obiecţii la cele scurte, dar iată că am ajuns să fie şi invers].
Mie mi-ar fi plăcut să fi rămas o poveste amuzantă, nu tristă. Sincer m-a deprimat cât de cât.
Vreau ~ next-ul. [ Andreea te rog, fă-l puţin mai scurt =)) ].

Cam atât aş avea de spus. Multă inspiraţie şi succes în continuare >;d<.
Eh :| ... am intarziat :-<
E bine pentru ca am terminat de citit si mi-a placut .
Descrierea ta e foarte buna , te pricepi sa folosesti figurile de stil si sa le impletesti cu actiunea insa ar trebui sa adaugi ceva unic , special si doar al tau . Captivezi dar nu indeajuns . Ai folosit figuri de stil foarte frumoasa insa au fost atat de multe incat la un moment dat nu le mai deosebeam de naratiune .
Naratiunea este foarte buna . Cred ca este punctul tau forte . Well done !
Actiunea este frumoasa in sine si nu este grabita . Se contureaza frumos si este usor de inteles .
Greseli am vazut decat una la incepun ai scris masa in loc de mama sau ceva de genul ... oricum ai decat una [ cred ] si este un lucru foarte bun .
Partea cu descrierea sentimentelor ei a fost chiar prea multa [ am zis eu asta :O ? ] si putin obositoare . Pentru cei carora chiar le tranzmiti ceva prin capitolul ala a fost destul de dificil . Ai folosit niste figuri de stil superbe dar prea multe o data . Am inteles cat de adanca era durerea ei , cat de mult il iubea si faptul ca a factut-o sa sufere dar la un moment dat parea ca dramatiza rau de tot si nu vrei ca cititorii tai sa isi faca o parere proasta despre personaj ...

Pai asta a fost tot . In general e foarte bine si va descurcati . Nu va potriviti chiar bine de tot la stiluri dar pana la urma o sa va obijnuiti una cu alta .
Pai va doresc mult succes in continuare si sa aveti grija de voiii !! >:D<
Chu'!

P.S. : Daca te-a deranjat ceva din comm-ul meu te rog sa ma anunti . Voi schimba si data viitoare voi avea grija sa nu repet greseala . Incerc sa va ajut insa daca nu ma descurc ma voi rezuma doar in a citi :) !
Multumim pentru comentariile voastre ~MusicxD~, Zuza., Snowweh., ▫Biscuitsel :x ▫. Va mai asteptam !
Scuze ca nu am pus disclaimer, dar mama era sa faca o scena -.-"
so...enjoy >:D<
Cap. 3 O relatie ciudata

Kankuro’s pov:

