29-11-2009, 12:37 PM
Bună. Am ajuns şi eu într-un final cu capitolul 19, în care aflaţi ce părere are Amber despre sărut :]]].
Ok, deci.
@ Fantasy Eyes -- mersi că treci mereu pe aici. Chiar nu ar fi palpitant să fie din prima împreună, but.. oricum afli ce cerde Amber despre toate astea în cap 19.
@ Yumina -- thanks că ai mai trecut pe aici. Mă bucur nespus că ai continuat să citeşti D:
Lectură plăcută!!
[center]Capitolul 19.[/center]
Când buzele noastre s-au lipit, am simţit cum trupul meu o ia razna. Tremuram, dar nu mă puteam opune. Mintea mea îmi spunea alarmată : NU! Dar trupul meu nu o asculta, şi buzele tânjeau mai mult şi mai mult după acea atingere. Inima simţeam că îmi va lua razna, de parcă nu ar mai fi avut loc în corp, de parcă ar fi vrut să iasă afară. Credeam că în orice clipă picioarele îmi vor ceda, din cauza emoţiei. „ Te iubesc! †ştiam că ţipă vocea mea interioară. Şi totuşi... Nu am răspuns la sărut, deşi l-am acceptat. A fost ceva prea rapid, încât nu ştiam ce aş putea face.
M-am bucurat după că nu am răspuns odată ce sărutul s-a terminat şi am auzit vorbele lui Jay. Fusese doar un moft. Un moft nenorocit prin care îmi fura primul meu sărut. Ştia el oare cât de important era pentru mine ? Ştia? Ştia?
- Te-am sărutat pentru că am vrut să fiu primul, doar nu voiai să îl las pe altul, nu?
A zâmbit într-un mod atât de pervers încât nu am ştiut ce să răspund. Nici nu puteam deschide gura, pentru că nu aveam ceva plauzibil de spus. Doar „ Normal că nu aş fi vrut †, şi nu se potrivea. A continuat.
- Şi în plus... aş mai face-o odată.
Şi-a păstrat aceaşi expresie a feţei şi eu mi-am aţintit ochii asupra lui. Îmi venea să îl fac să dispară, să fiu singură şi să plâng. În schimb, am explodat.
- Jayson Asazuki! Cine te crezi să îmi furi primul sărut doar aşa, pentru că ai vrut să fi primul?
S-a uitat mirat la mine, dar tot a început să râdă de parcă aş fi glumit. Mă întrebam cum arătam când reacţionam aşa, din moment ce îi provocam amuzament.
- Nu glumesc!
- Îmi pare rău? A încercat el să spună pe un ton inocent, şi era o întrebare. Ce vroia să spună? Se vedea pe chipul său că nu regretă, şi mă bucuram totodată... Aveam motive? Aşa îmi plăcea să cred.
- Jay, eu am prieten! Ce s-ar fi întâmplat dacă te-aş fi sărutat cât timp ai fi fost cu Kate?
Mi-am dat seama târziu de cât de sensibil era acel subiect pentru el, am regretat după câteva secunde ce am zis. Practic, nu fusese intenţionat. Cât uram să îmi dau frâu liber nervilor, mereu ziceam ceva nepotrivit.
- Ăh, aş mai fi cerut un sărut?
Îşi păstra acelaşi ton, dar nu mai avea acelaşi zâmbet. Am tăcut şi l-am dat afară din cameră, înainte să mă enerveze şi mai tare. Am realizat că pe hol se aflau Caro şi Josh privind nedumeriţi. Dar nu le-am dat importanţă. Am trântit uşa, fără să îi analizez şi am încuiat-o pe dinăuntru. Nu am lăsat pe nimeni să intre, trebuia să mă gândesc la ce se întâmplase. Mai bine spus, să mă calmez.
Mă întrebam dacă Jayson le povestea despre sărut. Probabil nu li se părea cine ştie ce şi încercau să găsească o modalitate să mă „ împace †... Timp în care.. Eu mă simţeam ca o trădătoare. Nu pentru că Jay mă sărutase, în fond.. Eu nu răspunsesem, deci nu înşelasem pe nimeni. Dar îmi plăcuse. Într-un fel atât de magnific că aş mai fi vrut, să continue... Să continue. Şi de ce trebuia să gândesc, să simt aşa? Nu ştiam cum să îmi preprim sentimentele, aşa că m-am aruncat în pat şi am dat drumul la muzică.
