Buna.Inca nu are un titllu,dar astept propunerile voastre.Sper sa va placa.
Traducerile sunt la sfarsit.
Cap I
O calatorie neasteptata
Partea intai:Nayra
In 2560,o naua castastrofa ameninta sa loveasca Pamantul.Defrisarile masive,secarea raurilor si lacurilor si,nu in ultimul rand,exploatarea resurselor pana la epuizare au dus in pragul unei noi crize mondiale.
Sapte continente,sapte lumi distruse de razboaie nesfarsite,coruptie si desfrau.
Antarctica devenise o parte din ocean.
Furtuni ingrazitoare loveau orase.Apele se revarsau,inundand astfel tot ce le statea in cale,curmand vieti nevinovate.Tornade devastatoare lasau in urma lor moarte.Inundatii,flacari si groaza pandeaua la fiecare pas.
Povestea incepe cu calatoria unui grup de studenti pe CEC(Central Economic Colony),o colonie terestra in apropierea lui Marte,cu o populatie ce putea atinge 100.000.000 locuitori.
Printr ei se afla si Sarah Mc'Allister,o tanara in varsta de 20 de ani.Sarah era ofire sensibila si una din cele mai bune eleve ale anului.Visu lei era sa devina jurnalista.
In timpul dezastrelor,nu isi pierduse niciodata speranta si credinta in Dumnezeu.
Imbarcarea se facea langa Boston,pe un aeroport improvizat.Aeronava "Space Gem" urma sa ajunga in 15 minute.
"Space Gem" era cea mai noua aeronava de transport iesita de pe linile de asamblare ale firmei "Space Siege",echipata cu cea mai noua tehnologie a timpului.Avea un compartiment principal,o zona pentru depozitarea bagajelor,o bacatarie si cinci bai.
Grupul de studiu numara cincisprezece studenti,plus trei supraveghetori:Bethy Austin,Sarah Mc'Allister,Marry Siege,a carei tata era proprietarul firmei "Space Siege",Nick Jonnes,Irene Shelby,Brandon Low,Lack Knight,Harry Stevenson,Michelle Johnson,Monique Lauge(Luj),Steve Mc'Fall,Jessica White,Gloria Newman,Ryan Whitefeather,Edwin Goldsmith.
Toti astepta cu nerabdare sosirea aeronavei.Patintii consolandu-si copii,o priveliste deosebit de frumoasa.Numai Sarah statea alaturi de bagajele ei ,singura si deprimata.Nu-si cunoscu-se niciodata parintii.La varsta de cinci ani ,fusese adoptata de Jully Mayson. Dar femeia nu o luase decat pentru alocatia lunara.Nimeni nu ii aratase dragostea parinteasca.In casa familiei Mayson,Srah se simtea o straina,o aclava.
Intr-o zi,nu a mai rezistat si a fugit din locul acela pe care l-ai pute numi altcumva ,insa "casa" nu.
Dar asta e o alta poveste,pe care Sarah o va spune mai tarziu oricum.Dar acum,sa revenim.
Dupa cateva minute de asteptare,"Space Gem " ateriza.In scurt timp,toate bagajele au fost urcate in aeronava.S-au facut ultimele verificari,timp in care copii isi luau ramas bun de la parinti.Cinci minute mai tarziu,aeronava era gata de decolare.Motoarele pornira zgomotos,aeronava se ridica si se pierdu in vazduh.Pana la destinastie,aveau sa calatoreasca trei zile,timp in care toata lumea se putea misca liber.
Dupa o zi de zbor lin,o piatra lovi zgomotos una din ferestre.In acelasi timp,se auzi vocea putin ingrijorata a pilotului.
-Va vorbeste capitanul.Nu va alarmati!Totul este sub control!Va rog sa va indreptati spre locurile voastre si sa va pune-ti centurile de siguranta.
Inaintea aeronavei,o furtuna de praf solar si roci suiera infiorator.Era o furtuna interdimensionala.
Incerca sa intoarca,dar vantul era mult prea puternic.
In spate ,copii deveneau tot mai agitati,insa nu indrazneau sa scoata o vorba.
Nu trecu mult si furtuna ii inghiti cu totul.In urma lor nu ramase nimic.
Totul se intampla in mai putin de o secunda.Se trezira intr-un tunel nesfarsit.In juru lor,umbre fara forma,mereu schimbatoare,se invarteau haotic.Sarah se uita uimita la fenomenul de afara.ise parea ca pluteste singura pe o mare intunecata,sub un cer de culoarea sangelui. Dar totul se sfarsii de partea cealalta.Space Gem iesi fara nici o paguba materiala semnificativa idn ochiul furtunii.Cu mintea inca zdruncinata de calatorie,Sarah privi inapoi cum furtuna se potoleste si dispare fara urma.Aeronava era in siguranta.
In cabina,capitanul era inca inconstient.Dupa mai multe incercari ale asistentei medicale,isi veni in fire.de cum deschise ochii,se repezii la usa cabinei si verifica studentii.Vazand ca sunt teferi,sufla usurat si se intoarse la locul lui.
In jurul lor,un univers cu totul nou ii prive cu bratele deschise.Nimeni nu stia cum au ajuns acolo sau de ce.Ce stiau era ca acolo,ceva ii astepta.
Capitanul incerca sa porneasca motoarele,dar nici un raspuns.In cele din urma,pornira,si cauta cu disperare un loc in care putea sa mearga inainte de a se termina combustibilul.Vazu in departare o mica plaaneat si se indrepta in aceea direactie.N udupa mult timp,Space Gem ajunde in atmosfera ei.Parea nelocuita,cu intinderi uriase de nisip.Trecu prin stratul de nori,coborand la o alatitudine de la care se putea vedea un tinut scufundat in nisip.Dune dupa dune,aeronava incerca sa strapunga vazduhul.Nu se zarea nici un loc unde putea ateriza.Nisip,nisip si iar nisip.Un deal pietros parca ii privea din departare.
Sahrei i se parea ata de familiar,poate mult prea familiar locuil acelapustiu,aciperit de nisip.Se simtea legata de el.Cand ateriza,se repozi la usa si o deschise.Nici nu se stabiliza bine aeronava,Sarah era deja jos.Inspira aerul,nisipul ii intra un nas,urechi si in haine,dar nu-i pasa.Acela era primul loc in care se simtea acasa.Orasul o otravise.
Toat lumea o privea.Erau de acord ca e timpul sa faca ceva in privinta ei.Urmarind privirea capitanului,Jack,Brandon si Harry se retrasesera in aeronava.
La scurt timp,se intoarsera cu patru geamantane mari.Erau ale Sahrei.Cei trei le aruncara pe nisipul fierbinte,iar usa se aeronavei se inhcise.Masinaria porni zgomotos inainte,lasand-o pe Sarah in urma.Apoi tacere.Nici nu observase plecare zgomotoasei masinarii zburatoare.Parea ca isi pierduse contactul cu realitatea.Firicele lucitoare de nisip ii brazdau chipul fara sa simta.Se visa plutind intr-un spatiu gol si intunecat.
"Unde sunt?Mai e cineva aici?" Dar nimeni nu ii raspunse. Ecoul propriei voci rasunapeste tot in jurul ei.Parea schimbata.Nu mai stia cine e,si lucrul acesta o ingrozii.
Apoi simtii pamantul sub picioare.Privi in jos ,si vazu cum milioanbe de puncte negre se unesc,alcatuind tarmul,marea si forme neregulate.Doua siluete indepartate priveau apusul soarelui.Alerga spre ele,dar distanta parea neschimbata.Se opri.Simtea ca era in zadar.Se intoarse.In spatele ei,o cetate cu peretii din marmura lucea sub ultimele raze ale soarelui. O secunda mai tarziu,se afla inaintea lor.Voia sa-i priveasca,dar chipul le era intunecat.Se auzi o soapta.Vorbeau.
"-Lanna,draga mea Lanna!"
"Lanna".Acela era singurul nume pe care il putea intelege.
O bubuitura puternica o facu sa tresara.Pamantul se crapa sub picioarele ei si incepu sa cada in gol.Se trezi in genunchi,pe nisipul fierbinte.
O briza racoroasa ii lovi fata.Ametita,se ridica si cauta aeronava cu privirea.Era deja seara si si masinaria disparuse.
"Unde sunt?Stiam eu,m-au parasit!" gandi,aruncandu-si privirea in pamant.
Se apropie de bagaje si se aseza pe nisip.Nu dupa mult timp,nisipul se ridica si o minge de blana se rostogoli langa ea.Curioasa,o studie,o impinse cu degetul si o ridica.Fara zgomot,mingea se deschise si cel mai dragalas animal se uita la ea.Avea blana castanie,cu pete albe in jurul ochilor negri,albastrii.Nasul mic,doua urechi mari si imblanite,turtite la capat.Era de marimea unui pui de leu.Coada lunga si stufoasa parca dansa,maturand nisipul.Isi timea labutele aparoape de corp.Mustatile i se miscau neincetat.La nivelul obrajilor, blana copia forma unei barbi.
Animalul se uita in ochi Sahrei.Il aseza pe nisip si acesta incepu sa alerge in jurul ei.,lucru care o amuza si incepu sa rada discret.Scoase din geamantan un pachet de biscuiti.Ghemotocul e blana se opri si il lua din mana fetei.Desfacu ua din laturi cu dintii si incepu sa roada biscuitii,unul cate unul.Cu coada,lua ambalajul gol si il puse inapoi.
-Ce infometat esti!Mai vrei?
Animalutul dadu abucuros din coada.Fata mai lua doua pachete,pe care le imparti cu noul ei prieten blanos.
Era pentru prima data cand pe chipul ei se ivi un zambet.
Nu dupa mult timp,sunetul unor copite se auzi in departare.Animalutul tresari.Dadea bucuroasa din coada si isi misca mistatile,cand in jos,cand in sus.Escalada da gramada de geamantane si astepta linistita.
Zgomotul copitelor se auzea din ce in ce mai tare.Nisipul se ridica,blocand astfel privirea oricarui curios.Sarah isi acoperi fata in palme.Pentru o clipa,praful se lasa.Inintea ochilor ii apru un lucru cu totul diferit.Un cal,cu coama si hamul cu totul de aur,galopa neintrerupt.
Cele trei cozi ii straluceau la lumina lunii.
Vorbe neintelese se auzeau din dreptul calului,dupa carea animalul se opri brusc.Picaturi de apase prelingeau pe trupurile lui.Cand norul de praf se lasa,in spateele calului,Sarah zari un fel de car.Aveau schelet de metal,acoperit de o cuvertura de culoarea nisipului.Cand praful se lasa complet,o figura intunecata cobora din el si se apropie se Sarah.
-Nuna!Evy riam gal?*
Fata se uita la ea nedumerita.
-Imi pare rau,dar nu inteleg ce ai spus.
-Imi pare rau!ma numesc Nayra.
-Numele meu e Sarah.Imi pare bina sa te cunosc.
-De asemenea!Te pot ajuta cu ceva?
-Daca m-ai duce pana la cea mai apropiata asezare,ti-as fi foarte recunoscatoare.
-E un orasel la doua zile departare.
Nayra se gandi o clipa,dupa care ii spuse:
-Poti veni cu mine.As putea face un ocol.
-Dar nu te deranjez?
-Chiar deloc.Orice calator are nevoie de companie.Stai sa te ajut cu bagajele si imi povestesti pe drum cum ai ajuns aici.
*-Numa!Evy riam gal?
(-Buna!Te pot ajuta cu ceva?)
Ai tone de greseli, cea ce face greu de citit textul[citeste si reciteste povestea inainte de a posta ceva, asa aati ca iti pasa de povestea ta, iar noi ne putem concentra la alte lucruri cand citim- cat de bine te exprimi etc]... Intotdeauna se la spatiu dupa semnele de punctuatie. Asa e regula, poti deschide orice carte si vei vedea ca asa e.
Nu inteleg de ce au plecat asa de repede si au lasat-o pe Sarah acolo. Chiar asa de nepasatori erau oameni???
Cand sa intalnit cu Nayra parca se cunosteau de o vesnicie. Sau poate e imaginatia mea... Nayra e dubios de amabil...hmm ... oare pune ceva la cale? Dar cu ar putea... abia se cunoscusera...sau daca nu cumva o astepta? ... hmmm. Ops, scuze, imi formam teoriilele mele cu privinta la poveste.
Mersi pentru comment si pentru sfaturi.Sper ca urmatoarele parti sa nu aiba atatea greseli.
Acum urmeaza partea a II a .
Partea a doua:Areth
In timp ce se indrepta spre bagaje, Cora ii sari in brate.
Sarah se apropie de Nayra grabita.
-Imi pare rau pentru asta!
-Nu-i nimic! Ce frumos kudar ai!
-Poftim? Ce e un kudar?
-Chiar nu stii? Cred ca glumesti.
-Chiar nu glumesc!
-Inteleg! Trebuia sa-mi dau seama. Nu esti de prin locurile astea?
-Nu, vin de o planeta numita Terra.
-Atunci, vei avea nevoie de un ghid. Si acest kudar de unde il ai?
-L-am gasit si poate il v-a cauta stapanul lui. Dar unde traiesc ei de obicei?
-Majoritalea ii intalnesti in padurile de shyo, un arbust inalt, cu frunze de culoare rosie. Kudarii stau cel mai mult timp in copaci si le mananca frunzele. Coada ii ajuta foarte mult la catarat, dar in desert nu am vazut nici unul pana acum. Sa incarcam bagajele si sa mergem. Locurile astea pline de hoti. Niciodata nu stii ce se poate intampla.
Nayra o ajuta cu bagajele si pornira in scurt timp. Cora sarii pe spinarea calului si astepta.
Pe tot parcursul calatoriei, Sarah ii povesti Nayrei cum ajunsese in mijlocul desertului, de la inceput pana in prezent. La sfarsitul povestii, se infiora la auzul stari in care ajunsese lumea Sahrei, apoi fu uimita de egoismul si lacomia oamenilor.
Dupa povestille ingrozitoare pe care le auzise,dadu bice akarilor*, si carul prinse mai multa viteza. Era mai bine sa calatoresti seara.
Ceea ce o uimi pe fata erau cele trei globuri luminoase de pe cer. Nu era o singura luna, ci trei.
In zorii zilei, carul se opri.
-Vom face tabara langa aceste stanci. Ziua e prea cald sa poti calatorii si akarii au nevoie de odihna, ii spuse Nayra.
Dupa o ora de pregatiri, se retrasesera in cort pentru a se odihnii.
-Mai spune-mi ceva despre tine, despre familia ta , viata ta.
-Despre mine ti-am spus cam totul. Nu mi-am cunoscut niciodata parintii. Am trait intr-un orfelinat pana la varsta de cinci ani.
-Scuze ca te intrerup, dar ai putea sa-mi explici ce inseamna "orfelinat" ?
-Orfelinatul este un loc unde ajung copii adandonati sau cei care traiesc in familii dezorganizate.
-Continua!
-La cinci ani, am fost adoptata de o femeie care nu-mi vroia decat banii. Orfelinatul ii platea o suma de bani pentru a ma intretine, dar Jully ii cheltuia pe bautura. De multe ori ma inchidea in camera mea inteva zile, fara mancare sau apa. M-am simtit singura. Aveam nevoie de un umar pe care sa-mi vars tristetea, lacrimile. Aveam nevie de o mama care sa-mi mangaie parul si sa-mi citeasca seara povesti. Nimeni nu ma intelegea.Nu am mai putut suporta.La varsta de treisprezece ani am fugit din acel loc groaznic. M-am simtit foarte bine cand am aflat ca Jully fusese arestata pentru consum de droguri, o substanta care ii imblonavea trupul si mintea. Simteam ca Dumnezeu mi-a luat o piatra de pe inima. Am continuat sa lucrez la casele oamenilor. Maturam, spalam si gateam. Cinci ani mai tarziu, cand am devenit majora, mi-am luat inima in dinti si m-am agatat de invatatura, singurul lucru care imi mai alina sufletul. In 2 ani, am invatat cat altii in 10. Apoi am ajuns aici si ii multumesc lui Dumnezeu ca mi te-a adus in cale. Dca nu erai tu, cine stie ce mi se putea intampla.