Dimineata mult asteptata si-a facut aparitia. Roua cazuta are aspectul unor margaritare care astepta cu ardoare o raza binefacatoare de lumina pentru a se putea transforma in diamante stralucitoare. La rasarit se ivesc genele de aur ale unui soare tanar. Soarele palid se intrezareste printre norii alburii.
Deodata se auzi taraitul prelung al ceasului. Mi-am ridicat o mana de sub patura si am incercat sa il opresc. Dupa ce alarma enervanta a ceasului s-a oprit, m-am ridicat din patul moale si pufos. M-am dus la baie unde m-am spalat pe fata si pe dinti, si mi-am facut un dus bine meritat. Am revenit in camera mea de unde mi-am luat niste blugi albastri, un tricou larg, negru pe care scria ’’Live or Die’’ si m-am incaltat cu niste adidasi de la nike, negri.
Am cobor jos, la micul dejun, unde se afla mama si enervanta mea sora. Ca deobicei tata nu era acasa, era la firma presupun sau la vreo intalnire de afaceri.
Dau buna dimineata si ma asez lenes si fara pic de chef pe scaunul meu. Sora mea imi arunca o privire suparata. Daca privirea ei ar fi putut ucide, eram mort in secunda doi. Presupun ca nu i-a prea placut discutia din timpul mesei de aseara. Adevarul e ca atunci cand imi propun ceva, intotdeauna reusesc. Aseara am scapat foarte frumos cu minciuna despre carte...
Mama ne-a adus micul dejun, care consta in cereale cu lapte pentru mine si clatite cu sirop de artar pentru sora mea. Eu nu suportam clatitele. Am inceput sa infulec. Ma uitam cu coada ochiului la sora mea. Nu avea nici un chef sa manance, asta se vedea pe fata ei. Avea o fata suparata si mai aveau putin si din ochii ei incepeau sa cada mici cristale, dar se abtinea. Si-a cerut scuze si a plecat in camera ei, pe motiv ca nu ii era deloc foame. Ma intreb ce a patit, se vede ca este foarte suparata, iar eu nu stiu ce se intampla...
Nu cred ca a suparat-o atat gluma de aseara...Ar trebui sa ma duc dupa ea. Cu toata ca ne certam mereu , cateodata ne intelegem chiar bine. Avem o relatie destul de complicata daca stau sa ma gandesc. Acum ne batem...acum suntem ca fratii. Pana la urma ma duc. Nu cred ca i-ar strica acum un umar pe care sa planga, chair daca e umarul unui copil de zece ani.Macar acest copil tine la ea si o iubeste.
Plec si eu de la masa, spunanu-i mamei ca am uitat televizorul aprins. Urca scarile si cand sa deschid usa de la camera surorii mele ii aud vocea, printre zecile de suspine:
-De ce s-a intamplat asta? Dumnezeu chiar ma uraste. Nu e corecta viata.
Am ramas de-a dreptul socat la ce a spus. Cum se poate asa ceva ? Oare ce s-a intamplat de vorbeste asa? Mai mult ca sigur s-a intamplat ceva rau si trebuie sa aflu asta cu orice pret. Am deschis usor usa, fara vreun zgomot si m-am apropiat usor de ea. Cand am ajuns in dreptul ei, i-am pus mana pe umar. Aceasta s-a intors brusc. Probabil nu se astepta sa ma vada acolo.
-Ce cauti tu aici? a spus in timp ce se stergea la ochi, nedorind ca eu sa vad ca plange
-Am venit sa te intreb ceva si te rog sa imi raspunzi sincer. Ce s-a intamplat? Si nu incerca sa negi, fiindca am vazut ca plangi si am auzit ce ai spus mai devreme, am spus cu o voce ferma
-Si de ce crezi ca ti-as povesti tocmai tie? Veziti de treaba ta, e doar problema mea.
-Sincer, nu sunt de acord. O data ce esti sora mea , si , intrucat am auzit ce ai spus, imi esti datoare cu niste explicatii. Asta atata timp cat vrei. In ce stare esti acum...ti-ar trebui cineva sa te asculte. Si promit ca nu voi spune nimanui. V-a ramane secretul nostru. ii spun eu facanu-i cu ochiul si mangainu-i parul castaniu. Si nu-mi place sa te vad asa . adaug plin de sinceritate.
-----------------
Te asteptam sysu' cu next >:D<
Oh, cat de dragut>:D< Kankuro chiar tine la sora lui, ma bucur ca se au unul pe celalalt. Si TenTen plange din cauza idiotului aluia:die: Nici nu merita.X-(
Ma gandesc la ficul vostru fetelor.... Adica pana acum ne-ati prezentat doar fratii, insa sunt curioasa daca TenTen va intalni un alt baiat....:-? Si pustiu` de 10 ani....:-? Ficul vostru inseamna ca trebuie sa aiba amuzament, mai ales daca participa un copil :)) Deci, intr-un final, sunt sigura ca va fi ceva amuzant>:) Sa nu ne lasati mult sa asteptam:* *huuuuugs*>:D<
Imi rezerv locul!!!!!!!!!!!!
Dau ediiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiit !

EDIT:
Aiii nu credeam că băieţii au o parte aşa de sentimentală, mai ales Kankuro : )). [ La început îl credeam un râzgâiat, dar uite că nu-i aşa xD, a început să-mi placă de el. ] Şi săracă TenTen ... T.T
Scăpaţi-o de această suferinţă vă rog : )).
Descrierea îmi place, iar dialogul şi naraţiunea se îmbină perfect.
Spor la next, my dears >:D<.

Ps: Mulţumesc că mi-ai îndeplinit dorinţa şi l-ai făcut mai mic :)). [ capitolul : ) ]
Sincer ... la asta nu ma asteptam :| Nu ne-ar fi deranjat deloc daca mai stateai o zi si te uitai peste capitol pentru ca , ei bine , ieri a fost pusa continuarea .
Numai in primul paragraf am vazut trei repetitii consecutive [ nu le mai scriu ] . Plus ca toata actiunea se desfasoara mecanic . M-am trezit , m-am spalat , m-am imbracat ... intelegi ? Scurt ca scurt dar nici chiar asa . Actiunea care a fost inceputa frumos acum au gasit-o toate cele ... Descrierea abia a fost si nici acolo nu s-a evidentiat in vre-un fel . Sa sti ca se aplica si la capitolul asta ce am spus mai sus ... chiar pare ca TenTen dramatizeaza si mai bine ati incerca sa ii evidentiati altfel suferinta .
Naratiunea nu a fost nici ea cine stie ce dar cu siguranta a fost mai buna decat descrierea . Cat despre dialog , nu e sec dar mai bine il alcatuiai altfel sa sune mai frumos . Cum in celelalte capitole nu ai pus dialog puteai sa faci la fel si aici .
Nu inteleg de ce toata lumea incearca sa puna capitolul imediat ce l-a scris . Ce are daca stai o zi si il recitesti , il retusezi incat sa sune bine ?
Nu ma asteptam la asta ... scuze dar chiar nu a fost bine . In loc sa evoluezi te-ai dat mult inapoi ... Imi pare rau sincer dar ...