- Tu eşti cu George , Amber. Nu te poţi uita la alt băiat ! Nu la unul care oricum te sărută în distracţie!
Vorbeam singură, şi mă dureau propriile mele vorbe.... Pentru el totul era o glumă, se juca cu ceea ce simţeam eu ... Ştia cât însemna acel gest pentru mine? Cât de mult îl savurasem? Şi cât tânjeam după încă unul, şi încă unul? Habar nu avea. Era doar o joacă prin care revendica ce fusese întotdeauna a lui. Îi era frică, ştiam. Că şi eu îi voi fi furată, că nici măcar pe mine nu m-ar mai avea. A vrut să ia ceva de la mine, pentru că ştia cât de important era pentru mine...
- Şi totuşi... De ce eşti atât de dulce , Jay?
Am şoptit pentru mine, încă stând în mijlocul patului dublu, mult prea mare pentru o fiinţă aşa mică.
- De ce a trebuit să îmi placă cum m-ai atins? Cum de nu mă puteam mişca? Nu puteai spune... Te iubesc? Atunci ...
Am început să plângă, inconştientă de lacrimile mele. Da! Dacă ar fi spus „ te iubesc †atunci m-aş fi despărţit de George, dacă mi-ar fi zis că m-a sărutat pentru că mă place şi mă vrea pentru el, atunci renunţam la tot. Şi îl sărutam şi eu. Dar nu vroiam în niciun caz să rămân pe lângă el doar aşa... Doar pentru a-i face pe plac şi a ştii că are mereu pe cineva acolo. Nu puteam accepta.
Nu mi-am putut stăpânii lacrimile, aşa că le-am lăsat să curgă în voie. Într-un târziu, am adormit....
M-am trezit pe înserate, când Caroline tocmai bătea la uşă. Am mers să deschid.
- Prinţesă, m-ai speriat îngrozitor! Stai în camera asta de ore bune, atât de supărată eşti?
Îmi citea pe chip semnificaţia durerii, aşa că nu a trebuit să îi explic de ce mă simţeam aşa. A intrat în încăpere, şi eu am mers să îmi spăl faţa.
- Ştii, noi facem de mâncare să te înveselim. A zâmbit într-un mod ce m-a făcut să râd.
- Vrei să spui că i-ai lăsat singuri în bucătărie pe Jay şi pe Josh?
- Nu că ar fi fost mare diferenţă dacă eram eu acolo.
Am râs sincer şi aceasta s-a apropiat de mine, legându-mi părul într-o coadă strânsă. Mi-am aranjat discret hainele şi am privit-o victorioasă.
- Bine! Pentru o cauză nobilă, nu vreau să îmi strice bucătăria.
A început să ţopăie veselă, şi am ieşit amândouă din dormitorul meu. Când am ajuns la parter, bucătăria era pe jumătate distrusă. Doar mizerie.
- Oh! Dumnezeule! Am exlamat vădit uimită de ce vedeam, cei doi băieţi m-au privit vinovaţi.
- N-am fost eu ! A zis Jay arătând spre Josh ce încă ţinea o furculiţă în mână.
- Ieşi-ţi imediat de aici! Tonul nu îmi era supărat în adevăratul sens al cuvântului; dar deranjat. Trebuia să fac curat, deşi asta nu mă deranja atât de tare. Se bucurau că am revenit „ la normal †, deşi încă eram o „ micuţă fiară nervoasă †cum mă numise într-o zi Jay.
Au ieşit, iar eu am curăţat totul. Nu îmi venea să cred când am găsit gălbenuş de ou pe perete.
- Cum au ajuns astea aici?
Am adunat totul şi le-am pus în perfectă ordine. După jumătate de ore, puteam vorbi de o bucătărie adevărată, timp în care şi-au făcut apariţia şi prietenii mei.
- Gata ?
Josh se simţea tare „ vinovat †. Mai avea puţin şi mă întreba : când mâncăm? Am chicotit la reacţia lui şi am zâmbit vioaie.
- Ce vreţi să mâncaţi?
- Hmmm. Pe tine.
Am încercat să ignor cuvintele lui Jay, de parcă era posibil.
- Nup, faceţi indigestie. Ce-aţi zice de nişte spagetti?
