Disclaimer : Nu detin nici un personaj din animeul/manga Naruto dreptul asupra acestor personaje il are creatorul lor Kishimoto Masashi.
Bun nou fic cu Naruto, atentie nu faceti infart . Este un fic mai special sa spun asa ^_^ . O sa continui anime-ul Naruto dupa 4 ani doar ca in viziunea mea ^_^. Enjoy
>> Totul reincepe din priviri <<
� Au trecut 4 ani, in toti acesti ani lumea mea, lumea construita de mine s-a destramat , doar o clipa a trebuit ca universul meu aproape perfect sa dispara. Daca nu ari fi fost pentru el , pentru dragostea care i-o purtam , dragostea care mi-a dat putre, dar si care a disparut intre timp. �
Stateam intinsa pe iarba verde privind cerul albastru si ma gandeam la cel care aproape mi-a distrus viata. Imi placea sa stau la umbra ciresului care scapa cate o frunza din adierea vantului. Ochii mei verzi s-au deschis indata ce am simtit ca cineva se apropia , credea ca nu pot sa-l vad si de data asta. Dintr-o data un baiat blond a sarit asupra mea, parul lui era ca soarele in timp ce bretonul ii cadea pe bandana ce o purta. Ca deobicei m-am ferit, ca si consecinta el a cazut reusind sa se loveasca la cap. Radeam copios la vederea lui, in fiecare zi facea acelasi lucru incerca sa ma atace si sa ma poata dobora dar tot el este cel doborat.
- Ah, Sakura � chan, si de data asta m-ai prins. imi spunea in timp ce se freca la cap.
- Eh, Naruto, daca nu te inveti minte. ii spuneam zambind.
M-am intors cu spatele la el si cu fata la cires, nu stiam de ce dar ma linistea. Toti din sat spuneau ca semanam cu petalele ciresului , eram delicate si linistita, sau cel putin acestea erau aparentele. Doar trei persoane stiau ce puteam sa devin daca ma enervez sau sufar un soc foarte mare, cei doi sensei ai mei si cel care in acest timp mi-a devenit cel mai bun prieten. M-am intors cu fata spre Naruto , care avea o fata comica, m-am asezat langa el si am oftat plictisita , ca deobicei Kakashi intarzia, nu era ceva nou , asa facea de fiecare data. M-am intins din nou pe iarba , in timp ce zambeam usor, nu stiam de ce zambeam , dar aveam sentimental ca voi revedea pe cineva.
- Stii � Sakura � mi-am dat seama de ce simt. mi se adresa Naruto.
M-am ridicat in coate privindu-l uimita, chiar daca toti spuneau ca e un imatur eu il stiam cel mai bine, stiam ca s-a maturizat, dar ii placea sa poarte aceea masca de copil mic , care inca nu a cunoscut suferinta si dezamagirile. Chiar daca el era cel mai dezamagit si indurerat dintre toti.
- Ce sentimente ? l-am intrebat curioasa .
- Pentru Hinata . mi-a raspuns scurt.
- Hinata deci �. ai incercat sa ii spui ? Poate ca sentimentele sunt reciproce.
- Crezi ? m-a intrebat cu o urma de speranta in glas.
Am dat din cap ca si cum as aproba si m-am intins din nou pe spate inchizand ochii, incercand sa mi-l imaginez pe el , cum arata acum , dupa patru ani in care nu l-am vazut. Am stat tot asa, in tacere, pana cand dupa cateva ore bune a aparut Kakashi intr-un nor de fum, citind ca intotdeauna �Vino , vino in paradis �. Era la fel ca si in anii trecuti, aceeasi frizura, aceleasi haine, nimic nu s-a schimbat la el . Ii zambesc ironic la salutul lui si la aceeasi scuza veche. Naruto spre deosebire de mine era nervos, dar totusi nerabdator, starea lui de spirit obisnuita. Doar totusi ceva in privirea lui era diferit , avea ceva special , dar nu stiu ce �
- Bun , am o veste, vom porni in misiune, dar aceasta misiune este mai speciala. Vom porni in cautarea lui Sasuke , dupa o pista pe care o avem.
Bun nou fic cu Naruto, atentie nu faceti infart . Este un fic mai special sa spun asa ^_^ . O sa continui anime-ul Naruto dupa 4 ani doar ca in viziunea mea ^_^. Enjoy
>> Totul reincepe din priviri <<
� Au trecut 4 ani, in toti acesti ani lumea mea, lumea construita de mine s-a destramat , doar o clipa a trebuit ca universul meu aproape perfect sa dispara. Daca nu ari cred ca este "ar" fi fost pentru el , pentru dragostea care i-o purtam , dragostea care mi-a dat putre cred ca ai vrut sa zici putere, dar si care a disparut intre timp. �
Stateam intinsa pe iarba verde privind cerul alabstru si ma gandeam la cel care aproape mi-a distrus viata. Imi placea sa stau la umbra ciresului care scapa cate o frunza din adierea vintului. Ochii mei verzi s-au deschis indata ce am simtit ca cineva se apropia , credea ca nu pot sa-l vad si de data asta. Dintr-o data un baiat blond a sarit asupra mea, parul lui era ca soarele in timp ce bretonul ii cadea pe bandana ce o purta. Ca deobicei m-am ferit, ca si consecinta el a cazut reusind sa se loveasca la cap. Radeam copios la vederea lui, in fiecare zi facea acelasi lucru incerca sa ma atace sis ai pus space cand nu trebuia si nu ai pus cand trebuia>_< a ma poata dobora dar tot el este cel doborat.
- Ah, Sakura � chan, si de data asta m-ai prins. imi spunea in timp ce se freca incearca sa eviti acest cuvant>_< la cap.
- Eh, Naruto, daca nu te inveti minte. ii spuneam zambind.
M-am intors cu spatele la el si cu fata la cires, nu stiam de ce dar ma linistea. Toti din sat spuneau ca semanam cu petalele ciresului , eram delicate poate ca :"eram delicata">_< sau :"erau delicate" nu stiu ce ai vrut sa zici aici>_< si linistita, sau cel putin acestea erau aparentele. Doar trei persoane stiau ce puteam sa devin daca ma enervez sau sufar un soc foarte mare, cei doi sensei ai mei si cel care in acest timp mi-a devenit cel mai bun prieten. M-am intors cu fata spre Naruto , care avea o fata comica, m-am asezat langa el si am oftat plictisita , ca deobicei Kakashi intarzia, nu era ceva nou , asa facea de fiecare data. M-am intins din nou pe iarba , in timp ce zambeam usor, nu stiam de ce zambeam , dar aveam sentimental ca voi revedea pe cineva.