Sper sa veneiti repede cu nextul si sa tineti cont de sfaturile noastre ... Aveti grija de voi !
P.S : Sper ca nu te-a deranjat nimic de mai sus . Chiar imi pare rau ....
:x:x Buna :x:x

Deoarece nu am stiut ca-ti postat capitolul doi o sa spun ceva si despre el:
Am observat ca Frozen Soul. are o problema cu timpul. Daca ati folosit "~Flashback~" inseamna ca timpul este la prezent, dar de multe ori foloseai trecutul. Induci persoanele in eroare.
Ai descris sentimentele dar nu ai folosit un limbaj...ca sa spun asa...cursiv. Aducea o plictiseala deoarece foloseai aceleași cuvinte.

Capitolul acesta Andreea este foarte slab, nici descrie si nici un dialog incredibil, puteai sa reduci mult din el.

Voi doua sunteti extreme: Frozen Soul descrie mult si are putin dialog. TheDeyu03 are putina descriere si dialog mult.

:x:x Bye Bye :x:x
Hi gurlz! ^w^ trec si eu pe aici pentru ca m-a rugat Winter Sleep. Deci am citit tot capitolul GIGANTIC al Kaylei, si nu pot spune ca am regretat. Vreau sa va spun ca in primul rand ar trebui sa va echilibrati capitolele, chiar daca una dintre voi nu va putea sa mai scrie pentru ceva timp, sau chestii de genul. Nu va obliga nimeni sa va grabiti. Ceea ce m-a atras a fost de asemenea si titlul, care este destul de potrivit si inspirat pentru poveste. Am observat ca aveti descriere si descrieti destul de frumos, dar am vazut ceva cu care nu prea sunt deacord : personalitatea lui Kankuro. Poate ca voi ati vrut sa-l faceti mai rocker, punker, emoist sau ce-o fi el dar nu mi se pare foarte.. normal ca un copil de 10 ani sa poarte un tricou NEGRU cu inscriptia "Live or Die" pe el. Totusi, imi place ca ati integrat destul de bine o personalitate mai matura, pe care o arati povestind din punctul lui de vedere. Actiunea mi se pare cam grabita, iar faptul ca Ryo se saruta cu alta fata pe mine una nu m-a surprins deloc, ati fi putut sa il descrieti mai mult like the perfect boy, chiar sa povestiti o intalnire printr-un flashback, sau un sarut, sau something, ca sa ne dam noi seama ca este total anormal sa se sarute cu alta fata pentru ca el nu e genu' ala de baiat. Nu mi s-a parut foarte normal ca Ten Ten a avut reactia aceea. Nu cred ca ar fi trebuit sa faceti atat de exagerat, ci poate sa mearga la el sa-i ceara o explicatie or smthing. Dialogul mi se pare sec pe alocuri, chiar pre mult, pentru ca discutiile dintre frate si sora sunt destul de previzibile. Ideea, desi destul de originala, mi se pare banala, pentru ca actiunea nu se arata aproape deloc interesanta. Ca si estetica, este destul de bine, mai ales in cazul lui Kayla care are o estetica excelenta, si al ea mai ales nu am observat nici o greseala de scriere. Capitolele tale, dear Winter Sleep mi se par cam scurte, dar si tu scrii destul de bine^^.
Sper sa nu va supere comm-ul meu pentru ca, in mare, imi place fic-ul si abia astept next-ul.
P.S. : Anuntati-ma si pe mine cand il puneti.
Ja ne! ^w^ >:D<
Îmi pare sincer rău că aţi trebuit să aşteptaţi atât după mine să vin cu next, dar am avut o săptămână groaznică. Mulţumim ~MusicxD~ ,Ză Snowy.,gReEn.FrOg.iS.HeRe, ▫Biscuitsel :x▫,Miranda^_^ şi `KiTa In Purple~ pentru comentarii, vom încerca să ţinem cont de sfaturile voastre şi vă mai aşteptăm.
Here's the next. Enjoy!>:D<