Ştiam că mătuşa Angelique făcea nişte spagette extraordinare, de la ea luasem reţeta. Poate stricam puţin ca să mă răzbun pentru sărutul furat. Hm. Au acceptat felul de mâncare pe care m-am gândit să îl prepar, şi Caroline a rămas cu mine.
- Åži, cum a fost?
- Ce? De parcă nu înţelesesem..
- Hai.. Amber.. Sărutul!
Mi-am dat ochii peste cap.
- Åžtii ÅŸi tu, dulce.
S-a uitat nemulţumită la mine.
- Doar atât?
- Caro!
A tăcut, aşezându-se pe unul din scaune.
- Vrei să te ajut?
Mi s-a adresat de parcă era un simplu musafir în această casă. Am oftat.
- Nu mersi, nu am chef să fac iar curăţenie.
A râs , deloc ironic şi a pus farfurii pe masă. După ce am aşezat şi tacâmurile, am pus spagettele, i-am chemat şi pe băieţi la masă. Lui Jay îi făcusem un meniu special; doar îmi luam revanşa.
Am fost uimită să văd că a mâncat fără pic de precauţie şi mi-am amintit că nu mai reacţionasem aşa până acum. Nu aveam deloc simţul răzbunării ... Dar, în fond.. Nu era o răzbunare. Cred.
- Aa. Ce dracu?! A sărit de pe scaun , mergând să bea apă.
- S-a uitat suspicios la mine. Eu deja mă ridicasem şi mă pregăteam să fug când acesta a strigat.
- Amber!
- Ups!
Josh şi Caroline au început să râdă iar eu să fug, cu brunetul pe urmele mele. M-a prins în sufragerie, moment în care m-am împiedicat şi acesta a căzut peste mine. Nu l-am privit în ochi. Dar el a continuat să se uite la mine.
- Piticanie.
- Ăă, greşeala mea. Eram sarcastică. Şi-a rotit ochii şi s-a apropiat de faţa mea . O , nu. Alt sărut? Ăsta a fost primul meu gând. Şi-a trecut limba pe lângă buza mea, în partea stângă. Am tremurat. Se pare că nu mâncasem pe cât trebuia de bine, şi îmi rămăsese ceva aproape de buză. Dar gestul pe care l-a făcut... A fost cu mult prea intim. Într-atât încât am simţit un fior puternic în tot trupul.
- Data viitoare să bagi în gură. Şi , apropo, sosul tău e comestibil.
A început să râdă, ridicându-se de pe mine. Ce fusese asta? Am simţit că îmi explodează inima, pentru a doua oară în acea zi. M-a ajutat să mă ridic de pe podea, luându-mă în braţe.
- Mă ierţi?
Ştiam că e sincer, deşi nu îşi regreta fapta.
- Nu pot sta supărată pe tine oricum.
Mai târiziu ne-am uitat la un film, şi ştiu că am adormit iar în sufragerie. Când m-am trezit, mai eram doar eu şi Jay în cameră. Am găsit un bilet în cameră.
[center] Trebuie să ajung la liceu ceva mai devreme. Pe Caro am dus-o acas’. Trezeşte-l tu pe Jay.
Josh.[/center]
L-am trezit.
După ce ne-am pregătit pentru ziua de luni, am ieşit din casă şi am mers cu maşina lui Jay, asta pentru că nu ajungeam la timp pe jos. Era puţin somnoros , dar până ce am ajuns la liceu îi trecuse. Zâmbea triumfător deschizându-mi portiera maşinii. Mi-am imaginat că e masca pe care o poartă să nu îi fie văzută suferinţa. Am trecut pe lângă Kate, şi acesta şi-a pus braţul în jurul gâtului meu. Oricum, toţi cei din liceu ştiau că noi suntem „ frate şi soră †aşa că nu am considerat gestul deloc deplasat.
Cu toate astea, am întâmpinat o mulţime de priviri curioase, neslăbindu-ne.
Mi-a deschis uşa clasei, iar eu am intrat fără să realizez ce impact urma să aibă Jayson Asazuki, jucător de baschet, unul dintre cei mai sexi băieţi din şcoală asupra colegelor mele cretine.
Le-a zâmbit seducător sărutându-mă pe obraz. Se dădea mare, doar i-am făcut cu mâna punându-mă pe scaunul meu. Şi , au început.
- Amber! Vreau şi eu numărul lui Jay!
- E adevărat că sunteţi doar frate şi soră?
- Mai e cu Kate?