- Stii � Sakura � mi-am dat seama de ce simt. mi se adresa Naruto.
M-am ridicat in coate privindu-l uimita, chiar daca toti spuneau ca e un imatur eu il stiam cel mai bine, stiam ca s-a maturizat, dar ii placea sa poarte aceea masca de copil mic , care inca nu a cunoscut suferinta si dezamagirile. Chiar daca el era cel mai dezamagit si indurerat dintre toti.
- Ce sentimente ? l-am intrebat curioasa .
- Pentru Hinata . mi-a raspuns scurt.
- Hinata deci �. ai incercat sa ii spui ? Poate ca sentimentele sunt reciproce.
- Crezi ? m-a intrebat cu o urma de speranta in glas.
Am dat din cap ca si cum as aproba si m-am intins din nou pe spate inchizand ochii, incercand sa mi-l imaginez pe el , cum arata acum , dupa patru ani in care nu l-am vazut. Am stat tot asa, in tacere, pana cand dupa cateva ore bune a aparut Kakashi intr-un nor de fum, citind ca intotdeauna �Vino , vino in paradis �. Era la fel ca si in anii trecuti, aceeasi frizura, aceleasi haine, nimic nu s-a schimbat la el . Ii zambesc ironic la salutul lui si la aceeasi scuza veche. Naruto spre deosebire de mine era nervos, dar totusi nerabdator, starea lui de spirit obisnuita. Doar totusi ceva in privirea lui era diferit , avea ceva special , dar nu stiu ce �
- Bun , am o veste, vom porni in misiune, dar aceasta misiune este mai speciala. Vom porni in cautarea lui Sasuke , dupa o pista pe care o avem.
Am citit8-|
si sunt primul ^_^
greseli de tastare ai vazut si tu:-p ca ti le-am evidentiat>_<
descrierea:bv:
am o mica problema cu dialogul>_, nu crezi ca e cam sec? ar mai putea fi nu crezi?>_<
imi place ficul si mai ales ca nu ai inceput de la inceput:)) adica de la 12 ani , apoi 14 si etc>_<
ja ne si astept continuarea mai repede te rog
:bye:
Am vazut un nou fic si m-am hotarat sa trec si eu pe aici...ai un fic super.....greseli doar de tastare...descrierea este buna dialogul deasemenea ...sa iti spun cateva greseli:
- dat putre-> dat putere
- cerul alabstru-> cerul albastru
- sa ma atace sis a -> sa ma atace si sa
- aveam sentimental -> aveam sentimentul(nu stiu sigur sa imi zici )
Am observat ca toate greselile de tastare pe care le-ai facut au fost enumerate in posturile anterioare.Ma bucur ca mai este un fic din Naruto, in ultima vreme nu prea am mai avut.Idea este buna reprezinta continuarea animeului de cand a plecat Sasuke.Mi-au placut pasajele descriptive in special:
“ Au trecut 4 ani, in toti acesti ani lumea mea, lumea construita de mine s-a destramat , doar o clipa a trebuit ca universul meu aproape perfect sa dispara. Daca nu ari fi fost pentru el , pentru dragostea care i-o purtam , dragostea care mi-a dat putre, dar si care a disparut intre timp. „
Din punct de veder al actiunii mi s-a parut ca i povestit foarte bine si ca ai o usurinta in exprimare.Dialogul desi destul de scurt nu mi s-a parut ca ar fi sec ci mai degraba un mijloc de a descrie framantarea personajelor.
Imi place foarte mult povestea si de abia astept nextul.Spor la scris si sper sa nu dureze mult.
Inghetasem. Deja de patru ani mi-am pierdut sperantele ca sa il regasim , iar acum intr-o secunda au inceput sa apara din nou . Pe fata mi-a aparut un zambet involuntar, ochii mei verzi aveau o stralucire neobisnuita . Scapand de sub aceea �vraja� a sperantei m-am intors spre Naruto , era la fel ca si mine, ochii lui emanau o bucurie de neimaginat dar totusi tremura, tremura involuntar. Stia ca daca lucrurile merg rau avea sa se infunte cu Sasuke , dar totusi , acum nu cred ca trebuia sa se gandeasca la asta. Mi-am reintors privirea spre Kakashi care tot citea din cartea lui , parea ca nu ii pasa ca o sa isi gaseasca elevul, dar nu era asa.
- Si ... cum ati gasit pista ? l-am intrebat pe sensei.
Nu mi-a raspuns, asta insemand ca nu era nimic sigur, dar totusi Tsunade a spus sa plecam sa il cautam . Era putin ciudat dar nu am comentat nimic. Dupa cateva minute indelungate ne-a spus sa plecam acasa sa ne facem bagajul pentru ca o sa plecam in zori. Cand a incheiat a disparut intr-un nor de fum cenusiu ce incetul cu incetul disparea . Mi-am luat la revedere de la Naruto si am disparut si eu in alt nor de fum .
Ajunsesem acasa de vreo ora , imi puneam kimono-uri in rucsac pentru orice eventualitate, cutia in care aveam kunaiurile si celelalte arme imi era pregtita pe masuta de langa pat . M-am schimbat repede in pijama si m-am pus in patul meu incercand sa adorm .
Ceaul meu a sunat la ora 4 fix chiar daca mau erau doar 2 ore pana la plecre am vrut sa fiu sigura ca ma pot trezi. M-am dat jos din pat reusind sa trantesc poza cu mine si cu coechipierii mei jos, cand am vazut ce am facut am sarit repede sa o iau de jos si sa ma asigur ca nu s-a spart. Apoi am pus-o la locul ei si mi-am aranjat lenjeria de pat verde. M-am indreptat spre baie si mi-am facut toaleta zilnica iar apoi m-am dus inapoi in camera ca sa imi aleg cu ce ma voi imbraca, desi nu era greu de ales, mi-am luat hainele obisnuite. Dupa ce m-am imbracat m-am dus spre oglinda ca sa imi prind parul, asa puteam evita sa ma deranjeze in timpul calatoriei . Am coborat la parter si am mers in bucatarie sa mananc ceva , apoi mi-am pregatit niste gustari pentru drum si cateva sticle cu apa si una cu ceai. Am urcat inapoi in camera mea si mi-am luat cutia cu armele mele si am pus-o la brau iar apoi rucsacul mi l-am pus in spate. In drum spre iesire m-am incaltat iar apoi am plecat.