Capitolul patru- Dezvăluirea

TenTen's pov:

La auzul cuvintelor lui am rămas şocată. Chiar nu îmi imaginam că el, fratele meu mic şi enervant ţinea atât de mult la mine. Parcă eram într-o lume paralelă. Mi se părea absolut ciudat. Printre lacrimile care mi se scurgeau şiroaie pe faţă i-am văzut chipul inocent de copil care se apropia uşor de mine. Mă îmbrăţişează în timp ce, cu o mână îmi mângâia părul de culoarea castanei în timp ce, cu cealaltă, mă îmbrăţişa călduros. Simţeam cum căldura lui îmi invada corpul. Mă uimeşte maturitatea cu care tratează problemele celor dragi din jurul lui. Părea el un râzgâiat, dar acum s-a dovedit a fi un pic cam prea matur pentru vârsta lui. Dar aşa sunt şi eu. Aşa suntem toţi. Prea maturi pentru vârstele noastre.

Dar să lăsăm filozofiile la o parte şi să ne întoarcem la realitate. Am tras aer în piept şi am început să-i povestesc frăţiorului meu ceea ce mă măcina pe mine cu adevărat. Nu mă gândeam niciodată că voi ajunge să îmi împărtăşesc decepţiile cauzate de dragoste tocmai propriului meu frate. Dar cred că aşa era mai bine, fiindcă aveam un umăr pe care să plâng, să mă descarc şi să încerc să uit totul, fiindcă nu îmi făcea bine să ţin totul în mine, riscam să mă întristez şi mai tare şi să ajung într-un hal fără de hal. Era mai bine să dau totul afară din mine, să nu mai rămână nimic şi să şterg cu buretele toate amintirile triste cu el de pe tabla vieţii. Ştiam că timpul va repara totul, dar parcă nu voiam să cred, mă încăpăţânam să cred aşa ceva. Conştientizam că toate amintirile nu făceau altceva decât să mă rănească, să facă rana şi mai adâncă şi să sângereze mai mult, dar nu voiam să renunţ aşa uşor la ele. Pur şi simplu nu puteam, aveam nevoie de ajutor din partea cuiva pentru a trece peste toate aceste lucruri.

Dar acum îl aveam... Stătea chiar în faţa mea şi mă privea cu ochii lui aproape înlăcrimaţi. Nici măcar cea mai bună prietenă a mea, Aisa, nu a reacţionat aşa. Mi-a spus pur şi simplu că exagerez şi că dramatizez la greu. Cred că după o relaţie de doi ani ce se întâmplă cu mine acum este dramatizare. Dar fiecare cu părerea lui.
Stăteam şi priveam uimită cum fratele meu aproape dădea frâu liber lacrimilor. Nu credeam că e aşa sensibil. Îl credeam doar un răsfăţat pus pe prostii ca să mă deranjeze pe mine, dar se pare că l-am catalogat greşit. Îmi pare chiar rău de ce părere mi-am făcut despre el, ar fi trebuit să stau să îl înţeleg şi să îl cunosc mai bine, în fond e fratele meu mai mic şi ar trebui să încerc să mă înţeleg cu el, pentru că nu se ştie când voi avea nevoie de ajutorul lui. Abia acum realizez ce greşeală imensă am făcut că nu i-am fost mai apropiată, să îl ascult, să petrecem mai mult timp împreună, exact ca fraţii, dar promit că asta se va schimba. Vreau să încercăm să ne împăcăm mai bine.

Dacă mă gândesc, îmi place această latură a lui. Mă face să cred că avem ceva în comun, sentimentele profunde. Şi acum, abia acum realizez ce am avut lângă mine. Un suflet care să mă asculte şi să mă înţeleagă. Dar eu îl ignoram. Probabil că s-a săturat să fie ignorat şi de aceea se purta cum se purta. Dar acum şi-a arătat şi el partea vulnerabilă. Ce comoară am avut lângă mine... O adevărată comoară pe care abia acum am descoperit-o, care nu a fost la fel de adânc îngropată ca alte comori, ci a fost chiar lângă mine în tot acest timp, dar eu nu am ştiut să îi apreciez adevărata valoare. Am fost prea oarbă ca să conştientizez cât de mare nevoie am avut de ea, am fost atât de egoistă încât sufletul mi-a fost întunecat şi împroşcat cu venin. De abia acum am realizat cât de mult mă poate ajuta ea, cât de mare nevoie am de ea în aceste momente critice pentru sufletul şi inima mea, aceste momente dureroase care parcă vor să îmi sfâşie inima în şi mai multe bucâţele.