Deja mă exasperau, am fost fericită când a intrat profesoara de istorie.
Ok, deci.
@ Fantasy Eyes -- mersi că treci mereu pe aici. Chiar nu ar fi palpitant să fie din prima împreună, but.. oricum afli ce cerde Amber despre toate astea în cap 19.
@ Yumina -- thanks că ai mai trecut pe aici. Mă bucur nespus că ai continuat să citeşti D:
Lectură plăcută!!
[center]Capitolul 19.[/center]
Când buzele noastre s-au lipit, am simţit cum trupul meu o ia razna. Tremuram, dar nu mă puteam opune. Mintea mea îmi spunea alarmată : NU! Dar trupul meu nu o asculta, şi buzele tânjeau mai mult şi mai mult după acea atingere. Inima simţeam că îmi va lua razna, de parcă nu ar mai fi avut loc în corp, de parcă ar fi vrut să iasă afară. Credeam că în orice clipă picioarele îmi vor ceda, din cauza emoţiei. „ Te iubesc! †ştiam că ţipă vocea mea interioară. Şi totuşi... Nu am răspuns la sărut, deşi l-am acceptat. A fost ceva prea rapid, încât nu ştiam ce aş putea face.
M-am bucurat după că nu am răspuns odată ce sărutul s-a terminat şi am auzit vorbele lui Jay. Fusese doar un moft. Un moft nenorocit prin care îmi fura primul meu sărut. Ştia el oare cât de important era pentru mine ? Ştia? Ştia?
- Te-am sărutat pentru că am vrut să fiu primul, doar nu voiai să îl las pe altul, nu?
A zâmbit într-un mod atât de pervers încât nu am ştiut ce să răspund. Nici nu puteam deschide gura, pentru că nu aveam ceva plauzibil de spus. Doar „ Normal că nu aş fi vrut †, şi nu se potrivea. A continuat.
- Şi în plus... aş mai face-o odată.
Şi-a păstrat aceaşi expresie a feţei şi eu mi-am aţintit ochii asupra lui. Îmi venea să îl fac să dispară, să fiu singură şi să plâng. În schimb, am explodat.
- Jayson Asazuki! Cine te crezi să îmi furi primul sărut doar aşa, pentru că ai vrut să fi primul?
S-a uitat mirat la mine, dar tot a început să râdă de parcă aş fi glumit. Mă întrebam cum arătam când reacţionam aşa, din moment ce îi provocam amuzament.
- Nu glumesc!
- Îmi pare rău? A încercat el să spună pe un ton inocent, şi era o întrebare. Ce vroia să spună? Se vedea pe chipul său că nu regretă, şi mă bucuram totodată... Aveam motive? Aşa îmi plăcea să cred.
- Jay, eu am prieten! Ce s-ar fi întâmplat dacă te-aş fi sărutat cât timp ai fi fost cu Kate?
Mi-am dat seama târziu de cât de sensibil era acel subiect pentru el, am regretat după câteva secunde ce am zis. Practic, nu fusese intenţionat. Cât uram să îmi dau frâu liber nervilor, mereu ziceam ceva nepotrivit.
- Ăh, aş mai fi cerut un sărut?
Îşi păstra acelaşi ton, dar nu mai avea acelaşi zâmbet. Am tăcut şi l-am dat afară din cameră, înainte să mă enerveze şi mai tare. Am realizat că pe hol se aflau Caro şi Josh privind nedumeriţi. Dar nu le-am dat importanţă. Am trântit uşa, fără să îi analizez şi am încuiat-o pe dinăuntru. Nu am lăsat pe nimeni să intre, trebuia să mă gândesc la ce se întâmplase. Mai bine spus, să mă calmez.
Mă întrebam dacă Jayson le povestea despre sărut. Probabil nu li se părea cine ştie ce şi încercau să găsească o modalitate să mă „ împace †... Timp în care.. Eu mă simţeam ca o trădătoare. Nu pentru că Jay mă sărutase, în fond.. Eu nu răspunsesem, deci nu înşelasem pe nimeni. Dar îmi plăcuse. Într-un fel atât de magnific că aş mai fi vrut, să continue... Să continue. Şi de ce trebuia să gândesc, să simt aşa? Nu ştiam cum să îmi preprim sentimentele, aşa că m-am aruncat în pat şi am dat drumul la muzică.