In timp ce povestea , din ochii Sahrei curgeu firicele de lacrimi. Nayra o lasa sa-si verse tristetea. Stia ca daca i-ar fi povestit, ar fi fost mai calma si mai deschisa. Urma o perioada de tristete. Din nisipul fierbinte se ridicau nori de aburi. Pe la miezul zilei,Sarah iesi afara. Cortul era chiar in apropierea unei stanci negre. Fata se apropie de ea. Se uita intr-un loc unde lumina soarelui era mai slaba. Atinse suprafata neteda a acesteia, pana la baza. Simtise niste mici crapaturi pe o parte, insemna locul cu o cochilie de melc din buzunar si alerga in cort sa-si ia lanterna. Se intoarse inapoi si lumina acolo unde simtise crapaturile. Pe stanca statea scris : "Ryhard" .
"O fi numele vreunui calator care a trecut pe aici! " gandi fata.
Nota numele intr-un carnetel pe care il timea la indemana si se intoarse . Cora nu avea somn.Alerga in jurul cortului, parca ar fi vrut sa-i arate ceva. Se apropie de ea si isi incolacii coada in jurul piciorului fetei.
- Ce s-a intamplat ,Cora?
O urma pe Cora indeaproape, pana la umbra altei stanci.
-Ce e ,fetito? Ce ai gasit acolo?
Ingropata in nisip, era obucata de hartie. Fata o lua, dar nu putea intelege nimic. Era un fragment de text intr-o limba necunoscuta. O puse in carnetel. Vroia sa i-o arate Nayrei mai tarziu.
O mangaie pe Cora si se intoarse in cort.
Noapte se lasa usor peste desert. Nayra pregatii carul si prima luna le prinse pe drum.
Cateva ore mai tarziu, o mica asezare omeneasca intuneca nisipul inaintea ochiilor celor doua. Dadu din nou bice cailor. Vroia sa ajunga cat mai repede pe un pat moale, la caldura semineului.
De cateva zile, nu mancase deloc hrana calda. Cora parea si ea slabita. Hrana uman nu o ajuta. Avea nevoie de frunze de shyo, pline de minerale.
In scurt timp, carul intra pe o poarta mare , alba.Case cu peretii de marmura si acoperisul usor inclinat straluceau la lumina lunii.
De cum intrara,un miros placut le inunda narile. I se parea atat de cunoscut. Parca il mai simtise undeva. Erau carne,legume fierte , cu un miros usor picant.
Nayra se uita la ea zambind.
-Ti-e foame, nu-i asa ? Vino, fac cinste cu un rand de pulpe.
-Ar fi minunat!
Cora sarii prin spate si se arnca pe o taraba cu frunze de shyo.
-Cora, vino inapoi! striga Sarah infuriata.
-Sa mergem dupa ea, pana nu goleste toata taraba!
Sarira amandoua si alergara spre vanzator, care dadea din maini si striga infuriat.
Nayra il linistii, spunandu-i ca plateste toate stricaciunile.
-Animalul acela bestemat mi-a mancat toate marfa.
-Ne pare rau! Ii era foarte foame. Nu a mai pus nimic in stomac de cateva zile.
Vanzotorul isi intoarse privirea spre ea si ii vorbi plin de uimire.
-Nayra, tu esti? Nici nu te-am mai reunoscut. Ce mult te-ai schimbat!
-Nyo* Darsag, dumneavoastra erati?
-Cat timp a trecut? Cinci? Sase ani?
-Prea mult ca sa imi amintesc. Vreau sa va fac cunostinta cu Sarah. E aici in vizita.
Batranul se uita la fata. I se parea cunoscuta.
"Chipul ei imi amiteste de cineva! " isi spuse in gand.
-Imi pare bine sa va cunosc. Scuzati comportamentul Corei. Era doar curioasa si infometata, vorbi Sarah.
-De asemenea! Imi amintesti de cineva, dar imi scapa numele. De unde ai venit? intreba barbatul.
-De pe o planeta indepartata, dar nu cred ca a auzit cineva de ea.
-Incearca-ma!
-Terra!
Ochii batranului radiau de neiniste. In minte, gandurile ii zburau haotic. Ceva ii atrase atentia asupra fetei.
"Este ... Dar nu se poate! Am rezut ca ... Nu poate fi adevarat! Seamana cu ... ! Sa fie oare fiica lui ...? "
Cand sa-si termine gandul, Nayra il intrerupse. Isi sterse fruntea cu o batista, dar chipul ii ramase serios. Sufletul i se lumina.
-Sunte-ti bine ? il intreba fata.
-Ce ... ? Aaa ... Da! Sunt bine. M-am pierdut in propriile ganduri.
Dupa o clipa , batranul le privi si le spuse zambind.
-Va invit la masa. Cred ca va este foate foame. Sotia mea a pregatit ceva special. Vom face o cina demna de un rege. Daca a-ti dori sa ma onorati cu prezenta, v-as fi vesnic recunoscator.
-Nu vrem sa va deranjam, vorbi Nayra.
-Chiar dimpotriva! Copii au plecat cu treburi prin lume si noi, batranii, ne simtim singuri. Ne-ati face o mare favoare daca a-ti ramane la noi.
-Atunci acceptam cu bucurie! ii raspunse Sarah.
-Va multumesc din suflet ! M-ati facut foarte fericit. Dati-mi voie sa va ajut cu bagajele.
Bruneta se apropie de animalut,certandu-l.
-Cora, sa nu mai faci asta niciodata! Daca te raneai?
Animalul se uita la ea, cu urechile in jos. Era rusinat de ceea ce facuse.
In scurt timp, bagajele erau inauntru si akarii in spate.
Deschizand usa casei , Sarah ramase uimita.
"Aparentele inseala. " isi spuse ea in gand.
Daca la exterior, locuinta parea mica, interiorul o lasa cu gura cascata. Avea sapte incaperi cu peretii albi. Dar cele mai deosebite lucruri erau plasmele atarnate de pereti , sistemele audio de ultima generatie si iluminarea continua a incaperilor. Panouri de comanda erau la fiecare pas. Imagini holografice ieseau din fiecare coltisor al casei.
Pe jos, un covor de dimensiunile camerei, de un rosu aprins straluceau sub lumina purpurie a candelabrului.
-Va rog, apropiati-va! Simtiti-va ca acasa ! le spuse batranul.
Sarah pasii lin pe covorul moale.
Nayra isi lasa sandalele pe un covoras alb de langa usa si intra. Sarah ii imita toate miscarile si inchise usa in urma ei.
-Urmati-ma! continua acesta.
Nici nu facu un pas ,cand cineva zgarie usa pe dinafara.Sara o deschise si Cora se strecura printre picioarele ei.
-Tu erai? Imi pare rau! Nu te-am vazut.
Animalul scoase un chitait slab si ii sari in brate. Apoi o urma pe Nayra , care o astepta.
Zorii urmatoarei dimineti inundau cerul. Primul soare rasarea la 02:30.
Era putin dupa 10:00. Batranul le astepta cu masa plina de bunatati.
Sarah se plimba cu Cora prin casa, in timp ce aceata ii arata fiecare coltisor.
Dupa masa ,Nayra ii vorbi.
-Va multumim pentru ospitalitatea dumneavoastra, dar acum trebuie sa mergem mai departe. Cred ca sora mea e suparata. Trebuie sa-i duc ceva.
-Daca aveti drum prin micutul nostru oras, sa mai treceti pe la noi.
-Nu va face-ti griji, vom venii. Dar intai, trebuie sa facem ceva in legatura cu bagajele.
-Cateva case mai inainte, avem un mic magazin de antichitati. Veti obtine o suma frumoasa.
-Va multumim inca o data pentru tot,vorbi fata.
-Nici o problema . Ve-ti fi mereu binevenite in casa noastra. Salut-o pe sora ta din partea noastra.
In scurt timp,totul era gata de plecare. Din geamantanele mari si grele, aproape totul era acum pe rafturile magazinului.
-Trebuie sa mai mergem intr-un loc. Nu poti intra in TAKAR fara un card de indentitate. Am un prieten care se ocupa cu asa ceva. Vom trece pe la el.
Si au pornit pe strazile inguste ale orasului. Cora alerga in urma lor, cu urechile chiulite , aruncandu-si coada cand in dreapta, cand in stanga. Blana castanie ii stralucea la lumina primului soare al zilei. In cele din urma, Nayra se opri in fata unei case. Cobora cateva trepte. Sarah o urma mereu indeaproape. Batu de doua ori la usa. In clipa urmatoare, un tanar iesi linistit afara.
-Buna! Va pot ajuta cu ceva?
Uitanse-se la chipul fetei, o recuniscu imediat.
-Nayra ,intra! De cand nu te-am mai vazut? Si cine e prietena ta?
-Buna si tie, Areth! Ea e Sarah si a venit in vizita.
-Imi pare bine sa te cunosc! vorbi baiatul.
-De asemenea! raspunse fata.
-Am nevoie de ajutorul tau,Areth!
Baiatul se aseza pe un scaun,in fata unei console. O privi cu coada ochiului, in tim ce apasa cateva taste.
Se intoarse, ii zambi larg si ii vorbi.
- Sa ma gandesc!
Isi duse mana la barbie si continua.
-Cand mi-ai m-ai cerut ceva? Trebuie sa fie cava foarte important daca Nayra in persoana vine in vizita. Spune orice ai nevoie. Dorinta ta mi-a porunca!
-Ajunge cu glumele! Ai putea sa-i faci prietenei mele un card de identificare?
-Sigur! Dar ai fi o mica conditie.
-Spune-o! Daca vrei sa platesc, nu e nici o problema!
-Nu la bani m-am referit. Nu sunt o problema pentru mine. As vrea ceva mai,cum sa zic, diferit.Un sarut ...
Nayra se rusina putin.
- ... aici, pe obraz, continua aceata.
Debea acum Sarah incepu sa intelega. Areth era indragstit de Nayra, dar nu stia cum sa-i spuna. Facu cativa pasi inapoi pentru a le oferi celor doi mai multa intimitate.
-Astept !
Dupa o perioada de gandire,fata raspunse.
-Bine, dar dupa ce ma ajuti.
-Promiti?
-Poate!
-Da sau nu?
-PROMIT! spuse acasta, zambind usor.
Sarah se apropie de cei doi.
In cele din urma, Areth ii vorbi:
-Aseaza-te pe scaunul din spate si zambeste la camera.
O secunda mai tarziu, o lumina puternica invalui camera, dar disparu in scurt timp.
-GATA! Acum am nevoie de cateva date personale.
Dupa ce completa toate datele , ii spuse Nayrei:
-Si acum, cat timp asteptam, trebuie sa imi dai ce mi-ai promis.
Fata se apripie de el cu pasi marunti.
-Dupa ce voi vedea ceea ce am cerut.
-Te lasi greu, nu-i asa? Bine, cum vrei tu !
Dar Nyra in gandul ei:" Ai vrea tu! "
Dupa 2-3 minute, cardul era gata. Areth il lua in mana dreapta si il ridica usor.
-Aici e!
Nayra se apropie de el si ii puse mana dreapta pe umar. Isi apropie capul de obrazul lui si cealalta mana i-o puse dupa gat.Ii sufla usor in obraz .
-Inchide ochi!
-Doar nu vrei sa ma pacalesti?
-Eu, pe tine?
-Promiti?
-Promit ...
Baiatul inchise ochii.Nayra ii lua cardul din mana si se indeparta.
- ... asa cum am promis la inceput.
Vazand ca nu si-a primit recompensa, tanarul deschise ochii si o vazu pe fata plecand.
-Si cum ramane cu recompensa mea ?
-Poate mai tarziu! Ne mai vedem!
Baiatul ii zambii. Stia ca " mai tarziu" inseamna " niciodata ". Se multumii sa o priveasca cum paraseste incaperea.
*akari-cai
*nyo- tata/domnule, depinde de situatie
Cora, privind in urma, se uita la baiat si ii sari in brate. Il atinse cu nasul pe obraz, dupa care se indrepta direct spre usa.
-Macar cineva stie cum sa plateasca! isi spuse baiatul.
Cele doua fete, urmate de Cora, iesira afara. Areth se opri in fata usii, privindu-le.
Cu pasi marunti, Sarah se apropie de Nayra. Fata ii intinse o bucatica dreptunghiulara de plastic, cu poza acesteia.
-Poftim!
-Tu chiar ti la baiat, nu-i asa? o intreba bruneta.
-Ei ...
Sarah se opri in loc. Nayra o privi uimita, intreband-o:
-S-a intamplat ceva?
-Atunci de ce nu-i arati ca ti la el? Du-te si spune-i. Te astept aici.
Dupa cateva secunde de gandire, fata o intreba:
-Sigur nu te superi?
-Du-te!
Nayra se indeparta, cu un zambet larg pe chip. Ii placea, dar nu avusese pana acum puterea de a-i spune.
Se apropie de el, chiar in momentul in care acesta vroia sa inchida usa. Baiatul se opri in prag. Nayra era la mai putin de un metru de el si se apropie rapid. Areth ii zambii.
-Ai uitat ceva? intreba el curios.
Fata se opri inaintea lui.
-Multumesc! vorbi ea si il saruta pe obraz.
Baiatului i se lumina chipul. Ochii verzi ii straluceau ca doua smaralde.
Nu vroia sa mearga prea departe, pentru a nu-i da sperante prea mari.
Se intoarse catre Sarah, mai vesela decat de obicei si isi continuara drumul. Fata o urma indeaproape, cand privi in urma, cand inainte. Areth ramase in pragul usii, cu ochii larg deschisi si privirea nedumerita. Putin mai tarziu, ii reveni zambetul pe buze.
Cele doua fete pornira , una langa alta, pe strazile pietruite ale orasului. Cora era in spatele celor doua, alergand, cu coada fluturandu-i in aer.
Tot drumul pana la una din statiile de autobuz, Nayra ramase pe ganduri. Se vedea sarutandu-l pe Areth pe obraz si isi spunea: " Cum de am avut curaj? "
Urmau sa mearga in TAKAR cu unul din cele mai rapide mijloace de transport din zona.
Nu dupa mult timp, un autocar opri in statie. Nu avea roti, plutea pur si simplu deasupra nisipului.
Nayra se aproie de usa lui, care se deschse lent.
-Tu mergi inainte. Vin si eu imediat! ii spuse Sahrei.
Bruneta urca. Autocarul nu avea sofer. Era ghidat de un calculator. Inainta. Aproape toate scaunele erau ocupate, asa ca se indrepta spre capatul autovehicolului. Mai era un singur loc liber. Se apropie. In partea geamulu statea un tanar. Avea cam 21 de ani , parul negru prins intr-o coada si ochii de un albastru inchis. Privea pe fereastra, parca scufundat in ganduri. Visa cu ochii deschisi.
Se tinea drept, privea serioos si avea o postura nobila. Era tacut si foarte diferit de ceilalti pasageri.
Sarah se apropie de scaun si il intreba discret daca locul e liber.Baiatul isi intoarse privirea, trezit parca dintr-un vis frumos.
-Sigur! raspunse acesta calm.
Sarah se aseza , cu bagajul in brate. Nayra statea undeva mai in fata. Un domn ii facu loc pe scaunul de langa el, pe care il pastrase pentru altcineva, dar nu mai venise.
Autovehicolul porni neintarziat. Fata se lasa pe spate, inchse ochii si adormii. Avu o noua viziune. Se afla intr-o camera cu peretii albi. Un candelabru cu 12 becuri , din care iesea o puternica lumina albastra, statea atarnat de tavanul rosiatic. Trei ferestre erau deschise pe peretele vestic , care erau acoperite de perdele albastre de matase. Afara , vantul batea cu putere.
In mijlocul ei, pe un pat mare, acoperit de un cearsaf albastru, statea o femeie cu un nou-nascut in brate. Langa ea, un barbat o tinea de mana si o privea tandru. Vorbeau, dar fata nu intelegea. Deodata , auzise un nume. " Lanna ". Ii parea cunoscuta, si brusc isi aminti. Erau aceleasi siluete pe care le vazuse la malul marii. Se apropie, incercand sa le priveasca chipul. Dar nu putea vedea nimic. Auzi alt nume: " Ryhard ". Era numele scris pe stanca. Repea ambele nume de mai multe ori.