Am ajuns la locul indicat la sase fix, dupa aproximativ 20 de minute a aparut Naruto, cand l-am vazut in ce hal era m-am speriat foarte tare dar apoi am inceput sa rad. Avea niste cearcane mari si negre, rezultatul unei nopti nedormite , se vedea pe el ca a asteptat aceasta zi in ultimii patru ani. La sapte si ceva a aparut si Kakashi , noroc ca de data aceasta nu a intarziat vreo patru ore. Am pornit la drum indata fara sa ne mai spunem ceva inafara de a ne saluta. Prin padure toti trei am fost foarte tacuti saream din copac in copac, deobicei in misiuni Naruto era cel mai agitat , dar acum vad ca este foarte calm, poate prea calm. Am mers in jur de vreo 5 ore iar apoi am stat o jumate de ora sa ne odihnim iar apoi a continuat drumul. Cand eram intr-o zona destul de necunoscuta Kakashi a rupt tacerea.
- Suntem aproape. ne-a spus amandurora .
�Suntem aproape � aceste vorbe imi rasunau acum in minte. Eram aproape de prietenul nostru, dar o intrebare incepe sa imi incolteasca in minte � Va vrea sa se intoarca acasa ? � . Gandurile mi-au fost intrerupte brusc cand am simtit o energie detul de puternica, m-am uitat spre Kakashi care s-a intors cu fata catre noi. Cred ca si el simte aceea misterioasa energie, in schimb Naruto nu parea afectat deloc, sau poate ca nu simtea aceea energie . Am marit putin viteza ca sa il ajung din urma pe Kakashi iar apoi l-am privit in ochi mi-am am dat din cap si aam deviat de la traseu. L-au auzit pe Naruto cum mi-a strigat numele dar nu ma preocupa asta acum, Kakashi era cu el , dar totusi cine era cu mine ? M-am indepartat detul de mult pana cand am ajuns la o poiana care era foarte verde, miile de culori care proveneau de la flori te vrajeau incercand sa te atraga in lumea lor. Am aruncat o privire pe toata suprafata cand am observat ceva aproape de luminis , m-am apropiat cu o oarecare frica , socul pe care l-am avut a fost destul de mare, era un baiat care semana leit cu Sasuke doar ca era putin schimbat si mai inalt. In jurul ochiului avea niste vanatai si pe obraz la fel , o dara de sange ii iesea din gura. La vederea lui am incremenit, nu imi venea sa cred ca era el, ca era acelasi Sasuke care m-a parasit acum 4 ani, nu putea fi el .
- S..S..Sasuke ? am reusit sa rostesc .
Nu-mi raspundea, era clar ca a lesinat , nu stiam ce sa fac, am inceput sa tremur involuntar, genunchi mi s-au inmnuiat, la scurt timp am cazut in ghenunchi langa el. Vroiam sa imi misc mainile sa il ajut dar nu ma puteam misca, nu raspundeau la comanda mea. Eram neajutorata , eram singura, nu stiam ce sa fac, eram doar o siplma fata. O simpla fata ... eu nu sunt asa, sunt un ninja medical, sunt Sakura Haruno. Imediat mi-am recapatat comanda corpului meu, cand am avut mobilitate totala am inceput sa ii vindec ranile cele mai profunde, mi-am pus mainile una peste alta imediat o chakra verde s-a transmis prin pielea lui facand ca ranile sa se retraga incet. Dupa ceva timp am terminat constatat ca nu o sa se trezeasca foarte repede, m-am pus pe treaba si am plantat in toate directiile bombe fumigene la distanta de un metru jumate de corpul lui. Dupa ce am terminat am alergat inapoi la locul unde am stabilit cu Kakashi ca ne vom intalni. Eram extenuata pentru ca mi-am folosit multa chakra dar totusi inaintam, acum sa il aveam inapoi nu aveam sa il las sa plece din nou. Am ajuns destul de tarziu, imediat ce i-am vzut pe cei doi le-am spus sa vian cu mine fara sa le mai dau explicatii. Kakashi parea usor nedumerit dar m-a ascultat si a venit cu mine. Am ajuns la locul unde era Sasuke, celor doi barbati nu le veneau sa creada ca Sasuke era in fata lor, Naruto avea o expresie ciudata si la fel si Kakashi. Imediat naruto s-a aplecat asupra lui si l-a ciupit de piele sa vada daca era chiar el, cand a realizat ca era brunetul a inceput sa sara bucuros pe acolo. M-am uitat imprejur si am vazut ca corpul lui nu era la distanta de un metru de bombe ci la o distanta mai mica, m-am instrambat usor intrebandu-ma cine l-ai fi putut misca ? Nu am dat foarte mare importanta acestui detaliu si m-am dus ianpoi la Sasuke sa vad cum era.
Deci, pentru ca am onoarea sa fiu prima nu o sa incep cu criticile din prima:-P
Ca sa fiu sincera, am vazut un fic Naruto si m-a impresionat itlul si mi-am zis:"Hai sa vad si eu ce fic mai e si asta."Raspuns?Imi place moolt ideea ta:chuu:
Am vazut cateva greseli insa am toata increderea ca se vor corecta si vor pleca in vacanta si nu se vor mai intoarce.Mi se pare ca sunt cam multe virgule @_@ si ma cam ametesc dar in fine.
Imi place moolt ideea ta, cum am mai zis.Abea astept sa pui continuarea.Si, treci si pe la mine please[-o<[-o<[-o<[-o<[-o<[-o<
Chu si Gambate:bye:
Foarte frumoasa povestea. M-a atras in primul rand prin titlu. mi s-a parut foarte interesant. Dupa aceea formularea de inceput foarte buna. Descrierea complexa , ai folosit multe expresii ,,comode" pentru cititor, Dialogul nu a fost sec, din contra a avut un oarecare loc al lui special in fic... SI intriga pe care o faci este foarte buna pentru ca: Nici nu ne bagi foarte tare in intriga incat sa te injuram ca ne-ai lasat cu ochii in soare, insa nici nu ne lasi sa stim totul pentru a ne plictisii. Imi place ca l-a gasit pe Sasuke si sunt curioasa cine l-a miscat . Asa..ai avut cateva cuvinte scrise gresit da nu conteaza. Oricene are .