- Tu eşti cu George , Amber. Nu te poţi uita la alt băiat ! Nu la unul care oricum te sărută în distracţie!
Vorbeam singură, şi mă dureau propriile mele vorbe.... Pentru el totul era o glumă, se juca cu ceea ce simţeam eu ... Ştia cât însemna acel gest pentru mine? Cât de mult îl savurasem? Şi cât tânjeam după încă unul, şi încă unul? Habar nu avea. Era doar o joacă prin care revendica ce fusese întotdeauna a lui. Îi era frică, ştiam. Că şi eu îi voi fi furată, că nici măcar pe mine nu m-ar mai avea. A vrut să ia ceva de la mine, pentru că ştia cât de important era pentru mine...
- Şi totuşi... De ce eşti atât de dulce , Jay?
Am şoptit pentru mine, încă stând în mijlocul patului dublu, mult prea mare pentru o fiinţă aşa mică.
- De ce a trebuit să îmi placă cum m-ai atins? Cum de nu mă puteam mişca? Nu puteai spune... Te iubesc? Atunci ...
Am început să plângă, inconştientă de lacrimile mele. Da! Dacă ar fi spus „ te iubesc †atunci m-aş fi despărţit de George, dacă mi-ar fi zis că m-a sărutat pentru că mă place şi mă vrea pentru el, atunci renunţam la tot. Şi îl sărutam şi eu. Dar nu vroiam în niciun caz să rămân pe lângă el doar aşa... Doar pentru a-i face pe plac şi a ştii că are mereu pe cineva acolo. Nu puteam accepta.
Nu mi-am putut stăpânii lacrimile, aşa că le-am lăsat să curgă în voie. Într-un târziu, am adormit....
M-am trezit pe înserate, când Caroline tocmai bătea la uşă. Am mers să deschid.
- Prinţesă, m-ai speriat îngrozitor! Stai în camera asta de ore bune, atât de supărată eşti?
Îmi citea pe chip semnificaţia durerii, aşa că nu a trebuit să îi explic de ce mă simţeam aşa. A intrat în încăpere, şi eu am mers să îmi spăl faţa.
- Ştii, noi facem de mâncare să te înveselim. A zâmbit într-un mod ce m-a făcut să râd.
- Vrei să spui că i-ai lăsat singuri în bucătărie pe Jay şi pe Josh?
- Nu că ar fi fost mare diferenţă dacă eram eu acolo.
Am râs sincer şi aceasta s-a apropiat de mine, legându-mi părul într-o coadă strânsă. Mi-am aranjat discret hainele şi am privit-o victorioasă.
- Bine! Pentru o cauză nobilă, nu vreau să îmi strice bucătăria.
A început să ţopăie veselă, şi am ieşit amândouă din dormitorul meu. Când am ajuns la parter, bucătăria era pe jumătate distrusă. Doar mizerie.
- Oh! Dumnezeule! Am exlamat vădit uimită de ce vedeam, cei doi băieţi m-au privit vinovaţi.
- N-am fost eu ! A zis Jay arătând spre Josh ce încă ţinea o furculiţă în mână.
- Ieşi-ţi imediat de aici! Tonul nu îmi era supărat în adevăratul sens al cuvântului; dar deranjat. Trebuia să fac curat, deşi asta nu mă deranja atât de tare. Se bucurau că am revenit „ la normal †, deşi încă eram o „ micuţă fiară nervoasă †cum mă numise într-o zi Jay.
Au ieşit, iar eu am curăţat totul. Nu îmi venea să cred când am găsit gălbenuş de ou pe perete.
- Cum au ajuns astea aici?
Am adunat totul şi le-am pus în perfectă ordine. După jumătate de ore, puteam vorbi de o bucătărie adevărată, timp în care şi-au făcut apariţia şi prietenii mei.
- Gata ?
Josh se simţea tare „ vinovat †. Mai avea puţin şi mă întreba : când mâncăm? Am chicotit la reacţia lui şi am zâmbit vioaie.
- Ce vreţi să mâncaţi?
- Hmmm. Pe tine.
Am încercat să ignor cuvintele lui Jay, de parcă era posibil.
- Nup, faceţi indigestie. Ce-aţi zice de nişte spagetti?
Ştiam că mătuşa Angelique făcea nişte spagette extraordinare, de la ea luasem reţeta. Poate stricam puţin ca să mă răzbun pentru sărutul furat. Hm. Au acceptat felul de mâncare pe care m-am gândit să îl prepar, şi Caroline a rămas cu mine.