Deodata, o usa se deschise zgomotos. Un barbat intra inauntru, cu rasuflarea taiata.
-Rethy enam. Kah!* le striga acesta.
Femeia se ridica cu copilul in brate. Se apropie de barbatul care tocmai intrase si ii puse copilul in brate, spunandu-i:
-Firaoth sis, nyo!*
Acesta lua copilul, care incepu sa planga. Din ochii femeii, doua cristale sarate se scursesera pe chipul acestuia. Nu vroia sa isi lase fiica.
Barbatul pleca cu fetita in brate, inchizand usa cu zgomot.
Brusc, Sarah se trezi, privind in jur.
-Esti bine? o intreba baiatul de langa ea.
-Da ! Am atipit doar!
-Buna! Sunt Cane.
-Sarah.
-Imi pare bine sa te cunosc.
-De asemenea!
-Singura?
-Nu, am venit cu prietena mea. Sta putin mai in fata.
-In vizita?
-Cam asa ceva!
-Ce bine e sa vorbesti cu cineva. Linistea asta ma omoara.
-Sunt sigura!
Urma o clipa de tacere. Cane incerca sa schimbe subiectul.
-Daca nu te superi, pot sa te intreb ceva?
-Orice!
-Mi-ai spus ca esti in vizita, dar de unde ai venit?
-De departe! De foarte departe! La inceput am fost cu un grup, dar nu stiu ce s-a intamlat de am ramas singura.
-Imi pare rau!
-Nu trebuie! Oricum nu ii simpatizam prea mult. Mi-au facut o mare favoare cand m-au lasat.
-Unde i-ai vazut untima oara?
-In orasul din care am plecat, minti fata.
O alta clipa de tacere.
Vazand ca Sarah nu vroia sa vorbeasca, atinse o tasta din fata lui. Un ecran holografic aparu instantaneu.
" Ray Tech ! The future is now! " se auzi o voce din imagine.
Restul calatoriei, intre cei doi nu se ma auzi nici un cuvant. Nu prea mai aveau ce sa-si spuna.
Dupa trei ore, autocarul ajunse la Marele Zid ce imprejmuia TAKARUL. Alb ca spuma laptelui, stralucea la lumina celor doi sori. Opri. Usa din fata se deschise si doi soldati intrara. Unul dintre ei se indrepta spre capatul autovehicolului si scoase un aparat, care ii analiza pe pasageri. Cand o privi pe fata, tresarii.
" Poate fi ea? Dar e prea tanara ! "
Prin gand ii treceau o multime de intrebari.
" Nu , e doar o simpla coincidenta. " isi spuse si trecu mai departe.
Cateva minute mai tarziu, autocarul porni din nou.
Poarta uriasa se deschise cu zgomot si autovehicolul inainta lent. Acolo se tremina linia desertului. Inantea lor pamantul prindea viata. Petice de iarba proaspata incepeau sa se extinda. Aparu o padure, din care susura zgomotos un rau cu apa limpede ca de cristal. Pasarile ciripeau vesele si toata natura parca canta.Acoperisul autocarului se ridica.
Sarah inchise ochii. Glasul padurii ii alinta sufletul.
-Minunat, nu-i asa? intreba Cane.
Fata misca capul in semn ca era de acord cu afirmatia lui. Aici se simtea in largul ei. Inca din copilarie visa sa ajunga in mijlocul naturii, ascultandu-i glasul bland.
Pe o pajiste, o cireada de cai albi, cu coama si cozile de aur, pastea linistita. De cealalta parte, cerbi cu bana rosie ca focul, ochi albastrii si coamele scurte alergau printre trunchiurile purpurii ale cpacilor. Flori multicolore acopereau pamantul, asemenea unui cavor inmiresmat.
Cane se gandi o clipa, apoi o intreba:
-Te grabesti sa ajungi in TAKAR ?
-Nu, de ce intrebi ?
Baiatul se ridica de pe scaun si se indrepta spre locul soferului. Atinse o tasta si autocarul se opri usor pe iarba.
-Se grabeste cineva ? intreba acesta. Daca da, atunci sa se ridice.
Din spate, o voce suparata rasuna zgomotos.
-Cine esti tu sa opresti autovehicolul din drum ?
Liniste. Nimeni nu misca.
Atunci baiatul se aprpie de el.
-Cine esti tu sa-mi limitezi dreptul la libertate ?
Replica baiatlui ii inchise gura. Barbatul isi inghiti vorbele.
Ii intreba din nou.
-Daca nu va suparati, eu as vrea sa iau putin aer. Sarah , vii ?
Toti ochi erau acum pe ea. Isi aminti de visul ei din copilarie. Iubea natura si animalele, dar unde crescuse nu era mai nimic. Zgarie-norii acopereau cea mai mare parte a orasului. Fabrici dupa fabrici, poluau natura si semanau moarte.
-Sigur !
Isi lua rucsacul in spate si se ridica. Cane se intoarse la locul lui si sari peste margine. Sarah il urma.
Pasii incet pe iarba verde a pasunii si inspira aerul proaspat . Cora sari afara, vazand ca fata se indeparteaza.
Sub pasi lor, iarba se culca la pamant.Cand fata privi in directia baiatului, acesta era deja in apropierea unui manz. Animalul se apropie de el si Cane ii atinse botul cu palma. Fata se apropie de el si il privi cu multa simpatie. Ceva la el o atragea. Zambea. Parea intr-o legatura puternica cu natura.
Cateva ore mai tarzu, autovehicolul porni din nou la drum.
*-Rethy enam. Kah!-Trebuie sa mergem! Vine!
*-Firaoth sis, nyo!-Ai grija de ea, tata!
Hey,Hey.Am gasit fic-ul tau la intamplare ii super fain.Se vede ca ai imaginatie bogata.Sa sti ca partea mea preferata de aici ii partea a treia:Cane.Zau ca imi place la nebunie.
Ici colo mai ai greseli mici de tastare.Te descurci bine cu povestirea cat si cu dialogu.Pot sa spun,ii adevarat ca ai multa povestire,dar nu ma plictisit.Abia astept sa vad ce se intampla mai departe sper ca Cane si cu Sahra sa fie impreuna.Fac un cuplu dragutz.
Abia astept nextu.
Ja ne
Multumesc pentru comment. Asta e debea inceputul. Partile mai interesante vor veni in continuare.
Partea a IV a : TAKAR
Ajunsera in TAKAR cand prima luna se ridica pe cerul intunecat al noptii, raspandindu-si razele purpurii asupra naturii .Vantul incepu sa bata cu putere. Desi se lasa intunericul, pasarile inca ciripeau prin copaci.
In cele din urma, il vazu. TAKARUL. O cetate circulara pe varful unui munte scund, inconjurata de ziduri groase. Cu cat se apropiara mai mult, cu atat ornamentele zidurilor se vedeau mai bine.
Orasul -cetate era acum luminat ca de sarbatoare.
In mijloc, un conac cu 10 etaje, inalt si lung, luminat de mii de beculete ce eliberau o lumina portocalie. Urma un zid. Da-a lungul acestuia se revarsa un val de locuinte mari si mici, asemenea celor din oraselul pierdut in marea de nisip.
Inca patru ziduri, cu alte serii de case albe in jur.
In scurt timp, autovehicolul ajunsese la prima poarta. Alt control. Zidurile erau supravegheate tot timpul. Alte patru controale si, in cele din urma, ultimul sector. Conacul era acum mai maret si stralucea la lumina lunii. Pe cer, umbre intunecate pluteau amenintatoare. Erau pasari rapitoare in
cautare de hrana. Aveau ochii rosii ca sangele si o coada lunga. Aripile uriase acopereau aproape tot cerul.
Sarah privi uimita pe fereastra. Pe strazi erau o multime de oameni in haine de sarbatoare.
Autocarul opri lent si usile se deschisera.
Tot timpul calatoriei, Cane o privi cu dragoste pe fata. Sarah, de asemenea, il privea discret, cu obraji usor rosiatici.
Aceata era inceputul unei relatii ce avea sa-i duca pe un drum plin de obstacole, un drum ce avea sa le uneasca destinele pentru totdeauna.
Autovehicolul se golii intr-o clipa si Sarah ramase ultima. Cane, de asemenea. Dupa ce iesira si cei doi, autovehicolul isi continua drumul. Nayra o astepta. In autocar, o privea mereu si zambea. Desi intarziase cu aproape 4 ore, nu-i mai pasa. Sarah o ajutase cu Areth, era timpul sa-i intoarca serviciul.
Intre timp, Sarah il multumi lui Cane pentru acea calatorie care ii umplu sufletul gol. Era a doua persoana care o facuse sa rada. Intai era Cora, apoi el.
-Nici o problema ! Mi-a facut placere sa te cunosc.
Ii lua usor palma si se uita tandru ca chipul fetei. Apoi se indeparta, acoperindu-si capul.
Sarah se indrepta , zambind , spre Nayra. Brusc, isi aminti . Nayra ar fi trebuit sa ajunga in Takar acum patru ore.
-Imi pare rau, Nayra !
-Nu-i nimic! Eu am can exagerat cand am spus ca ma grabesc. Si oricum, azi ai castigat o batalie.
-Nu numai o batalie, ci tot razboiul.
Traversara o strada laturalnica. Dupa colt era Parcul Central, o gradina larga , inconjurata de un gard de lemn sculptat, cu ornamenta colorate. In centrul lui, o fantana arteziana isi inalta jeturile de apa spre cer. In jurul fantanii, rondauri de flori viu colorate zambeau la lumina lunii. Potecile se intindeau ca niste tentacule uriase prin tot parcul, asemenea unui labirint. Bancile, una dupa alta, straluceau, asteptamd revarsarea zorilor.
Copaci cu trunchiul rosu ca sangele si coroana portocalie dormeau sub aripa protectoare a primei luni. Mici vietuitoare alergau pe iarba inmiresmata a parcului. Trandafiri rosii se agatau la gardul exterior. Cateva pavilioane de lemn lacuite erau locul de intalnire al tinerilor.
-Frumos, nu-i asa? o intreba Nayra. Poate venim maine pe aici. Acum e intuneric. Casa surorii mele nu e departe.
Cele doua fete pornira inainte. Nayra in fata, Sarah in spate si Cora ... mereu inaintea lor.
Dupa o bucata buna de drum, ajunsera in fata unei case mici. Batu de doua ori la usa. O femeie, cam de 36 de ani, iesi afara cu un castron in mana.
-Dara! striga fata.
-Surioara, pe unde ai umblat? Te-am asteptat si cand am vazut ca mai apari, m-am gandit ca nu o sa ajungi.
-Imi pare rau! Am avut parte de mici ocolisuri. Vreau sa o cunosti pe Sarah. Am salvat-o pe drum.
-Imi pare bine sa te cunosc. Sunt Dara. Va rog, intrati !
-As putea sa o aduc pe Cora inauntru? intreba Sarah.
-Cora? intreba curioasa femeia.
Sarah o striga pe Cora, care se apropie cu pasi marunti de picioarele ei.
-A ... ! Cora ! Urmeaza-ma! Si apropo, frumos nume! Dar unde ai gasit acest kudar?
-E o poveste lunga! Ti-o spun mai tarziu. Avem destul timp sa vorbim, ii spuse bruneta.
Sarah o urma pe femeie in spatele casei si deschise o usa. In cealalta parte era o curte plina de animale de toate marimile. Un grup de kudari atarnau intr-un copac, rontaind niste frunze de shyo si Cora se alatura lor.
-Cred ca v-a fi bine aici! Si acum sa mergem in casa.
Intrara inauntru. Interiorul era asemene celor dinainte. Plasme si imagini holografice. Podeaua joasa, acoperita de un covor albastru.
Dupa cina, Dara o invita sa se odihneasca.
Seara trecu. Cantecul unui cocos anunta zorii zilei. Cora ramase in curtea din spte, cu grupul de kudari.
Dupa masa, Nayra trebuia sa plece in oras. Avea ocazia sa-i arate Sahrei minunile TAKAR-ului. Dupa amiaza, cele doua fete se intoarsera. TAKAR-ul era un oras superb. Natura acoperea cea mai mare parte a teritoriului, copacii fiind peste tot in jurul lor. Iarba verde stralucea sub razele calde ale soarelui.
Partea a V a:Raytek
In zuia urmatoare incepea Festivalul de Iarna. Locuitorii sarbatoreau venirea anotimpului rece.
Pe ASSARA, un an avea 10 luni, o luna sase saptamani si fiecare luna cate 9 zile.
Anotimpul rece tinea doar patru luni, o data la 500 de ani.
Lumile anului: Cryon, Ynos, Birya, Marun, Forya,Gruam, Utar, Inoa, Zanda si Gae.
Zilele saptamanii: Lanus, Mathy, Miner, Iori, Iuae, Vimus, Vary, Saum si Niros.
Era inceputul lui Utar, prima luna a timpului racoros.
UTAR
L 8 17 26
M 9 18 27
M 1 10 19 28
I 2 11 20 29
I 3 12 21 30
V 4 13 22 31
V 5 14 23 32
S 6 15 24 33
N 7 16 25
Inca de dimineata, strazile TAKAR-ului erau pline. In glasurile locuitorilor se putea auzi fericirea. Festivalul Iernii era una din sarbatorile cele mai adorate ale poporului. In acea zi, Lordul avea sa vorbeasca. Sarah vroia sa afle mai multe. Se simtea legata de locul acela. Simtea ca Takar-ul era a doua casa a ei.
Nayra trebuia sa plece pentru doua zile. Dara accepta cu bucurie sa o insoteasca pe Sarah si sa ii spuna tot ce o interesa.
Dupa masa, cele doua urmau sa impartaseasca bucuria popurului si sa sarbatoreasca ineputul Festivalului Iernii. Asa se si intampla.
In timp ce incercau sa treaca, bruneta se pierdu in multime. In jurul ei, oamenii sareau, strigau si cantau zgomotos. Deodata, totul fu cuprins de tacere. Un corn rasuna din departare. In mintea fetei, acelasi corn anunta durere si suferinta. Se afla in aceasi camera in care mama isi lasa copilul in bratele unui strain, auzea pasii barbatului parasind incaperea, vedea lacrimile femeii ce i se revarsu pe obraji, ii auzea suspinul, ii vedea fata.
Deodata, un strigat rupse tacerea. Barbatul se repezi la geam. Groaza se desena pe chipul lui. O bubuitura facu camera sa se cutremure si fumul urca lin pana in treptul ferestrei. O explozie asurzitoare ii facu pe cei doi sa-si acopere urechile cu palmele. Focul se repezi in camera. Fata incerca sa se apropie, dar se intampla ca prima data. Fiecare pas era in zadar. Distanta nici nu se micsora. Din dreptul ferestrei, Sarah pute sa auda un singur cuvant: " Lynnet" . Restul frazei se pierdu in intuneriul noptii.
Brusc, Sarah simtii o mana grea pe umarul drept. Se trezi la realitate, cu mintea inca incetosata. Se intoarse si vazu chipul unui barbat. Ii vorbea , dar nu intelegea inca limbajul acele ciudat. Acesta o privi cu multa uimire. Cand ii intalni ochii albastrii, vocea ii amuti. Un singur cuvant evada din gura lui. " Lanna ".
-Imi pare rau, dar nu sunt eu persoana pe care o cautati, vorbi fata.
Barbatul isi lua rapid mana de pe umarul fetei.
-Scuzele mele ! Am crezut ca sunteti o veche prietena.
Se intoarse cu pasi marunti inapoi. In gandul lui, aceasi intrebare il framanta: " Cum poate fi ea ? Dar au trecut 20 de ani de cand a ... disparut. "
Nu avu timp sa se uita in juru ei, cand deodata mana Darei o stranse rapid.
-Sarah, pe unde ai umblat? intreba femeia ingrijorata.
Cu mintea inca in ceata, ii raspunse:
-M-am pierdut in multime.
Putin mai tarziu, cand isi revenii, o intreba pe femeie:
-Cine era barbatul acela care tocmai a plecat?
-Cum? Care barbat?
-Urca acum in trasura.