Mi s-a spus de atâtea ori că ’’timpul vindecă totul’’, dar la mine este invers, cu cât trece mai mult timp cu atât mă adâncesc într-o prăpastie de unde nu mai văd nici o cale de ieşire. L-am iubit şi încă îl iubesc, dar pe cât de mult îl iubesc pe atât de mult îl urăsc, fiindcă m-a lăsat singură şi a uitat de tot. Fără el mă simt nulă, inexistentă, asemenea unei umbre...
Aş vrea să schimb totul, să pot spera într-un nou început, într-o dragoste împărtăşită, dar frica că mereu mă voi întoarce de unde am plecat, că nu voi găsi nici un strop de fericire, îmi frânge aripile, îmi curmă visele... Tot ce îmi rămâne este doar un vis, dar când mă gândesc la acest vis, zâmbesc trist, fiindcă visul meu este lipsit de speranţă, deoarece însăşi viaţa mea este fără de speranţă.

Sper totuşi ca, cu ajutorul fratelui meu să îmi revin din această crudă suferinţă...
---------------------------------------------------------------------------------------------
Ei bine asta a fost tot. După cum observaţi am încercat să folosesc diacritice, fiindcă face cititul mai uşor. Sper că le-am pus unde trebuie, iar dacă le-am ratat sau am greşeli de tastare vă rog să mă scuzaţi, dar stresul a cam pus stăpânire pe mine în ultima săptămână. So, voi pune şi câteva poze ca să aveţi idee cam cu arată personajele pe care le-am descris până acum.
Tenten
Kankuro... Ignoraţi celălalt băiat, e singura poză pe care am gasit-o ca să se potrivească.
Ryo
Aisa

Asta e tot, dragilor. Te aşteptăm sys cu next şi baftă. >:D<
Helau, multumesc ca m-ai anuntat, Kayla. :) Capitolula cesta mi s-a parut foarte sweet, prezinti legatura dintre sora si frate, cum TenTen si-a dat seama ca il are pe fratele ei aproape ^^. Din nou, mi s-a parut cam ciudat comportamentul unui pusti de zece ani, dar daca voi ati vrut sa-l prezentati ca fiind mai matur in cele din urma, asta e ok. Ai descriere, desii mai puteai sa adaugi. Actiunea nu mi se pare grabita, capitolul acesta facandu-l doar aratand gandurile ei, si fara actiune, decat imbratisarea celor doi. Ai destule greseli de atstare, dar ma bucur ca ai inceput sa scrii cu diacritice.
Am observat o repetitie:
Mă îmbrăţişează în timp ce, cu o mână îmi mângâia părul de culoarea castanei în timp ce, cu cealaltă, mă îmbrăţişa călduros.

^w^ Sper sa tineti cont de sfaturile mele, si sa ma anuntati si pe mine cand puneti next-ul. Buh-bai >:D<.
Ai un capitol lung si explicit, dai asa o nota de implicare emotionala si este foarte detaliat si ma faci sa doresc si mai mult, ador felul tau de a descrie, Niciodata nu am vazut greseli de tastare, se vede ca ai nervi de fier si ca esti foarte atenta. Am mai zis o data la One Shot al tau parca, uneori mai merge si un mic monolog, dar totul este foarte bine. Nu stiu dar nu mi se pare ca vi se potrivesc prea mult stilurile. Tu Kayla ai un stil mult mai profund si detaliat si nu stiu mai special fata de Winter Sleep, asta este parerea mea. La revedere , revin si data viitoare, te iubesc Kayla >:D<
Auuuuu : - x. Îmi place, mult. Ţi-am spus că tu descrii minunat, niciodată nu voi putea descrie aşa O.O [ poate pentru că nu-mi place : - " ] . . .
Kankuro e aşa de sensibil? Hai mă ... totuşi să plângă? La această latură, chiar nu mă aşteptam, m-ai uimit. Iar Ten Ten este scumpă, dar cam bleagă sau aşa mi se pare mie. Viaţa merge înainte şi va avea ea alţi prietenii [ asta dacă îi faceţi voi : )) ]
Aşa, greşeli nu am văzut e nici un fel.
Îmi mai rămâne să spun: Succes Winter Sleep şi inspiraţie multă [ adu-ne next-ul repede şi să fie tot aşa de încântător >:D< ]
New Post. Multumim pentru comentarii >:D< Scuzati marimea capitolului:"> Dar chiar nu am mai avut timp. Si greselile de tastare.
Apropo...+18
Anuntul neasteptat

