Amintiri prăfuite

[Paradox]

Of, Doamne, ce avem noi aici?

Nu stiu, fetelor, ce ati vrut voi sa faceti din colaborarea asta. Serios acum, aveti doua stiluri COMPLET diferite, si va voi da motive pe parcursul acestui comentariu care va fi destul de lung si de sincer.

Nici nu stiu de unde sa incep... Am citit toate cele patru capitole doar pentru ca apucasem sa il citesc pe primul in totalitate si am zis "na, hai sa zicem ca nu am pierdut vremea degeaba". Plot-ul este complet rasuflat, dar m-am gandit ca o sa narati intr-un mod super original si mai stiu eu cum. Too bad I was wrong... Povestea nu ma atrage cu nimic - naratiune seaca, detalii inutile (De ce mi-ar pasa mie ca tricoul negru al lui Ginger are nu-stiu-ce chestie alba pe el? De ce, pentru numele aluia?), iar personajele sunt doua arhetipuri supra-folosite, genul ala de Mary Sue care sufera o drama si care, totusi, sunt cele mai populare si cele mai boss din scoala. Nu, nu, nu se face asa.

O sa iau autorii pe rand.

Teh. Sa zicem ca, per total, e ok felul in care povestesti, dar ai niste greseli care NU sunt agreate intr-o creatie literara... Nu, niciodata. In primul rand, genul asta de lamurire :

- Să nu te aştepţi să îţi pregătesc micul dejun!
A strigat ea nervoasă ieşind din camera mea înainte să o pot depăşi.

Nu pui niciodata subiectul pe un alt alineat cand vine vorba de o replica. Niciodata. Corect ar fi fost ceva de genul " - Sa nu te astepti bla bla bla!, a strigat ea nervoasa bla bla bla". Nu ma dau profa de romana, dar, crede-ma, asa e.

In al doilea rand, ai greseli gramaticale, precum "albastrii", "sa fi" (care are forma asta numai la perfect nu-mai-stiu-de-care - nu ma condamna, nu mai fac gramatica de un an) sau "vi". Incearca sa le corectezi, e pacat.

In al treilea rand, se pun TREI puncte de suspensie; nu patru, nu o suta. Trei.

Usagi-chan. Doamne, Usagi, la tine sunt de corectat o gramada de chestii... Nu ma voi lua de greselile gramaticale pe care nici nu le-am mai notat. Naratiunea ta este extrem de seaca, propozitiile se lungesc la infiniiiiit si nu se mai intelege nimic. Intelegi ca iubesti virgula aia, dar nu in halul asta. De asemenea, nu folosesti sintagme precum "erau cam oribile" ("oribil" fiind, deja, superlativ) "ceva in genu" ("In GENU" ?!), "deobicei" sau "deasemenea" (spatiul, manca-l-ar mama) in propria creatie, ffs. Am impresia ca ai facut capitolul la misto, ma jur.


O problema colectiva este tocana de timpuri verbale. Incepi cu perfect compus, continui cu prezent, apoi cu imperfect... La un moment dat ma saturasem sa citesc, pentru ca nu mai stiam cand avea loc actiunea. Nu poti sa spui ca "Azi m-am trezit nu-stiu-cum", ce Dumnezeu? Poate "In ziua aceea am facut bla bla bla", nu "azi". Inca o chestie care ma deranjeaza foarte tare este genul asta de lamurire (na, nu am cum sa ii spun) : Am strâns şi mai tare ţigara între degete, trăgând un ultim fum şi am aruncat-o pe sol, călcând-o cu piciorul ( foarte agresiv ). Dude, nu pune chestiile alea intre paranteze. Unde e descrierea? Niciodata nu pui informatiile de genul ala in paranteze, ce naiba?

Doamne, iarta-ma, cat am putut sa scriu. Si as mai scrie, dar ajunge for now.

Concluzie? Se poate mult, mult mai bine. Aveti potential, doar ca nu il lasati sa vada lumina zilei decat... Foarte putin. Scrieti din suflet, daca tot vorbiti la persoana I. Nu va pierdeti in detalii. Chiar vreau sa citesc ceva bun.

Spor!