Femeia arunca o privire spre locul unde oamenii se impingeau, pentru a face loc unei trasuri impodobite cu trandafiri rosii. Deasupra ei, un steag cu un soim rosu flutura in vant. Un barbat, purtand o haina pana la pamant, cu o bereta pe cap, toate rosii, urca in ea. Dara isi muta privirea spre fata, si ii spune cu o voce calma:
-Barbatul pe care tocmai l-ai vazut este Lordul Raytek Sargas, conducatorul TAKAR-ului.
" Raytek ". Numele acela ii rasuna pana in cea mai intunecata partea a mintii. I se parea ca l-a mai auzit, dar nu stia unde.
-S-a intamplat ceva ? inteba femeia.
-Nu, dar mi-a spus " Lanna ". Sti cumva ce inseamna ?
Se gandi un timp, dupa care ii spuse:
-Nu l-am auzit niciodata! minti ea. Sa mergem mai departe. Inca nu ai vazut nimic.
Cele doua pornira inainte. Fata simti ca Dara evita un raspuns care i-ar schimba complet viata.
Cateva minute mai tarziu, Sarah o intreba:
-De ce se uita toata lumea la mine?
Toti ochii erau acum asupra fetei. Soapte se auzeau din multime, soapte pe care Sarah nu le putea intelege, insa femeia parea atenta la fiecare cuvant. Simtea ca Dara ii ascunde un lucru important. Trebuia sa afle ce anume. Se gandi din nou la Raytek. Ii recunoscu . Cane avea acelasi chip serios . Dar nu putea fi o legatura intre ei. Raytek era nobil , iar Cane era doar un simplu calator. Ceva nu se lega.
Lordul Raytek Sargas era un barbat de varsta mijlocie, cu parul castaniu inchis si ochi verzi, asemenea stralucirii unui smarald. Isi tinea parul lung legat intr-o coada. Bretonul ii era dat pe spate si o mustata subtire ii stralucea la lumina celor doi sori. Barba usor carunta ii amintea de Cora. Avea o privire blanda, vorbea calm si rar ca un avocat priceput. Rareori il vedeai suparat. Era mereu vesel si avea simtul umorului.
Dar viata fusese cruda cu el. Se casatorise cu o femeie care avea o situatie modesta. La inceput, dragstea era reciproca. Dar lacomia i-a otravit sufletul si a inceput sa iubeasca banii.
Cativa ani mai tarziu, primul si singurul lor fiu se nascuse, Tysiah Caneth Sargas. Cateva saptamani mai tarziu, femeia fugise cu alt barbat si cu o parte din avere, lasandu-i copilul pe cap. Dar Raytek nu se ocupa niciodata de el.
Desi Tysiah stia cine erau parintii lui, nu-i spusese niciodata " tata " lui Raytek. Cea mai mare parte a timpului si-l petrecea pribegind pe strazile pusti ale TAKAR-ului. Ii placea sa calatoreasca. Saptamani intregi disparea si aparea ziua urmatoare, pentru a pleca din nou mai departe.
Dar Raytek mai fusese indragostit o data. Era o fata frumoasa si gingasa. Lanna. Un nume care ii rasuna si acum in minte. O iubise mult, dar nu ii era destinata. Raytek facuse o mare greseala, o greseala ce o indeparta de el si o arunca in bratele lui Ryhard, fiul unui nobil din Suutar, un oras la cateva mile departare de resedinta familiei regale. Mai tarziu, afla ca Lanna se casatorise cu acesta. Poate ca era mai bine. El nu era de incredere. Ramase foarte bun prieten cu Ryhard si il ajutase nu o data, ci de mai multe ori.
Partea a VI a : Rapunsuri
Dara ii arata Sahrei bogatiile capitalei. Takar-ul era minunat ziua, dar noaptea se arata in toata splendoarea lui.
Plimbandu-se pe strazile luminate, fata avu ocazia sa afle mai multe despre bucata de hartie pe care o gasise in desert, acum trei saptamani. O scoase din buzunar si se uita atenta la ea.
" Ce poate fi ? " se intreba ea.
Se intoarse catre Dara si ii vorbi:
-Am nevoie de ajutorul tau. Tu sti atat de multe. Poti sa-mi traduci asta?
Femeia lua hartia in mana si incepu sa citeasca cu voce tare:
-" Sy, Ryhard Teynar, firoth to Naucon laroc Nudi ... "
-Ei, ce inseamna? o intreba fata.
-" Eu, Ryhard Teynar, membru al Consiliului celor 12 ... " si restul e prea stres sa inteleg.
-Ryhard Teynar , unde am auzit numele asta? Imi amintesc acum ! Cand eram in desert cu sora ta, am facut popas langa o stanca. Eu am iesit sa iau putin aer si am descoperit o scobitura. " Ryhard " era cuvantul scris. Cora a gasit hartia.
Femeia o privi atenta.
-Se pare ca nu pot tine adevarul ascuns la nesfarsit. Ryhard Teynar era un membru al Consiliului celor 12 .
-Dar de ce vorbesti despre el la trecut?
-Deoarece in consiliu nimic nu era cum parea. Vezi tu, Takar-ul e condus de 12 de barbati si Ryhard era unul din ei. Consiliul era format , la vremea aceea, din Lordul Raytek, care era doar un consilier, Ryhard, Lynnet Xenon
si altii mai putin importanti. Fostul conducator era pe moarte, Marea Adunare urma sa se sfatuiasca in dupa-amiaza aceea. Era o zi caldurosa, cum e de obicei pe aici. Consilierul Teynar urma sa ajunga in doua ore din Suutar. Dar un incident neasteptat i-a curmat viata. Sedinta a fost anulata din cauza absentei lui.
A doua zi, poporul din Takar a inmarmurit la auzirea vestii. Ryhard a murit in incendiul Suutar-ului, impreuna cu sotia lui, Lanna ...
Fata sarii speriata.
" Ryhard, Lanna si incendiul , camera cu peretii albi, tipele, fumul, fetita, usa care se inchide cu zgomot. Poate fi o legaura intre incident si visul meu? Am vazut fumul ce se ridica in vazduh, luna care suspina ... "
Femeia se opri din povestit.
-Sarah, esti bine ?
-Da, dar trebuie sa ma asculti. Mi s-a intamplat ceva ciudat. De cateva saptamani am aceste vise, viziuni. Azi, cand ma aflam in mijlocul multimii, am vazut o camera cu peretii albi, pe mijloc, un pat in care statea culcata o femeie. Langa, un barbat ii tinea mana dreapta. Ii spunea Lanna , iar lui Ryhard. Apoi barbatul alerga la fereastra. Un tipat. Camera se unplu de fum si femeia il privi, parca cerand un raspuns. Un singur cuvant am putut intelege. " Lynnet. " Apoi m-am trezit la realitate, cu mana Lordului Raytek pe umarul drept.
-Lynnet! Esti sigura?
-Foarte sigura!
" Deci nu a fost doar un accident. El e vinovatul. " gandi femeia.
Se ridica si se indeparta de Sarah, spunandu-i:
-Trebuie sa dau un telefon. Ma intorc imediat.
Fata ramase pe loc, in timp ce Dara merse inainte.
Scoase un mic aparat din buzunar si instantaneu o imagine holografica aparu de nicaieri.
-Buna ,Dara! rasuna o voce.
-Areth, bine ca te-am gasit. Am primit mesajul tau si ai dreptate. Poate fi ea. Ii seamana foarte mult. Multumes pentru informatie.
-Cu placere!
-Am mai aflat ceva despre accidentul din Suutar. De fapt, nu era un accident. Era doar un plan reusit. Si Sarah mi-a mai dat o informatie pretioasa. Ryhard stia cine e vinovatul . Nici n-ai sa crezi!
-Incearca-ma!
-Nimeni altul decat consilierul Lynnet Xenon.
-Nu mi-as fi imaginat sa fie altcineva. Il ura asa de mult pe Ryhard, incat si-ar fi dat si viata pentru a-l vedea in ghearele Diavolului. Nici pe Raytek nu il prea simpatizeaza. Ma tem ca el poate fi urmatoarea tinta.
-Ai dreptate! Te poti astepta la orice din partea lui.Trebiue sa inchid. Pe mai tarziu si mult noroc cu investigatiile. Poate mai aflu ceva de la Sarah.
-Bine! Transmite-i salutarile mele Nayrei.
-E plecata de ieri. Doar o cunosti, e mereu pe drumuri.
-Multumesc din nou. Ne mai auzim.
Puse aparatul la loc in buzunar si se intoarse la fata, spunandu-i:
-Sa mergem! Se lasa intunericul si cam vrea sa poua.
Dar ziua nu era inca pe sfarsite, si odata cu ea, mana destinului avea sa-i puna in cale niste vechi cunostinte.
Cand cele doua pornira din nou la drum, fata se opri, cu o privire serioasa pe chip. Dara se uita uimita la ea si o intreba:
-Ce s-aintamplat? De ce te-ai oprit asa brusc?
Cu privirea inca inerta, ii raspunse:
-Iti mai amintesti povestea care ti-am spus-o acum ceva timp? Daca te uiti acum inainte, vei vedea personalele principale.
Hei!!! Don't cry! O pisica e mereu pe aici si te vegheaza in tacere. Ramasesem in urma si am fost putin intimidata de cat de mult scris am vazut, pana acum vreo doua zile mi-a venit cheful de citit si m-am apucat, dar nu am avut timp prea mult... asa ca am citit pe bucatele[cred ca am folosit des cuvantul citit]. Sper sa citesti[again] tot postul pana la capat... incerc sa te ajut[si iti zic si de bine si de rau, daca nu mi-ar pasa de tine as zice, "ce fain e, pune next"].
Dar sa trecem la poveste...
Sa-ti zic primul lucru care ma deranjeaza si cred ca este foarte important. Ma exaspereaza greselile care sunt cu tonele... si nu numai ca gresesti un cuvant, dar dai si noi intelesuri frazelor cea ce e crima curata...[sa-ti dau un exemplu: "se uita tandru ca chipul fetei"- inteleg ca in loc de "ca" este "la", dar aparent pare o comparatie fara pic de logica; "Lumile anului:" chiar am stat putin aici si m-am gandit daca nu cumva tu ai inceput sa insiruiesti numele planetelor din apropiere, dar apoi mi-a cazut fisa ca tu doar vorbeai despre lunile anului.(si mai sunt si alte greseli de genu asta)]. Mai ai un fel de greseli la scriere ca nu esti atenta sau te gandesti in alta parte. Exemplu: "10 luni, o luna sase saptamani si fiecare luna cate 9 zile", cred ca acolo e vorba de "saptamana"; "-Iti mai amintesti povestea care ti-am spus-o acum cateva saptamani?" ce repede trece timpul cand te distrezi... ele abia se cunosteau de de doua zile si ii povestise ceva cu cateva saptamani in urma?...cred ca stiu ce ai vrut sa zici, dar poate alti nu stiu, asa ca e bine sa corectezi. Toate aceste greseli pot fi corectate daca înainte sa postezi, citesti si corectezi ce ai scris. Incearca sa te concentrezi si pe calitate NU doar pe cantitate. Un singur lucru mai spun, scrie cifrele cu litere ["10 luni">>"zece luni"]. Doar data se scrie cu cifre[ex: 9 septembrie 2010]. O prietena mi-a zis ca e literatura, nu matematica.
Acestea fiind spuse vreau sa trec la ce mi-a placut. Nu stiu cata experienta ai la scris, dar dupa parerea mea ai talent si imaginatie[cred ca ti s-a mai spus], iar in timp vei putea sa descrii din ce in ce mai bine ce vrei sa exprimi in scris. Imi plac genul asta de povesti. Ai inca mici scapari in anumite parti, ma refer ca mi-ar placea sa creezi mai mult suspans si sa nu dai totul pe tava cititorului[pentru ca astfel povestea devine previzibila, apare senzatia de deja vu si devine plictisitor] dar acest lucru vine odata cu timpul si experienta. Daca iti place sa citesti carti, e foarte bine pentru ca iti vei dezvolta mai repede abilitatile. Povestirea si descrierea sunt la un nivel acceptabil deocamdata, si daca chiar iti place sa scrii si vei continua, sunt sigura ca o sa fii foarte buna.
As vrea sa spun si despre personaje cate ceva, dar cred ca deja te-ai plictisit de mine. Vreau doar sa imi cer scuze, la inceput am crezut ca Nayra e baiat, nu stiu la ce ma gandeam[nu cred ca vreau sa-mi aduc aminte].
Sper ca comentul meu e multumitor. Mi-ar face placere daca ai putea trece si pe la povestea mea sa lasi pe acolo un coment[as fi super happy, nya], e inca la inceput[poate parea putin obisnuita la inceput], dar promit ca mai incolo lucrurile vor lua o intorsatura de necrezut. Se numeste "Nu-mi poti lua si ultima suflare"[linkul este la semnatura]
Astept nextul la povestea ta si te rog mult, corecteaza inainte de a posta povestea pentru ca asa arati ca iti pasa de povestea ta. Cred ca asta este foarte important pentru dezvoltarea ta si in general[chiar daca poate nu pare asa de important].
Hai ca sunt curioasa... am sa astept next si sper sa il prind la timp, nya!
Multumesc pentru comment. Apreciez ca ai venit pe aici si voi tine cont de sfaturile tale. O voi pune pe sora mea sa fie atenta la ce scriu. Patru ochii sunt mai buni decat doi, pardon sase.
In contunuare va fi mult mai misterios. Vor aparea personaje noi si mai multa actiune, drama, aventura, romantism si cateva scene mai deocheate.
Acum acum contunuarea.
Partea a VII a: Primul sarut
Femeia privii spre locul indicat de bruneta. Era aceasi aeronava cu care Sarah ajunse pe suprafata planetei si care o lasa in mijlocul marii de nisip. Era Space Gem. Acea intalnire nu-i facu prea multa placere. Toti fostii ei colegi erau acum in fata unei case mici, cautand un adapost. Pentru a ajunge la casa Darei, trebuia sa treaca pe langa grup. Fata trase aer in piept si porni inainte. Dar nu apuca sa faca doi pasi,Cane era langa ea,cu o mana pe umarul ei.
-Buna!
-M-ai speriat!
-Imi cer scuze!Nu am facut-o intentionat.
-Nu-i nimic!
-Vreau sa vorbesc cu tine!Dara,pot sa o ”rapesc” putin?
-Poti chiar mai mult. Ma gasesti acasa!Distractie placuta!
Sarah ii arunca femeii o privire serioasa.Aceasta pleca cu un zambet larg pe chip.
Cane lua mana Sahrei in a lui si amandoi pornira incet inainte.De cate ori il privra , baiatul ii raspundea cu un zambet plin de afectiune.
Dar inevitabilul se intampla. Pasageri lui Space Gem observara apropierea fetei. O soapta scutura aerul din jurul nou-venitilor.
-E Sarah! Ce cauta aici?
-Si e cineva langa ea!
-E un baiat ...
-...si se tin de mana!
Priviri de invidie cadeau asupra fetei, dar nu-i pasa.Acum era cu el si nimic nu putea schimba situatia.
Invidia se transforma incet in ura.Aerul deveni din ce in ce mai greu.Atmosfera se electriza. Norii negrii cuprindeau usor aerul, care incepu sa planga din ce in ce mai tare.
Se pare ca s-a anulat plinbarea noastra.Da-mi voie sa te conduc acasa.
Cand ajunse in fata usii o intreba:
-Ai vrea sa continuam maine turul?
-Oricum nu prea avem ce face. Deci, mi-ar face placere.
-Ne vedem maine!
Il saruta usor pe obraz si ii multumi.
A doua zi, Cane ajunse devreme. O lua pe Sarah de brat si porni spre Parcul Central.
Soarele inca dormea si luna stralucea pe cerul intunecat.
De cum ajunsera in preajma parcului, o mireasma dulce le intra in nari. Parcul era gol.
Dupa doua ore , in care cei doi vorbira despre viata fiecaruia, Cane se ridica si culese un trandafir pe care il puse in par. In ochii lui albastrii se aprindea o flacara. De obicei, era un baiat caruia nu-i placea compania, dar in cazul acela, compania era agreabila.
Refuzase multe fete, cautand mii de motive, dar Sarah avea ceva special. Un suflet chinuit, care a trecut prin multe pentru a ajunge unde e acum.
Insa, cand venea vorba de familie, chipul Sahrei se intuneca. Nu vorbea niciodata despre asta, dar Cane incerca sa ii deschida sufletul si sa afle mai multe despre ea.