Kankuro's pov:
Stateam ca o stana de piatra in fata ei si o priveam cum suspina usor. Mi se rupea sufletul cand o vedeam asa, voiam sa o ajut sa treaca peste toate aceste lucruri si sa o fac sa uite de toate momentele dureroase. Nu imi puteam imagina de ce suferea din cauza unui idiot, care nu merita nici o lacrima varsata. Nu ma gandisem ca acest ipocrit era motivul suferintei ei nemarginite. Acel tampit o adusese intr-un hal fara de hal, iar ea inca mai suferea dupa el. Nu voi intelege niciodata fetele astea...
Dar nici nu cred ca trebuie. O sa incerc sa o ajut, asa cum pot eu.
Deodata vocea mamei se aude. E acel ton ce ,,Ati putrezit in casa, daca mai stati mult o sa clociti oua'' . Deci ii fac semn surioarei mele sa-si stearga lacrimile si sa se adune. Nu cred ca are chef sa o vada mama in halul asta. O ajut sa se ridice din pat si apoi imi iau talpasita.
Mama e in capul scarilor cu mainile inclestate si batand din picior. Nici nu ma realizat ca discutia cu sora mea a durat mai mult de treizeci de minute.Era clar ca ne scotea la afara sa facem ,,Munca in folosul comunitaii" cum ii placea ei sa numeasca udatul imenselor brazde cu flori si plivitul lor de buruieni.
Mama si-a dres vocea de parca era preot si tocmai urma sa ne tina o predica despre Iisus Hristos. Si-a deschis gura, si cred ca a stat asa mai bine de zece secunde, timp in care putea sa intre linistita orice musca, dupa care a spus:
- Hey, voi doi, ce tot ati facut atata sus? Va-ti innecat in toaleta si ati tras si apa dupa voi? Nu ati auzit cand vam mai strigat odata, sau aveti cumva vata in urechi? Si ce tot stati asa apropiati? Ziceti ca sunteti unu cuplu, nu frati... Oricum, am ceva important sa va comunic. Va rog sa va asezati, ca sa nu fie un soc.
Simteam ca uram ceva rau. Mai ales dupa replicile spuse:
-Copii, tatal vostru a primit un post nou. Din pacate ne mutam saptamana viitoare in Italia.
- ITALIA ??? adaugam mai mult sau mai putin surprinsi eu si sora mea.
Ideea ca ne vom muta din nou e groaznica. Deabia am venit aici acum doi ani. Nici nu ma reusit sa ne facem prea multi prieteni si deja ne si mutam.
Ma imbuvnez fara sa vreu si o vad pe mama cum baga aceea privire in mine.Mi se ridica parul pe ceafa. Urasc privirea aceea.

Dar daca stau sa ma gandesc bine, aceasta mutare nu e pana la urma un lucru prea rau. Cu aceasta mutare, imi pot face noi prieteni, sa admir noi locuri in care nu am fost si nu in ultimul rand sa incerc sa cuceresc niste puicute, asa cum imi place mie sa le spun fetelor. In aceasta tara noua ma voi informa mai mult in ceea ce priveste sexul si eventualele boli care se pot lua prin transmitere sexuala. Cred ca va mirati cum de un copi ca mine se poate intreba despre acest lucru la zece ani? Ei bine va spun, inchideti gura ca intra musca, sunt pervers, chiar foarte. Dar sa revenim la realitate, sora mea are nevoie de mine, sa lasam perversitatiile pentru visele de diseara.