Inca o data iti spun: Ficul tau e extraordinar. De abia astept continuarea:X:X Sper ca o vei pune curand
In urmatoarele ore ne-am intors spre sat, erau cele mai lungi ore din viata mea, parea ca padurea aceea deasa nu se mai termina si ca vroia sa ne inghita pe parcurs ce inaintam. Ma uitam spre sensei si spre Naruto care il duceau pe Sasuke , l-am privit apoi pe el. Nu imi venea sa cred ca dupa 4 ani insfarsit s-a intors, era ca un vis. Inima imi batea din ce in ce mai tare, dar nu imi pasa, vroiam sa stiu cat mai multe, sa stiu tot ce a facut in acesti 4 ani, si mai ales cat de puternic a devenit. Fara sa imi dau seama un mic zambet mi-a aparut pe fata, nu stiam de ce dar asteptam sa ma confront cu el intr-o batalie. Oare chiar asa de salbatica si de insetata dupa putere am devenit din aceea zi ? Totusi nu-mi pasa , eu eram eu , o fata cat se poate de obisnuita cu probleme ca si fetele obisnuite. Dupa cateva ore bune de mers am ajuns la intrarea in sat, ne-am furisat ca sa nu il vada nimeni pe Sasuke si am mers la Tsunade, ea nu s-a schimbat deloc , era ca intotdeauna , frumoasa dar in acelasi timp foarte dezordonata. Statea la birou cu sticla de sake langa ea sorbind din pahar din cand in cand.
- Cine naiba e la ora asta ?! a inceput sa strige iar apoi s-a intors spre noi . A da, voi erati � Poftim ?! Ce e cu el aici ? m-a intebat mirata.
- Tsunade-sama, l-am gasit intr-o poiana, la inceput nu am stiut daca era el sigur dar mi-a confirmat semnul pe care il avea la gat, era destul de grav ranit , asa ca l-am vindecat, speram sa il pot duce la spital ,iar dumneavoastra sa ne ajutati ca nimeni sa nu afle ca e aici ... momentan .
Mi-a scris un bilet cu care am mers apoi la spital si l-am dat sefului secundar care ne-a dat o camera la cel mai inalt nivel, imediat niste asistente au venit si l-au ingrijit cat se poate de bine. Eu am stat noaptea aceea cu el, Kakashi si Naruto erau mult prea obositi sa stea cu el. M-am asezat pe alt pat care era in paralel cu el si il priveam parca fermecata. Dar totusi nu imi pasa asa de tare ca el era aici, nu ma interesa ca si baiat ci doar ca un prieten , si asta ma bucura din ce in ce mai mult, ca sentimentele mele nu s-au schimbat datorita revenirii lui printre noi . Imediat am cazut pe pat datorita oboselii, parea ca nu sunt obosita doar totusi mi-am consumat mare parte din chakra .
A doua zi m-am trezit cu greu de pe pat , parca tot corpul imi era amortit, Kakashi-senei era si el acolo , statea rezmat de perete citind cartea lui . Mi-am indreptat ochii spre Sasuke care inca dormea, m-am ridicat incet de e suprafata moale si mi-am aranjat parul lung si roz.
- De cand sunteti aici Kakashi � sensei ? l-am intreba in felul meu curios.
- Doar de cateva ore . mi-a raspuns indiferent.
Mi-am dat ochii peste cap, cam nepasatoare, iar apoi l-am anuntat ca plec acasa dar o sa revin dupa cateva ore. A dat din cap in semn aprobator iar apoi am disparut intr-un nor de fum .
Ajunsa acasa m-am descotorosit de haine si le-am aruncat pe jos nepasatoare si am mers spre dus parca teleghidata. Eram obosita, si amprenta lasata de oboseala se vedea de la departare. Apa fierbinte se lovea de violent de solul cabinei de dus, am intrat iar imediat corpul mi-a fost udat in intregime. Mii de picaturi imi strabateau corpul si ma faceau sa tremur la fiecare �atingere� a lor. Am stat cateva minute bune rasfatandu-ma sub dus dar apoi am iesit din cabina, neavand papuceii mei de casa a trebuit sa calc pe gresia rece, contactul cu aceea suprafata aproape ingetata m-a facut sa tresar involuntar dar apoi m-am obisnuit. Mi-am luat un prosop si mi l-am infasurat in jurul coprului iar alt prosop mai mic ca sa imi usc parul. Am iesit din baie si am pasit in cameramea, mi-am luat pijamaua si am cazut in pat de parca as fi stat o saptamana nedormita.
Urmatoare dimineata m-am trezit cu greu, dar de ce spun dimineata ? Amiaza m-a prins si eu inca dormeam, se vedea ca am avut nevoie de acel somn lung. Am fugit repede spre baie si mi-am facut toaleta zilnica. Apoi mi-am luat repede un kimono mov cu niste colanti albi, sandalele tip ninja acum erau albe si nu negre. Parul l-am strans intr-o coada si mi-am prins bretonul in partea dreapta cu o agrafa in forma de semi-luna. Mi-am luat un mar si am iesit in graba pe usa spre spital.
Ajunsa la fata locului am observat ca erau adunati cam multi pe acolo, Tsunade, Kakashi, Naruto si cativa jounini. I-am salutat politicos pe fiecare in parte iar pe Naruto l-am batut peste umar priteneste.
- Pe mine nu ma saluti , floare de cires ? m-a intrebat o voce din spate.
M-am intors incet , parca nesigura de ceea ce vroiam sa fac si l-am vazut pe el . Statea in sezut si cu o privire care ar inebuni orice fata. Parca acum era mai greu sa vorbesc, parca acum nu parea asa de simplu, mai bine era incosntient, cand nu putea sa mi se areseze cu vocea lui seducatoare , cand nu ii puteam intalni privrea aceea imbatatoare, cand nu puteam sa ii vad acel zambet cuceritor care il avea si acum 4 ani.
- Ba da .... Salut , Sa...Sasuke ! i-am raspuns cu un pic de efort inuman.
- Am aflat de la Kakashi ca tu m-ai gasit . Cum de s-a intamplat acest lucru ? m-a intrebat curios, toate privirile erau indreptate spre mine acum, nu stiam ce sa spun . Poate inima te-a ghidat ... a mai completat cele spuse.