In cele din urma, o invita la o plimbare cu barca pe cel mai lung rau ce trecea prin Capitala, Lyn, si fata accepta cu bucurie. Parasira Parcul Central, si se indepartara cu pasi repezi spre unul din podurile ce despartea un Sector de altul. Dupa o plimbare lunga, Cane fu nevoit sa plece.
Asa se intampla timp de doua saptamani si relatia lor devenea din ce in ce mai puternica. In cele din urma, Cane era hotarat sa faca urmatorul pas.
In ziua de 23, a lunii Utar, Sarah si Cane se aflau pe malul Lyn-ului. Baiatul o facu pe fata sa vorbeasca despre familia ei.
-Te inteleg! Si eu am crescut fara parinti. Tatal meu nu a avut deloc grija de mine si mama a plecat cand aveam doar cateva luni. Am crescut in casa tatalui meu ca un strain. De aceea sunt mereu pe drumuri si imi place aventura. Inca din copilarie visam sa vad lumea. Prieteni mei, care au calatorit, spuneau ca lumea e un loc plin de primejdi.
Era in luna lui Ynos. Afara, sorii slraluceau pe cerul albastru. Aveam paisprezece ani si m-am hotarat sa plec. Prietenii m-am convins sa merg cu ei.
Calatoria nu a fost lipsita de pericole. O data am ramas fara apa si caii erau foarte obositi. Asa ca am fost nevoiti sa ne oprim. Am vanat intr-o padure din apropiere , in care am gasit un izvor cu apa limpede.In ziua aceea am avut noroc.
De atunci, am inceput sa iubesc natura. De aceea calatoresc asa mult. Prefer sa fiu altundeva, numai acasa nu ... incepu baiatul sa povesteasca.
Se opri. Isi arunca privirea in pamant si ramaseasa o buna bucata de vreme. Fata il privi cu simpatie si mila in acelasi timp.
Dar tristetea nu tinu mult. Cateva momente dupa aceea, isi muta privirea spre cer. Norii pareau niste dansatori ce se invarteau pe pardoseala albastra a unei sali de bal. Isi duse mana la buzunar si scoase un betisor gros, negru, cu orifici din loc in loc si interiorul gol iar la capat un varf metalic. Il puse intre buze si sufla. Un sunet lin umplu aerul cu o melodie plina de tristete. Sarah inchise o chii. Cantecul acela ii elibera o noua viziune. Se afla intr-o sala mare, cu tavan boltit, sprijinit de coloane acoperite de basorelifuri. La capatul salii, un barbat statea pe un tron cu o testura rosie ca sangele. Purta o mantie neagra, avea ochii complet rosii, plini de rautate. O cicatrice ii brazda ochiul stang si zambea diabolic. O umbra ii statea alaturi.
Brusc, cantecul se opri si fata deschise ochii.
Cane se uita la ea, ingrijorat. Sarah ii zambi si ii spuse ca nu are nimic. Se sprijini cu o mana de pamant si se uita la cer.
-Cateodata ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca as fi ramas pe Terra. Poate ca nu as fi fost fericita niciodata, dar ...
-Daca nu ai fi venit, nu as fi cunoscut-o pe cea mai frumoasa fata din toata lumea, vorbi baiatul cu o voce blanda.
Cane isi puse mana peste a ei si Sarah isi intoarse instinctiv privirea spre el, chiar in momentul in care acesta isi apropie fata. Ochii lui albastrii straluceau ca doua stele pe un cer intunecat. Fata ezita putin, pentru ca apoi sa fie atrasa de chipul lui balnd. Ii mangaie obrazul si o privi direct in ochii.
-De cand te-am vazut, stiam ca tu esti cea aleasa!
Sarah ramase cu privirea pe chipul baiatului. Cuvintele nu mai aveau nici o insemnatate. Simtea cum inima incerca sa-i iasa din piept. O saruta usor pe frunte, dupa care ii ridica barbia. De cand il cunoscuse simtea ca era ceva ceva intre ei. Dar nu-si inchipuise ca flacara dintre ei se putea aprinde asa de repede. Fiecare lucru neinsemnat pe care il facea ii aducea din ce in ce mai aproape. Si acum venise clipa. Se spune ca primul sarut nu se uita niciodata.
In clipa in care buzele calde ale lui Cane le atinse pe cele ale Sahrei, timpul parca se opri in loc. Fata inchise ochii si se lasa in bretele lui, ramanand asa multa vreme.
-Te iubesc! ii spuse in soapta baiatul.
Salut...am revenit...
Deci capitolul mi s-a parut putin grabit la inceput, cred ca ar fi trebuit sa descrii mai mult.
O intrebare. Numele personajului tau este Sahra sau Sarah? Am vazut ca uneori scrii odta intr-un fel si odata intr-un fel, ar trebui sa te hotarasti repede, pentru ca e frustrant si cred ca e grav cand pana si numele personajului principal il stalcesti. Greseli inca sunt multe si nu sunt neglijabile. Stiu ca poti mai mult.
Titlul capitolului mi se pare potrivit, avand in vedere ca vorbesti despre relatia dintre Sarah si Cane.
Asa ca astept continuarea cu mai putine greseli[am sa continui sa spun asta pana am sa vad ca se imputineaza greselile, daca nu vrei sa mai fac asta, spune doar si nu am sa mai comentez].
Succes la scris, nya
Mersi din nou pentru comment. Chiar apreciez faptul ca imi citesti povestea. Imi pare rau ca nu am putut sa pun continuarea mai repede, stii tu, scoala si lenea. In continuare lucrurile devin din ce in ce mai interesante.
Partea a VIII a: Tradatorul
Noaptea se lasa din nou peste TAKAR. In tot acest timp, nici frigul, nici foamea, nici intunericul nu ii mai deranjau. Se aveau unul pe celelalt si asta le era de ajuns.
Mai tarziu, cei doi cinara la un restaurant din apropiere. De acum aveau sa fie mereu impreuna. Nimeni si nimic nu ii va putea desparti vreodata.
Ziua urmatoare, in resedinta regala, Lordul Raytek incepu sa se simta rau. Picioarele i-au amortit in momentul in care vru sa se ridice de pe pat. Se prabusi in genunchi. Imediat dupa, consilierul Neebah Rattan, doctorul imperial, il consulta fara intarziere.
-Imi pare rau, Maiestatea Voastra, dar va aduc o veste proasta ...
-Omule, zi odata ce am! striga Lordul nerabdator.
-Maiestate ...
-Fara termeni stiintifici, doctore. Vreau adevarul, oricat de dureros ar fi.
La inceput, doctorul ezita, dar dupa un scurt moment de gandire, ii spuse:
-Alteta Voastra, cum sa va spun, ati paralizat de la brau in jos.
Lordul Raytek isi stranse pumnul si blesteme in soapta. Gandul ca nu mai putea merge il supara si il infricosa in acelasi timp. Avea sa-si petreaca tot restul zilelor intr-un scaun cu roti, lucru care l-a urat dintotdeauna.
-Vreau sa afli ce am. Aduna toti doctorii daca trebuie, dar gaseste cauza si o cale de a ma vindeca, tuna infuriat Raytek.
Dar doctorul era de alta parere.
"Nu vei putea niciodata sa redevi ceea ce ai fost odata. Singurul lucru pe care il poti face acum este acela de a te stinge in suferinta." gandii acesta.
-Soldat, condu-l pe doctor in cabinetul lui si cheama-l pe fiul consilierului Radyn Remar, ordona lordul.
-Am inteles, Maiestate! Doctore, va rog sa ma urmati.
Neebah iesi si usa se inchise in urma lui.
In scurt timp, Arian, fiul consilierului Radyn, intra in camera Lordului.
-Maiestate, m-ati chemat?
-Da, Arian! Tu esti cel mai de incredere om pe care il am, dupa tatal tau desigur. De aceea vreau sa faci ceva pentru mine. In Sectorul 2 este un renumit doctor, dar i-am uitat numele. A fost prieten multi ani cu tatal meu. Vreau sa te duci si sa-l strecori in conac. Lynnet nu trebuie sa stie nimic. Fi precaut si adu-l la noapte, ii spuse in soapte batranul. Du-i scrisoarea asta si spune-i ca e din partea unui prieten.
-Voi face cum ati spus, Maria Ta!
Baiatul iesi. Lordul Raytek ramase singur, gandindu-se la soarta ce-l astepta. Inchise ochii si adormii.
Se lasa noaptea. Arian iesi pe poarta din spate, lua un cal si porni dupa doctor. Ajunse in fata unei casi. Descaleca si lua animalul de haturi. Se apropie de usa si batu se doua ori. Aceasta se deschise si un barbat inalt, cu parul castaniu, degete lungi si barba lunga iesi afara.
-Buna ziua! Imi cer scuze pentru deranj. Am o scrisoare de la un prieten pentru dumneavoastra, incepu Arian.
Barbatul lua scrisoarea si o deschise. Dupa ce o citi, se uita la baiat.
-Intra, te rog!
Lua calul si il duse in spatele casei, dupa care incuie usa in urma lui.
-Va multumesc pentru ca m-ati primit. Am un mesaj pentru dumneavoastra.
-Stiu. Il astept de mult, raspunse acesta hotarat.
-Lordul Raytek va cere ajutorul. Vrea sa veniti imediat la conac. Nu se simte tocmai bine.
-Mi-a spus si asta.
Arunca scrisoarea pe masa si cobara intr-o camera din mijlocul incaperii.
Arian arunca o privire peste ea.
" Doctore,
Ai fost un bun prieten al tatalui meu. L-ai ajutat de nenumarate ori. De aceea ma nevoie de tine. Cred ca sti deja cine e vinovatul si de ce te chem. Vino cat de repede poti. Nu stiu cat timp mai am.
Cu multa simpatie,
R."
Im scurt timp, doctorul se intoarse cu o geanta neagra in mana.
-Sa mergem! Nu avem timp de pierdut! vorbi serios barbatul.
Cei doi pornira calare spre conac. In jumatate de ora, erau la destinatie. Ar fi ajuns mai repede, daca nu ar fi trebuit sa ocoleasca soldatii lui Lynnet.
Intra pe usa din spate si se indraptara direct spre camera Lordului. Baiatul batu la usa de trei ori.
-Intra! se auzi glasul bland al batranului.
Intrara si usa se inchise in urma lor.
-Bine ai venit, doctore! suna vocea lui Raytek.
-Am venit cat am putut de repede! vorbi acesta.
-Arian, adu-i ceva de mancare si o ceasca de ceai doctorului.
-Bineintele, Alteta Ta!
Baiatul pleca si doctorul incepu sa-l consulte pe conducator.
Nici unul nu scoase o vorba in timpul consultatiei. Cand Arian se intoarse, doctorul terminase de impachetat. Sorbi cu placere ceaiul si gusta din aperitiv, dupa care se sterse cu o batiste pe care o pastra in buzunarul de la piept.
-Va voi trimite maine rezultatele printr-o scrisoare.
-Multumessc, doctore!
A doua zi,dis-de-dimineata, sosi o scrisoare pentru Raytek. O deschise si citi:
"R,
Am vesti rele si vesti bune. Inima dumneavoastra e perfect sanatoasa, dar sangele e "murdar". Am identificat aceasi substanta ca cea din trupul lui Fagor Xenon, tatal lui Lynnet. Am cautat in baza de date si am aflat ca este o ciuperca otravitoare de pe Gaya. Paralizeaza muschii celui infectat si opreste inima. Ma tem ca nu mai aveti mult de trait. Cel mult o luna. Imi pare rau!
Cu respect,
D."
Raytek rasufla dezamagit. Stia ca Lynnet e dispus sa faca orice pentru a prelua conducerea, dar nu credea ca va ajunge pana la crima.
-Deci, zvonurile erau adevarate. Moartea lui Fagor nu a fost doar un accident. Lynnet a pus totul la cale. Si-a otravit propriul tata si l-a acuzat pe fratele lui pentru asta.
-Dar, Maiestate, s-ar putea sa fie doar zvonuri. Nu cred ca Lynnet ar face una ca asta. L-am cunoscut inca din copilarie si cred ca ceva sau cineva e in spatele povestii.
Ceea ce spusese Arian era in totalitate adevarat. In copilarie, Lynnet fusese un copil descurcaret, bun si ascultator. Deis era timid, se intelegea cu toti ceilalti si era mai mare decat Arian cu cincisprezece ani, fiind si cei mai buni prieteni. Dar ceva se intampla. Dupa moartea lui Fagor fusese luat in custodie de un fost consilier caruia i se spunea Stapanul. Nimeni nu ii cunostea adevarata identitate. De atunci, comportamentul copilului se schimba. Stapanul il educa pe calea urii si a razbunarii. Ii spuse ca fratele lui mai mare, Yamis, ii ucisese tatal. Mama lui, Urra, incercase sa-l ia inapoi, dar influenta fostului consilier fusese mai mare. Ajuns la maturitate, Lynnet intra in Consiliul Celor 12, devenind cel care se ocupa cu securitatea Lordului. De altfel, datorita sfaturilor Stapanului, incendiase Suutarul si ii trimise pe Lanna si Ryhard in ghearele mortii. Sau cel putin asa credea el.
Ma bucur ca mai asteptat sa postez, scuze de intarziere totusi, scoala si astea...stii tu[ai putea sa imi dai add pe mess si sa ma anunti cand pui nextul, daca vrei].
Am observat ca parca ai mai putine greseli, cea ce e bine. Felicitari! Continue tot asa[nu vreau sa te laud prea mult ca sa nu ti-o iei in cap:P - glumesc]
Povestea inceput sa devina mai interesanta...cred ca povestea o sa ia proportii mari... is curioasa ce legatura va avea Sarah cu toata povestea.
Asa nu prea mi s-a parut grabita actiunea, totusi incearca sa descrii mai mult.
Spor la scris...astept nextul, nya!
Merci pt comment. O sa pun next-ul cand o sa am timp si cand lenea va pleca. Nu prea am avut timp, stii tu, scoala.
Da, ai dreptate, chiar va deveni mai interesanta. Dar sa nu stric surpriza.
Sper sa iti placa continuarea.
See you!
Dimineata aceea, Raytek ramase tacut. Atunci isi aminti de Tysiah, fiul de care nu s-a ingrijit niciodata. Puse garzile sa-l aduca, dar acesta era de negasit.
In cele din urma, Tysiah afla ca tatal lui se imbolnavise. De dimineata, intra in camera bolnavului. De cum il vazu, inima batranului parca intinerii.
-Buna, fiule!
-Acum sunt fiul tau? striga baiatul enervat. Stii macar cat timp a trecut? Douazeci si unu de ani. Niciodata nu ai venit sa ma vezi, nu te-ai interesat cum ma simt. Te-am asteptat zi si noapte sa vi si sa ma intrebi ce mai fac.
-Fiule ...
-Nu, tata, acum e randul meu.
-Fir-ar sa fie, fiule! Asculta cu atentie ce urmeaza sa iti spun. Sa stii ca nu voi repeta! Nu mai am mult de trait ...
La sfarsitul propozitiei, Tysiah tresarii.
- ... asa ca fa ce iti spun.
-Tata ...
-Asculta! ii vorbi pe un ton calm. Ceea ce iti voi spune acum ramane intre noi doi si Arian. E prea periculos sa ramai. Daca afla Lynnet despre tine, te va vana zi si noapte. Trebuie sa pleci de la conac si sa nu te mai intorci. Nu iti pot spune cand voi pleca de langa voi, nici eu nu stiu, dar nu te uita inapoi. Nu vreau razbunare, fiul meu, vreau doar sa ma sting in liniste.
Se opri. O lacrima i se surse pe obraz si uda asternutul alb. Tysiah il privi neclintit.
Continua cu ochii inlacrimati:
-Iarta-ma! Stiu ca nu am fost un tata bun si pentru asta imi cer scuze. Imi pare rau ca nu ti-am fost alaturi niciodata, ca nu te-am iubit ca un tata adevarat, dar trebuie sa intelegi ceva. Eram prea ocupat cu treburile TAKAR-ului. Vroiam sa aud primul cuvant pe care l-ai spus, sa te vad mergand pentru prima oara, sa te tin in brate si sa te strig pe nume. Tu sa-mi zambesti si sa-mi spui " tata ". Asta e tot ce imi doream.