Cam asta e...i-am cerut Sierrei ajutorul si a cam luat-o valul :))
Enjoi >:D<
Eu, eu, eu!!
Mi-a plăcut capitolul, dar sincer nu trebuia să pui +18 nu are absolut nimic pervers [ adică nu are nici o acţiune perversă sau sângeroasă ... : - " ]
Nu ai avut diacritice, te penalizez pentru asta! Kayla are şi tu nu? Coordonaţi-vă şi voi în privinţa asta xD. De descris ai descris bine, chiar mi-a plăcut. Dialogul foarte ironic şi drăguţ. Am râs la unele faze :]]. [ A, uitasem, ai avut câteva greşeli de tastare. Corectează capitolul, sau eu ştiu .. altă metodă de a le remedia sau elimina nu ştiu. Cel puţin nu-mi trece prin cap acum.]
Nu mai scrie cu litere mari. Dacă puneai mai multe semne de întrebare sau de exclamare, s-ar fi înţeles că sunt uimiţi. [ Când scrii cu caps lock s-ar înţelege că ţipă O.O'' ]
Cam atât :].
Vreau next-ul :]. [ Succes Kayla >:D< ]
Ok, deci de ce ai pus +18 :)) ? Nu pot sa inteleg, nu a fost nimic ce trebuia cenzurat dar nah, cum ai spus, ai vrut sa scapi de melancolie dar puteai sa descrii mai mult cum de la varsta aia ata de pervers cum isi spune. As vrea un exemplu, in capitolele urmatoare daca se poate, m-ai facut tare, tare curioasa.
imbuvnez=imbufnez. Cred ca asa se spune desii nu cred ca acest cuvant e prin DEX daca il cautam. daca il caut, pardon.
Simteam ca uram=Simteam ca urma cred ca ai vrut sa spui.
Deabia= De abia
un copi ca mine= un copil ca mine
E un capitol scurt, foarte scurt. Chiar daca te-ai scuzat, nu am putut sa nu observ asta. De fapt cred ca nu observam asta daca nu te scuzai.
Poate mai sunt ceva greseli dar nu le-am observat. Deci, cum spuneam, astept capitolul urmator.
Buh Bye !!!
wel wel, iata-ma ajunsa si la ficul vostru dragelor, care e destul de bun. Desigur mai aveti de lucru la el, pentru ca pare un pic cam plictisitor pana acum, insa sper sa se rezolve asta in capitolele ce urmeaza. Pai, am sa-mi spun parerea si am sa comentez anumite chestii si chestiute care sper eu, sa nu va deranjeze. Pana la urma, e spre binele vostru daca vreti sa aveti un fic traznet. Pai, sa las vorba si sa incep:
1. Descrierea
E destul de buna, insa amandoua mai aveti de lucrat la acest aspect. Am vazut un capitol care a avut destula descriere frumoasa, daca nu ma insel e capitolul 2. In fine, pe langa faptul ca trebuie sa descrieti locul desfasurarii actiunii, mai trebuie si descrierea sentimentelor, oricare ar fi ele. Regula asta a fost respectata doar in capitolul 2, restul... mai trebuie munca. Cat despre unele fraze, ei bine nu-si aveau locul, chia am trecut peste ele pentru ca ma plictiseau. Incearca detaliile sa le scurtezi nu te lungi cu ele, cum ar fi vestimentatia sau dusul facut. Dar sa mai las asta si sa trec mai departe.
2. Naratiunea
Pot spune ca e ok. Fiecare a scris din perspectiva personajului ales, deci, cu privire la acest aspect nu aveti probleme.
3.Dialogul
Wel, nu sunt foarte multumita, dar nici dezamagita. Se poate mai bine stiu asta. In unele locuri unde chiar trebuia dialog, nu a fost pus, iar unde nu-si prea avea locul, a fost pus. Bine macar ca nu a fost sec, ca altfel ma plictiseam.
4.Actiunea
Nu ati grabit-o deloc. Chiar ati lungit-o prea mult. :)) E un pic cam plictisitoare, nimik interesant in afara de de faptul ca prietenul ei a parasit-o si ca ea a plans foarte mult. Sincer chiar mi-ar placea sa se nasca o dragoste interzisa. :> ooo, da! :)) Insa primul capitol a fost cu o tenta de amuzament. Mi-a placut.
5.Greseli
Sincer nu am vazut in toate capitolele, doar in unele.
6.Titlurile
Pai, pot spune ca sunt interesante, nu ma plang. Titlul ficului e un pic banal, nu e chiar interesant, parerea mea. Despre jurnal s-a vorbit doar intr-un capitol in care a scris Ten Ten cum se simtea dupa ce a aflat de prietenul ei ca e un nesimtit ca-i face una ca asta. Oricum, nu stiu ce idee aveti voi exact, abia e inceputul ficului, deci mai este pana sa-mi fac o parere majora despre el. In mare asa pare destu de interesant. Originalitate 100% si asta a bucura, bine ca nu v-ati ales un cuplu deja existent.
wel, cam atat sper ca nu v-ati suparat, asta a fost parerea mea si sugestiile pe care am vrut sa vi le dau. Spor la treba in continuare.

:bye:
Mulţumim Snow'., L.I.P.(S). şi Moon princess pentru comentarii şi vă mai aşteptăm. După lungi aşteptări am adus în sfârşit next-ul. Scuzaţi de întârziere, doar că am avut nişte săptămâni groaznice. So, here's the next şi de data aceasta va fi ceva mai diferit, sperăm să vă placă.
Lectură plăcută!