- Un moment , Sasuke ! Te-am gasit printr-o pura coincidenta , nici nu am asteptat sa te gasesc in mijlocul unei poiene, insangerat si ranit. Inima nu m-a ghidat multi ani la faceri de bine, doar la prosti. Si oricum orice sentiment care l-as fi avut fata de tine s-a risipit de mult timp din mintea si sufletul meu. i-am raspuns taios fara sa respir, dupa ce am terminat am luat o gura mare de aer si am privit in jur , toti avea niste expresii ciudate pe fata inafara de Kakashi si Tsunade.
- Sasuke .. interveni Tsunade. Nu cred ca sti cum stau lucrurile pe aici, nu o mai pune paie pe foc . Clar ? Sakura sa mergem ! Avem multe de pregatit, e deja vineri si tu stii ce se intampla saptamana viitoare nu ?
Am aprobat din cap iar apoi am urmat-o inspre iesire, privirea imi era coborata la pamant , acum nu eram asa de binedispusa, vorbele lui m-au lasat complet fara vlaga . Nu puteam sa imi scot aceea imagine a lui stand pe pat si spunandu-mi acele cuvinte : Poate ca inima te-a ghidat ... , prostii sunt numai prostii ! Mie nu imi mai pasa de el, nu trebuia sa imi pese , dar totusi ce era acel nod care il aveam in stomac ? Imediat gandurile mi-au fost intrerupte de vocea lui Tsunade care mi-a spus ca am ajuns la �adapostul� meu pentru o saptamana.
Sunt prima? O.o Ei bine cu ce sa incep... Ai avut cateva greseli de tastare insa nu le-am dat importanta prea mare. Descriere trebuie sa recunosc ca ai vut si a fost foarte interesant si incitant. Ma intreb ce-o fi in capul tau referitor la urmatoarele capitole . Ok... ACum trebuie sa stau ca pe ghimpi si sa astept... (urasc asta). Deci de abia astept. Imi place cum ai schimbat comportamentul personajelor, sunt curioasa ce are de facut Sakura si ce se va mai intampla cu Sasuke . Succes si sper sa pui curand o continuare la fel de super ca si pana acum .
Gamate!
Pana la urma am ajuns si in locul in care o sa stau, ce pot sa spun ? O casa simpla si draguta, ingradita iar la fiecare pas capcane mortale. De ce asa de dur ? Sa nu incerce cineva sa imi vada forma adevarata , plus ca nici eu sa nu pot iesi. Interesant nu ? Doar Tsunade stie cum sa intre dar si mai important, cum sa poata iesi. O data ce incepe procesul devin inconstienta si nu mai stiu de mine. Primele trei zile sunt suportabile, dar a patra zi cea care e numita „mijlocul” procesului e cea mai infernala, procesul este in gloria lui, transofrmarea devine completa, iar in urmatoarele zile trebuie sa imi revin.
I-am zambit lui Tsunade si am mers inapoi spre sat, mai erau doar 24 de ore pe cand chinul o sa inceapa, m-am dus acasa si mi-am facut bagajul cu haine si mi-am luat ceva gustari care imi placeau mie. Acolo era mancare deci nu era nimic de dus inafara de haine. M-am dus la Naruto si mi-am luat la revedere , el stiind ce voi pati saptamana asta dar nu stie niciodata unde sunt. Imediat gandul mi-a zburat la Sasuke, m-am gandit ca ar fi foat potrivit sa il vizitez. M-am indreptat spre spital cu pasi rapizi, ajunsa acolo am urcat la etaj unde era camera lui. Am deschis incet usa si am observat ca nu era singur, din pacate Ino era cu el , alintandu-l . Dar totusi de unde a aflat ca era in sat ? Presupun ca Tsunade a dat deja anuntul .
- Buna ! i-am salutat pe cei doi . Credeam ca nu au aflat inca cei din sat ca esti aici.
- Sakura ! Credeam ca nu o sa vi sa mai vezi . mi-a raspuns cu o voce calda.
- Nici nu aveam de gand sa vin daca era ea aici , dar oricum am venit sa imi iau la revedere voi fi plecata pentru o saptamana.
- Intr-o misiune ? m-a intrebat curios
- Nu, plec ca sa imi infrunt destinu-l i-am spus in timp ce m-am intors. Si ai grija cu lipitorile, sug prea mult sangele si oxigenul la fel . l-am avertizat in asa fel incat sa o jignesc pe Ino.
Am plecat imediat in camera , am inceput sa fug pe scari, cred ca am dat peste o asistenta si am doborat-o, dar furia de a vedea-o pe Ino langa el nu m-a lasat sa ma opresc. Pana cand nu am ajuns la marginea padurii nu m-am oprit, respiratia imi era destul de deasa, in timp ce gura imi era uscata . Am luat din geanta o sticla cu apa si mi-am potolit setea cu acel lichid incolor. Apoi m-am asezat la umbra unui copac privind verdeata din jurul meu . Peste ceva timp am pornit spre acel „adapost”.
Dupa ceva timp am ajuns, am intrat in casuta . Era decorata simplu, un living cu o masa si o canapea, o biblioteca , si un covor. Am mers mai departe , in bucatarie, era normala, nu aveam nimic de comentat , puteam sa imi fac de mancare, ceaiuri si altele. Am urcat la etaj , erau doua camere , am intrat in prima, se pare ca nu era cea pregatita pentru mine, nu era mobilata. Am mers in cealalta , surpriza, era pe gustul meu. Un pat , invelit in cearceafuri si perini verzi , un dulap ca sa imi asez lucrurile si o masuta cu o lampa . Mi-am trantit geanta pe pat, si am inceput sa imi scot hainele si sa le pun in dulap , jurnalul meu mi l-am pus pe noptiera, poza cu echipa mea de acum 4 ani era prezenta si ea, desi a trecut mult timp de atunci am pastrat-o intacta, in primi doi ai dupa plecarea lui i-am tot privit chipul acela plictisit, care imi placea asa de mult. Iar apoi a plecat si Naruto, lasandu-ma singura, dar ... nestiind ca m-am antrenat in fiecare zi fara ca el sa stie, si la antrenamente imi ascundeam puterea ca sa nu dea de banuit. Apoi dupa 3 ani abia a vazut de ce sunt in stare. Am observat ca s-a inserat, am iesit cu pasi rapizi din camea si m-am indreptat spre bucatarie, am cercetat cu atentie locul si am observat trata. Da , doar nu credeati o sa stau acolo nu ? Am coborat la subsol si am inchis trapa in asa fel incat sa nu o pot deschide doar cand sunt treaza. M-am dus jos si mi-am pus lanturile la picioare si la inchieturile mainilor. Da ma leg, totusi e prima seara, nu patesc nimic destul de grav, doar incepe chinul . Incet, incet luna isi face aparitia , de data aceasta era rosie. Acum incepe, acum voi deveni ceea ce sunt cu adevarat.