Se opri din nou. Strangea cearsaful in pumni, palmele ii erau pline de sudoare. Inchise ochii si se lasa pe spate.
Tysiah se apropie si ii saruta mana.
-Tata ...
Batranul isi ridica capul si se uita in ochii fiului sau. Statea in genunchi, cu capul aplecat.
-Tata, imi pare rau! Nu ... Nu merit dragostea cu care ma privesti, nu merit sa fiu fiul tau. Dar trebuie sa intelegi ca te-am asteptat, am sperat ca vei veni intr-o zi si ma vei chema. Am visat sa iti fiu alaturi atunci cand plecai, atunci cand aveam nevoie de dragostea parinteasca. M-am gandit ca ai uitat de mine ...
-Fiule, cum as fi putut? Esti si vei ramane mereu fiul meu.
Ii ridica privirea si se uita la chipul lui brazdat de doua firisoare de lacrimi. Tysiah plangea. Se ridica si zambi plin de mandrie.
-Bine ,tata, voi face asa cum spui.
Se indeparta de pat, vrand sa plece.
-Si inca ceva, fiule.
-Da, tata?
-Ai grija de ea!
Baiatul zambii.
-Asa am sa fac, tata! Promit!
Si iesi tacut din camera.
***
Ziua urmatoare aduse si primii fulgi de nea. In cateva minute, pamantul era acoperit de un covor alb, care iti canta la fiecare pas. Sarah se trezi devreme si cobara in bucatarie, unde Dara pregatea masa.
-Nat minnis!*
-Nat si tie! Sa stii ca nu m-am obisnuit cu limbajul vostru.
-Poate ai nevoie de cineva care sa te invete! ii sugera femeia.
Fata o privi intrebatoare.
-Stii tu pe cineva? continua aceasta.
-Nu trebuie sa cauti prea departe.
-Cum ,tu?
-Nu eu, Cane!
-!?
-De cum l-ai intalnit, numai de el imi vorbesti. Chiar si in somn ii strigi numele.
Fata ramase tacuta, cu gandul la Cane.
-Dar ai mare grija! Uneori, o persoana e mai mult decat arata. Fiecare ascunde ceva in sufletul lui. Unii spun, altii insa prefera sa-l ingroape mai adanc. Nu judeca pe cineva dupa aparente. Poate ca e frumos pe dinafara, dar inauntru sta o inima plina de rautate.
-Cane nu e asa. Are un suflet bun, e bland si are atatea de daruit.
Mai tarziu, se intalni din nou cu el. De cand ii marturisi ca o iubeste, Cane deveni mai inchis, mai ganditor. De fiecare data cand Sarah il intreba cum se simte, acesta raspundea ca e bine, doar s-a pierdut printre ganduri.
-Asculta, Cane! Orice ar fi, orice te-ar deranja, mie imi poti spune!
-Sarah, nu intelegi! Cateodata, unele lucruri trebuie sa ramana ascunse.
-Vrei sa spui ca nu ai incredere in mine? intreba fata cu o voce mai ridicata.
-Am incredere in tine, doar ca ... Simt ca nu m-ai intelege, ca ti s-ar parea absurde unele lucruri pe care le fac.
-Cane, trebuie sa stiu! Cum sa inteleg ce simti, daca nu imi spui ce te framanta?
-Chiar vrei sa stii? Chiar daca iti voi spune lucruri care te vor rani?
Fata ezita, dupa care raspunse hotarata:
-Da, vreau!
Cane se ridica si continua cu privirea in pamant.
-Trebuie sa stii ca te-am mintit, dar nu am facut-o pentru a te face sa suferi, ci dimpotriva, vroiam sa te protejez de mine insumi. Nu sunt cine crezi tu. Numele meu e Tysiah Caneth Sargas si sunt fiul lui Raytek Sargas, conducatorul TAKAR-ului si unul din membrii Consiliului Celor 12. Dar tot ce ti-am spus despre mine e adevarat. Mama m-a parasit and aveam doar cateva luni si tatal meu nu a avut timp pentru mine. Dar acum e bolnav si nu mai are mult de trait. Esti esti multumita? o intreba, in timp ce se aseza inapoi pe banca.
Sarah facu cativa pasi inapoi.
-M-ai ... m-ai mintit. Dara a avut dreptate. Uneori, o persoana nu e ceea ce pare. Am avut incredere in tine, ti-am spus totul, viata mea, gandurile mele. Am crezut ca ma intelegi. Ce altceva imi mai ascunzi? Ce alte secrete ai ingropate in suflet? Am crezut ca putem fi prieteni, am crezut ca ma iubesti.
Suspina adanc. Lacrimile incepura sa-i curga pe obraz, topind zapada alba sub greutatea lor.
-Sarah ... vorbi acesta, intinzand mana.
-Nu vreau sa te mai vad!
Se departa, cu chipul umezit de lacrimi. Baiatul ramase nemiscat, cu privirea in pamant.
***
Spre seara, Tysiah se intoarse la tatal sau. De cum intra in camera, se arunca in genunchi in fata patului.
-Tata, imi pare rau! Nu mi-am tinut promisiunea! Am ranit singura fata care ma iubea pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce am.
Batranul isi ridica ochii spre baiat. Tysiah plangea din nou. Se uita la el.
-Ridica-te, fiule! Nu trebuie sa-ti fie rusine ca plangi. Toti plangem la un moment dat. Ti-ai marturisit vina si e tot ce conteaza. Acum sterge-ti fata si du-te la ea.
Tysiah se ridica.
-Multumesc, tata!
***
Tot in ziua aceea, Sarah se intoarse. Dara pregatea cina. In camera, un miros dulce de trandafiri umplea aerul. Femeia facea specialitatea casei. Simti ca fata e nelinistita si incerca sa o calmeze.
-Te simti bine? Oricum, orice ar fi se va rezolva.
Bruneta se uita la ea, cu ochii iritati de prea multe lacrimi.
-Aveai dreptate in privinta lui Cane. Ar fi trebuit sa te ascult. M-a mintit!
-Nu-ti pierde speranata. Ea poate fi singurul lucru care iti da puterea de a merge mai departe. Stii, si eu am trecut printr-o exprienta asemanatoare. Am iubit si eu odata, dar dragostea mea s-a dovedit a fi in zadar. El ma privea ca pe un obiect de care se putea descotorosi cand vroia. L-am lasat si mi-am continuat viata.
Fata cobora in camera ei si ramase multa vreme prada gandurilor.
*Nat minnis!( Buna dimineata!)
In continuare, lucrurile se vor schimba foarte mult. Doar ca sa stiti, urmatoarele parti se numesc :
Partea a X a: Decizia Sahrei
Parea a XI a: Moartea unul Lord.
Am pus urmatoarele doua titluri pentru a atrage atentia cititorilor sa nu se opreasca aici.
Spor la citi ( celor care o fac, desigur) si le multumesc din suflet ca isi pierd timpul pe aici. Daca ar fi si altii care s-ar uita macar peste, le-as fi reconoscatoare.
Hey! Salut! Back again!
Nya...daca eram Sarah nu actionam asa...dar in fine ea e Sarah.
Mi s-a parut ca ai grăbit puțin actiunea... iar ai greseli...plus niste inversiuni nefericite, cum ar fi: "si de uita in ochii fiului sau", "intr-o zi si ma vei chem."... ti-am zis de un milion de ori sa verifici inainte sa postezi.
Ai o idee foarte buna pentru poveste; asa ca te rog eu in numele ciocolatei ai putin mai multa grija cand scrii. Imi place sa spun ca sunt scriitori care pot scrie despre o cizma si sa faca sa para interesant, iar alti scriitori scriu ca o cizma...
Tu ai linia povestii buna, doar ai grija la limbaj.
Multumesc din nou pentru ca mi-ai aratat unde am gresit. Tocmai de aceea am postat povestea pe anumezup.
si de uita in ochii fiului sau"- DE FAPT, ERA ... SI SE UITA IN OCHII FIULUI SAU...
intr-o zi si ma vei chem- ... INTR-O ZI MA VEI CHEMA ...
Actiunea am grabit-o pt ca nu s-a mai intamplat nimic intre timp, asa ca nu aveam ce sa scriu.
Am sa incerc sa recitesc si de 3 ori daca trebuie. Tinand cont ca partile pe care le postez acum le-am scris acum ceva timp, adica anul trecut.
Thanks again and hope you like it!
Astept in continuarile comentarile voastre!
Merci din nou petnru commet. Voi incerca sa nu mai fac greseli de cum inainte, cel putin asa de multe. Acum sa trec mai departe.
Partea a XI a: Calatoria
Dupa o discutie indelungata, Raytek se simti obosit. Sarah il ajuta sa urce inapoi in camera lui, dar se intalni cu Tysiah pe coridor. Baiatul ii arunca un zambet pritenesc, dar fata ramase cu privirea in pamant. Cand era in dreptul lui, o prinse usor de brat.
-Sarah ...
Se elibera din stransoarea lui si porni mai departe.
-Sarah ...
Bruneta ii intoarse o privire suparata, parca intrebandu-l : "De ce? "
-Imi pare rau!
-Asta nu schimba nimic! Tot ce a fost intre noi a disparut de mult.
-Vad in ochi tai ca nu e adsevarat. Desi incerci sa ma eviti, inima ta ma cheama. Uita-te in ochii mei si spune-mi ca nu ma iubesti.
Il privi.
-Nu te mai iubesc! continua ea pe o voce scazuta.
Pleca mai departe, fara sa priveasca inapoi.
Ajunse acasa la caderea noptii. Cutreiera strazile, parca incercand sa gaseasca un raspuns la o intrebare pe care nu avea curajul s-o spuna. Dara o astepta in fata casei, ingrijorata.
-Sarah, esti bine?
-Dara, trebuie sa plec de aici fara intarziere. Locul acesta imi trezeste amintiri pe care vreau sa le uit. Trebuie sa ma ajuti!
-Ia-o mai usor! Ce ti-a spus Lordul? L-ai intalnit?
-Ce se intampla aici? Simt ca toti imi ascund cate ceva! Domnul Darsag, Areth, Nayra, Tysiah si chiar tu. Nu mai suport! Toata viata m-am simtit o straina, o marioneta pe care toti vor sa o controleze. Dar stii ce? Mi-a ajuns pana peste cap!
Intra in casa, trantind usa in urma ei, facandu-si bagajele. Pe la miezul noptii, intra la Cora. O stranse in brate, spunandu-i:
-Cora, trebuie sa plec pentru un timp. Dar nu te pot lua cu mine. E prea periculos. Ai sa stai aici. Nu-ti fa griji, ma voi intoarce!
Spunand asta, o mangaie pe varful capului si pleca inapoi in casa. Animalutul ramase in acelasi loc, cu urechile in jos, cu o privire trista pe chip.
Dis-de-dimineata, isi lua bagajele si porni spre iesire. Dara o opri.
-Sarah, stai putin! Poftim, pentru drum!
Ii intinse cateva harti.
-Multumesc!
Pleca, fara sa isi intoarca privirea inapoi.
Ajunsa la o distanta semnificativa de casa Darei, observa ca nu are nici un plan in minte. Dar isi aminti vorbele lui Tysiah:
" La conac avem akari negri, care sunt mai rapizi decat cei aurii, la subsol. Se poate intras acolo printr-o usa laturalnica. "
Se indrepta fara probleme spre conac. Ca si prima data, nimeni nu o opri din drum. O lua prin spatele cladirii si gasi intrarea. Perele lateral era acoperit de numerosi muschi. Sub toate acele straturi vegetale, crapaturi masive ieseau usor in evidenta. Indeparta o parte din straturi si gasi un maner. Il cobara, dar nimic nu se intampla. Tysiah uitase sa-i spuna de alte straturi de plante. Continua sa indeparteze plantele, pana cand ajunse la o usa de lemn putrezita. Prinse din nou manerul si il forta cu toata puterea in jos. Usa se deschise pana la jumatate. Se strecura si ajunse intr-o camera mica, plina de un miros puternic de mucegai. Inchise usa in urma ei si facu un pas in fata. Privi in jur si nu putu sa vada nimic din cauza intunericului. Isi lua lanterna din rucsac, dupa care gasi a doua intrare. Pasi pe un coridor, luminat doar de de cateva lampi electrice iar pe pereti erau atarnate portrete vechi, prafuite. De cum intra pe o alta usa, caii incepura sa se miste nelinistiti in boxele lor. Alese unul mai linistit si il inhama. Il lua de haturi si incaleca, animalul ridicandu-si capul si porni inainte. Sfarama cu copitele din fata usa, lasand in urma ei o multime de aschi si iesi nezazuta pe poarta. Trecu de cele cinci porti si de Marele Zid al TAKAR-ului, aducandu-si aminte prima data cand ajunse in TAKAR cu autocarul. Se uita inainte si vazu cum cetatea dispare la orizont.
Acum ca scapase, se simtea din nou libera. Plecase cu gandul de a-si gasi familia care a parasit-o, pentru a-i salva viata. Nu mai vroia sa-si aduca aminte de Tysiah si de toate minciunile lui.
***
La conac, Tysiah era nelinistit. Se plimba prin toata camera, si cand se oprea, dadaea din picior, dupa care pornea din nou. Nu-si putea ierta faptul ca o mintise po Sarah.
In cele din urma, se hotara sa mearga sa-i ceara iertare. Ajuns in fata casei Darei, femeia ii raspunse putin somnoroasa.
-Tysiah, ce te aduce la mine?
-Sarah e acasa?
-Nu, a plecat acum cateva ore. A spus ca nu mai putea sta aici. TAKAR-ul ii aducea prea multe amintiri neplacute.
-Unde?
-Nu stiu! Mi-a spus ceva despre parintii ei si asta e tot.
-Nu poate fi departe! Multumesc Dara!
Cand reveni la conac, unull din gardieni il informa ca cineva a luat un cal de la grajduri.
-Camerele de supraveghere au filmat toata scena.
Intra la grajduri si vazu ca poarta era sfaramata si pe jos ramasesera doar aschi.
-Ati vazut cine a facut asta?
-Se pare ca a fost o fata!
Mintea baiatului zbura imediat la Sarah.
-Vreau sa stergi tot ce ai vazut pe caseta. Nimeni nu trebuie sa o vada, in special Lynnet.
-Dar, Maiestate, consilierul Xenon se ocupa cu securitatea.
-E o problema personala!
-Am inteles!
Se indrepta spre camera tatalui sau. Lordul Raytek privea pe fereastra si asculta cantecul linistitor al pasarilor. Vantul misca usor ramurile fragile ale copacilor din fata geamului.
Intra linistit si inchise usa in urma lui.
-Tata!
Fara se se intoarca, batranul ii raspunse:
-Intra, fiule!
Inchise ochii si isi lasa capul pe spate.
-Am auzit despre intamplarea de la grajduri. A fost Sarah, nu-i asa?
-Da! A plecat acum doua ore. Garzile mi-au confirmat banuiala.
Se lasa o tacere adanca. Raytek parea sa se gandeste la ceva. Isi deschise ochii , intorcandu-se catre fiul lui.
-Tysiah Caneth Sargas!
Baiatul isi lasa capul in pamant.
" Se intampla ceva! Mi-a rostit tot numele, ceea ce insemana ca e ingrijorat. "
Batranul trase aer in piept, isi drese vocea si incepu:
-Fiule, zilele mele sunt pe terminate! Doctorul mi-a spus ca mai am cel mult o luna, asa ca trebuie sa ma asculti! Trebuie sa pleci! Odata ce voi disparea din calea lui, Lynnet isi va face mutarea finala.
As vrea sa faci ceva pentru mine. Daca ii gasesti pe Ryhard si Lanna Teynnar, vreau sa le dai cate cava. Aceasta scrisoarea e pentru Ryhard si acest mesaj pentru Lanna.
Acum du-te! Nu te uita in urma si nu te intoarce la conac. Lynnet e peste tot. Te va vana ca pe o caprioara, va fi mereu pe urmele tale.
Pleaca! Ti-am pregatit un cal la intrare cu tot ce iti trebuie pentru drum. Si nu uita! Voi fi mereu alaturi de tine!
Tysiah se opri in prag si il privi pentru ultima oara pe tatal lui.