- Åži, cum a fost?
- Ce? De parcă nu înţelesesem..
- Hai.. Amber.. Sărutul!
Mi-am dat ochii peste cap.
- Åžtii ÅŸi tu, dulce.
S-a uitat nemulţumită la mine.
- Doar atât?
- Caro!
A tăcut, aşezându-se pe unul din scaune.
- Vrei să te ajut?
Mi s-a adresat de parcă era un simplu musafir în această casă. Am oftat.
- Nu mersi, nu am chef să fac iar curăţenie.
A râs , deloc ironic şi a pus farfurii pe masă. După ce am aşezat şi tacâmurile, am pus spagettele, i-am chemat şi pe băieţi la masă. Lui Jay îi făcusem un meniu special; doar îmi luam revanşa.
Am fost uimită să văd că a mâncat fără pic de precauţie şi mi-am amintit că nu mai reacţionasem aşa până acum. Nu aveam deloc simţul răzbunării ... Dar, în fond.. Nu era o răzbunare. Cred.
- Aa. Ce dracu?! A sărit de pe scaun , mergând să bea apă.
- S-a uitat suspicios la mine. Eu deja mă ridicasem şi mă pregăteam să fug când acesta a strigat.
- Amber!
- Ups!
Josh şi Caroline au început să râdă iar eu să fug, cu brunetul pe urmele mele. M-a prins în sufragerie, moment în care m-am împiedicat şi acesta a căzut peste mine. Nu l-am privit în ochi. Dar el a continuat să se uite la mine.
- Piticanie.
- Ăă, greşeala mea. Eram sarcastică. Şi-a rotit ochii şi s-a apropiat de faţa mea . O , nu. Alt sărut? Ăsta a fost primul meu gând. Şi-a trecut limba pe lângă buza mea, în partea stângă. Am tremurat. Se pare că nu mâncasem pe cât trebuia de bine, şi îmi rămăsese ceva aproape de buză. Dar gestul pe care l-a făcut... A fost cu mult prea intim. Într-atât încât am simţit un fior puternic în tot trupul.
- Data viitoare să bagi în gură. Şi , apropo, sosul tău e comestibil.
A început să râdă, ridicându-se de pe mine. Ce fusese asta? Am simţit că îmi explodează inima, pentru a doua oară în acea zi. M-a ajutat să mă ridic de pe podea, luându-mă în braţe.
- Mă ierţi?
Ştiam că e sincer, deşi nu îşi regreta fapta.
- Nu pot sta supărată pe tine oricum.
Mai târiziu ne-am uitat la un film, şi ştiu că am adormit iar în sufragerie. Când m-am trezit, mai eram doar eu şi Jay în cameră. Am găsit un bilet în cameră.
[center] Trebuie să ajung la liceu ceva mai devreme. Pe Caro am dus-o acas’. Trezeşte-l tu pe Jay.
Josh.[/center]
L-am trezit.
După ce ne-am pregătit pentru ziua de luni, am ieşit din casă şi am mers cu maşina lui Jay, asta pentru că nu ajungeam la timp pe jos. Era puţin somnoros , dar până ce am ajuns la liceu îi trecuse. Zâmbea triumfător deschizându-mi portiera maşinii. Mi-am imaginat că e masca pe care o poartă să nu îi fie văzută suferinţa. Am trecut pe lângă Kate, şi acesta şi-a pus braţul în jurul gâtului meu. Oricum, toţi cei din liceu ştiau că noi suntem „ frate şi soră †aşa că nu am considerat gestul deloc deplasat.
Cu toate astea, am întâmpinat o mulţime de priviri curioase, neslăbindu-ne.
Mi-a deschis uşa clasei, iar eu am intrat fără să realizez ce impact urma să aibă Jayson Asazuki, jucător de baschet, unul dintre cei mai sexi băieţi din şcoală asupra colegelor mele cretine.
Le-a zâmbit seducător sărutându-mă pe obraz. Se dădea mare, doar i-am făcut cu mâna punându-mă pe scaunul meu. Şi , au început.
- Amber! Vreau şi eu numărul lui Jay!
- E adevărat că sunteţi doar frate şi soră?
- Mai e cu Kate?
Deja mă exasperau, am fost fericită când a intrat profesoara de istorie.