~*Flashback*~
-Sakura ! Sakura ! striga disperata Tsunade.
Degeaba Sakura nu isi revenea, femeia nu stia ce sa mai faca, atunci i-a venit in minte ceva sa o salveze dar si sa o distruga. Totusi trebuia, nu putea sa o lase sa moara. A intors-o pe burta iar apoi a facut niste semne cu mainile, apoi un val de chakra a inceput sa îi invaluie mainile , le-a pus pe spatele fetei facand in asa fel incat sa ii apara aripile unui Benu, sau mai bine zis unui Phoenix. Incetul cu incetul ochii ei se deschisera , era obosita, extenuata dar simtea ca si cum ar fi renascut. Apoi a privit luna plina, nu era obisnuita, era rosie, o hipnotiza, de ce ? Parea asa frumoasa dar si periculoasa, atunci luna i-a shimbat viata. Imediat ochii ei au devenit rosii, aripile care le avea pe spate incepeau sa devina reale. Mii de culori scateiau in lumina intunericului . Tsunade privea ingrozita aceasta scena, ce facuse
~*End of flashback*~
Ziua a venit repede, chinul s-a sfarsit destul de repede. Materialul din care erau facute hainele mele era pe jos, eram goala. Am pasit cu greu pentru a ajunge la scari am deschis trapa si am urcat in bucatarie . Razele soarelui isi faceau loc prin perdeaua ferestrei , atingandu-mi usor corpul. Pana la scari mi-am tarat picioarele dupa mine, am urcat incet, fara vlaga in mine, intrand in camera am cazut pe patul moale.
Dupa masa m-am trezit destul de greu, am mers la baie si am facut un dus rapid, mi-am luat alte haine pe mine si am iesit din camera. Am obervat ca usa paralela cu a mea era intredeschisa, am intrat din curiozitate, era mobilata. Cum se putea ?! Ieri nu ere asa , imediat am simtit cum cineva m-a prins de gura si tragandu-ma inapoi in hol. Imediat ce mi-a dat drumul m-am intors speriata. Statea acolo cu un zambet pe fata, de parca cine stie ce a facut el. Ochii lui negri ma priveau in timp ce ai mei ii sagetau.
- Ce naiba faci aici ? l-am intrebat enervata.
- Nu te bucuri sa ma vezi ? mi-a raspuns calm.
- Credeam ca esti altcineva, oricum cum de ai stiut unde sunt ?
- Tsunade m-a trimis, crede ca poate cineva te poate ataca in timpul transformarii tale, asa ca eu te voi pazi . mi-a raspuns indata.
- Bun , dar, Sai sa nu cobor acolo jos orice ar fi. Stiu a te roade curiozitatea, dar o sa vezi aceasta transformare doar cand pot sa o controlez, si se apropie acel moment. i-am spus zambindu-i cald.
Chiar daca unora li se pare nesuferit este un tip de treaba cand ajungi sa il cunosti cu adevarat. Chiar daca la inceput nu ne-am inteles chiar deloc, cu timpul ne-am cunoscut mai bine.
- Sakura, macar imi zici ce sem ai ? m-a intrebat curios dar in acelasi timp un pic rusinat.
Nu i-am spus nimic, m-am intors cu spatele si mi-am ridicat tricoul. Aripile Phoenix-ului se vedeau clar, erau colorate in timp ce spatele meu parea un loc pictat cu cel mai minunat curcubeu. L-am auzit excalmand cat de minunate erau, da intradevar erau frumoase dar nu cred ca oricui le-ar placea sa aiva aceste aripi. Am lasat materialul in jos si apoi am pasit incet spre iesirea din camera, i-am spus lui Sai daca nu ar vrea sa vina la un ceai, imediat venea vremea in care transformarea o sa inceapa. A acceptat aceasta invitatie si am mers amandoi in bucatarie. In timp ce am pregatit acel ceai a fost liniste, la fel a fost si cand l-am savurat. Imi placea ceaiul, de mica m-am obisnuit cu el, sa ii simt gustul acela amar si aburii fierbinti sa imi invadeze simturile. Mi-am aruncat privirea spre fereastra, apoi l-am privit pe brunet, avea o privire pierduta, indiferenta, dar in acelasi timp seducatoare , ca si a lui Sasuke.
- Sai, a venit timpul . i-am spus in timp ce m-am ridicat si am pasit spre trapa.
Nu mi-a spus nimic doar m-a privit parca temandu-se pentru mine, i-am zambit iar apoi am coborat la subsol, dar nu inainte sa inchid ingura cale de intrare dar si cea de iesire de acolo. Mi-am pus lanturile la maini si la picioare si am asteptat. La scurt timp asteptarea mi-a luat sfarist. Totul a inceput, materialul mi-a fost sfasiat de penele aripilor , care cresteau din ce in ce mai mari. Spre deosebire de cealalta noapte am ramas constineta , oare de ce ? Cred ca incep sa controlez cat de cat puterea acesta monstruoasa. Spre deosebire de prima noapte, acum parul imi creste mult mai lung decat il am, ochii acum imi devin portocalii. Imediat o sa raman inconstienta, dar oare de ce m-a lasat acest monstru sa vad cum arat ?