-Adio, tata! Te voi face mandru de mine! Nu te voi dezamagi!
Cuvintele fiului rasunara in toata incaperea minute in sir. Era ultima data cand batranul isi mai putea vedea fiul zambind, ultima data cand ii putea vorbi si auzi pasii pe corodorul pustiu.
In fata conacului, un cal negru pufaia si isi misca capul nelinistit.
Incaleca si porni la galop, aruncand o ultima privire spre balconul unde statea acum Raytek.
" Trebuie sa o gasesc! A fost numai vina mea! Nu trebuia sa-i ascund adevarul. Am fost un prost."
Dupa ce trecu de Matele Zid, grabi pasul. Zbura pur si simplu peste dunele de nisip si se uita mereu inainte.
***
Sarah galopa cu toata viteza prin pustiul desertului. Plecase cu doua ore in urma, fara sa se uite macar in urma. Nu-i mai pasa de nimic Isi aduse aminte de uitimele cuvinte pe care i le spusese lui Tysiah.
" -Nu te mai iubesc!"
-Nu! Nici macar eu nu cred ceea ce am spus. Mi-as fi dorit sa-mi cer scuze, dar nu pot sa-l iert pentru ceea ce mi-a facut.
Isi alunga gandul acela din mite si continua sa priveasca inainte.
Nu dupa mult timp, calul incepu sa dea semne de oboseala. Respiratia ii era din ce in ce mai accelerata si copitele incepeau sa-i tremure.
Vazand ca galopa mai incet, hotara ca e timpul sa faca un popas. La cativa metri spre Vest vazu o padure. Opri acolo si lasa calul sa se odihneasca la umbra unui copac. Un parau susura cativa pasi mai incolo. Isi umplu canistrele cu apa proaspata si prinse cativa pesti curcubeu, pe care ii pregati la foc. In timp ce calul rumega iarba proaspata, fata savura pestii. Aveau un gust de pui rumenit la gratar. Se odihni o ora, dupa care porni din nou la drum.
***
Tysiah o lua pe urmele Sahrei. Curand, observa si el padurea in care fusese tabara fetei. Isi lasa calul sa pasca si se apropie de locul unde fusese aprins focul. Puse mana deasupra jarului.
-E inca cald! Si oasele de peste sunt proaspete. Inseamna ca a trecut cel mult o ora de cand a plecat.
Se aseza pe iarba si bau putina iarba. Lua o pulpa sarata de pui si o termina repede. Se odihni cateva minute, dupa care porni din nou la drum.
***
De data asta, Sarah nu se grabi. Nu vroia sa isi oboseasca prea mult calul, deoarece avea de parcurs un drum lung. Se opri din nou trei ore mai tarziu, in dreptul unui luminis.
Curand, cerul se umplu de nori si cateva minute mai tarziu, incepu sa planga.
***
Tysiah pierdu urmele pasilor. Apa matura nisipul si cerul se intuneca brusc. Picaturile deveneau din ce in ce mai mari si baiatul trebui sa se opreasca, adapostindu-se intr-o pestera.
Minutele treceau si ploaia nu vroia sa se opreasca. Calul tresari la fiecare fulger si se afunda din ce in ce mai mult in pestera.
Tysiah aprinse un foc si se cuibari la caldura lui. Ii era dor de imbratisearea Sahrei, de vocea ei blanda si de privirea ei patrunzatoare. Lemnele pocneau sub privirea baiatului si gandurile ii navaleau in minte.
-Asa nu o voi prinde din urma niciodata! isi spuse el.
Se lasa pe spate si inchise ochii. Adormi cu gandul la Sarah, lasandu-se purtat in lumea viselor.
Am modificat din nou titlurile. De acum in colo nu mai spun ce titluri au , pentru ca le schimb de fiecare data. Si pe mine ma enerveaza asta. Sper sa va placa si voi posta partea urmatoare cand vad un comentariu si cand am timp.
See you!
Prima parte a fost mai okay, din punctul de vedere al greselilor, dar dupa aceea au fost... incearca sa gasesti programul "autocorector"[parca asa ii spune, eu am incercat sa il gasesc da n-am reusit], poate asa o sa reusesti sa iti corectezi mai bine greselile, desi sunt de parere ca daca citesti odata, dupa cateva zile de la momentul în care nu ai mai scris, vei vedea greselile foarte usor. Am o intrebare...scrii direct pe forum povestea, sau o scrii intai in word?
Povestea chiar devine interesanta si imi place chestia asta foarte mult. Se vede ca ai imaginatie, asa ca fructifico cat mai mult. Incearca sa te axezi mai mult pe descriere, cititul te ajuta sa dezvolti acest lucru. Iți spun asta pentru ca am observat ca în unele locuri mai merge. In unele locuri actiunea era nițel grabita. Spre exemplu puteai sa descrii mai mult peisajele pe care le vedeau cand calareau, sau sentimenele. E doar o sugestie. In timp capeti experienta si o sa iti dai seama mai usor unde si cat sa adaugi[cititul, ma repet, ajuta foarte mult].
Chiar cred ca ar trebui sa te mai gandesti pentru un nume. Avand in vedere ca eu nu stiu toata poveste nu sunt in masura sa iti dau o sugestie... "Povestea mea" suna prea banal si nu prea ii atrage pe ceialalti. Un titlu e ca si cum ai incerca sa rezumi toata cartea in cateva cuvinte. Gandeste-te care e ideea principala la povestea ta si incearca sa gasesti ceva frumos:D[evident desu]
De data asta chiar vreau nextul. I'm curious what's next, nyaaa!!
deci nu am reusit decat sa citesc prima pagina. nu este o poveste pe care as citi-o pentru ca nu este genul meu, dar m-ai facut curioasa si am zis sa vin sa vad ce este pe aici.
nu o sa ma leg de titlu si nici nu o sa iti dau sugesti pentru el pentru ca daca tu care stii incotro evolueaza povestea si pe ce se bazeaza ea nu stii atunci eu ca cititor nu am nici un habar, mai ales ca povestea este de abia la inceput.
este interesanta idea dar nu imi place deloc cum o expui. ai foarte mult dialog care pe mine ma oboseste si ma plictiseste. si pe langa faptul ca ai mult dialog este si foarte sec. adica ceva de genu:
-ce faci?
-bine. tu?
-bine.
nu spui cine vorbeste, nu descri sentimentele personajului care vorbeste sau expresiile lui, ticuri, chesti de genul acesta. Si sincer, fara suparare trebuie sa lucrezi la descriere pentru ca la tine este prea putina descriere. descrie sentimente, locuri, modul in care sunt imbracati, foloseste figuri de stil, expresiile, ticurile personajelor toate acestea dau complexitate povesti, personajelor.
o sa continui sa citesc pentru ca este o poveste interesanta si sper sa vad o imbunatatire la tine.
asa cum ti-am mai zis este o poveste interesanta si vad o mica schimbare pe parcursul povestii la modul in care scrii, dar sa stii ca mai ai mult de exersat pana totul o sa fie bine. nu pot sa stau sa iti spun acum toate greselile pentru ca din pacate nu m-am apucat sa citesc aceasta poveste decat foarte tarziu, asa ca nu pot sa iti spun greselile fiecarui capitol. O sustin pe Ice Cat in ceea ce spune ca ai tendinta sa dai intelesuri noi unor expresii. Oricum trebuie sa te axezi mai mult pe descriere si mai putin pe dialog:)
Bafta si sper sa vi repede cu continuarea.
Sarah alerga pana la cel mai apropiat copac. Avea trunchiul gros si o coroana lunga. Se aseza la radacina lui si adormi.
Se trezi in mijlocul desertului, cu cei trei sori stralucind puternic in jurul ei. O briza usoara ridica nisipul spre cer, formand astfel furtuni naprasnice.
Ramase uimita vazand ca razele soarelui nu ii ardeau chipul si nu ii raneau ochii. In departare, padurea luase forma unor dune inalte de nisip ce vegheau asupra tinutului secetos.
Ramase cu privirea atintita asupra unui punct negru de pe bolta cerului senin, cu trupul parca intepenit in nisipul fin. Atunci observa ca nimic din toate acele lucruri nu sunt reale, fiind vorba de o noua viziune.
Mare ii fu uimirea, cand inaintea ei, prin furtuna, observa doua siluete indepartate traversand o duna inalta. Vajaitul vantului si firicele de nisip fierbinte le intra in ochi, lucru care le ingreuna pasii.
Fata se apropie, incercand sa le priveasca chipurile obosite. Inaintea ei stateau doi barbati. Uimirea i se putea citi pe fata, recunoscandu-l pe unul din acei barbati. Era Nyo Darsag, acoperit de un fular lung, rosu. Batranul tinea stans in brate un nou-nascut.
Furtuna se inteti cand deasupra lui o umbra acoperi vazduhul. Copilul incepu sa planga zgomotos, umpland astfel imprejurimile cu ecoul lui puternic. O a doua silueta statea in spatele batranului, parca ascunzandu-se la umbra lui.
" Sunt ... EU! " isi spuse fata in gand.
Se uita cu atentie la fetita. Era acelasi copil pe care il vazu in camera aceea cu peretii albi.
Batranul ridica copilul si cea de-a doua silueta il lua in brate. O scara cobora din cer si barbatul misterios o prinse cu mana. Ii sopti ceva batranului, dupa care disparu intr-un nor de praf. Fata ridica ochii spre cer si vazu o umbra in departare, ce se pierdea in intuneric.
Sarah se trezi in fata copacului, cu chipul de pe care alunecau picaturi de sudoare.
***
La conac, Raytek se simtea din ce in ce mai rau. Avea frisoate si febra mare. In somn, se zbatea si rostea vorbe fara rost. Orice ar fi facut doctorul D. era in zadar si antibioticele nu isi mai faceau efectul.
In camera lui, Lynnet statea la birou. Se lasa pe spate si deschise un sertar, de unde lua o poza inramata. Raytek avea dreptate. O iubea pe Lanna. Se ridica si se apropie de fereastra. Auzea cantecul pasarilor, simtea cum sufletl i se umple de placere cand rostea numele ei. " Lanna ". Desi ii spusese ce simte pentru ea, Lanna nu il lua in seama, parea ca il ignora, ii evita dragostea, dar el nu renuntase nici acum. Astepta un singur semn de la ea. Dar nimic nu se intampla. Numele ei disparuse din mintea lui, ramase doar o foaie de hartie in contul unei camere inchisa de prea mult timp.
Nelinistea ii invada mintea si se incrunta. Inchise cu agresivitate perdele si se intoarse pe scaun, dar amintirea ei nu vroia sa se stearga. Il durea sufletul de fiecare data cand isi aducea aminte de ea. In el se dadea un razboi in care doua personalitati diferite ale lui Lynnet era in opozitie. Pe de-o parte iubea natura, vroia sa fie liber si sa respire parfumul proaspat al trandafirilor din gradina, dar pe de alta parte, il ura pe Raytek si pe toti cei din jurul lui. Era dezgustat de fiecare lucru pe care il auzea despre dragoste. Cuvintele batranului muribund ii rascoleau mintea.
" -Ce, ai sa-mi faci si mie acelasi lucru pe care i l-ai facut lui Ryhard si Lannei? "
Isi stranse pumnul pentru a se elibera de toata furia adunata in atatia ani, dar nu putea sa scape din gheara dragostei. Cu cat se gandea mai mult la Raytek, cu atat mai agitat devenea. Pas cu pas, furia punea stapanire pe el.
-Raytek! striga Lynnet printre dinti.
Un zgomot il facu sa tresara. Un mic glob rosu se rostogolea nestingherit pe podea. Se lasa pe spate si cazu pe ganduri. Nu dormise destul zilele trecute, ci isi petrecuse noptile privind stelele, cu mintea le acelasi lucru: " Lanna ".
Un ciocanit in usa il facu sa-si intoarca privirea.
-Intra!
Doctorul Neebah Rattan ( Sobolanul Otravit ) o deschise discret.
-Consiliere Xenon, sunte-ti chemat la sedinta in cinci minute.
-Iti multumesc, doctore!
In sala de consiliu, soaptele rasunat neincetat, unpland atmosfera cu un aer tensionat.
Lynnet pasi linistit in sala, in roba consilierilor regali de culoare alba, peste genunchi, ornamentata cu simbolul casei militare de care apartine.
Toti consilierii erau la locurile lor, doar Raytek lipsea.
Radyn Remar facu ordine in sala si vocea lui facu ecou in toata sala.
-Consilieri, dati-mi voie sa incep prin a va anunta ca preaiubitul nostru conducator, Lordul Raytek Sargas este pe moarte. Doctorul D., aici de fata, ne va spune mai multe.
Radyn se aseza la locul lui, in timp ce doctorul lua cuvantul:
-Va multumesc pentru onoarea de a vorbi in fata Marelui Consiliu. Vreau sa va informez ca iubitul nostru conducator este vintima unei tradari si vinovatul se afla undeva printre noi.
Sala se cufunda din nou in soapte. Consilierii se uitau uimiti unii la alti, insa Lynnet ramase neclintit. Ii arunca doctorului o privire de superioritate si isi sprijini capul in palma stanga.
Doctorul continua:
-Daca la inceput am presupus ca mai are cel mult o luna, m-am inselat. Otrava ii va afecta organismul si se va stinge in mai putin de o saptamana.
Se lasa din nou linistea. Doctorul se aseza la loc pe scaun si lasa pe spate.
Consilierul Remar continua:
-Stimati consilieri, va multumesc pentru prezenta voastra si sper ca nu v-am rapit prea mult din timpul vostru liber. Sedinta se suspenda pana voi primi alte informatii.
Zgomotul scaunelor facu ecou in intreaga sala. Lynnet se ridica si se indrepta grabit sper iesire, unde il asteptau doi soldati.
-Sedinte blestemate! racni el furios.
Isi scoase roba si o arunca pe podea. Unul din soldati o ridica si o aseza usor pe un umeras din apropiere, in timp ce al doilea tinea un palton negru. Lynnet il imbraca grabit, isi puse bereta pe cap si porni spre iesire. In fata conacului il astepta o trasura si, dupa ce acesta urca in ea, vizitiul dadu bice cailor si porni inainte.
***
Dupa ce ploaia inceta, Tysiah porni din nou la drum.
Incepu sa blesteme cand ii pierdu Sahrei urma. Nu vazuse niciodata harta si nu stia unde se va duce in continuare. Porni pe langa padure la pas si galopa pe nisip. Ajunse la cel de-al doilea popas al fetei din luminis si observa ca iarba era inca culcata.
-Nu poate fi departe! Cred ca a luat-o spre gura de varsare a Lynn-ului.
Si avea dreptate. Sarah urma cursul raului, asa cum ii spusese odata Tysiah: " Cea mai buna cale de a calatorii, fara sa te ratacesti, este sa te ghidezi dupa mersul raurilor. "
Baiatul iuti pasii calului, fiindca vroia sa o prinda din urma pe fata cat mai curand posibil. Trebuia sa o gaseasca pana nu intra in vreo problema, foarte des intalnite prin acele locuri.
***
Sarah o lua de-a lungul Lynn-ului, urmand cursul lui. Dupa cateva minute, ajunse in apropierea unui pod de fier, sustinut de stalpi masivi de beton. Se pregati sa mearga inainte, dar cineva sari asupra ei, trandind-o la pamant. Era Tysiah. Trase caii mai aproape de el si ii lega intr-un tufis, de trunchiul unui copac batran.
-Ce ...
Fata nu isi termina propozitia deoarece baiatul ii acoperi rapid gura cu palma.
-Ssssss! Liniste! Era sa te arunci in bratele unui grup de banditi! Uita-te acolo! ii spuse baiatul si intinse degetul aratator spre o tufa indepartata. Cateva umbre iesira de dupa ea si pornira peste pod.
Fata ramase cu ochii sper grup. Erau cel putin douazeci. De la distanta la care se aflau, fetei i se parea ca acele umbre seamana cu niste demoni deghizati in oameni. Purtau o haina cenusie, lunga, o pereche de cizme negre si o palarie de paie, inegrita de namol. Pe fata, un zambet care iti ingheta sangele in vene. Barba neagra le atarna pe pieptul larg, parul ciufulit, plin de frunze si namol stralucea la lumina celor doi sori.