Capitolul şase- Visul

Nu îmi venea să cred ce tocmai spusese mama. Să ne mutăm, dar asta era de-a dreptul ceva extrem de neașteptat...Dar dacă stau să mă gândesc bine, cu această nouă mutare pot să fac și o nouă schimbare cu mine însămi, adică să nu mai fiu așa de sensibilă, să nu mai am încredere în nimeni, fiindcă lumea nu e așa cum mi-am imaginat-o eu și să încerc să uit tot ce s-a întâmplat.
Cu aceste gânduri mă îndrept spre dormitor, salutându-i pe toți din cameră. Sunt prea obosită că să mă mai gândesc la chestia asta. Ne-am mutat de atâtea ori, încât nici nu mai are importanță. Las dușul deoparte, pe acela îl fac mâine dimineață. Pur și simplu vestea că ne vom muta din nou mi-a luat cheful de orice.

Mă îndrept spre dulapul din lemn de cireș și îmi iau pijamalele, trântindu-mă în pat. Nu durează mult, iar oboseala acumulată în decursul zilei își spune cuvântul, astfel încât îmi simt pleoapele mai grele ca plumbul și adorm, începând să visez. În acel vis era un băiat ce se apropia de mine. Nu îi puteam destinge prea bine fața, fiindcă era ascunsă în întuneric.
Îl vedeam în ceață. Semăna cu cineva, dar deocamdată nu îmi puteam da seama cu cine. Știam doar că avea o figură cunoscută. Încet a început să mă sărute și să mă pipăie. Eram asaltată de o avalanșă de atingeri tandre, unele mai indiscrete. Limba lui îmi explora lăcașul umed, în timp ce mâna sa se plimba în voie pe corpul meu, mângâindu-l. Deodată figura lui s-a luminat și atunci am putut să îi recunosc chipul. Era chiar fratele meu, doar că acum părea de vârstă cu mine, sau chiar mai mare. Avea un corp bine lucrat, bicepși putându-se observa foarte bine. Stăteam și îi priveam uimită chipul, ce era expus unei lumini puternice, orbitoare. În ochii săi negri puteam citi o dorință aprinsă de a mă avea cu orice preț, fie că eu voiam sau nu. O flacără i se putea observa în ochi, o flacără mistuitoare ce reprezenta dorința arzătoare care îl cuprinsese. Sărutările tandre încep să se transforme treptat în unele brutale. Se așează peste mine, lăsându-se cu toată greutatea. Mi-a dat bluza jos, după care a tras tare de fermoarul blugilor, mai având puțin până să îl rupă. Brusc, a devenit din nou tandru, începând să mă mângâie și să mă pipăie ușor. Toate sărutările sale mă făceau să mă simt că în al nouălea cer. Nu îmi puteam imagina cât de perversă sunt. Era fratele meu, iar eu totuși nu reacționam în nici un fel la atingerile și sarutariile lui.

După ce m-a lăsat doar în lenjeria intimă, și-a dat și el jos tricoul și blugii, rămânând în boxerii de culoare neagră. Cu mișcări repezi, mi-a îndepărtat sutienul. Am încercat să îmi acopăr sânii cu mâinile, dar el mi le-a îndepărtat rapid. A început să îi maseze, să facă cercuri cu limba în jurul lor, mai apoi luând sfârcurile în gură, lingându-le și sugându-le cu pasiune. Mi-a îndepărtat chiloței și și-a dat și el jos boxerii. Stăteam mirată și priveam scula sa, care trebuie să recunosc, era pe măsura fizicului lui. M-a luat de păr și m-a trântit jos, obligându-mă să îi iau în gură jucăria și să o ling. După ce am terminat de aplicat acest ''tratament'', m-a pus pe pat și și-a introdus două degete în vaginul meu, făcând mișcări alerte. Iar devenise violent, iar eu eram foarte confuză, nu mai înțelegeam absolut nimic. După ce a terminat și această ''treabă'', m-a pătruns rapid și dureros, făcând mișcări dute-vino timp de o oră, provocându-mi sângerări ale vaginului. După ce s-a săturat, m-a lăsat pe pat, asemeni unei jucării stricate, s-a îmbrăcat și a plecat. Mici picături sărate se prelingeau pe chipul meu. Nu îmi puteam imagina de ce a făcut asta. Brusc, totul s-a spulberat și am deschis ochii. Abia atunci am realizat că totul a fost doar un vis, și nu realitate.

Îmi cer scuze pentru eventualele greşeli de tastare. Multă baftă sys cu next-ul. >:d<