M-am trezit, din nou, eram goala, am facut acelasi lucru ca si ieri , am iesit de acolo, si am mers spre camera mea. Din fericire Sai nu ma vazut, m-am trantit in pat si am adormit, dar nu inainte sa ma invelesc cum pot. Dupa masa m-am trezit, din nou la aceeasi ora. M-am ridicat din pat buciumaca, la-m vazut pe Sai care statea pe un scaun langa pat. Din greseala cearceaful care imi acoperea corpul mi-a alunecat de pe piele. Imediat am rosit toata, la fel a facut si el, m-am acoperit repede cu el si am fugit in baie. Dupa ce am intrat m-am bufnit rasul, nu stiam de ce, dar fata facuta de el m-a facut sa rad. M-am spalat si m-am intors in camera, a plecat, din fericire. Mi-am luat alte haine si am coborat in sufragerie. Interesant nu era acoo, am urcat inapoi la etaj si am batut la usa. Nu mi-a raspuns nimeni, am intrat, nu era acolo, unde putea fi ? Am coborat in living inapoi, mi-am aruncat privirea spre bucatarie , trapa era deschisa. Am zambit usor, stiam ca nu se poate abtine. Am coborat si eu la subsol, apoi l-am vazut statea pe jos si medita.
- Ce faci aici jos ? l-am intrebat in timp ce mergeam spre el.
- Am vrut sa vad cum e ascunzatoarea ta.
- Frumoasa . i-am raspuns ironica.
Orele au trecut destul de repede fara sa imi dau sema, stateam cu el jos pe pamantul acela rece, imediat a inceput transormarea, fara sa imi dau seama ca a trecut timpul. I-am spsu sa imi puna lanturile cat mai rapid posibil. Zis si facut, eram legata, mi-a spus ca o stea cu mine, sa vada tot, nu ii pasa de ceea ce aveam sa spun, nu mai aveam cum sa ma impotrivesc, deja a inceput. I-am spus sa se dea mai in spate, aripile imi cresteau, din nou erau colorate, ochii imi erau galbeni acum. Iarasi am ramas constienta, i-am vazut chipul lui, statea uimit. Acum mi-a vazut tot corpul gol, minunat nu ? Inainte cu o ora am ramas inconstienta, fara sa mai stiu daca s-a ingrozit sau nu.
Dimineata m-am trezit devreme, eram obosita dar nu puteam sa dorm . M-am indreptat spre sifonier si mi-am luat niste haine pentru a le purta. Mi-am pieptanat parul si am coborat in living. Am luat o carte si a inceput sa citesc nepasatoare, cuvintele imi treceau una dupa alta in gand, dar nu eram atenta la subiectul cartii mintea imi era in alt loc.
- Te-ai trezit cam devreme nu ? i-am auzit vocea lui Sai.
- Nu ... nu am mai putut sa dorm .
- Sa stii ca esti frumoasa cand te transformi . mi-a spus in timp ce s-a asezat in fata mea.
- Sa stii ca esti ciudat . i-am spus amuzata . Cui sa ii placa cum arata un monstru ?
- Nu e chiar un monstru. Sakura tu iei asta ca pe un blestem, blestemul ar si a lui Sasuke sau a lui Naruto .
- Sai, ai dreptate, creatura e frumoasa, dar primele zile. In noaptea asta nu o sa mai fie asa frumoasa. Asa ca te rog azi sa pleci in sat, nu ca sa nu ma vezi, doar ca nu o rezisti la emiterea chakrei atat de puternica.
- Ce vrei sa spui cu asta ? m-a intrebat nedumerit.
- Astea nu au fost monstrii au fost doar transformari necesitate pentru azi. Azi iese adevaratul monstru.
Nu mi-a mai spus nimic, stateam si ne priveam unul pe altul in ochi . Am intrerupt aceea conexiune cand m-am ridicat ca sa plec, am mers in camera mea si am inceput sa scriu in jurnal tot ce am patit. Dupa vreo jumatate de ora am terminat apoi am luat poza cu echipa mea si ii piveam in timp ce zambeam dulce. M-am intins pe pat si am reusit sa adorm putin. Cateva ore bunemai tarziu am simtit cum cineva ma trezeste, Sai m-a avertizat ca era deja timpul . Mi-a spus ca pleaca dar o sa vina dupa mine maine dimineata. Am iesit din camera inapoia lui si am pornit spre subsol. Mi-am pus lanturile si am asteptat. Imediat ochii mei au devenit de un verde mai inchis aripile mi-au crescut si apoi am devenit doar un suflet fara cuvant in acel corp, bestia puandu-si amprenta peste mine.
„ Statea legata cu lanturi pe jos, aripile acelea minunate cresteau tot mai mari si spectaculoase, culoarea ochilor nu se schibase foarte mult doar ca acum avea ca pigment cu verde mai inchis. Mii de semne i-au aparut pe tot corpul in timp ce o masca mov ii se punea peste ochi. Corpul acum ii era acoperit cu o bucata de matase foarte lunga alba. Cine ar fi vazut-o ar fi zis ca este o zeita, sau poate ca asa era. Incetul cu incetul o lumina roz i-a invadat corpul, devenind din ce in ce mai mare, acum camera aceea nu mai era intunecata ci toata roz, timpul se oprise parca . Totul a tinu 5 ore apoi incetul cu incetul a inceput sa se retraga tot ce s-a intamplat. „
S-a terminat , insfarsit, unde sunt ? In camera ? Se pare ca Sai s-a tinut de cuvant. A venit si m-a ajutat, sau mai bine zis m-a dus sa ma odihnesc. M-am trezit lenesa din pat, m-am uds la baie din nou mi-am facut toaleta zilnica. Am mers inapoi in camera si mi-am luat hainele cu care urma sa ma imrac. Cele care erau in dulap mi l-am pus in geanta si am mers jos, l-am vazut pe Sai care a pregatit ceaiul si ceva de mancat rapid.
- Sai , mergem in sat . i-am spus eu, iar duap aceea am luat loc la masa.
- Cum sa mergem in sat ? Nu mai ai de stat 3 zile . m-a intrebat speriat.
- Eh, daca vreau, doar o sa mi se schimbe culoarea ochilor. I-am raspuns calma.
Am baut cateva guri din acel lichid iar apoi am pornit la drum, nu era unul obositor pentru ca nu era departe de sat. Totusi era minunat, mii de copaci ne inconjurau in timp ce pasarile iti cantau sonete parca compuse special pentru a te relaxa. Tot drumul am tacut amandoi, niciunul nu spuneam nici macar o silaba doar ne mai priveam din cand in cand.
Sunt prima.Yupiiii.