Sarah isi intoarse privirea spre Tysiah, a carui chip era la doar cativa centimetri de al ei si se indeparta rapid.
-Ce cauti aici? incepu fata. Am spus ca nu vreau sa te mai vad vreodata. Sa stii ca ma descurcam si fara tine.
-Dupa cate am vazut, era sa sfarsesti in tabara Banditilor Desertului. Si nu cred ca te-ar fi tratat ca pe o printesa, mai degraba ca pe un magar. Poate si mai rau!
-Cum? sopti fata cu voce scazuta.
Ramasesera o vreme lungiti in tufis. Dupa cateva minute, Tysiah se ridica si lua caii de haturi, facand cativa pasi inainte.
-Vino! Trebuie sa ne grabim! Nu avem mult pana se intorc, vorbi acesta.
Incaleca si porni la pas inainte. Fata ii urma exemplul si porni dupa el.
Dupa un timp de tacere, in care Sarah mergea mereu in urma lui, baiatul deschise conversatia:
-Te simti bine?
Fata, insa, nu-i raspunse imediat, asteptand sa treaca ceva timp.
-Acum presupun ca trebuie sa-ti multumesc, dar sa stii ca nu o voi face.
O lua inainte, lasand in urma nori de praf.
Tysiah tusi de cateva ori, dupa care vorbi vorbi mai mult pentru sine:
-Fele astea! Mereu au ceva de comentat!
Traversara podul metalic, dar baiatul se opri brusc. Sarah incerca sa spuna ceva, dar Tysiah o intrerupse:
-Sssss!
Linistea se asternu usor peste aerul apasator al dupa-amiezi.
Deodata, ceva se misca in dreptul unei tufe mai mari.
-La naiba! Mai erau trei! sopti baiatul printre dinti.
-Ia te uita ce avem noi aici! Doi sobolani de desert! Dar ce va aduce prin aceste locuri? se auzi vocea unei persoane necunoscute.
Scuze. De fapt ala era contul surorii mele, dar povestea e a mea. A ramas logata ea si eu nu am mai dat Log out. Daca stie cineva cum se sterge un mesaj de aici, sa-mi spuna.
Hei! Unde sunt toti?
Oricum, o sa pun partea urmatoare.
Partea a XIII a: La un pas de moarte
Tysiah isi duse mana la sold, cu intentia de a-si lua pumnalul.
-In locul tau nu as face asta! Nu as vrea sa va treziti cu o gaura in frunte, continua strainul.
Baiatul apuca din nou hatul.
-Buna alegere! Acum jos!
Tysiah ezita putin, dar, gandindu-se mai bine la optiunile pe care le avea, cobara de pe cal dintr-o saritura. Nu avea de ales. Risca sa ii puna atat Sahrei viata in pericol, cat si a lui.
Fata, vazand ca acesta descaleca, ii urma exemplul si cobora din sa.
Strainul se apropie de ei, cu mana pe barbie si cu gandul in locuri indepartate. Isi indrepta privirea spre baiatul ca statea nemiscat inaintea lui si incepu:
-Parca te cunosc! Ai ceva familiar! Chipul acele mi se pare ca l-a vazut undeva, dar imi scapa acum. Eu nu uit niciodata fetele persoanelor. Da! Acum imi amintesc! Esti Tysiah, fiul lui Raytek. Ce onoare! Data trecuta ai reusit sa-mi scapi printre degete ca um melc lipicios, dar nu si de data asta.
Apoi isi muta privirea asupra Sahrei.
-Dar cine esti tu?
Fata se ascunse in spatele lui Tysiah si acesta ii sopti:
-Totul va fi bine! Nu-ti fa griji!
Barbatul se apropie si mai mult de ei, astfel incat baiatul putea simti un miros intepator ca de alcool ce venea de la barbat.
-Si tu ai ceva familiar! vorbi strainul, invartindu-se in cerc in jurul lor, examinandu-i din cap pana in picioare.
-Nu se poate! izbucni el, facand ochii mari. Ai privirea lui Ryhard si farmecul foarte usor de recunoscut al Lannei. Esti fiica pierduta a lui Ryhard si a Lannei, Sah'ra.
Auzind numele parintilor ei, fata tresari, strigand curioasa:
- Ii cunosti pe parintii mei?
-Cum sa nu! Erau cele mai inventive persoane pe care am avut ocazia sa le cunosc vreodata. Mi-au scapat ca prin urechile acului. Incapatanati foc!
-Cand i-ai vazut untima oara?
Nestiind unde vrea sa ajunga fata, o privi cu suspiciune.
-Stai putin! Nu sunt obligat sa-ti raspund la fiecare intrebare. Pe de alta parte, tu trebuie sa raspunzi la intrebarile mele. Gata cu vorba! Nu am timp de pierdut cu voi! Miscati-va, viermilor!
Ceilalti doi barbati se apropiara de Sarah si Tysiah, cu teava pustilor batand amenintator in dreptul lor.
Pornira cu totii inainte. Unul din ei se apropie mai mult si le sopti:
-Nu va faceti griji! Sunte-ti in siguranta cu mine.
Era diferit de ceilalti. Parea mai scund, cu privirea de copil si hainele ii erau prea largi pentru o persoana de varsta lui. Arma ii tremura in maini si transpiratia ii curgea neincetat pe fata.
Trecura prin padurea deasa, urmand o carare care se pierdea printre copaci ca un labirimt de nepatruns. In jurul lor, cantecul pasarilor rasuna vioi si zgomatos prin coroanele dese ale copacilor si ecoul acestora umplea aerul cu un calm de nedescris. Iarba crestea pretutindeni in jurul lor, ridicandu-se putin peste genunchi. Tysiah inchise ochii, savurand din plin linistea naturii, dar un foc de arma facu dumbrava sa amuteasca brusc. Timpul parca se opri in loc. Barbatul care le vorbise cu cateva minute inainte ii privi nervos si din teava armei se ridica lenes un firicel de fum negru. Tot grupul se opri. La semnul acestuia, totul reveni la viata si pasii celor cinci siluete alinau parca singuratatea dumbravii.
Ajunsi in fata unei cabane mici, grupul se opri.
-Luati-va bagajele! ordona cel care trase cu arma.
Tysiah isi scoase lucrurile de la saua calului si o indemna pe fata sa faca la fel. Dupa multe momente de neliniste si nesiguranta, fata ii urma exemplul, pornind pe urmele lui.
Usa cabanei se deschise si barbatul intra inauntru, spunandu-le celorlalti sa il urmeze. Cladirea avea o singura incapere care servea drept baie, bucatarie si sufragerie. Pe podea, gramezi de farfurii pline cu mancare putrezita, doze de suc si bere, ambalaje de ciocolata si haine mucegaite asteptau sa fie stranse. Toate ferestrele erau zabrelite, acoperite cu hartie neagra prin care nu putea intra un fir de lumina.
Imediat ca pasira in pragul usii, mirosul de putregai le umplu narile.
-Aici miroase mai rau decat in oricare din inchisorile din TAKAR, vorbi baiatul.
-Liniste! O sa va obisnuiti voi, pui de nobili! Dar ce vroiai, un hotel de lux cu incalzire centrala si apa calda, plus room-servise si masaj? Aici nu sunte-ti la voi acasa ! se rasti barbatul la el.
In mijlocul camerei era o masa de lemn, pe care stateau deschise cateva stricle de bere, o tava cu negrese pline de furnici si cateva pahare goale de plastic, cu un strat de zat negru pe fund.
Asezandu-se pe un scaun din apropierea mesei, barbatul chema langa el un barbat sceletic,cu parul tuns neregulat si barba pana la genunchi. Ochii ii erau de un alb imaculatStatea. Mergea lent, parca analizand fiecare fir de praf de pe podea. Statea cocosat si avea o privirea sinistra, plina de ura. Isi deschise gura intr-un ras oribil, aratandu-si cei cativa dinti, si aceia negri ca smoala. Toti ii spuneau Kenas.
Tysiah il privi nelinistit. Nu ii placea cum se uita acel monstru la ei, mai ales la Sarah. Kenas se apropie de el si le puse in jurul picioarelor cate o pereche de catuse de fier, legate cu un lant lung de o bara metalica din podeaua de ciment.
Sarah il privea dezgustata. Kenas incerca sa-i puna mana pe umar, dar vocea barbatului il opri:
-Kenas, ajunge! Acum dispari, sobolan imputit!
Cel strigat se departa, chitaind subtire.
-Scuzati comportamultul slujitorului meu, Maiestate! Sper ca va simtiti bine in noul vostru apartament imperial! rase el badjocoritor.
Tysiah si Sarah se asezara in coltul cel mai indepartat al incaperii, in dreptul unui morman intreg de haine nespalate, roase de molii.
Un sobolan de marimea unei pisici siameze trecu pe langa el. Fata se sperie, apropiindu-se mai mult de Tysiah, astfel ca ii putea simti respiratia pe obraz. Baiatul o privi cu dragoste. Fata isi lasa capul pe pieptul lui, sptind:
-Bine, dar numai de data asta! Sa nu crezi ca situatia in care ne aflam va schimba ceva intre noi.
Inchise ochii si adormii in bratele protectoare ale salvatorului ei, a printului ei.
Cateva ore mai tarziu,baiatulcare le spusese sa nu-si faca griji ii trezi, dar numai Tysiah deschise ochii.
-Poftim! incepu strainul, dandu-i o farfurie cu doua pulpe de pui pe ea. Asta e tot ce am putut lua. Toate lucrurile voastre sunt la barbatul care v-a vorbit. Eu sunt Thernep. Cel la care au ramas bagajele voastre e Ragnor, conducatorul grupului. Acum a plecat la vanatoare impreuna cu oamenii lui. Cred ca l-ai cunoscut deja pe Kenas! Nimeni nu stie ce e cu el. Cei doi barbati care ii sunt mereu in jur sunt Maris si Girat, garzile lui. Eu sunt doar un observator.
Deodata, in spatele lui se auzi un fasait.
-Poftim! Cheia asta e singura voastra cale daca vreti sa plecati de aici pana se gandeste Ragnor ce sa faca cu voi. Deseara, toti vor petrece si vor fi adormiti pana maine dimineata. Lucrurile voastre le-am dus in fata cabanei.
Dupa o scurta pauza, continua:
-Mai am ceva! Cred ca e pentru Sarah! Tatal ei mi-a spus sa i-o dau daca o vad vreodata.
Tysiah lua bucata de hartie si o ascunse in buzunarul de la piept.
-De ce ne ajuti? intreba curios acesta.
-Simt ca locul vostru nu e aici. E mai bine sa plecati cat mai departe.
-Multumesc! vorbi baiatul, privindu-l prietenos.
Se indeparta si iesi afara.
Dupa cateva momente, Sarah isi deschise lenesa ochii.
-Mananca! ii vorbi grabit Tysiah.
-Poftim?
-Nu avem timp! Avem nevoie de energie sa putem pleca.
Spunand asta, ii arata cheia de la catuse pe care o ascunsa in maneca bluzei.
Fata lua pulpa si musca lacoma din ea. Nu mancase de cateva ore si foamea pusese deja stapanire pe ea.
Curand se lasa seara. Tysiah ii povesti intamplarea cu Thernep.
Asa cum le spusese si baiatul, Ragnor se lasa prada bauturii. " Petrecerea " tinu pana la miezul noptii si cei trei barbati dormeau dusi.
Cand primul soare rasarise slab, Tysiah desfacu lanturile si iesira amandoi nevazuti si neauziti afara. Caii erau in fata cabanei, parca asteptandu-i pe ei. Dupa ce isi luara bagajele, incalecara, pornind la galop, urmand sfatul " baiatului-observator ".
***
Cand Ragnor se trezi, Kenas era in locul unde trebuiau sa fie prizonierii. Inca ametit de atata bautura, barbatul se ridica, dar se prabusi pe podea. Cateva ore mai tarziu, se trezi din nou, cu o durere groaznica de cap. Nebunul era langa el.
Asezandu-se pe scaun, intreba nedumerit:
-Ce s-a intamplat?
- " Puii de nobili " au disparut, rase Kenas. Viermii au parasit cladirea.
Rase pana barbatul il lua de gat.
-Ce ai zis, sobolan imputit?
Nebunul se ineca si tusi de cateva ori.
-Ther ... Ther - nep ... cheia. Sarah dormit ... baiat mancat pulpe ... pui ... Noi petrecut, baut ... Dimineata tu ametit, ei plecat ... PA, PA ... Ei plecat si luat ... caii. Plecat! PA, PA!
Respira adanc. Pieptul i se umfla si scadea la fel de repede.
Barbatul isi retrase mana si nebunul cazu in genunchi, mangaindu-si gatul.
-Maris, Girat, aduce-ti baiatul! urla inebunit conducatorul.
Cei doi intrara cu baiatul pe jumatate adormit pe usa. Ragnor se ridica si il prinse de par. Ii arunca um pumn dupa ceafa, strigand:
-Tradatorule, i-ai lasat sa scape!
Un alt pumn il atinse in preajma ochiului stang. Dupa inca cateva lovituri, barbatul ii dadu drumul si Thernep cazu in genunchi. Nu putea sa respire si inspira lacom oxigenul din incapere, parca vrand sa-l ia pe tot. Ricandu-si privirea, il scuipa direct in frunte pe Ragnor.
Furios pana peste cap, barbatul il injura in gand, aruncandu-i inca o palma grea peste ceafa.
-Ti-a ajuns, vierme? Baieti, legati-l de trunchiul unui copac din apropiere. Sa petreaca o noapte in mijlocul naturii, poate se mai potoleste.
Dupa ce Thernep fu legat de trunchiul unui copac, cei doi barbati intrara inapoi in cabana.
Uitandu-se in jurul lui, nu vedea decat codrul. In curand, banditi plecara din nou la " vanatoare " si uitara parca de saracul baiat legat de copac.
Ca in fiecare dimineata, nebunul Kenas ramase in csa si il privea pe Thernep de la fereastra care nu fusese acoperita.
Baiatul isi lasa capul in piept si ofta adanc. Parea ca nu ii pasa de pedeapsa pe care i-o aplicase Ragnor, parea obisnuit cu bataia. Dupa ce nebunul pleca sa aprinda focul in semineu, Thernep auzi un fosnet in spatele unei tufe din apropiere.
" Ragnor? Nu, de obicei se intoarce la pranz. " gandi baiatul.
Atat pentru astazi. Ne vedem mai tarziu pentru urmatoarea parte: Cea Batrana.
See you![posturi unite]
Imi pare rau pentru incurcatura de mai sus. Sper ca a-ti inteles ca nu ma vrut sa iasa asa. E doar o simpla neintelegere intre conturi. Trebuia sa ma fi uitata pe ce cont sunt logata. Nu mai stiu ca sa spun ca sa umplu trei tranduri.
See you later![posturi unite]
TOTUL E BINE ACUM. dUPA CUM AM ZIS, IGNORATI ACEL MESAJ SCURT ( DE UN RAND ) CE SE AFLA DEASUPRA POVESTI. AM GRESIT, DAR TOTUL S-A REZOLVAT. SPER SA IERTATI GRESEALA MEA. SE MAI INTAMPLA.
Aloooooo! Chiar nu mai trece nimeni pe aici? Ati plecat toti de pe animezup? Pana nu vad macar un comentariu nu mai scriu nimic.
Sper sa apara cineva care sa sparga linistea de pe zupp. Pare un oras pustiu.
Si sincer acum, daca mai continui cu reply-uri in propriul topic de genul celor de mai sus si celor pe care ti le-am sters, iti iei ban. Nu e nimeni obligat sa-ti lase comentarii la fic asa ca scoate-ti ideile alea din cap.
hey nu te mai panica;)) suntem aici si citim chiar daca nu raspundem...cateodata nu avem ce sa scriem si de aceea te lasam fara impresiile noastre;)
imi place cum evolueaza povestea si se vede clar ca te-am mai cizelat pentru ca descrierea este mai prezenta prin aceste capitole decat pe la inceput. ai cateva greseli dar nu ceva care sa imi sara in ochi si altceva ce sa iti mai spun? continua sa postezi in continuare poveste este interesanta si chiar vreau sa vad incotro se indrepata.
Ps: imi plac numele, nu le-am mai intalnit pana acum pe nicaieri;)