Este minunat.Imi place descrierea pe care ai facut-o.Greseli de tastare chiar nu am vazut.Totusi cred ca ar fii fost putin mai picant acest capitol daca ai fii descris cu mai multe amanunte partea cand Sakura sa transformat iar Sai a vazut o splendoare de corp:)) ,sa fii descris comportamentul lui.In fine,nu ma lua in seama,astea sunt numai ideei prostesti venite din partea mintii mele diabolice
Spor la scris in continuare.Si pune cat mai repede urmatoarele capitole ca de nu : you ------------------> X_X
Ja'
Foarte superb si acest capitol. Nu ma asteptam la mai putin si este interesanta povestea Sakurei insa sunt curioasa cum a ajuns in acea stare incat Tsunade a luat o asemenea hotarare. Hmm.... PAre complicat insa de abia astept si sper ca Sakura nu va distruge...Asa accidental satul:)) . Mult succes si sper ca vei pune repede continuarea
Buna!
Imi place ficul tau. Ceva din felul in care ai scris totul duce spre felul in care scriu eu. Inteleg mai usor asa.
Nu am priceput un lucru : Sasuke sau Sai ?
Sper, totusi, ca Sasuke, deoarece el e preferatul meu.
În urmatoarele ore am ajuns în sat. Toata lumea şuşotea despre aparţia lui Sasuke, dar interesul meu pentru el era nul. Priveam în stânga şi în dreapta, pe chipurile oamenilor se vedeau ori zâmbete, ori nişte expresii foarte serioase. Fără să îmi dau seama am ajuns în faţa cladirii unde statea Tsunade, am păşit înăuntru nesigură pe mine. Ştiam că o să se infurie deoarece am venit mai devreme, dar eram obişnuită cu predicile ţinute de ea. Am ajuns la uşa biroului ei, am ciocănit încet şi apoi am intrat. Prima mea impresie când am intrat parcă a fost regretul de a mă afla în aceea încăpere. Ochii ei de un albastru imaculat mă priveau uimiţi, probabil nu se aştepta să mă vadă doar mai târziu. Probabil credea că m-am întors pentru al vedea pe Sasuke, dar imediat ce la văzut pe Sai i-a apărut un zâmbet şters pe faţă.
- Sakura ! Nu mă aşteptam sa te văd aici aşa de devreme. mi-a spus în timp ce se ridica de la masa ei.
- Eh ... am spus eu dând din umeri. Nu mă prea tem de serile acestea, doar mi se schimbă culoarea la ochi. Atât. I-am răspuns sec, fără să mai adaug alte cometarii.
A vrut sa ma îmbrăţişeze dar imediat m-am întors cu spatele la ea, am plecat iar Sai a venit in urma mea. Mergeam amandoi pe coridoarele imense ale cladirii principale. Întunericul predomina în mare parte, fiind luminat doar de cateva lampi. Păşeam neîncrezătoare, parcă cu paşi timizi, acea timiditate orgolioasă care mă facea să încerc să nu fac nici cel mai greşit pas care ar putea să îmi distrugă mersul graţios. Simţeam frica lui Sai ca nu cumva să strice tot, vroia să îmi spună ceva dar parcă ceva dinăuntrul lui nu îl lasa să vorbească.
Ajunşi afară m-am desparţit de Sai pentru a merge la spital să il vad pe Sasuke. Nu îmi înţelegeam nevoia deja obositoare ca să îl văd. Poate că nu era mai mult decât o atracţie şi nu trebuie să îmi fac griji degeaba.
Ajung în faţa spitalului, păşesc în incinta lui, nimeni nu era la recepţie, şi acest fapt m-a mirat, dar mi-am continuat drumul. Ajunsă în faţa uşii unde era salonul lui, am tras o gură mare de aer iar apoi am pus mâna pe clanţă să o deschid.
- Buna, Sasuke ! zic eu aproape strigând.
Totuşi nimeni nu mi-a auzit acel strigăt fericit de mult pierdut. Salonul era gol, nici lucrurile lui nu erau acolo. M-am întors repede pe călcâie si am fugit jos la recepţie pentru a întreba ce s-a întamplat cu el. Domnişoara care înainte era absentă acum era acolo, răsfoind nişte registre. Când am ajuns abia daca mi-am putut trage suflarea, pentru a-i zice ce voiam sa aflu.
- Domnişoara, ce s-a întamplat cu Sasuke Uchiha ?
- Sasuke Uchiha ... a da, l-au dus acasă. Domnişoara blondă care a stat cu el tot timpul a zis că o sa aibă ea grijă de el.
Imediat la auzirea acestei veşti sangele îmi clocotea în vene. Dacă aş fi avut-o pe Ino în faţa mea cred ca i-aş smulge părul din cap. Nu întelegea că trebuia să stea în spital, ranile lui erau prea profunde. Am ieşit rapid din spital iar mai apoi mi-am folosit tehnica de teleportare ca să ajung mai repede acasă la Sasuke. O data ajunsă am batut politicos la uşă iar mai apoi când mi-au deschis am început să strig la aceea persoană crezând că era Ino când defapt era Naruto. Avea o faţă de speriat care m-a făcut sa zâmbesc, imediat ce mi-a văzut zâmbetul s-a mai înviorat.
- De ce ai facut asta, Sakura-chan ? m-a intrebat acesta pe un ton linguşitor.
- De ce aţi făcur voi asta ? Oricum mă ţii mult la uşă ? l-am întrebat iritată.
S-a scuzat şi apoi m-a lăsat sa intru, in aceea cameră era cea mai de coşmar al meu, Ino stătea peste Sasuke, m-a durut dar mai puţin decât m-ar fi durut dacă aş fi văzut imaginea asta acum patru ani de zile. Am râs uşor, iar apoi m-am întors spre Naruto, săracu’ deja era tot apă, aşteptând reacţia mea de a sării la bătaie.
- Surpins ? l-am întrebat în timp ce îmi treceam mâna prin părul meu roz si mătăsos.
A înghiţit sec şi a aprobat din cap, am rânjit iar mai apoi m-am întors spre ‚cuplul’ care acum era într-o poziţie normala. Le-am zâmbit si apoi m-am îndreptat spre bucatarie, sa-l vad pe Kakashi. O data ajunsaă acolo am avut supriza de al vedea pe Sai. Ma întreb oare ce facea acolo.
place ficu:P
ideea e originala nam ce zice:P... adik eu nu am intalnit nimic de genu pana acum:P...
descrierea imi place... nu-i chiar extraordinare, dar e buna ptr mn:P
actiunea nu mi se pare grabita .. ceea ce e fff bine..
naratiunea si dialogul sunt ok:P.. nush ce sati mai spun....per total e bine:P:X
astept next:P